Nu-mi doresc deloc un bebe....
Raspunsuri - Pagina 8
acina spune:
quote:
Originally posted by chatonel
se poate sa ai dreptate, anca, desi... un accident e prea putin posibil sa se intimple.
Toulouse, la ville rose
Frumoaso, cand spuneam ca se va intampla cand te astepti mai putin ma gandeam ca o sa te loveasca cheful de facut copii
.Poti sa stii?
" Si maine e o zi "
Anca
cataghe spune:
Nu pot sa nu ma intreb, intre cei care fac copii cu gindul sa aiba cine sa-i ingrijeasca la batrinete si cei care nu fac copii pentru ca se simt impliniti si fara, care sunt mai egoisti?
Als, spui ca nu vrei sa acuzi, dar stii bine ca o faci prin ceea ce scrii. Sa stii ca nu toti oamenii sunt la fel. Si nu toti sunt facuti sa fie parinti, asa cum nu toti sunt facuti sa fie, de exemplu, familisti. Faptul ca tu simti altfel nu inseamna ca toti cei care nu simt ca tine sunt egoisti. Fiecare are dreptul sa decida pentru sine si pentru viata sa, si nu toate lucrurile pe care nu le intelegem sunt rele sau nu exista.
Numai bine!
This is the first day of the rest of my life!
chatonel spune:
quote:
Originally posted by als
chatonel ar trebuie sa te gandesti foarte bine la acesta posibilitate de a avea sau nu copii dar atunci cand vei studia cu lux de amanunt acest lucru gandeste putin si pe viitor nu analiza numai prezentul si nu mai fi chiar asa de egoista,radiaza egoismul din tine sa stii, nu pot si sincer nici nu vrea sa inteleg oamenii ca tine
de-asta sint eu asa frumoasa, ca radiez 
als, daca nu poti si nici nu vrei sa intelegi, de ce vii aici? Numai ca sa dai cu pietre? Nu e frumos
Toulouse, la ville rose
debby spune:
Chatonel, sper sa nu te deranjeze, am citit tot si am ajuns la o concluzie inauntrul meu.
O sa iti spun de la inceput ca viata fara copii pt mine nu ar avea nici un sens, dar asta nu inseamna sub nici o forma ca pt toti e la fel, ca ar trebui sa te conving de ce e frumos si de ce nu. Asta nu inseamna de fel ca esti egoista, ba mai mult, iti admir decizia de a nu urma majoritatea doar pentru ca asta e mai mult sau mai putin legea naturii.
Insa e o decizie pe care tu si numai tu o poti lua, asigura-te insa ca nu vei suferi mai tarziu si ca este exact ceea ce vrei. Eu spun ca e posibil ca cineva sa se simta fericit fara copii asa cum eu as fi cu o echipa de fotbal
Succes in luarea deciziei si urmeaza-ti sufletul!
Anca Wish spune:
Chatonel, probabil ca daca faceai un copil acum 10 ani situatia ar fi fost alta.
Ai fi vazut altfel lucrurile.
La 35 fiecare om are tabieturi la care renunta cu greu.
Fa cum te indeamna sufletul.
Parerea mea e ca un copil e o raza de soarecare iti lumineaza viata.
Fiecare cum simte. 
alexuta spune:
Fa ceea ce iti doresti.
Chiar daca mai tarziu vei regreta,la momentul respectiv ai luat cea mai buna decizie pentru tine.
Daca regreti,regreti decizia ta nu a altora.
Sper ca Dumnezeu sa te ajute sa faci cum este mai bine!
NOROC!
dpintilie spune:
Mai fetelor, bineinteles ca Chatonel va face cum crede ea. Ma distreaza deribil sfaturile de genul "fa cum doresti". Vreau sa o vad pe cea care face in asfel de situatii ceea ce ii spun fetele pe forum.
Chatonel, am 25 de ani, un bebe de 7 luni si jumatate. Nu o sa-ti dau sfaturi, gasesc de cuviinta ca aici nu se pot da sfaturi. E o chestiune muuult prea importanta si o decizie muuult prea definitiva.
In schimb o sa-ti povestesc putin din experienta mea. M-am casatorit acum nici 2 ani, dupa 6 luni am ramas insarcinata accidental. Prima data cand ne-am bazat si noi pe calendare... (Daca nu stii ce sa faci, lasa-te pe mana calendarelor...E sigura treaba... Glumesc, evident). Ma rog, a fost soc mare, mai ales ca imi calculasem cu o maaare marja de eroare.. Momentul nu era cel mai bun. Anyway, am avut o sarcina usoara, am mers la servici chiar si 12-13 ore pe zi pana in ultima luna. Am intrat in concediu cu 12 zile inainte de nastere, dar tot nu m-am potolit si am lucrat de acasa.
