sa astept?

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns country girl spune:

Draga Irina, timpul lamureste de multe ori lucrurile dar, pe de alta parte, taraganarea amplifica suferinta. Eu te sfatuiesc, daca ai puterea, discuta cu el temerile tale. Relatia voastra poate ramane una de prietenie si fiecare din voi are dreptul sa cunoasca dragostea alaturi de altcineva.
Daca tu te simti doar un pansament bun de pus pe rana, daca el ti-a oferit alinare si incredere in tine cand aveai nevoie, toate astea nu inseamna neaparat dragoste. Si daca dragoste nu e... va fi dureros pentru amandoi sa va despartiti dupa ce s-au sudat intre voi obisnuinta si legaturi.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irin spune:

va multumesc foarte mult ca mi-ati raspuns. sincer nu ma asteptam.

sa va detaliez un pic. nu suntem doar doi buni prieteni. ne placem reciproc, ne simtim bine impreuna, ne e dor unul de altul cand nu ne vedem, tinem mult unul la altul, ne dorim mult de tot sa fim impreuna, dar nu putem spune ca ne iubim. si eu ma gandesc ca e poate prea devreme, ca poate nu ne cunoastem destul, dar mi se pare ca acestea sunt doar pretexte...
eu una recunosc (dar aici, in fata voastra, pentru ca pana acum nu am recunoscut) ca nu simt ca e el jumatatea mea. poate si pentru ca cel langa care credeam ca o sa traiesc toata viata a disparut si nu am crezut ca va mai exista inca o jumatate pentru mine. parca e prea mult, nu? dar e si el. atitudinea lui. faptul ca ii e frica sa se lege, sa dea mai mult. si de vorbit, vorbim in continuu despre asta de cateva zile. 'problema' lui suna cam asa: spune ca, daca nu simte ca ma iubeste acum, cu iubirea aceea puternica si definitiva de care e nevoie ca sa vrei sa traiesti toata viata langa un om, ii e frica de faptul ca s-ar putea sa nu ma iubeasca nici peste un an. si asta il sperie si il ingandureaza foarte tare. ce sa mai vorbim de mine, ca nu inteleg nimic din ce se intampla..

mai e ceva. el a avut o prietena pe care a iubit-o mult, prima lui prietena cu care a fost vreo 7 ani si care l-a inselat urat. si l-a mintit fiind cu inca un tip timp de un an. va spun asta pentru ca, dupa asta, el a devenit o persoana neincrezatoare, sceptica, dura. o persoana care a simtit ca in momentul acela femeia aia i-a smuls sufletul din piept. a suferit enorm. nu ii plang de mila. e foarte puternic, dar asta nu inseamna ca nu are nevoie de caldura.. eu simt ca, daca as pleca acum, as fi lasa. el are nevoie de mine, vrea, isi doreste sa ma iubeasca. parca nu pot sa il las singur pentru ca nu mi-au fost mie implinite asteptarile.

habar nu am ce sa fac.. ma iertati ca vorbesc asa mult, dar nu am cu cine altcineva sa vorbesc...



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Adela99 spune:

Eu incerc sa ma pun intr-o astfel de situatie si ma intreb ce as face, daca as simti ca tine.
Deci nu ne iubim dar ne simtim bine impreuna suntem mai mult decat prieteni dar nu am atins culmile iubirii. El nu vrea sa ma vada nefericita langa el (oare departe de el voi fi fericita?) si e nelinistit. Eu nu-l iubesc dar cred ca are nevoie de mine si pe undeva sper intr-o minune care sa ne aduca iubirea. In concluzie nu suntem nici in car nici in caruta. Rezolvarea ar fi ori alba ori neagra. Dar nici unul nu suntem pregatiti nici pentru pasul asta.
Eu as deschide o discutie cu el in care as fi la fel de sincera ca si el si i-as propune sa continuam fara sa mai discutam problema o vreme cu conditia ca in momentul in care unul dintre noi stie ce vrea si s-a hotarat sa-l anunte pe celalalt inainte de a se implica in alta relatie. Aici exista marele risc ca fiecare sa evolueze in directii diferite - dezavantaj pentru cel care vrea sa pastreze relatia. Dar exista si sansa ca amandoi sa vrem acelasi lucru. Vrem sa ne despartim – am avut un prieten cu care ne-am petrecut intr-un mod placut timpul, vrem sa ramanem impreuna si sentimentele s-au transformat in iubire – avantaj amandoi.
E bine sa stii ce vrei, dar fiecare (sau aproape) am trecut prin momente cand nu ne-am putut hotari si rumegarea si digerarea problemei ne-a ajutat. Unii au nevoie de mai mult timp pentru a digera si hotararea luata dupa siesta, nu intotdeauna a fost mai rea decat daca am fi ales alb sau negru.

