Nu-mi doresc deloc un bebe....

roxanica-mamica spune:

poate exagerez , dar cred ca daca nu ai un copil ( cel putin ) ai trecut prin viata degeaba ...

Roxana & Marc
reclamaMarc-Antonio
www.babiesonline.com/babies/b/bichelu

try spune:

Nu esti nici prima nici ultima femeie care nu-si doreste copii. Sunt de acord cu ce spunea cataghe. Nu cred ca undeva incolteste in tine instinctul matern, ci e mai degraba o presiunea sociala "o femeie trebuie a aiba copii, cum altfel?!?!? sau macar sa-si doreasca". Atunci cand iesi dim tiparul obisnuit, n-ai cum sa nu simti un mic sentiment de culpa sau macar care sa te pune pe ganduri: ar trebui oare sa am un copil, n-ar trebui?!?!?

Copiii nu trebuie sa se nasca obligatoriu. Daca nu ti-i doresti deloc (asa cum suna si titlul mesajului), atunci nu-i face. Fara nici un fel de regret. Nu toate femeile din lume trebuie sa aiba copii.

Referitor la egoism, va dau alta motivatie pe care mi-o impartasea cineva acum cativa ani: "egoism este sa aduci in zilele de azi un copil intr-o lume si-asa plina de copii cu neajunsuri, copii chinuiti care mor de foame, copii nedoriti si azvarliti in strada. Daca vrei intr-adevar sa faci un bine omenirii si ai dragoste materna, i-a un copil amarat si creste-l, ofera-i o viata mai buna". Tipa a vrut sa initial sa faca un copil , apoi dupa 1 an s-a razgandit si a hotarat ca ea nu va avea copii. Daca-si va dori vreodata mult un copil atunci va infia unul. Desi eu sunt la polul opus (am stiut intotdeauna ca-mi doresc copii si am luptat sa-i am), i-am inteles perfect punctul de vedere si i-am dat dreptate in felul ei.
Deci, problema e cu multe fatzete, poate parea frumoasa dintr-o parte si spinoasa din alta. Cert este ca trebuie sa fii hotarat cand iei o decizie, trebuie sa stii ce vrei. Vrei copii? atunci fa-i. Nu vrei copii? Atunci nu-i fa.
Sunt convinsa ca orice femeie care nu si-a dorit copii, in momentul in care i-a avut, i-a iubit. Nici nu ma indoiesc ca acelasi lucru i s-ar intampla si lui chatonel. Insa asta nu mi se pare neaparat un argument solid pentru a avea copii "las ca oricum o sa-l iubesc". Daca dorinta nu vine din interiorul tau, nu cauta s-o scormonesti. In momentul asta nu-ti doresti un copil si gata. Poate mai tarziu o sa-ti doresti, cine stie, insa nu trebuie sa te alarmezi prea tare din cauza asta. Marele avantaj este ca indiferent de cat de "trecuta" vei fi (adica indiferent daca vei mai putea sau nu face biologic copii), daca iti doresti un copil il poti avea fara probleme. Dragostea materna nu se manifesta numai fata de copiii tai biologici, ci fata de orice copil caruia tu te hotarasti sa-i oferi dragoste. Atunci ar insemna ca toata mamele care infiaza copii, nu-s la fel de mame ca celelate? Ori dupa mine intelesul de mama nu e cel biologic, ci cel afectiv. Am vazut gaini crescand pui de curca, ratze crescand pui de gasca, o catzea crescand pui de pisica, o leoaica crescand un pui de antilopa (caz real, nu e fictiune). Asa ca dragostea materna e cumulul tuturor acelor sentimente de iubire, protectie, apartenenta, grija, bucurie, teama etc. pe care orice femeie le are in raport cu un copil, o fiinta lipsita de aparare, protectie, lipsita de capacitatea de a se descurca singura.

Asa ca chatonel, nu-ti fa probleme. Daca e ca sentimentul sa vina, daca e ca dorinta sa vina, atunci vei stii clar ce ai de facut. Pana atunci nu trebuie neaparat sa te invinuiesti de ceva sau sa ai sentimente de culpa.


25+ sapt DNP 31 oct.

aquariusrpro spune:

quote:

---

Originally posted by chatonel

Roxana, eu nu imi imaginez ca cineva imi va cere socoteala pentru timpul meu pierdut pe pamint ... si chiar si in cazul asta, as scoate-o cumva la capat cu actiunile caritabile pe care le fac, macar astea nu mi le poate lua nimeni :)
In rest... nu stiu daca pentru un copil este intr-adevar un cadou sa ii dai viata. Sint multi, foarte multi copii amariti in jurul nostru, e deajuns sa deschizi ochii ca sa ii vezi.
In familia motanului e un cuplu cu 2 copii care au avut mereu ce si-au dorit - material vorbind- dar nu si afectiunea autoritara a parintilor. Acum sint amindoi copiii marginalizati- unul are 11 ani si celalalt 20- nu mai merg la scoala, nu mai vor sa faca nimic, nu au nici o dorinta.
Ei, asta numai din cauza parintilor care mereu au tras pe brinci si le-au dat tot ce-au dorit.... eu nu vreau sa fiu asa, si stiu ca nu as parasi serviciul ca sa cresc un copil, pur si simplu ma plictisesc inchisa in casa, nu sint "dama de interior" .