Ca sa fie clar, eu sunt o workoholica. Imi iubesc meseria, imi place la nebunie ceea ce fac. Bun, am nascut, soc mare...Dureri pe care nu le-am luat in calcul, nasol. Pe deasupra nu simteam mare lucru fatza de copilul meu. Imi era drag, ca era simpatic...Dar cam atat. Probabil ca nu eram pregatita psihic pentru rolul de mama. Imi era teama ca nu o sa-l iubesc. Nu a trecut mult timp si, dupa cum probabil banuiesti
, Andrei a devenit sufletul meu. Dar in continuare, ma gandeam la servici, la ce sa fac, muream sa merg o zi la servici. Mi-era frica sa nu uit ce am invatat. Am stat acasa 3 luni, apoi am inceput sa lucrez de acasa cu jumatate de norma. La 5 luni am inceput sa merg la servici. Cat timp am stat acasa, am angajat o doamna care ma ajuta si pe care am pregatit-o sa aiba grija de Andrei. Acum ea sta cu copilul pana ajung acasa.Are grija de el foarte bine, sunt linistita.
Sacrificii:multe. Nopti nedormite, nervi cu mancarea,urla fara motiv, nu mai am timp pentru mine cat aveam inainte, nu am vazut un film la cinema de un secol, nu am mai fost la un restaurant tot de un secol. Schimbare de viata:totala. Importanta acestor sacrificii si a schimbarilor: ZERO!!! Aici am vrut sa ajung. Daca stai sa te gandesti ce fel de om sunt, cu o cariera(zic eu frumoasa), cu placere de a iesi in oras, de a merge unde imi tuna capul si cu toate astea eu simt ca sunt implinita, ca abia acum eu si sotul meu suntem un intreg, iti dai seama ca un bebe e o minune. Cred ca important e sa gasesti calea de mijloc. Eu am gasit-o. Nu stiu cate alte femei ar fi de acord cu calea mea si nici nu-mi pasa. E calea mea, eu am ales-o si eu merg pe ea. Imi satisface toate nevoile, sunt o mama relativ relaxata(sa ma vezi cand urla noaptea). Copilul e bine, se dezvolta frumos, invata multe lucruri noi. Satisfactie mai mare decat cea pe care mi-o da fiecare lucru nou invatat de Andrei, fiecare zambet, raset nu am gasit-o in munca mea, oricat imi place mie ceea ce fac.
Din nou, e greu, e al naibii de greu uneori, dar iti da satisfactii cum nimic altceva nu-ti da. Si cu timpul, pe masura ce o sa mai creasca, o sa pot sa fac mai multe lucruri pe care acum nu le pot face.
Evident, pledez pentru copii... Asta e experienta mea pana acum, asta e calea mea.
Iti doresc sa-ti gasesti si tu calea si sa nu ai nici un regret, orice ai alege.
Numai bine.
,Dana si Andrei(12 dec 2003)
http://community.webshots.com/user/dpintilie
chatonel spune:
multumesc pentru mesaj, dpintilie.
Toulouse, la ville rose
alesandra spune:
La riscul ca poate fi un copil care sa-ti dea mai multe probleme nu se gandeste nimeni?
Chiar toti parintii sunt fericiti? Eu nu cred...
A_Iulia spune:
Da' eu tot nu inteleg, trebuie sa aducem aici argumente la intrebarea "de ce facem copii?"
Sunt convinsa ca oricat am povesti, aducem aceeasi informatie pe care chatonel deja o are. Nu cred ca poate fi convinsa prin povestirile noastre, cat de bine ne simtim si cata fericire si ce te implineste un copil. Daca Chatonel asa simte acum, ca nu vrea copii, "la ea e cheia". Nu cred ca a trait in padure, sa nu vada si plusurile si minusurile vietii in 3 sau mai multi. Si totusi cred ca trebuie sa-ti DORESTI intai de toate un copil si apoi sa-l faci. Nu-l faci asa, ca hai sa vad cum o fi, ca multi povestesc ca esti mai fericita dupa. Deci trebuie sa simti intai ca-ti doresti...
Sigur, exista multe cazuri in care sentimentele materne au iesit la suprafata dupa nastere, chiar daca inainte pareau inexistente. Dar nu stiu daca e cazul sa fortezi nota bazandu-te pe asta...
Chatonel...ce pot sa mai zic...sincer, iti urez sa poti sa-ti schimbi parerea in timp util...hai, ca mai ai ceva timp...si mai bine faci unul mai tarziu, dar dorit, decat unul nedorit...
Adina+ bebe Olivia Karla 04.03.2004