oare chiar e atat de groaznica maturizarea?

cami30 spune:

e un cliseu.. dar e adevarat ca barbatii sunt niste copii si asa cum ii educi asa ii ai.. Daca in timp i-ai permis sa-si rupa cat mai mult timp pentru el reducand timpul acordat familiei, pentru ca , desigur, tu ti-ai asumat din ce in ce mai multe responsabilitati, sunt convinsa ca el nu s-a suparat, sau cel putin nu si-a dat seama.
E adevarat ca in timp se modifica datele problemei, dar in nici un caz n-ar trebui sa-ti privesti sotzul de undeva de sus, sau chiar dac ao faci fa=o in gluma. Am senzatia ca tu chiar ai inceput sa fii convinsa ca esti undeva mai presus de el. Asta e o bila neagra pentru relatia voastra.
Apoi trebuie inteles faptul ca vremurile s-au schimbat si parca si timpul se comprima, nu ne mai ramane nici o clipa libera in goana noastra pentru supravietuire sau confort material. Fiecare cu ce isi doreste.
Nu e imaturitate.. e superficialitatea genetica a barbatilor. Sunt rare cazurile in care barbatul nu se monotonizeaza si nu se plafoneaza in relatie, marea majoritatea asteapta de la noi initiativa schimbarii, remodelarii, restructurarii, recombinarii..etc, tot ce tzine de reenergizarea relatiei.
Poate cu adevarat trece o perioada dificila, sau poate chiar a avut o revelatie a nefericirii de cuplu pe care tu o negi.
Il iubesti. E si normal sa il iubesti cand alternativa este singura/doi copii de crescut/servici.
Nu-ti dau nici un sfat. Nu cred ca ai nevoie de sfaturi, cred ca ai nevoie de comunicare.
Daca reusesti sa alungi rutina, sa va scuturati si sa va rezolvati problemele....
Si sotzul meu e incapatzanat, lenes, plin de sine, vorbeste tare, nu e punctual, a citit mai putin decat mine, dar in nici un caz nu i-as evidentia defectele inainte de calitati...pentru ca e mai important sa stiu de ce am ales sa fiu langa el... si de ce inca sunt alaturi de el si m-as sinucide sa-mi dau seama ca stau langa el doar din obisnuinta si comoditate...

cami

mariamunteanu spune:

Draga Irene,

imi pare bine ca vorbele mele ti-au ajuns la suflet. Stiu ca situatia ta nu-i usoara dar cred ca se poate face ceva. Nu strica relatia cu sotul tau mai ales ca-l iubesti, un om potrivit e foarte de greu de gasit mai ales ca veti copii impreuna. Incearca sa te mai degrevezi de unele treburi luandu-ti bona sau femeie de ajutor in gospodarie si concentreaza-te asupra vietii tale. In acest mod il lasi si pe sotul tau sa mai respire, iar tu iti iei cate o povara de pe umeri. Mai bine sa-ti descarci oful aici cu noi decat acasa pe el.
Un lucru e clar: greul familiei cade tot pe umerii femeii, iar grija de baza a educatiei copiilor tot noua ne revine.
Mai scrie-ne cum te descurci,
Maria

Miki8 spune:

Eu spun din capul locului ca trebuie sa faci tot ce se poate pentru a salva casnicia. Nu comentez aici calitatile sau defectele tale sau ale lui. E greu, nu e important pentru noi, tu stii cel mai bine care sint , pari destul de rationala cit sa le evaluezi corect. Este clar o criza generata de rutina si monotonie in cuplu situatie in care revin la sufrafata nemultumiri, complexe de tot felul, etc.Dar, apare din nou in discutie un subiect la care eu sint foarte sensibila. Daca tu trebuie sa intelegi ca barbatii sint copii pina mor, ca trebuie sa fii blinda,calma, sa-l incurajezi, sa-l gidili dupa ureche etc, de ce el sa nu constientizeze ca este partener ca si tine in aceasta relatie, ca trebuie sa lupte la fel de mult ca si tine sa o mentina, ca exista doi copii fata de care trebuie sa fie la fel de responsabil ca si tine, ca poate si tu poti intra in orice fel de criza si poti veni sa-i spui gata-nu mai pot trai asa, si asa mai departe. E complicat, dar comunicarea intre voi eu asa cred sa trebuie sa fie purtata.

va doresc sa treceti cit mai bine peste acest moment.

