Jurnal de casnicie
Imi e greu sa incep si imi va lua mult sa termin.
Nu pot sa spun ca sunt foarte nefericita. Nici batuta de soarta. Unica problema este ca - nu mai e cum a fost.
As vrea sa imi limpezesc gandurile, sa ma ajutati si voi sa mi le limpezesc ascultandu-ma. Poate ca asa trebuie sa fie, poate ca nu e bine cum este. Vreau sa vad unde am gresit si ce se mai poate repara. Vreau sa prevad cum va fi peste un an, cinci, douazeci, daca voi continua asa sau daca voi incerca sa schimb.
Nu am cum sa povestesc tot intr-un mesaj si nu astept nici concluzii directe. Imi e de ajuns sa scriu, sa ma descarc, sa vad cum se reflecta problema mea in ochii altora. Ceva nu merge si vreau sa ii dau de capat. Sau, macar, sa ma conving ca asa e viata si lumea celor mari.
...suntem impreuna de mai mult de patru ani. intre timp ne-am casatorit. avem doua mladite, crescute din multa dragoste si la fel de multa pasiune. avem un statut financiar cu suisuri si coborasuri, dar ne merge bine. ne permitem ce ne trebuie. am facut multe impreuna. ne-am ajutat mult.
ne-am certat de la inceput. ne-am certat din ce in ce mai tare.
m-am trezit, la un moment dat, singura. singura pentru ca el e mai puternic. nu ii dau dreptate, ma intimideaza si am doua solutii - sa il jignesc mai tare sau sa tac. nu sunt in stare sa conduc o cearta. nu sunt in stare nici sa o evit.
am ajuns in situatii in care aveam dreptate fatis, provocant, si totusi am pierdut. am ajuns sa ma intrebe de cinci ori un lucru si sa imi spuna ca nu ma crede. lucruri banale.
am primit candva zeci de trandafiri intr-un singur buchet. am ajuns sa imi spuna ca, daca nu ar fi copiii, nu crede ca am mai fi ramas impreuna.
i-a jignit atat de tare pe parintii mei, incat acestia nu vor sa ne mai calce pragul. am fost de fata cand i-a jignit. am incercat sa il apar. de fapt, stiti, a vrut sa spuna altceva etc etc etc.
l-am aparat si in fata parintilor lui care il considera un ratat. (chiar daca nu e)
m-a aparat si el cand a fost nevoie.
astea au trecut. a ramas raceala.
prin ianuarie a fost prima data cand m-a pocnit subit si acut indoiala. da, eram stresati cu copiii, eu stateam inchisa in casa si el venea seara spunand ca nu poate sa mai auda urlete.
si era rece. nu fusese asa niciodata, si plansul copiilor nu era ceva nou.
apoi domnisoara femeie de seviciu n-a mai venit pentru ca a considerat ca i-au fost facute avansuri. vorbe si aluzii care nu s-ar fi concretizat pentru ca ea i-a spus ca niciodata nu ar putea sa fie ceva intre ei. la care el i-ar fi raspuns: "niciodata sa nu spui niciodata".
l-am intrebat. a confirmat. pentru el fusese o gluma. a vrut sa faca mishto de ea. cum as putea sa cred fanteziile ei bolnave? i-a povestit ca ar avea o amanta in Grecia ca sa o traga de limba, ca sa afle "doar" mai multe despre amantul ei.
pai scuzati-ma!! ASA CEVA SE DISCUTA CU FEMEIA DE SERVICIU??!! care are 24 de ani si sani mai mari din care n-a curs lapte si abdomen nedeformat de sarcina??!! (scuzati-mi obscenitatea.)
sa nu va imaginati ca as arata rau. in afara de urmele lasate de copii sunt normala si atractiva.
mi-am schimbat frizura. mi-am cumparat Victoria' s Secret. am vorbit in secret cu nasele. mi-au spus sa nu iau in seama asemenea intrigi. ca femeia de serviciu exagereaza, minte etc etc.
