Dragostea are frontiere?

M-am hotarat destul de greu sa pun intrebarea asta...Dar ma gandesc ca sunt multe romance pe forum care sunt casatorite/prietene cu barbati de peste mari shi tzari...Problema mea e evident personala: in timpul bursei mele in Franta am cunoscut un baiat(barbat mai degraba - in sensul ca e cu 9 ani mai mare ca mine) cu care am petrecut multe multe zile superbe. Comunicare pe toate planurile - incepand cu stiinta care ne pasioneaza pe amandoi (de fapt totul a inceput ca o competitie la laboratorul la care lucram) si terminand cu escalada...Mare dragoste mare, pana la plecarea mea - dupa care tot mare dragoste dar ...virtuala :(
Ideea este ca eu ar trebui sa ma intorc in Franta pentru doctorat, si sper din tot sufletul ca relatia noastra va continua asa frumos cum a inceput.
DAR - exista intrebarile si problemele:
1) Mi-e oarecum frica sa ma rup de tot (familie, prieteni - nu chiar asha important, dar ...munte, balcanism, spiritul romanesc - ala frumos)Eu renunt la aproape tot...dar el? Plus varsta and stuff
2) Ce se intampla cand se ciocnesc doua lumi? Nu ca as fi eu super indragostita de Est, dar in Franta de fiecare data cand cineva spunea ceva nasol de romani si de Romania ma strangea in spate rau de tot
3) Cu familia lui m-am inteles extraordinar de bine. Dar familia mea? O sa il accepte? (ai mei nu vorbesc guerre le francais)
4) Si dak nu merge? Si dak fac alegerea gresita si ma intorc dupa 3 ani cu coada intre picioare in conditiile in care eu oricum am avut un pic de soc shi cand am venit dupa 5 luni in America si acum (nu Romania aia murdaricioasa and stuff ci mai mult asha, din punct de vedere 'stiintific')
Stiu ca nu prea poate nimeni sa imi dea sfaturi, dar as vrea sa citesc despre experientele pozitive si negative ale romancelor/romanilor care au trecut prin asta...sa le pun cap la cap...si mai vad eu...
Multumesc,
Annie

Don't get mad, get even!

dama spune:

Pt ca prietenul tau e din Franta si tu vrei sa faci doctorat acolo (in ce oras mai exact?) de ce nu vii la Prieteni dintotdeauna, pe subiectul La France. Uite aici: http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=29795
Te asteptam sa ni te alaturi. Aici poti primi raspunsuri avizate de la fetele maritate cu francezi.

Si acum parerea mea, a uneia care locuiesc de 2 ani in Franta, dar sunt maritata cu roman. Daca il iubesti pe barbatul respectiv ,nu vad de ce sa nu vii sa-ti continui studiile si sa va cunoasteti mai bine. Daca vei sta o vreme cu/impreajma lui iti vei da singura seama ce este mai bine pt tine. Iar considerentele si pejudecatile legate de Romania si ce lasi in urma "(familie, prieteni - nu chiar asha important, dar ...munte, balcanism, spiritul romanesc - ala frumos)" sa stii ca conteaza mai putin atunci cand vrei sa te realizezi pe plan profesional si de ce nu si afectiv (prin casatorie)
Cat priveste punctele 2 si 3, nu stiu ce sa-ti spun. La 2, poate fetele maritate aici pot sa-ti spuna mai bine cum e "cand se ciocnesc doua lumi". Punctul meu de vedere e cu totul din alt unghi, eu vazand relatia cu francezii strict profesional si eventual amical.
4. Comparatia "din punct de vedere 'stiintific'" Ro-Fr din pacate trebuie luata in considerare. Asta este motivul pt care vin majoritatea tinerilor sa faca cariera/studii aici. Deci daca dupa 3 ani de teza te intorci in Ro (din experienta mea proprie, si mai ales a sotului care tot in domeniu stiintific) risti nu numai sa fii socata, dar sa nu gasesti primirea la care speri.