Miki

IRENE11 spune:

Fetelor,n-am mai scris de multisor aici.Asta nu insamna ca am uitat de forum sau de voi.Chiar am trecut in revista majoritatea subiectelor si,fireste,"jurnalul unei casnicii" care ,pot sa spun m-a invatat multe..

Tot ce s-a scris acolo,ce s-a scris si referitor la problema mea m-a facut sa ma tot gandesc si sa ma razgandesc.

Situatia mea e in continuare aceeasi...
Mai nou,el isi da licenta acum,in septembrie si a intrat in concediu..
E nervos si caraitor...


Mai e nervos si dintr-o alta cauza si am sa va explic de ce...
De cand relatia dintre noi s-a racit semnificativ,de cand am avut cateva discutii dureroase dar fara nici un fel de finalizare,eu am incercat sa mentin viata noastra sexuala nu la nivelul la care eram obisnuiti,dar macar la limita suportabilului.In ce conditii?In conditiile in care el intarzia serile foarte mult(berile baute cu colegii,protocoalele cu dusmanii,concurenta si altii asemenea...)si eu continuam sa-l astept dupa ce-mi terminam treburile si culcam pe toata lumea din casa...

De ce faci lucruirle astea,de ce nu ti-e bine cu noi,altadata ma chemai oriunde intarziai"vino si tu,nu-i nimic ca e tarziu"...

Imi raspunde in dodii,ca el munceste mult si relaxarea asta ii e necesara...Sa fim intelesi:stiu unde merge si cu cine merge!II cunosc
pe tipii respectivi,majoritatea sunt fie subalterni,fie amici,cunostinte...Inca nu e vorba de o femeie,sunt sigura de asta,si aici fac apel si la faptul ca s-a vorbit mult pe forum despre celebra intitie feminina...

Indivizii nu sunt de mare calibru,majoritatea tot casatoriti si de aceeasi varsta,petrecareti si care stiu sa "perie":shefu',era sa aveti o scama...Baieti buni,daca ma intelegeti,de zahar,musiu...

Si ca sa revin:serile noastre devenisera tot mai scurte ...El venea tarziu,si singurele clipe cand devenea tandru,extrem de tandru,ca atunci cand nu existau problemele,erau cele in care era "magnetizat".
Cred ca atunci ii e si lui mai usor sa recunoasca ca ,de fapt,ma iubeste ca inainte...Numai ca mie mi-e foarte greu...

Propriu-zis,aveam 2 vieti:cea de noapte,cand ma cauta febril si ma intreba cu ce l-am vrajit si cea de zi cand devenea cumplit de indiferent si la mine si la problemele casei si ale copiilor.

Vine septembrie,nu?
Am luat singura diverse decizii cu privire la copii:el nu era langa mine...Sporturile la care i-am inscris,limbile straine,scoala si gradinita,nu e usor,doar stiti despre ce vorbesc...Imi ocupam mintea cu astea si incercam sa nu-i dau atentie,sa nu ma incarc negativ...Lasa-l,vine licenta,vom discuta dupa examene,stiam cat isi doreste sa termine cu scoala la modul onorabil...

Ce facem cat esti acasa,l-am intrebat,in concediu...E greu cu 2 copii mici sa inveti,daca vrei,plec cu ei undeva,m-am ineresat,la munte,sa ai liniste...A inteles ca vreau eu sa plec...EU! Nu l-am putut convinge ca o fac sa-i fie lui bine si liniste!