si de fata cu toti, la masa, intr-o zi care a urmat botezului, mi-a adresat un "taca-ti gura!". taios. m-a lasat muta. si pe ceilalti. era nervos. cand e nervos isi ia dreptul sa spuna orice. eu trebuie sa il inteleg. nici macar nu isi aduce aminte. (sau nu vrea sa isi aduca aminte)
si au continuat certurile. in mare majoritate pe tema dezordinii din casa. ce conteaza ca strang in fiecare zi ca disperata. cu copii asa de mici arata si asa la fel in cinci minute. ce conteaza ca am incercat sa alaptez.
si el era stresat si obosit de la scoala-servici. mult prea obosit si stresat ca sa iesim vreodata undeva. sarmanul. cum se putea sa refuze invitatia cunostintei noastre comune (si tinere) sa faca sauna cu ea la miezul noptii dupa ce a iesit de la serviciu? si cum INDRAZNESC sa consider asta ceva dubios sau nenatural? era sauna in drum, era gratis, era stresat, s-a relaxat putin. eu eram acasa cu copiii.
eu nu l-am invitat niciodata la sauna. nici el pe mine.
pai ce, eu nu am facut baie la miezul noptii cu participantii de la cursul de perfectionare, mai demult? da, dar eram mai multi, eram cu organizatoarea, eram in costume de baie intr-o piscina. poate sunt eu oarba si nu imi dau seama ca e acelasi lucru.
a mai trecut niste timp. i-a mai trecut raceala. m-am mai perfectionat in ale gospodariei. copiii s-au mai cumintit. au probleme digestive pentru ca, daca nu e el acasa, nu are nimeni grija de ei. "copiii astia nu au mama". deloc. nici macar una care a facut oarece pauza profesionala ca sa le poata sufla mai bine in .
acum sunt in concediu. va veni si el peste cateva zile. am timp de gandire si nu am cearta. nu imi vine sa cred. am avut putina grija de mine. si de copii. fara teama de dezordine. oricum nu a fost dezordine. mi-am revazut niste proiecte. niste prieteni. nu pot sa vorbesc cu nimeni. ar insemna sa recunosc ca am ratat.
trebuie sa plec acum.
revin maine.
B.
Raspunsuri
lorelei_19 spune:
of, Basilique, mi-ai frant inima! Uneori ma intreb ce se intampla cu marea dragoste? plecam la casatorie atat de fericitzi la altar, ne juram noua insane si iubitului credinta vesnica, e cea mai frumoasa zi din viatza noastra, ca mai apoi sa ajungem dusmani. Nu in toate cazurile (din fericire!), dar se intampla din ce in ce mai des. Si apoi ce sa faci cu aia micutzi? sa pleci? unde? sa ramai? de ce? e asha de complicat uneori si faptul ca avem responsabilitatea copiilor, face treaba si mai complicata. si mai exista si ceilaltzi care te intreaba: te bate? - eh, o palma, asta nu-i bataie. itzi aduce banii in casa? se duce cu altele? - asha-s, mama, totzi barbatzii. Dar fericirea, fericire nu mai trebuie sa fie intr-o familie? ba da, fiecare are dreptul la fericire, si fiecare are dreptul sa-si doreasca mai mult, mai bun. Vorbeste cu el, spune-i ce te framanta si te doare, si daca te mai atinge o data, nu mai sta. Nimeni n-are dreptul sa loveasca pe altcineva, cu atat mai putzin o femeie! Si nimeni n-are dreptul sa se comporte asha cu o alta fiintza, mai ales cu femeia careia i-a jurat ca o va proteja si iubi.
Citeam azi chiar ca de fapt anul blestemat intr-o castorie (legatura) e 4, nu 7, nu 13. Ai spus ca sunteti la al 4-lea an.
