Nu-mi doresc deloc un bebe....
Raspunsuri - Pagina 7
minimona spune:
eu si sotul meu am "copilarit" aproape 10 ani, amandoi consideram ca e prea mare bataie de cap, mai bine te distrezi, iti poti permite sa pleci oriunde si oricand fara sa ai alte obligatii. Afirmam ca nu avem nevoie de un"intrus" intre noi, ca dragostea noastra ar fi alterata de prezenta unui copil. Incet, incet ne-a incoltit si noua dorinta de a avea un bebe si iata avem printre noi un bebe de 1an si 2 luni. Toate gandurile noastre sunt la el, e lumina ochilor nostri si nu ne pare rau de timpul liber si distractiile pierdute.
Cred ca niciodata nu e prea tarziu, dorinta de a avea un bebe se poate strecura oricand in ganduri
ane2 spune:
De ce oare majoritate femeilor cred ca dupa venire pe lume a unui copil se naruieste totul????adio distractii..adio plecari...adio libertate...de unde ideea asta? Ce nu sa auzit de bone parinti sau socrii????????
Noi avem o bebelina de 6 luni care e viata noastra.. dar asta nu inseamana ca nu ne mai distram sau nu mai plecam pe unde ni se pune noua pata....si credeti-ma ca nu exista we sa nu iesim.....
Chantonel e decizia ta daca vrei sau nu un bebe....ti sau dat o groaza de argumente si pro si contra...acum tu decizi.......
Anita si Rachella -17.o1.2004
http://community.webshots.com/user/sugarbabe134
gianina-alina spune:
ceau fetelor(?)
este prima oara cind simt nevoia sa va scriu cu adevarat!pina acum , mai mult sau mai putin m-am regasit in ceea ce a fost scris de altii.
mi-am dorit copii de cind ma stiu! mult de tot!!!! 2,3 daca se poate !
am facut planuri peste planuri ,am construit o casa, am facut curte cu pomi si iarba,am prgatit aproape tot!
la vremea respectiva credeam ca ne-am pregatit si noi!!!!GRESIT! dupa nasterea sufletelului meu ABSOLUT tot s-a schimbat!a fost fffff greu !
in urma cu o luna am divortat!Andreea are trei ani si este lumina sufletului meu!
poate suna egoist dar fara e mi-ar fi fost mult,mult mai greu!
cind dupa o cearta sau o dazamagire ma uit la ea si vad cu cita dragoste ma inconjoara, cu cita fericire ma priveste cu cita speranta imi cauta in ochii .....CHIAR TOTUL M-I SE PARE FRUMOS!
ne avem una pe alta si sintem o echipa formidabila!
sper ca nu va-m plictisit foarte tare cu povestea mea dar cred ca este un punct de vedere care nu a fost exprimat si care trebuia spus !
va pupam, andreea si eu
Rodica P spune:
quote:
Originally posted by aquariusrpro
Chantonel .. stii care-i chestia cea mai curioasa ? Dupa ce vine bebe ai brusc revelatia ca viata a capatat sens! Obosesti, te superi, te bucuri, il mai expediezi la mama / soacra cateva ore etc.. Si cand esti singura acasa ( adica fara copil, cu sotul.. in vechea formula) parca n'are casa "sare si piper", lipseste ceva, lipsesc ochisorii, scancitul sau vesnica chemare maaaami etc. Linistea pare saraca rau!
Mai scapati o vacanta singurei, fara bebe ( atunci cand e mic si poti sa-l lasi cu bunica de exemplu si bebe nu plange dupa tine foarte tare) si-ti sta gandul doar la bebe, dai telefoane ca disperata
Stii ce aduce bebe? Iubirea aia neconditionata dupa care alergam toti, de la pisica la om. Brusc esti cea mai importanta, frumoasa, desteapta femeie din lume, lumina pentru doi ochisori. Si ajungi sa inveti si cum sa te faci iubita / inteleasa / respectata , inveti comunicarea de la A - Z.. de la zambet la cuvinte, propozitii, fraze, poezii si cantecele!
Dar stii ce cere sa dai? Iubire neconditionata... usor de spus in 2 cuvinte dar nu-ti ajunge o viata sa o traiesti!
Bebe e doar iubire, complicata ce-i drept,dar o sansa uriasa sa mai fii tu insati copil, sa reinveti sa traiesti din plin nu pe bucatele si in fuga! Si o iei de la "inceputul inceputului" ... oare respira ? De ce are/ nu are scaun? Unde-s scutecele? Ce-i dau sa manance ? De ce plange, de ce tace, de ce mananca, de ce nu mananca ? Oare cum sa-l imbrac ? Mai.. iar au trecut 2 luni si eu nu am mai calcat printr-un coafor ! Si uite asa... apar zambetele si te topesti de clipocesti, apare primul mama si cu grija notezi ziua! Si primul pas... si spui la toata lumea.. meeergeee! Si obosesti si te enervezi, te bucuri si te superi de zeci de ori pe zi dar cand il tii in brate, cand incepeti sa va spuneti mici secrete sau iti povesteste cum a fost la gradi, cand schiauna si se ascunde la tine in brate, cand il vezi pe bebeul tau cum doarme fara grija pentru ca stie ca TU esti acolo .. pur si simplu nu se poate descrie! Simti ca existi , esti vie, intreaga, iubirea capata alte sensuri, e mai bogata chiar si fata de tatic! Si te uiti in ochii copilului fericit si iti spui Doamne, acum stiu cum arata fericirea!