Ce faci dupa licenta?Vrei sa mergem impreuna undeva,singuri sau cu puradeii?Exclus,raspunde el...Plec singur,la munte.De ce?Sa ma linistesc...

Bine si asa,n-am insistat,provocam o cearta mare si iar mi-am muscat limba...
Pana sambata trecuta cand am mers la o nunta la care era musai sa participam...M-am simtit bine,m-am relaxat chiar cu ajutorul catorva pahare,lumea amabila,atmosfera...EL s-a"grizat"binisor,devenise simpatic,asa cum il stiam.Acasa,pac,in pat:erai atat de frumoasa,cum sa fac sa mearga lucrurile?N-ai decat sa ma iubesti,e singura conditie...Atat ca eu nu mai suport sa vii seara baut sa-mi declari dragoste,iar a doua zi dimineata sa dai cu mine de pamant,sa nu mai vad in ochii tai nici urma de sentimentele pe care le sustii...Nu mai
suport!Asa ca ,dragul meu,la mine sa vii treaz si cand te limpezesti la cap...Totul pe un ton plin de iubire,fara misto,cu explicatii multiple,cat ma raneste si cat ma umileste...

Am facut bine oare?
Lipsa sexului n-o sa- inraiasca si mai mult?E prima "pedeapsa"pe care o aplic de atat de mult timp...Si e un lucru care sigur ii lipseste,il costa...Si pe mine ma costa,sunt mai agitata ca de obicei,nomal,dar ma controlez...Comentati,va rog ...Parerile voastre,oricat de impartite,ma ajuta mult....

Nadia1976 spune:

quote:

---

Originally posted by Dena

Irene, lasa-l sa respire o perioada. Nu-l mai asfixia chiar daca te doare. Preocupa-te cu altceva. Denisa si bebica din burtica - 24 sapt.
"Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fi invins cu adevarat daca nu te ridici." G.Funakoshi

---

Irene, cred ca Dena are dreptate; acum nu mult timp am postat un mesaj in care spuneam ca sotul meu si-a pierdut interesul in tot ce inseamna "noi". Apoi, am vorbit cu el, mi-a marturisit ca il "asfixiez", ca sunt mult prea atenta cu el... apoi am lasat-o mai moale, chiar daca m-a durut enorm de mult; in sensul ca daca pana atunci il pupam si atingeam tot timpul si ii faceam toate poftele, si aveam grija ca totul in casa sa fie gata pana ajungea el acasa, ca sa am timp sa ma ocup doar de el, dupa aceea cand venea acasa ma apucam de curatenie, de spalat, de gatit, de sters praf, de citit, de urmarit foarte atenta si concentrata un program tv, de stat la computer si orice altceva ce nu presupunea sa stau ft aproape de el (fizic); apoi (multumesc lui Dumnezeu) in mai putin de o luna, s-a schimbat: acum este el cel care cauta sa fioe cu mine tot timpul, este el cel care imi cere sa iesim, este el cel care ma mangaie si imi da pupici tot timpul. (De ex., daca stau lungita pe canapea si el sta la picioarele mele, imi ia picioarele si mi le saruta, sau mainile; asta pe cand inainte, cand ii acordam prrea multa atentie, in aceeasi ipostaza, nici nu ma atingea...) incearca si tu sa fii un timp mai rece, mai distanta; eu in tot timpul asta, aveam grija, la fel ca inainte sa fie curat in casa, sa aiba mancare gatita; singurul lucru ce l-am schimbat a fost atentia ce i-o acordam. Dar cred ca s-a obisnuit atat de mult, ca acum ii lipseste si o cauta el. Incearca si Dumnezeu sa-ti ajute, sa se realizeze si el, asa cum a realizat sotul meu. Acum e mai dragastos si mai pupacios decat a fost vreodata... BAFTA!

mariamunteanu spune:

Draga Irene, imi pare rau ca lucrurile nu s-au imbunatatit si din ceea ce ne povestesti inteleg ca ti-e greu sa continui asa.
Totusi hai sa actionam din aproape in aproape, adica: lasa-l sa termine cu licenta, e o perioada dificila. Si eu eram/sunt agitata si nervoasa in preajma examenelor, nu-mi trebuie nimic si nu-mi place sa fiu "deviata" de la ceea ce am de facut. Stiu ca e inca o concesie pe care trebuie sa i-o faci, dar de data asta chiar trebuie. Dupa licenta va fi si el mai relaxat si vei putea sa-l abordezi altfel.