E bine faptul ca te-ai razvratit, fa-o mai departe si vei reushi sa-ti clarifici situatzia. Poate deschide ochii inainte de a fi prea tarziu, poate reusheste sa vada din nou ce are acasa. Sau poate nu, poate e iremediabila comportarea lui vizavi de tine si copii.
Sa te ajute Dumnezeu sa-ti fie bine, tzie si familiei tale!
Lorelei
Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm
"Daca dragoste nu e, nimic nu e".
Claudelu spune:
Mama ce decizie grea!!! Sincer, ma pun in locul tau si nu stiu ce as face...A punctat foarte bine Lorelei...e o decizie pe care trebuie sa o iei singura singurica, sa analizezi bine casnicia voastra, relatia cu copilasii si incearca daca se poate sa discuti si cu el si abia atunci ia decizia care e mai buna pentru tine si pentru copilasii tai!!!
Claudia si Raul(01.04.2004)
Poze familie
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Claudelu" target="_blank">Pagina personala DC
iselin spune:
oau ce poveste. ai descris foarte frumos, dar din pacate ce ti se intampla nu e frumos. tu o mama si o sotie devoatta, el plictisit deja de rolul de tata si de sot. el se reorienteaza si tu suferi. el joaca si-n deplasare si tu te gandesti ca o sa-ti reprosese dezordinea (inevitabila) si strigatele copiilor lui!!!!
strigator! o sa ma condamne fetele, dar e nesimtit!
asa tare ma supara genul asta de barbati! l-as biciui!
el e singura voastra sursa de venit presupun. si tu vrei sa salvezi casatoria. ma mir ca ai inghitit atat de multe. consider ca prin casatorie nu se face o invitatie la umilinta. cum de esti asa stoica? o sa-ti omoare personalitatea. eu in multe astfel de cazuri ma intreb: unde e dragostea ce-a fost, cine ce a facut cu ea???
ati avut vreo discutie mai serioasa?
te rog sa mai povestesti, acum am ramas fara cuvinte.
ruxij spune:
Foarte greu de dat un raspuns, este o situatie complicata, dar din pacate atat de des intalnita. Sotul se plictiseste brusc de casa in care intalneste o sotzie obosita, copii care plang si fac dezordine, lucruri care trebuiesc rezolvate si prea putina distractie si relaxare. El n-a vrut asta. Nu vrea asta. Vrea sa se simta EL bine, dupa munca sa mearga intr-un loc placut, relaxant, sa faca ceva ce ii place LUI. El este convins ca are tot dreptul din lume sa faca ce ii place si cand ii place. Nu are dreptate si este un nesimtit, bineanteles.
Nu sunt pentru divortz cand exista copii si nu exista violentza fizica, betzie, mai stiu eu, orgii sexuale etc. Nu sunt nici pentru resemnare. Cred ca poti schimba ceva, cred ca v-ati putea intelege unul pe altul daca ati inceta sa fiti mereu in "competitie". Cred ca este posibil ca peste 5 ani, sa zicem, sa fiti intr-o cu totul alta faza. Copiii vor creste, mai putine plansete, mai putina dezordine, mai multa independentza.
In primul rand, cred ca trebuie sa treci intr-o alta faza. Nu te mai focusa atat pe el, ce face el, ce zice el. Vezi-ti de viatza ta si de copii, acorda-i mai putina importantza lui. Fericirea si viata ta nu depinde de un barbat, depinde de tine, da, fiecare suntem singuri la randul nostru pana la urma! Uneori luna de miere se termina, dar nu trebuie sa fie inlocuita de un calvar. Chiar noi le acordam barbatilor un loc central in viata noastra si desi uneori merita, alteori nu merita deloc, as indrazni sa spun, de cele mai multe ori. Poate ca ce spun in continuare nu este pertinent, mai ales ca nu va cunosc personal.