Eu iti urez bafta la studii si multa intelepciune in alegere. (Ce nu am inteles prea bine...tu vii la teza aici doar daca te mariti? sau vii oricum? In primul caz iti inteleg nelinistea, dar ramane decizia ta)


26 saptamani

http://community.webshots.com/user/amduminica

annie_xtreme spune:

Analizez oferte de teza in mai multe tari...ma gandeam numai dak e bine sa pun in balanta si partea afectiva atunci cand fac alegerea profesionala. Ca oricat de disperata as fi eu cu cercetarea, marturisesc ca la sfarsitul zilei mi-ar placea sa ma tina in brate cineva...nu vreau sa ma marit deocamdata - deci asta nu poate fi argument....spre Franta inclin din mai multe motive - unul din ele fiind si el, evident...

Don't get mad, get even!

iselin spune:

Da, dragostea are bariere fizice. Daca tu-l iubesti cu adevarat atunci tu esti cea care trebuie sa treaca aceste bariere.

NU o sa ai pe nimeni, spui (adica familia ta actuala). Dar familia ta, daca hotarati sa va casatoriti, este el. Asa spune si slujba de unire in biserica.Daca-l ai pe el ai tot, tot.

Si ce daca dupa 3 ani nu merge?
Dar daca nu incerci si poate ar fi fost ocazia vietii tale?
Nu exista invinsi si invingatori intr-o relatie, exista doar o experienta care ar trebui sa fie frumoasa.

Cum sunt priviti romanii in afara tarii? »Toate avem aceasta problema, imaginea adevaratilor romani a fost macelarita de cei lacomi ce-au ajuns inainte, de politica externa, etc. Dar imaginea ta este cea pe care tu o construiesti, asta sta-n puterea ta.

Dar sunt convinsa ca in conditiile in care vrei sa faci si doctoratul o sa alegi cea mai buna varianta din acest punct de vedere (adica professional)

Daca nu alegi calea inimii nu stiu daca o sa-ti para rau sau nu, cert este ca o sa te intrebi mereu cum ar fi fost!!!

Dar spunea cineva cu mult mai multa experienta decat mine ca nu trebuie sa ratezi nici o sansa pe care ti-o da viata la iubire. Sunt atat de putine ocazii.``Stai atat de mult cu mana streasina la ochii privind la orizont.Si-atat de rar apare ceva in zare.``

lai spune:

Annie,
Daca analizezi oferte de doctorat in mai multe tari, inseamna ca oricum o sa te rupi de familie, prietenii din Romania (asta daca una dintre oferte nu este chiar in Romania). Si, plecata fiind in alta tara, sansele sunt destul de mari ca pana la urma, chiar daca nu va fi el, vei gasi un partener care sa nu fie roman (asta daca nu tii tu neaparat sa fie roman, ca poti sa gasesti si un roman stabilit in tara in care vei fi tu). Sunt greutati pe care le intampini in relatia cu un barbat care provine din alta cultura/tara, dar atata timp cat va iubiti si exista deschidere, comunicare intre voi, atata timp cat aveti aceleasi valori de baza, puteti face compromisuri asupra celorlalte aspecte si puteti avea o relatie frumoasa. Daca aveti preocupari comune si ganditi la fel in multe privinte, asta il poate face un partener mai potrivit pentru tine decat un baiat care este roman dar are alte preocupari/alta educatie/alt fel de a vedea viata decat tine. Acum eu nu stiu cat de bine il cunosti tu pe el, spui ca ati petrecut "multe multe zile superbe", banuiesc ca nu a fost atat de mult timp (spune-mi daca gresesc), altfel ma gandesc ca ai fi folosit "saptamani/luni/ani". Din experienta mea, o relatie la distanta, daca nu ai apucat sa petreci mai mult timp cu persoana respectiva inainte, e foarte dificila pentru ca fara sa vrei proiectezi o imagine asupra celuilalt care rareori corespunde cu realitatea, si apoi, cand ajungi sa traiesti langa el zi de zi, esti dezamagita. Faptul ca poate inca nu il cunosti foarte bine nu inseamna ca nu merita sa acorzi o sansa relatiei si sa vezi daca chiar va potriviti sau nu la drum lung, dar poate ca nu trebuie sa mizezi totul pe asta.
Eu as pune in balanta si partea afectiva, dar ar fi unul dintre factorii de decizie, nu singurul. Daca oferta de doctorat din Franta e comparabila, ca perspective profesionale, cu celelalte pe care le ai, atunci as alege, probabil, Franta. Daca insa ai alege Franta practic numai pentru el, si, in cazul in care relatia voastra nu merge (viata iti ofera atat de multe surprize..), ai ramane cam 'in pom', atunci m-as gandi foarte serios.. Eu personal am facut mai multe alegeri in viata legate intr-un fel sau altul de un barbat, barbatii respectivi pana la urma au alunecat din viata mea, insa alegerile au stat in picioare si fara ei, unde s-a inchis o usa s-a deschis o fereastra, viata a mers mai departe, si din alegerile respective a iesit ceva bun (chiar daca poate cu totul altceva decat m-as fi gandit eu la inceput). Dar in alegerile cu adevarat importante n-am amestecat barbati, desi m-a batut gandul (si, in retrospectiva, bine am facut). Acum sigur ca, daca ai o familie, daca esti deja casatorita sau ai o relatie de lunga durata si e deja destul de cert ca langa persoana respectiva iti vei petrece restul vietii, atunci altfel faci calculele, altfel insa.. mai gandeste-te