Btw... plansul nu este enervant
Si uite asa... zile cu soare, zile cu nori, zile cu ploaie si trec ani dupa ani si ajungi sa ai o "printesa" (sau un "print"), incepe sa-ti ia hainele ... se fardeaza cu fardurile tale, nu stii ce sa faci, sa razi sau sa-l certi!
Roxana&Ruxandra
http://community.webshots.com/user/aquariusrpro
Frumos mi-au dat lacrimile!
este cel mai frumos si mai adevarat mesaj pe care l-am citit.
Asta inseamna dragostea fara margini a mamei pe care nu o poti afla din carti sau din ce au povestit altii, o poti trai doar.
Am un singur regret ca nu am avut un copil mai de mult, si stau si ma gindesc cum am putut trai pina acum fara baiatul meu!
Rodica si
Stefan-Danielhttp://community.webshots.com/user/stefandaniel10
http://www.babiesonline.com/babies/s/stefandaniel10
Mih spune:
Subscriu si eu la ce a scris Rodica. Imi pare nespus de rau ca am amanat momentul de a deveni mama. Tot timpul gaseam scuze: ca nu avem casa mai mare (aveam garsoniera) si copilul trebuie sa aiba camera lui, ca nu sunt pregatita, ca nu sunt bani suficienti si lista, va asigur, poate continua. Sunt fericita peste masura ca acum il am pe Matei care e miunea mea, care ma iubeste, ne iubeste, care imi zice mama (este un sentiment ce nu se poate egala cu orice altceva atunci cand copilul iti spune mama).Sunt cea mai fericita femeie cand ajung seara acasa, obosita, si ingerasul meu ma prinde cu manutzele lui mici si ma pupa. Este un sentiment nemaipomenit si ii multzumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat posibilitatea de a fi MAMA.
Nu imi pot imagina acum viatza fara Matei. Probabil ca nu ar fi avut nici un sens!
Mih si bb Matei
frunzaverde2 spune:
Citesc subiectul de cind a aparut dar nu am avut curajul inca sa particip.
Eu nu pot spune ca "nu vreau copii" dar nu am simtit niciodata ca as vrea. Si sint adepta ideii ca trebuie sa simti dorinta de a avea un copil ca sa decizi sa il faci.
Imi plac mult copiii si ei par sa imi agreeze compania.
Am descoperit si eu ca privirea unui copilas de doi ani te poate face sa uiti toate mizeriile adultilor.
Dar imi e teama.
Teama de senzatia (care astazi mi se pare dezagreabila) de a simti ceva miscind undeva in corpul tau, ceva ce arata diform, distorsionat, aproape monstruos.
Teama de procesul nasterii in sine.
Teama de fragilitatea ghemotocului pe care nu ma simt in stare sa il ating (nici vorba sa mi-l puna pe burta dupa ce a iesit, inainte chiar de a fi fost spalat !!!), sa il tin in brate, sa ii fac baie, sa ii dau sa manince... pina pe la 3-4 luni. Dupa aceea simt ca as fi in stare sa il ating.
Cum ar putea fi fericit un copil care ar resimti toate aceste temeri ale mele, care (in subconstient) se va naste cu aceasta "mostenire" pe care toata educatia pe care i-as da-o mai tirziu nu o va putea sterge din memoria genelor sale ?
Sint zile in car imi spun ca ar fi totul ok daca nu ar trebui sa il port si nasc eu. Ce bine ar fi daca sotul meu ar putea sa o faca...
Dar nu ma vad facind apel la o "mama purtatoare" (cum se practica prin UK), nici infiind un copil.
Nu imi plac TOTI copiii si nici neconditionat. Sint unii pe care nu pot sa ii privesc (prea slabi, prea tristi, prea murdari, prea bolnavi). Sint unii pe care nu pot sa ii ating (sa-i mingii, sa ii iau in brate).
Nu e vina lor dar...nici a mea. Ne nastem toti cu o istorie proprie si incercam sa traim cum putem, sa ne depasim complexele la care am fost conditionati.
Am lasat mereu timpul sa treaca in ideea ca voi gasi raspuns la nelinistile mele. Nu aveam nici o situatie prea clara nici prea buna material sau financiar, asa ca a fost o vreme cind asta mi-a servit de pretext.Acum sintem de zece ani impreuna, cu sotul meu.