Ai nevoie de liniste, nu de certuri. Ai spus ca v-ati certat si va certati, ca de cele mai multe ori pierzi desi ai dreptate. Este foarte important, dupa parerea mea, sa renunti sa incerci sa castigi intr-o disputa. Nu suntem la concurenta si nu ajuta la nimic. Dintr-o disputa nu iese nimeni invingator. Nu conteaza deloc cine are dreptate. Ce importanta are? Se darama cerul daca el spune o tampenie? Din ce il contrazici si te aperi, dintr-atat se va inversuna, te va jigni mai mult si iti va purta pica. Se va simti criticat si neapreciat. Nu te simti invinsa cedand, pentru ca nu esti invinsa deloc, considera-te superioara lui. Nu trebuie neaparat sa ai ultimul cuvant, tu ai mai multa minte.
Lauda-l cu orice ocazie, chiar daca nu merita. Nu il jigni niciodata, te va jigni si el la randul lui.
Daca tipa, tu raspunde cu voce normala. Daca tipi si tu la el, el va tipa si mai tare. Daca vorbesti cu voce normala, ferma, dar normala, va cobori pana la urma vocea, daca tipi, va avea tenditza sa tipe mai tare ca tine. Doar nu o sa se certe singur? Va fi nevoit sa taca daca va vedea ca tipa doar el.
Nu il critica niciodata si nu ii face reprosuri. Cand ai sa ii reprosezi ceva, foloseste un limbaj pozitiv sa exprimi lucruri pe care de regula le-ai spune altfel, direct si critic.
Dupa un timp, dupa ce ai reusit sa te abtii a te lasa antrenata in certuri si jigniri, vei vedea ca o va lasa si el mai moale. In cazul in care dupa cateva luni in care ai reusit sa nu ridici tonul si sa nu jignesti in raspuns la jignirile lui, continua sa faca la fel atrage-i atentia odata. I-as spune asa, pe ton calm, calm, calm: "cum vorbesc eu cu tine si tu cum vorbesti cu mine?". Cred ca asta are efect. In nici un caz, facand toate astea, sa nu ai un aer de victima, defensiv. Fii sigura pe tine, dar calma, in nici un caz plangareatza si defensiva.
Apoi, stiu ca multa lume nu este de acord, dar cred ca un anume gen de barbati incep sa se creada mici Dumnezei cand numai ei lucreaza, asa ca isi permite sa iti spuna "taca-ti gura", tu esti doar casnica acum. Incepe sa iti reconstruiesti independenta. Cand copiii vor fi suficient de mari, intoarce-te la lucru. In cazul in care relatia chiar se duce de rapa, trebuie sa fii capabila sa te sustii singura atat pe tine, cat si pe copii. Asta se construieste in timp. Multa lume isi planuieste "evadarea" din relatii care nu merg incet, incet, in ani. Isi va permite oricum mai putin sa te desconsidere, iar tu vei fi din mai sigura pe tine.
Scuze dc. am spus prostii.
Numai bine,
Lia
PS
Lorelei, Basilique nu a spus ca sotzul o bate, ci "in ianuarie m-a pocnit indoiala".
ruxij
iselin spune:
nu pot sa vorbesc cu nimeni. ar insemna sa recunosc ca am ratat.
ce ai ratat? viata alturi de un barbat ce are alte prioritati?
viata e raspunsul la toate intrebarile, spunea cineva.
nici eu nu sunt pentru divort, decat daca e mai bine pt tine si copii.
nu va puteti lua o guvernanta si tu sa te intorci la munca? asa vei fi mai putin nefericita si mai implinita.
du-te sa-ti vezi prietenii cat poti de des, o sa te mai scoata din realitatea ta de acasa, chiar daca nu poti sa le faci confesiuni.
ideea este ca daca nu se schimba ceva, daca domnul tau nu-si revine, tu o sa fi din ce in ce mai nefericita, poti cadea intr-o depresie, ceea ce chiar nu meriti. copiii au nevoie de tine.
pupici, capul sus, trebuie sa rasara soarele si pe strada ta!!!!!
adivio spune:
Of Doamne, nu credeam ca se poate intimpla asa ceva dar uite ca exista, din pacate la tine.Nu stiu cit ajuta sfaturile noastre, dar cel putin te-ai descarcat si asta conteaza, probabil ca deja te simti putin mai bine, nu mai esti singura acum, noi suntem linga tine chiar si virtual.
