Jurnal de casnicie
Raspunsuri - Pagina 13
Basilique spune:
Dragele mele prietene,
Asta e, momentan, ultimul meu mesaj din lunga serie.
Am stat, m-am gandit, am intors lucrurile pe toate partile.
Prima data l-am luat calm. (Surpriza! - desi am avut momente in care era sa explodez de nervi, am reusit sa raman cat se poate de calma - si surpriza si mai mare - a ramas si el calm vazand calmul meu.)
Dupa aia o discutie funebra in care ne-am adus reciproc la lacrimi. Concluzia a fost agresiva si urata.
Ne-am incapatanat amandoi sa o tinem pe varianta proprie.
Si, intr-un final, am reluat in masina, in spatele blocului "parintesc".
Eu: m-a jignit cu femeile respective; lipsa de respect; tratamentul verbal; lipsa aprecierii mele ca femeie in sine, nu ca mama; lipsa aprecierii mele ca mama; l-am intrebat cand isi aduce aminte de un timp comun de relaxare fara copii si n-a gasit (pt. ca nu s-a mai intamplat de un secol). ce mi-as dori. ce isi doreste el? cum de am ajuns asa? si chiar nu mai gaseste nimic pentru care sa lupte?
El: chestia cu femeile i se pare un vis urat, n-a avut nimic cu ele si pentru atata scandal aproape ca isi doreste sa fi avut; si-ar dori totusi sa nu mai fie doi barbati in casa si sa incerc sa fiu un pic mai femeie, mai dulce, mai lipsita de raceala (la care i-am zis ca poate contribui si el facandu-ma sa ma simt ca atare); ii pare rau; si sunt singura fiinta pe care a intalnit-o cu care ar vrea sa isi petreaca toata viata. si avem doi copii superbi. si nu vrea sa ne luptam, vrea sa continuam sa facem lucruri nemaipomenite impreuna. ca lui i s-a parut ca a mers totul din ce in ce mai bine si s-a straduit cat a putut mai mult si vrea sa mergem acasa, sa ne facem un plan pentru lunile care urmeaza si sa fie bine.
si altele.
lucrul bun a fost ca am reusit sa stam de vorba. omeneste. chiar daca ne facusem praf cu juma de ora inainte.
am, oarecum, impresia ca sotul meu reactioneaza foarte fidel partenerului de discutie sau de viata. adica raspunde exact in tonul in care i se vorbeste, chiar cu starea de spirit pe care o percepe.
aici ar putea fi cheia intelegerii sau neintelegerii noastre.
pentru ceea ce a fost frumos si pentru copiii nostri vreau sa incerc usa asta. e posibil sa fie bine.
am luat in serios ce m-ati sfatuit de bine. sugestia cu energia e cam aproape de adevar. intr-adevar mi-ar prinde bine niste energie in plus, in tot ce fac. (nu numai in relatii interumane)
va multumesc. daca as avea asa niste prietene bune si in carne si oase, as fi bogata de invidiat! ca prietenul la nevoie se cunoaste.
rugati-va pentru noi - si va mai tin eu la curent!
cu drag,
B.
Ortansa spune:
bravo B.-se pare ca va iesi soarele si pe strada ta.tine-o tot asa!
Ortansa-de
X mamica
infofun spune:
Foarte bine, ma bucur enorm ca ati discutat, chiar e un pas spre bine!
Trebuie insa sa mai lasati mandria deoparte, si sa va revizuiti comportamentul, atat tu cat si el. De cate ori vei mai purta o discutie cu el, sa nu-l acuzi de nimic, sa-i dai impresia ca-l intelegi, doar ca tu ai avea nevoie si de altceva, si sa nu te disculpi pe tine, sa recunosti si greselile tale, si sa-ti ceri scuze.
Hai ca va fi bine, ai sa vezi!!! Multa bafta!
GabrielaHope si bebitza din burtica!!!
"Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!"
ionela-roxana spune:
Vesti bune in sfarsit!
B. vreau sa-ti spun ca am citit povestea ta cu sufletul la gura!I-mi pare tare rau de cea ce ai indurat dar acum ma bucur ca ai gasit o usita spre fericirea familiei tale!
Alyssa din ceea ce ai scris cred ca esti minunata,atat ca om cat si ca mama!Felicitari!Intradevar ma marcat puterea ta de a merge mai departe!
Roxi si bb Rares 9. april.2002
http://ca.f2.pg.photos.yahoo.com/saracutionela