Incearca sa nu-i dai prea multa libertate, adica sa plecati in vacanta separat, altfel veti avea vieti paralele si va considera normal ca tu sa mergi cu copiii si el - singur. E suficient ca merge la beri (cam multe) cu "baietii".
Maria

iulian1969g spune:

>Mai nou,el isi da licenta acum,in septembrie si a intrat in concediu..E nervos si caraitor...

Poate ca este foarte preocupat de licenta, serviciu... si nu reuseste sa gaseasca un echilibru intre toate. Nu intotdeauna reusesti sa le faci pe toate perfect; uneori te tulburi, iar aceasta agitatie interioara are repercursiuni si asupra relatiilor cu cei apropiati... Esti de acord cu mine? Ti s-a intamplat si tie vreodata? Tine cont ca oamenii au structuri diferite, si nu reactioneaza cu totii la fel...


>De ce faci lucruirle astea,de ce nu ti-e bine cu noi,altadata ma chemai oriunde intarziai"vino si tu,nu-i nimic ca e tarziu"...
Imi raspunde in dodii,ca el munceste mult si relaxarea asta ii e necesara...Sa fim intelesi:stiu unde merge si cu cine merge!II cunosc
pe tipii respectivi,...

Mai este un aspect important de care trebuie sa ti seama.

Barbatii, cand au vreo problema, au o puternica tendinta sa se INTERIORIZEZE; evita sa mai discute cu altii, dau raspunsuri scurte, se retrag...

Femeiele, invers, cand au o problema, discuta cu altele, vorbesc foarte mult, adica au o tendinta puternica sa se EXTERIORIZEZE.

Tu daca in situatia in care el are vreo problema il fortezi sa reactioneze ca o femeie, faci o greseala. In acest caz el se simte SUFOCAT de tine.

Nu rezolvi nimic in acest fel; mai mult inrautatesti lucrurile. Daca vrei sa le imbunatatesti, vorbeste mai rar cu el, si cat mai concis posibil.

>Indivizii nu sunt de mare calibru,majoritatea tot casatoriti si de aceeasi varsta,petrecareti si care stiu sa "perie":shefu',era sa aveti o scama...Baieti buni,daca ma intelegeti,de zahar,musiu...

In schimb, cei din anturajul tau sunt toti oameni de calitate, unul si unul... Iarta-ma, dar te-ai cam "ambalat"...

>Ce facem cat esti acasa,l-am intrebat,in concediu...E greu cu 2 copii mici sa inveti,daca vrei,plec cu ei undeva,m-am ineresat,la munte,sa ai liniste...A inteles ca vreau eu sa plec...EU! Nu l-am putut convinge ca o fac sa-i fie lui bine si liniste!

Reprosurile, si straduinta de a-ti smulge singura si cu orice pret dreptatea din gura lui nu va fac bine.

Tu ce vrei de fapt? Ca el sa recunoasca ca tu esti Zana cea Buna, iar el este Zmeul (cel Rau, bineinteles...)?! Asta vrei sa faci? La ce bun? Daca faci un bine, nu-l faci pentru copii, si pentru faptul ca ai placerea de a face bine familiei tale? De ce ti atat de mult la o recunoastere "oficiala" a faptelor tale bune?

>Ce faci dupa licenta?Vrei sa mergem impreuna undeva,singuri sau cu puradeii?Exclus,raspunde el...Plec singur,la munte.De ce?Sa ma linistesc...