Incearca sa-ti focalizezi activitatea zilnica gindindu-te mai mult la tine, la cum arati, cum te imbraci, intr-un cuvint fa o schimbare la tine, ai sa vezi, o sa-ti faca bine.
Fata de el ai putea sa introduci putina tacere atunci cind il vezi pus pe cearta, incearca sa nu-l mai jignesti chiar daca el o face si te doare, spune-i doar sa-si masoare cuvintele ca esti mama copiilor lui nu una de pe strada. Fa-l partas la activitatile copiilor, la micile bucurii pe care ei ti le ofera prin ghidusiile lor, fa-l sa zimbeasca, adu mai multa veselie in casa. Iesirile la distractie trebuie facute cu familia nu cu prietenii si adu-i aminte ca intr-o relatie trebuie sa existe in primul rind RESPECT.
Adivio&Ioana-nazdravana
Basilique spune:
multumesc ca m-ati ascultat si mi-ati raspuns. am citit de mai multe ori si voi reciti, sunt lucruri care mi se potrivesc si trebuie sa incerc sa le schimb.
ca sa raspund scurt la unele lucruri:
Lorelei, sotul meu nu m-a lovit niciodata si nici nu cred ca ar fi in stare de asa ceva. oricum, la prima tentativa as anunta urgent politia si nu ar mai avea ce cauta langa noi. am spus "prima data cand m-a pocnit subit si acut indoiala".
in continuare precizez ca el nu e singura noastra sursa de venit. desi nu lucrez, am banii pentru copii si o bursa destul de mare ca sa compenseze "statul" meu acasa. iar profesia, desi se poate spune ca stagneaza, nu a adormit de tot. nu stau chiar asa de rau la capitolul asta. dpdv financiar, presupunand ca ar fi cazul, as reusi sa ma descurc cumva. apar alte probleme in legatura cu profesia mea. ca peste tot, daca ies de tot, e greu sa revin. si am uneori impresia ca mi se pun bete in roate. dar despre asta voi vorbi mai tarziu.
azi - dupa cum spuneam, sunt in concediu - am pus osul la treaba 4 ore intregi si inca un sfert, exclusiv pentru un proiect legat de aceasta dorita cariera a mea. e seara si sunt ingrozitor de obosita si nu pot descrie cat de multumita. copiii au fost ingrijiti bine, el n-a ajuns inca langa noi si - cum e posibil sa nu imi fie dor? am vorbit la telefon. o ducem prost cu banii. ce fac copiii. ii e dor de ei. abia asteapta sa vina. i-ar fi dor si de mine daca as renunta sa mai fiu asa de acra. si-a rezolvat problemele.
iar raceala.
mi-am revazut doua prietene dragi in aceeasi zi. intre timp, una din ele are doi copii. i-am cunoscut sotul. un preot. aratau fericiti.
cealalta putin depresiva.
nu le-am spus nimic. am vorbit despre copii, despre amintiri, despre prieteni comuni. despre noua mea frizura. despre liceu si aventurile de atunci.
imi doresc sa va povestesc si din calitatile sotului meu. pentru ca e un sot cum gasesti rar. la capitolul copii e la fel de priceput ca mine. asta include baie, schimbat, mancare, trezit noaptea, plimbat, jucat, inotat etc etc etc. stie sa gateasca si ajuta la curatenie. (adica strange si pune la spalat lucrurile murdare, spala vana sau dusul dupa baia lui sau inaintea baii copiilor sau a mea, face masinile luna, e priceput la absolut orice reparatie in gospodarie - si ne functioneaza totul perfect, de la masini pana la incalzire si lista ar fi lunga de tot)
ii plac natura si miscarea, calatoriile, aventura, sportul, e cultivat si muzical.