Lai

annie_xtreme spune:

Pai nu este asta singurul factor de decizie...ma intrebam doar pentru cate diferente culturale trebuie sa ma pregatesc...eu tin mult mult la el (nu pot sa zic il iubesc fiindca eu nu am "iubit" niciodata asha cu fluturi in stomac si "uitare de sine"- intre noi fie vorba nici nu cred ca as putea vreodata...-) shi am impartasit multe multe kestii dar ma gandesc la "drumul lung" - cum e sa iti schimbi cu totul limba shi sa renunti la unele obiceiuri, cum e sa iti cresti copiii vorbindu-le in alta limba, cum e sa ajungi acasa odata sau de doua ori pe an...Sau exista posibilitati sa nu faci toate lucrurile astea si totusi sa ai o relatie frumoasa?


Don't get mad, get even!

emoison spune:

Annie,
Daca poti sa traiesti fara telemea, varza murata, mici si oua rosii, diferente culturale foarte mari nu sint.
Fetele au punctat foarte bine toate aspectele. Sigur, tu ai in Romania mica ta lume, la care construiesti de cind erai copil, si acum iti pui problema daca sa renunti la ea si sa te apuci de construit alta...
Nu vreau sa generalizez, dar iti dau un mic exemplu: eu cu sotul meu am mai putine diferente culturale decit, el si prima lui nevasta, care e din Île de la Réunion (care se cheama ca e "mai in Franta" decit Roamnia...).N-am catalogat niciodata oamenii ca fiind "francezi" sau "negri"...El e mai mare decit mine cu 13 ani.
Conteaza savoir-vivre, mai mult decit diferentele, care nu-s deloc de netrecut!
N-am fost acasa de 2 ani, nici nu siu inca cind o sa ajung acolo, imi dau larcrimile cind vad la TV reportaje despre Romania (si nu-s nici "mamoasa",nici excesiv de sentimentala, mari legaturi cu familia ramasa in Ro nu am), dar asta e, si toate astea merita efortul, daca iei aceasta hotarire.


Cu bine,
Elena
Pozele noastre

delsim spune:

