tata vitreg sau nu?

Ma tot macina un gand..... unii dintre voi stiu despre sotul meu care s-a saturat de casnicie si si-a gasit pe altcineva, mai tanara, mai .. mai... etc. Nu mai vreau sa fiu cu el. Ma simt ca o servitoare. Daca se va ivi ocazia, as vrea sa-mi refac viata cu altcineva... voi ce credeti, pentru copil este bine sa raman singura sau sa-i aduc un tata vitreg? Fir-ar sa fie, nu-mi inchipuiam vreodata ca familia mea se va destrama... sotul meu muncea mult, eu stateam acasa cu Iulia, dar aveam certitudinea ca acolo, undeva, exista sotul meu care se gandeste necontenit la noi, care ma apreciaza, care ne iubeste,pe care, orice ar fi, putem conta, eu si Iulia... care ne e alaturi macar cu gandul daca nu si fizic,... acum totul s-a spulberat. Mai cred in dragoste, in familie... dar ma gandesc ca un tata vitreg este un potential pericol pentru o fetita... ce sa zic... mi-e frica sa imi caut pe cineva... mai bine raman singura si imi cresc fetita... dar pe de alta parte o familie valoreaza mai mult... chiar daca nu mai e in forma initiala, cu tata, mama si copilul...Ma gandesc ca Iulia e inca mica, acum s-ar putea sa-l accepte mai usor ... dar oare il voi gasi pe acela care sa-mi iubeasca neconditionat copilul... e copilul altuia, nu are nici o obligatie fata de el... eu am crescut cu tata vitreg o perioada si a fost ok... pana s-a smantanit treaba intre el si mama mea. Imi amintesc socul insa (aveam 7 ani) cand mama mi-a spus ca tata nu mai vine acasa, ca nu mai sta cu noi... Doamne, Iulia mea va trebui sa treaca prin acelasi lucru... cu ce a gresit sa merite asa ceva? Dar eu?

Mihaela si bb Iulia va doresc sarbatori fericite

MadyCM spune:

Un tata vitreg nu e o problema atata timp cat e, asa cum spui si tu, un OM. Si mai e o conditie, nu obligatorie, dar... bine sa fie... Sa fie stabil, adica.. nu azi unul, maine altul... Chiar daca tu trebuie sa cauti si pentru asta nu merge decat daca incerci...
Asta e o problema pe care mi-o pun si eu, insa... eu am avantajul de a avea baiat (deci scap de stresul tau privind altele... Doamne fereste!!!)
Si eu am fost crescuta o perioada destul de mare (de la 6 la 16 ani) cu un tata vitreg si pot spune cu mana pe inima ca nu am fost defavorizata, ba chiar ca m-a apreciat mai mult pe mine decat pe copii lui, dandu-ma mereu de exemplu lor. Iar despre cealalta... problema, nu am simtit nici cea mai mica intentie niciodata! Dar... pot considera ca am avut noroc...
Sa ramai singura... avand fata, e mai usor pentru ea decat e in cazul eu, cu baiat. Totusi, si tu esti femeie si... iar nu e de dorit o mama... scuze ca o spun, sper sa nu supar pe nimeni, sarita.
Din pacate... decizia iti apartrine in intregime, dar o priveste si pe fetita ta... Mult succes!

Si totusi, SARBATORI FERICITE! LA MULTI ANI CU SANATATE!

rala spune:

Nu te grabi. Nu conteaza daca e mare sau mica iulia. Mai devreme sau mai tarziu vor avea loc explicatii intre voi doua. Ai rabdare si gandeste-te ca acum vei intalni pe cineva care va trebui sa placa 2 persoane in loc de una singura. Nu e neaparat mai greu de realizat. Trebuie doar sa nu iti propui cu tot dinadinsul nimic. Lasa lucrurile sa curga de la sine.

...pararea mea!

isabela spune:

Si eu mult timp mi-am pus aceeasi intrebare ca si tine. Tatal fetitei mele a murit cand ea avea 2 luni si jumatate. A fost un soc pentru mine atunci,si mi-am spus ca niciodata nu voi cauta un alt barbat care sa-mi fie sot si ei tata.( Am avut o casnicie nu tocmai reusita). Ma gandeam cu teama ca cine stie ce ganduri ar putea avea un alt barbat fata de fata mea, ma gandeam ca mai greu cineva accepta copilul altuia. De aceea eram hotarata sa nu caut un alt barbat. mi-am spus ca daca, soarta mea va fi sa intalnesc un om care sa fie in primul rand tata fiicei mele, atunci il voi intalni. Dupa doi ani de la moartea sotului meu, am intalnit un barbat mai in varsta ca mine cu 17 ani, divortat, cu doua fete, si vreau sa-ti spun ca nici tatal ei biologic nu ar fi fost mai bun decat actualul ei tata. L-a acceptat destul de usor, iar el avand experienta cresterii celorlalte doua fete, m-a ajutat foarte mult in cresterea ei. Acum, Ana, fiica-mea are 4 ani si aproape jumatate, si-l considera pe Titu( cum il striga ea) adevaratul ei tata. Desi suntem impreuna de mai bine de doi ani nu m-am casatorit civil cu el, dar atunci cand el nu este acasa fiica-mea tot spune ca-i este dor de el, desi el este cel care este un pic mai aspru cu ea.
La inceput mi-a fost tare greu cand a certat-o prima data, si am fost tentatata sa-i spun sa nu mai faca asta pentru ca nu-i copilul lui, dar m-am stapanit. Si stii ce este frumos? Ca fata seamana cu el, astfel incat toata lumea spune ca-i a lui.
Eu iti doresc multa sanatate si putere de a trece peste aceasta cumpana in viata ta, dar gandeste-te ca o ai pe Iulia, ca ea iti umple viata, ca poti trai si fara un El, chiar daca este greu din toate punctele de vedere.