arata bine - daca se aranjeaza putin si e in toane bune e chiar fermecator.
si la alte capitole ne merge foarte bine. cand se intampla.
ca si defecte principale, e dezordonat, isi pierde lucrurile si ma face pe mine vinovata. (sau pe altii, dar eu sunt tinta principala)
si are pretentia sa fie totul perfect. daca frec bucataria vede exact caietul de pe microunde care nu trebuia sa stea acolo. si mie imi piere tot cheful. si a doua oara curat in sila. sau curat si nu mai am putere sa pun si lucrurile la locul lor. si o luam de la capat.
e un barbat puternic. si eu ma credeam odata o femeie puternica. e posibil sa mai fiu, inca.
acum sunt singura cu copiii - in sensul de fara sot, dar cu ajutor nemaipomenit. pot iesi in oras. pot merge la cumparaturi. n-am mai facut asta de veacuri - fara stres si fara uitat la ceas ca trebuie sa ajung acasa.
dintr-o data am timp sa gandesc. si ma intreb ce se intampla cu mine cand ma simt prizoniera in casa noastra.
probabil oboseala. in afara de copii si casa si picul meu de zbatere pentru invatat, imi aduce si musafiri. care dorm la noi. in doua camere. (avem doua camere)
da, sunt musafiri utili, sunt puncte cheie in diverse afaceri, sunt prieteni sau rude sau babysitteri veniti sa ne viziteze pentru cateva zile. dar nu asta imi trebuie.
nu acum. odata era altfel. familia lui e altfel. sunt mai primitori. noi am fost mai inchisi. mai linistiti. eu sunt numita in cazuri de-astea dupa mama mea. in batjocura, bineinteles. ca stau exact ca ea, ca ma acresc exact ca ea, ca sunt neprimitoare ca ea.
dupa care ma transform subit in mama lui, care il toaca si il bate la cap si nu il lasa in pace.
cele doua ipostaze ale mamelor noastre ma urmaresc si in somn. soacra e soacra. mama nu pot sa mi-o reneg. degeaba i-am spus, de multe ori si clar, ca sunt eu, sotia lui, altfel decat mamele, degeaba. la prima cearta aud acelasi lucru.
aveti atata dreptate. ar trebui sa nu ma mai focusez pe el, ci pe mine. e greu. cateodata reusesc. zilele astea am reusit. ma enerveaza faptul ca, la cate lucruri am reusit in viata mea cea scurta, nu mi-au folosit la nimic cand a fost sa cuceresc sau sa pastrez un barbat.
cred ca la inceput i-am fost un fel de prada, sau trofeu, sau ce stiu eu. l-am sprijinit si i-am tinut partea, mai tarziu, pana in panzele albe. acum am renuntat. am inceput sa il vorbesc de rau. chiar daca e un forum si numele sunt schimbate. tot aia e.
el a mai fost casatorit. au divortat dupa doi ani, certandu-se din ce in ce mai des si mai urat. erau tineri. ea, se pare, era opusul meu. doar anul asta i-am auzit vocea la telefonul lui. s-au certat pentru un act de divort pe care ea nu il avea si avea nevoie de el. sotul meu era gata sa calatoreasca sute de kilometri ca sa rezolve problema ei. mi-a fost ciuda si i-am expus punctul meu de vedere. asa cum el s-a casatorit in regula a doua oara putea si ea. chestia cu actul lipsa si cu inca o oficializare a deja oficializatului divort la tribunalul din orasul ei mi s-a parut cel putin suspecta. pana la urma si-a rezolvat problema fara el. nu platise niste taxe si n-o schimbasera in computer cu starea civila. birocratia e capabila de orice. inclusiv de bigamie cu acte de divort in regula.