Parerea mea este ca tocmai ca nu iubesti cu fluturasi la stomac, esti atat de indoita si lucida, as putea spune.Daca l-ai iubi orbeste n-ai sta prea mult pe ganduri ( asta este problema cu dragostea oarba , ca de multe ori te precipiti si faci lucruri importante fara sa cugeti prea mult). In cazul tau, cred ca in primul rand trebuie sa afli ce simti exact si sa incerci sa-ti dai seama care sunt sansele (din partea ta)sa fie o relatie de lunga durata, poate chiar pe toata viata.Te vezi alaturi de el pe termen lung, te vezi implinita si fericita, il vezi tatal copiilor tai? Apoi , cantareste si aspectul profesional : daca Franta si o bursa acolo sunt solutiile potrivite pentru cariera ta, tot asa , cu bataie lunga. Oricum , din cate inteleg , tot vei pleca din tara, asa ca partea cu departarea de tara, familie si prieteni oricum va fi valabila oriunde. La fel si cea cu imaginea romanilor. Aici trebuie sa stabilesti cu tine insati daca vrei sa pleci din tara sau nu.
Cum a spus cineva mai sus, independent de imaginea creata de unii romani, va exista o imagine a ta si a Romaniei , pe care sta in puterea ta sa o cultivi , oriunde ai pleca in final. Cred ca fiecare roman de bine poate sa faca lucrul asta, atat pentru linistea lui , cat si pentru a schimba un pic din multiplele imagini deformate.
Ideea este ca , trebuie sa pui in balanta toate lucrurile care te framanta, sa te lamuresti cum vei culege ce-ti ofera viata, sa intelegi ce astepti tu de la o relatie in general si de la relatia cu el in particular si daca esti convinsa ca vrei sa fii cu el, fa-o, daca nu , nu, vor mai fii si alti barbati. Este o decizie importanta si tu trebuie sa decizi daca merita implicare si riscul. Cred ca o dragoste adevarata merita si sacrificii si riscuri si daruire. Daca simti ca traiesti asa ceva, nu te mai intreba ce face el pentru aceasta dragoste, sunt convinsa ca va veni vremea sa-si demonstreze el insusi iubirea...

AlbaIulia spune:

Draga Annie,

Singura persoana care decide esti numai tu. Sfaturi ti-au dat fetele si iti pot da si eu dar tu esti cea care iei deciziile. Cred ca esti mult prea exigenta cu tine si poate mult prea rationala. Daca te casatoresti cu cineva din alta tara nu inseamna ca trebuie sa te rupi complet de neamul tau, povesteste-i lui de Romania, invata-l romaneste, deschide-i curiozitatea despre cultura noastra. Eu am facut intreaga facultate in Franta iar colegii mei erau foarte curiosi sa le povestesc despre Romania, obiceiuri, limba, etc, i-am invatat tot soiul de cuvinte, ei ma slautau in romaneste, etc. Eu personal cred ca francezii au o simpatie deosebita fata de romani si m-am simtit foarte bine acolo. Spui ca te doare sufletul cind un francez spune ceva rau de Romania, si pe mine la fel dar si mai rau ma doare cind un roman vorbeste urit de tara lui, si inca mai sunt oameni din acestia. Diferenta de virsta dintre voi este perfecta, intre mine si sotul meu sint 12 ani si ne intelegem minunat, doar doesti un om matur linga tine, nu? Si daca nu merge, nu-i nimic, asta nu ai de unde sa o stii de la inceput, te alegi cu experienta de viata, dar daca nu incerci nu ai de unde stii si nu te mai gindi ca vii cu 'coada intre picioare' ca doar esti matura si nu ai de dat nimanui socoteala despre viata ta! Sa nu crezi ca te imping sa mergi in Franta, nu nici vorba, vreau doar sa-ti spun ca-ti faci prea multe probleme prea complici lucrurile, incearca sa vezi totul mai optimist si mai viu, stiu ca esti o persoana cerebrala, mais tu est aussi une femme...

Bonne chance,


AlbaIulia

annie_xtreme spune:

Pai da, da asa spuneam shi io ca sunt cu drobu de sare...ca aici in tara nu mi-a fost frica niciodata sa las pe unul si pe altul sa intre cu bocanci sau cu papucei de casa in sufletul meu...Dar cand vine vorba sa ma las dusa de val "acolo", fara mama la care sa vin sa boscorodesc sau de prietenele mele (nu ca m-ar ajuta prea mult, dar e chestia de 'racoreala')...parca mi-e asha...nu stiu cum.
Va multumesc tuturor pentru incurajari, si mai astept povesti interesante despre dragoste de asta..internationala!

Don't get mad, get even!

Sabina spune:

Delsim, f. bine spus!
Eu cred ca daca l-ai iubi f. tare nici nu te-ai mai gandi.
Pe de alta parte.eu am o buna prietena care s-a maritrat cu un francez , iar baiatul vrea sa vina sa stea un an in Ro.Sa invete limba, etc.Asa ca se poate si invers..............

Sabina & Sofia Galagia