Cristina spune:

Mihaela, eu una ma bucur ca a inceput sa incolteasca speranta in sufletul tau. E grea singuratatea dar, cred eu, mai greu este sa suporti umilinta. Daca incepi sa te gandesti la faptul ca exista undeva un suflet pereche si pentru tine, cred ca esti pe calea cea buna. Lasa lucrurile sa decurga de la sine. Cu experienta prin care ai trecut, sunt convinsa ca vei analiza totul foarte bine astfel incat, daca va fi ca Iulia (veverita de ea )sa aiba un tatic, va fi cel potrivit, care nu va pleca de langa voi niciodata.
Pupici multi,

mumulina spune:

adica cu tata vitreg sau fara?
cu, daca gasesti omul potrivit. vei gasi, sper, un barbat care sa te iubeasca cu adevarat si fii sigura ca o va accepta si pe Iulia. eu una asa gandesc si asa mi s-a si intamplat: sotul meu o iubeste pe fiica mea din prima casatorie ca pe copilul lui.nu am avut niciodata probleme (nici macar atunci cand a aparut si a doua fetita) si se poarta cu ea ca un adevarat tata. nu face nici o diferenta intre ele si..cam asta e.
stiu ca iti vin in minte tot felul de lucruri (rele) care se pot intampla daca Iulia va avea tata vitreg. unele dintre ele chiar au fost mentionate mai inainte de alte fete. dar, dupa cum stiti, aceste lucruri se intampla si intre tatii adevarati si fiicele lor.
barbatul care te va iubi cu adevarat o va iubi si pe fetita ta.

,don'soara Alex si bb Teo

craciunitza spune:

Eu sunt recasatorita cu un barbat mai tanar cu 9 ani decat mine. Si am doi baieti din prima casatorie. Am ezitat cativa ani sa ma recasatoresc, gandindu-ma la copii. Pana la urma am inteles ca cei mici simteau prin ce trec, nu-i pacaleam cu zambete sau jucarii. Cel mai mult m-a surprins cand baiatul cel mare (care avea 7 ani atunci) mi-a spus: mama, ce bine ca e si la noi in casa liniste! Acum pot sa-ti spun ca ei trei, sotul de acum si copiii, au o legatura de invidiat. Si mai interesant este faptul ca baiatul cel mic incepe sa semene fizic din ce in ce mai mult cu sotul meu, astfel incat prietenii ne intreaba daca nu cumva e chiar fiul lui. Cheia problemei tale este sa gasesti un om alaturi de care sa te simti femeie cu adevarat, sa-ti gasesti linistea si implinirea. Asa va putea si fetita ta sa te simta fericita, pentru ca si ea (in felul ei) isi face aceleasi probleme pe care ti le faci tu. Si nici un copil nu e fericit cand isi simte parintii macinati de ganduri.

danis spune:

intrebarea pe care o pui arata ca nu ti-ai pierdut speranta, dar nici instinctul matern. cred ca raspunsul il vei avea atunci cand vei intalni un el; la modul general, putem spune orice despre oricine, dar intr-o situatie concreta raspunsul va veni de la sine; nu cred ca ar trebui neaparat sa-l cautzi, va aparea el candva, daca e sa fie..., dar nu inceta sa speri!
va dorim fericire,

Daniela si bb Anda

mutti spune:

Ce bine mi-a cazut sa citesc raspunsurile voastre... Si eu am o fetita de doi ani jumatate si imi pun aceleasi probleme legate de un posibil tata adoptiv. Simt de multe ori lipsa celui sentiment de familie, acea siguranta... Fetita mea a acceptat foarte usor prezenta prietenului meu. Facem o echipa grozava insa nu vreau sa trec dintr-o relatie in alta in cautarea jumatatii, nu vreau sa o bulversez pe Anamaria. De aceea am cantarit mult pana am adus in viata fetitei mele pe pe omul care a reusit sa imi readuca speranta. Si totusi in miez de noapte apar intrebarile... daca vom avea un copil se va schimba relatia lui cu fetita mea, daca...

karol spune:

Mihaelas, si eu imi pun aceleasi intrebari ca si tine.Am o fetita si acum gandesc ca orice barbat de langa mine ar fi un eventual pericol pt fetita mea.Pt mine va trebui sa mai treaca mult timp ca sa pot lua o decizie in acest sens.
Aveti grija de voi