ma pregatesc de lupta. va veni zilele astea si va vrea la mare. eu nu vreau. copiii sunt mici si va urma alergatura de anul trecut, in care m-am intors mai obosita decat am plecat. tura asta vreau sa raman cu familia mea. adevarata mea familie, cea de care am fugit pe nedrept pana acum. e ciudat. am crezut mereu ca nu ma inteleg cu ei pentru ca avem conceptii diferite, ca sunt ei asa si eu altfel etc.
constat cu stupoare ca ACUM ne intelegem. e prima si singura data cand sunt aici, la ei, cu copiii si fara sot. si e cu totul altceva. e ca atunci cand eram mai "tanara", aproape ca in anii de facultate. deci fermentul de cearta era altul. si eu am fost si voi fi de partea sotului meu intr-o disputa. (de ce trebuie sa fie mereu dispute?)
v-am facut iar capul calendar.
merg sa pregatesc biberoanele pentru noaptea asta si sa dorm. e un pat mai prost decat avem acasa. dar daca ati sti cum dorm... si cum ma scol...
noapte buna.
B.
slakje spune:
"Ceva nu merge si vreau sa ii dau de capat. Sau, macar, sa ma conving ca asa e viata si lumea celor mari."
Draga B intr-adevar se pare ca ceva nu merge.Dar nu e in nici un caz din cauza ta, si nu, asta nu e viatza si lumea celor mari cum zici tu.
De ce? Din cauza ca te inseala asa dupa cum spui tu...adica asta ai vrut sa spui nu? Ca doar un barbat in toata firea nu face baie de aburi cu femeiusti straine la miezul noptii din alte motive.Normal ca se relaxeaza, da, cred si eu...
" cum se putea sa refuze invitatia cunostintei noastre comune (si tinere) sa faca sauna cu ea la miezul noptii dupa ce a iesit de la serviciu? si cum INDRAZNESC sa consider asta ceva dubios sau nenatural? era sauna in drum, era gratis, era stresat, s-a relaxat putin. eu eram acasa cu copiii. "
Nu ti-e frica ca-ti aduce acasa vreo boala, ca-ti poate imbolnavi copilasii? In ziua de azi cand e plina lumea de Sida si alte boli, discutia asta ati avut-o, nu ti-e frica? Lui nu-i este frica ca-si poate imbolnavi copiii, sange din sangele lui, cu saunele si aventurile lui?
Orice ar zice unii si altzii...eu cred fara urma de indoiala ca cine inseala NU iubeste.
Sa-ti zic ca-mi pare rau de durerea ce-o treci acum? Ce rost ar avea, cu te te-as ajuta?.
Sper sa ai putere mare sa treci cu bine peste greutatzile astea!
A.
slakje spune:
Draga B, nu tu ai ratat,nu vreau sa te jignesc caci este vorba de sotul tau si tatal copiilor tai dar un barbat care-si expune sotzia si copilasii unor riscuri nefiind fidel sotiei si mai are si tupeul sa sara apoi cu gura sa te puna la punct e el un mare ratat si un mare ...te rog sa ma ierti sunt foarte indignata.
Te rog daca mai ai puterea sa ai discutia asta cu el.Ce ar avea de zis la asta? Te pomenesti ca-ti va spune ca se protejeaza.
puffy spune:
eu cred ca orice casnicie are si momente bune dar si rele.nici una dintre noi nu poate vorbi de perfectiune.pentru ca ceva sa dureze trebuie sa lupti.putem vorbi de milioane de tipuri de barbati, dar nu il vom gasi pe cel perfect.consider ca trebuiesc cantarite plusurile si minusurile.
eu cred ca un barbat care avea de ascuns ceva nu zicea ca e la sauna...zicea ca e la o bere cu baietii, la o intalnire tarzie.
vei gasi raspunsurile singura intr-un gest facut la momentul potrivit(sau nepotrivit),singura vei stii calea pe care sa o alegi.iti urez bafta si sa stii sa iei hotararea cea mai buna ptr copilasi tai si ptr familia ta.