Cred ca tu inca te afli la cap. “a rumega”

Sper ca te-au ajutat cu ceva randurile mele, daca nu uita-le.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns geut spune:

quote:
Originally posted by irin

eu simt ca, daca as pleca acum, as fi lasa. el are nevoie de mine, vrea, isi doreste sa ma iubeasca. parca nu pot sa il las singur pentru ca nu mi-au fost mie implinite asteptarile.



Stii ceva? Iubirea este sau nu este. Punct.
Nu face nimic din mila pentru altcineva, pentru ca nimenui nu-i e mila de tine intr-o relatie.
Si pleaca acum, cand mai poti. Mai tarziu va fi PREA TARZIU.

Trebuie sa te gandesti bine cum va fi peste 10 ani relatia voastra. Si iubirea se erodeaza in timp, dar atunci cand nu exista, totul se transforma in suferinta.
Crede-ma!
Daca lasi sa intervina obisnuinta, nu vei mai putea face nimic.

Stiu ca sfaturile sunt inutile, tu oricum vei face asa cum simti, si fiindca esti buna la suflet, vei ramane langa el. Dar imi pare rau cand vad ca si altii fac greselile pe care le-am facut eu in viata.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vivian spune:

irina, stii ce cred ioż?
ca tu realizezi ca ...intre voi nu e decat o dragoaste platonica dar nu vrei sa acepti deocamdata, insa faptul..ca tu simti ...natura iubirii voastre ..este un pas esential.
spui mai apoi ca "ne iubim, ne este dor unul de altul, ne simtim bine.etc"dar de fapt si de drept tu descrii ceea ce simti tu ...si ceea ce crezi tu ca ar tb sa simta el...
draga mea io cred ca ...amintirea "iubitei..pacatoase" e o himera si iti argumentez de ce..si io ..am avut asa un shoc cu cel cu care tb sa ma casatoresc , dupa o relatie de 5 ani, am rupt, ma iselase cu 29 de ...persoane si totusi m am casatorit la putin timp si ..cu toate ca celalalt a fost un ticalos..pt ca imi iubesc partenerul am putut depasi ...dezamagirea provocata de ..fostul partener.
sau poate tu, nu reusesti sa i umpli , iubitului tau, golul...lasat e fostaż?
sau poate iubitul tau se "scuza "...spunand ca ..e asa marcat..incat nu poate sa se mai deschida.
scuza ma daca am fost mai...raspicata dar crede ma ca sunt 100%de partea ta.
cu drag ..vivi


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mihaela R spune:

Irin, am citit povestea ta de doua ori, si incerc sa ma pun in situatia ta. In primul rind, din ce am inteles eu, tu trebuie sa te intelegi, in primul rind, pe tine, sa stii foarte clar ceea ce vrei TU de la viata. Lasa, pentru citava clipe doar, deoparte, tot ceea ce ti-a spus prietenul tau, si raspunde-ti la o intrebare: tu crezi ca ai sa ajungi vreodata sa il iubesti? Probabil raspunsul tau de acum e "nu stiu". Daca nu vei ajunge sa il iubesti, te multumesti, in viata, cu jumatati de masura? Ce te faci daca, stind in relatia asta, treci pe linga sansa de a intilni, intr-adevar, jumatatea, pe linga sansa de a te indragosti, din nou, nebuneste? E un sentiment prea frumos si tu esti prea tinara ca sa ratezi asa ceva.
Revenind la ceea ce simte prietenul tau pentru tine: nici el nu stie prea bine ce vrea, nu te iubeste, dar nu se desparte de tine - chetia cu neincrederea n-are legatura, parerea mea, cu faptul ca nu i s-au "aprins" calciiele inca. Eu cred ca dragostea e sau nu e. Ceea ce incercati voi sa construiti e o relatie platonica, bazata pe prietenie, respect, etc. Astea sint f. Importante, dar iti trebuie si scinteia. Ai spus ca va simtiti bine impreuna: cu toti pritenii te simti bine, dar cu iubitul trebuie sa fie si altceva.
Si sint prea multi de daca, si la tine, si la el...
Si inca o intrebare: nu cumva refuzi sa lasi un locusor caldut, de teama ca poate nu o sa mai gasesti altul, mai fierbinte?
Cred ca deja te-am zapacit, oricum, cei din jur isi pot da doar cu parerea, tu trebuie sa iei deciziile, nu inainte de a sti f. clar ce vrei, si nu inainte de a fi foarte sincera cu tine insati.
Daca tu decizi ca vrei sa ramii cu el, atunci lupta, dar numai daca esti sigura ca asta iti doresti, si daca el merita timpul tau - ca iubit, ma refer.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Emirac40 spune:

Baietii ar spune cam asa:Din moment ce NU ma implic pot sa fac ceea ce vreau, asa ca este bine sa fii un pic mai realista,esti inca tanara dupa cum scriu toate femeile de-aici(mature si care dau sfaturi),dar de regula in viata unul iubeste iar celalalt doar profita.Ideal este sa aveti ceea ce va lipseste ,dar voi credeti ca aveti-DRAGOSTEA,dragostea aceea ucigatoare si nebuna care te face sa te tavalesti de dorul celuilalt.Pe unii ii distruge iar pe ceilalti care rezista pasiunii ii face sa se bucure tot restul vietii de persoana de langa ei.Problema este alta:NU confunda filmele si povestile cu viata reala,ia-ti tot ceea ce poti de la ea si priveste cu atentie in jurul tau.S-ar putea sa descoperi lucruri uimitoare.Asa cum tu astepti sa-l iubesti probabil ca si el,compara diversele experiente trecute.....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irin spune:

cred ca am invatat pe de rost raspunsurile voastre :)

am sa raspund la o intrebare a mihaelei: eu cred ca as putea ajunge sa il iubesc. numai ca eu inteleg dragostea doar daca e reciproca. simt ca am ce sa iubesc in el daca si el o sa vada ce e de iubit in mine. dar ma descurajez daca ma gandesc la cum o sa fie peste 10 ani relatia noastra. nu simt ca as vrea sa fie tatal copiilor mei. nu simt ca as putea sa il iubesc in orice conditii. nu simt ca poate vedea ce e special la mine. si nu imi e frica de singuratate. doar ca imi e bine si cald langa el. dar, dupa cum spuneti si voi, recunosc ca am nevoie de ceva fierbinte, care sa imi cutremure sufletul...

de cateva zile, fiind atat de derutata, am inceput sa il las in voia lui. nu il mai sun eu, de obicei suna cine ajunge primul acasa, cine se culca primul etc, nu mai deschid eu messengerul. dar suna el, vorbeste el, ma gaseste pe undeva. e tare confuz.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mihaela R spune:

Parerea mea este, Irin, ca esti intr-o situatie de genul: hai sa incercam, neaparat, sa ne iubim. N-am reusit pina acum, dar mai incercam. Bineinteles ca sint "iubiri" f. mari care se spulbera la prima adiere de vint. Dar la voi nici macar nu prea are ce se spulbera...Si faptul ca nici macar nu il vezi ca tata al copiilor tai spune ceva, nu?
Eu consider ca nu asa trebuie sa fie o relatie, dragostea vine pe nesimtite, te cuprinde, nu? Si nu trebuie sa te straduiesti sa simti iubirea.
Dar, dupa cum am mai spus, este doar parerea mea, cei din jur iti pot da sfaturi, dar tu trebuie sa fii cea care ia o decizie, dupa ce iti faci "ordine" in ginduri.
Oricum, si timpul este un bun sfetnic. Doar nu trebuie sa iei o hotarire miine... Mai lasa sa treaca citeva saptamini si, ajung sa ma repet, gindeste-te bine la ceea ce vrei TU.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aniella spune:

imi amintesc ca si eu am avut o problema nu de mult, cica nu stiam daca sa zic da sa nu la o cere in casatorie a prietenului meu de atunci...si mi amintesc si acum majoritatea raspunsurile...si am renuntat la el...nu recomand asta... desi atunci ziceam ca nu conteaza atat de mult iubirea nu mai sunt de aceeasi parere actual...am un alt iubit care chiar a reusit sa ma "socheze" cica daca toate sunt bune si frumoase intre noi nu ne casatorim? cam asa am ramas eu pt ca nu am umblat si eu chiar bine cu relatiile mele... ma manca singuratatea...ajunsesem sa cred ca cel mai bine ii singura...desi nu suntem de prea mult timp sa zic asa impreuna suntem innebuniti unul dupa altul...noah ca ma apuc sa mi manifest pornirile de indragostita...cea ce vroiam sa zic este ca si noi cu toate ca suntem indragostiti nu prea avem siguranta zilei de maine...de fapt este timpul pana nu va mai trece nu cred ca o sa si o avem...si eu am fost daramata ca vb de ea de fosta...care il inselase...care l facuse sa nu mai creada in nici o femeie....acuma intr-o zi am avut o mica cearta asa ca intre indragostiti si sa ii spun ca ma lupt cu o fantoma...si mi a multumit ca l-am adus cu picioarele pe pamant...ca aiurea deja trecutul este trecut nu are rost sa ne impiedicam de el la tot pasul....asa ca un sfat nu ca as si eu in mare masura sa dau sfaturi...incearca intr-un mod cat mai discret sa sa l faci sa lase trecutul de o parte...sa va descoperiti unul pe altul...sa va descoperiti parti pe care nici unul poate ca nu credea ca le are...ma refer la lucruri minunate...arata-i ca viata in doi poate fi ffff minunata...nush in ce masura monotonia s-a instalat in relatia voastra...in fine si eu vb mult si cred ca ma opresc aici....iti doresc multa sanatate si sa ai parte de iubire si dragoste
cu prietenie

aniella

Mergi la inceput