La 29 de ani am simtit cumva dorinta nascind in mine, dar exact atunci am inceput un tratament pentru o afectiune si medicamentul meu e contraindicat sarcinii. Urmez tratamentul de trei ani si s-ar putea sa mai dureze... inca 5... sau o viata intreaga...
Parca si asta imi apare ca un bun pretext.
Am remarcat ca o femeie care nu a avut copii arata ofilita, vestejita, resemnata, oricit de bine s-ar intretine. Ii lipseste o sclipire aparte in priviri pe care am intilnit-o doar in ochii unei mame (indiferent ca are 30 sau 60 de ani). Daca incerc sa ma proiectez in timp, simt ca nu mi-as dori sa descopar la 50 de ani ca am ratat ceva, ca am trecut pe linga viata.
Sigur, muncesc si acum pentru ca am de platit o chirie, pentru ca vreau sa imi cumpar carti, pentru ca ma intorc uneori in vacanta in Ro, pentru ca traiesc. pur si simplu.
Astazi m-am impacat cu situatia (pentru ca nu am de ales) dar temerile mele nu au disparut.
Mi s-a spus mereu ca timpul le rezolva pe toate, ca timpul ne va da un raspuns.
Dar eu nu am inca o solutie.
If you want to win you have to learn to be a master of the game.
alesandra spune:
Ma alatur si eu celor care nu-si doresc copii...si iata motivele mele :
- riscul care exista de a nu fi un copil normal, nu ma gandesc la sanatate ci doar ma uit in jurul meu si vad cati tineri creaza mai multe probleme decat bucurii, parintilor ( nu termina scoala, nu muncesc, au probleme cu politia...etc)
- casa mai mare( nu pot sa ma gandesc sa fac un copil fara sa-i asigur macar camera lui ), o anumita suma de bani (lunar)...pe care nu stiu daca mi le pot permite
Eu n-as face un copil doar ca sa ma simt eu implinita sau ca sa am pe cineva la batranete langa mine, l-as face pentru a-i da viata, pentru a-i oferi sansa de a exista, de a iubi, de a fi iubit...
Nu-mi este teama nici de sarcina, nici de schimbatul scutecelor imi este teama doar ca poate fi un esec...
Danelutza spune:
Cea mai mare teama a mea e ca nu voi avea un copil. Numai gindindu-ma simt ca innebunesc. Viatza fara un bebe nu o pot concepe. Dar sper ca problema pe care o am cu sanatatea, nu ma va impiedica sa-mi realizez acest vis.
Totdeauna mi-am dorit un barbat care sa ma iubeasca si un copil care sa-mi zimbeasca.
Prima dorintza mi s-a indeplinit, a doua... inca o mai astept 
Geanina esti o norocoasa ca o ai pe Andreea linga tine, asa potzi sa treci mai usor peste toate greutatzile vietzii.
als spune:
am citit toate mesajele care au fost postate la acest subiect,si sincer va spun ca nu pot sa imi imaginez viata fara copil, nu sunt mama inca dar imi doresc fff mult acest lucru, nu vreau sa o condamn pe chatonelsi nici nu sunt in masura sa fac asta dar parerea cred ca pot sa mi-o spun,eu in mesajele postate de ea sincer vad numai un egoism fara margine, efectiv se gandeste numai la persoana ei nu vrea sa faca un sacrificiu care sa ii afecteze ei linistea si fericirea, desii venirea unui copil pe lume e o fericire fara limite deci sincer nu pot sa o inteleg,treuie sa te gandesti chatonel ca va veni timpul cand cu siguranta iti vei dori aceste lucru dar va fi prea tarziu, totusi si varsta conteaza.
eu sunt casatorita de 2 ani dar ne gandim cu sotul meu la posibilitate de a avea un copil chiar doi , am si peirdut o sarcina lucru care ma facut sa imi doresc si mai mult acest lucru, parerea mea este ca tu chatonel ar trebuie sa te gandesti foarte bine la acesta posibilitate de a avea sau nu copii dar atunci cand vei studia cu lux de amanunt acest lucru gandeste putin si pe viitor nu analiza numai prezentul si nu mai fi chiar asa de egoista,radiaza egoismul din tine sa stii, nu pot si sincer nici nu vrea sa inteleg oamenii ca tine,un copil inseamna mult mai mult decat o povara , el este cel care iti zambeste dimineata cand se trezeste, el este cel care iti da pupici de noapte buna seara, el este cel care iti umple ziua de dimineata pana seara, te mangaie si iti spune te iubesc, de alinta cu tot felul de cuvinte frumoase si gingase, spun asta pentru ca sora mea are un copilas de 3 anisori care este lumina vietii noastre care stie sa iubesca necontenit.
asa ca parerea mea sa te gandesti bine inainte sa spui ""nu""
als spune:
draga danelutza!
iti doresc tot binele din lume si iti tin pumnii important e sa nu fi pesimista si sa crezi in Dumnezeu!traieste cu gandul ca totul va fi bine si capul sus!!!!!!!!!!!