Fii atenta sa nu-l sufoci cu programarile, planurile, argumentele, discutiile interminabile s.a.m.d. Nu folosesc la nimic. Te fac doar sa devi cicalitoare...

>Bine si asa,n-am insistat,provocam o cearta mare si iar mi-am muscat limba...

Se pare totusi ca n-ai muscat-o suficient de tare! (Unii ar spune poate: "Insista, insista, pana reusesti!")

>Am facut bine oare?
Ai facut o mare greseala, dupa parerea mea.

>Lipsa sexului n-o sa- inraiasca si mai mult?
Eu cred ca va inrautati situatia, in mod clar.

>E prima "pedeapsa"pe care o aplic de atat de mult timp...Si e un lucru care sigur ii lipseste,il costa...

Si cum vezi tu rezolvarea situatiei in cazul lui? ...Probabil ca el sa se poarte intocmai cum vrei tu.

Dar ce te faci daca lipsa relatiilor intime il impinge catre o alta femeie? Nu-ti vei trage pumni in cap pentru "pedeapsa" data sotului tau?

Eu zic sa continuati sa , macar din cand in cand. (Acum, spune sincer, tie nu-ti place chiar deloc? )

Iti urez toate cele bune.


Giuliano

[/quote]

iulian1969g spune:

Buna ziua,

Uitandu-ma acum la mesajul meu anterior, mi-e teama sa nu-l fi scris nitel cam dur.

Este foarte greu sa ma pun in pielea altuia. Am sugerat si eu niste lucruri pe care le-am crezut de cuviinta.

Dar poate ca te-ai simtit jignita de cuvintele mele, in unele cazuri. Daca este asa, te rog sa ma ierti. M-am exprimat si eu cu delicatetea de care am fost capabil in acel moment... Mai mult n-am putut...

Iti doresc toate cele bune.

Giuliano

mariamunteanu spune:

Giuliano-Giuliano,
n-ai reactionat dur, ai rectionat ca un barbat. Adica ai acea tendinta de a gasi scuze barbatilor. Nu vreau sa te critic, doar observ.

In loc sa se interiorizeze si sa se simta sufocat, domnul sot al Irenei ar trebui sa puna umarul la bunul mers al gospodariei si al familiei si sa nu se mai gandeasca atat la propria liniste si comoditate. Sunt de acord (si am spus deja Irenei) ca femeii ii revine o mai mare contributie in grijile casei si in cresterea copiilor, dar e cam exagerat ca el sa continue cu iesirile la bere si cu plecarea singur in concediu. Nu-i de ajuns ca Irene se ocupa de casa si copii, mai trebuie sa si ocroteasca "naturelul simtitor" al domnului. Poate ca si Irene mai greseste, dar macar cauta un mod de a remedia situatia.

Iti dau dreptate in privinta pedepsei cu abstinenta, nu-i intelept sa
continue.

Maria

IRENE11 spune:

Multumesc de raspunsuri!

Azi isi da licenta:are examenul oral.
E intr-un hal:fiara nu altceva...
Credeti-ma ca l-am lasat total in pace,m-am mai gandit la faza cu abstinenta...
Iulian ,dragule,cum sa nu-mi placa?Daca-mi lipseste?Enorm...
Dar ,oricum,nici n-am avut vreme de asta:pleca dimineata si venea noaptea cand toti dormeam,a invatat ca un nebun zilele astea,a alergat cu lucrarea aia a platit taxele,stiti si voi...

Ma rog sa ia examenele acum,sa nu trebuiasca sa dea in februarie, ca
se mai intinde pelteaua...si-mi iese pe nas...

Am o stare mizerabila,e nasol sa traiesti asa,in nesigurantza,uneori mi se pare ca tot ce fac,fac degeaba...Imi pierd speranta de 100 de ori pe zi,pe urma imi revin,ma imbarbatez singura si-mi spun ca nu-s de lepadat,ca le nu e un om rau,ca ma iubeste,ca trece,ca trece....

E greu...