Toulouse, la ville rose

---

Chantonel, ideea din mesajul anterior era alta ( dar ieri eram mai mult decat plecata cu sorcova din cauza unui necaz cu copilul unui coleg). Eu mi-am dorit copilul foarte mult si totusi sentimentele s-au declansat / exteriorizat ( nu stiu cum sa spun mai bine ) mai tarziu si chiar am avut senzatia ca sunt mama anormala! Prietena mea decis rational, conform unei judecati proprii.

Decizia este doar a ta. Este o decizie extrem de grea si inseamna sa fii foarte corecta cu tine. Atat! Gandeste-te ca peste 25 de ani s-ar putea sa ai o alta viziune. Principalul este sa nu ajungi sa-ti para rau atunci cand e prea tarziu. Atat!

Ce spun eu sau ce spun alte fete ... este doar informativ. Tu esti tu! Sunt multe femei care au decis sa nu aiba copii si nu inseamna ca-s juma' femei, egoiste sau ca merita mai putin respect sau mai stiu eu ce ! Tu sa fii sanatoasa, fericita si iubita!

Sa stii ca acea "chestie urlatoare ' e interesanta asaaa.. ca functionare. Unde ai mai vazut tu chestie urlatoare / vorbitoare sa functioneze cu mancare , sa creasca si peste ani sa te si judece? Radioului / compului nu poti sa-i dai de mancare cu linguritza.. nici sa-i pui scutec! Hmm.. au totusi un avantaj radioul / compul.. vin cu manual de instructiuni specifice.. pe modele!

Roxana&Ruxandra

http://community.webshots.com/user/aquariusrpro

trandafir spune:

La 36 de ani inca nu aveam un copil. Dupa ce ma casatorisem, am inceput sa mi-l doresc foarte mult. Si atunci a venit... Tot ceea
ce-mi dorisem de la viata mi se realizase. Nu stiu daca ne-am bucurat foarte mult... cel putin sotul meu care atunci la vremea respectiva avea 50 de ani... Dar acum... este lumina ochilor nostri.
Eu, am inceput serviciul aici in State de curand si am trimis-o pe micuta noastra printesa in Romania pentru cateva luni pana reusesc sa-mi dau si eu niste examene. Dar crede-ma ca nimic nu se compara cu bucuria de a avea un copil al tau... de a nu fi singur...
Cineva spunea odata:

Mirarea, bucuria, dragostea de viata sunt caracteristice copiilor. Ati vazut vreodata un prichindel de doi anisori jucandu-se pe-afara, privind fascinat zborul vrabiutei care inainte era linistita pe jos, dorind sa aiba totul, sa cunoasca totul, sa se bucure de tot? Asa sunt copiii. Puri, fara limite, fara prejudecati, curati ca lacrima. Ei sunt constienti ca lumea e facuta spre bucurie si viata spre traire. Nu pun conditii, nu se trufesc, nu au idei de "comanda". Astea le primesc de la parinti. Asa a fost facut omul dintru inceput. De parca prin ei Dumnezeu ne aminteste cum am fost si noi la inceputurile lumii. Saint-Exupery: "Toti oamenii mari au fost candva copii. (Dar putini dintre ei isi mai aduc aminte.)"

Iubirea este Dumnezeu in actiune. Copiii au in ei aceasta intelegere. Pentru ca vin direct de la sursa iubirii. Si Iisus spune direct. Vai de cei ce vor strica inocenta copiilor! Vai de lume, spune el in continuare... Ar fi mai bine sa fii aruncat in mare decat sa strici copiii cu ideile tale false, spune el. Dar toata lumea face asta. Toti spun "nu ai voie asta, aia, nu te juca cu copilul din vecini, nu mirosi floarea..." Nu, nu, si iar nu! Ucideti fiinta intima a copilului si il transformati in copii fidele ale personalitatii voastre corupte... Dati iubire copilului vostru, ajutati-l sa descopere lumea cu propriii ochi, incurajati-i talentele, lasati-l sa invete din greseli... Nici un copil nu va invata sa mearga daca nu cade de cateva ori! Si daca greselile ii pot fi fatale, in loc sa-i explicati asta, nu ii dati ocazia sa le faca. Tineti ce e periculos departe de ei. Oricat le-ati explica, nu vor intelege... pana la o anumita varsta. Invatati-i iubirea, respectul, frumusetea. Respectati-le fiinta. Pentru ca ei raman, si voi va duceti...

Atentie la pedepse. Ar fi mai bine, daca fara ele nu se poate, sa fie bine motivate si sa fie urmate imediat de o manifestare de iubire. Copiii invata de la voi ca iubirea este conditionata, ceea ce este fals. Iubirea e fara conditii. E darul lui Dumnezeu. Cand pui conditii iubirii, ii pui catuse lui Dumnezeu. Ii spui "Doamne, iubeste-l pe X doar daca..." Cum ti-ar conveni sa auzi pe altcineva spunand asta despre tine? Iubiti-va copiii si cand gresesc. De fapt, mai ales atunci. Pentru ca fara incercari si greseli ei nu vor progresa. Aratati-le varianta cea buna, dar faceti-i sa se convinga ei insisi in forul lor interior. Sa isi dezvolte ei insisi discernamantul si nu sa primeasca de la voi totul pe de-a gata. Vor evolua, vor creste, si vor inflori. Si atunci veti fi impliniti cu adevarat. Ati semanat, si samanta a rodit... Nu judecati copiii. Nu le impuneti propriile sisteme de valori. Nu cu forta. Valoarea suprema sa fie iubirea.

Nu faceti din copii unelte sau proiectii ale propriilor visuri. Ei au visurile lor, si daca le dati voie vi le vor marturisi. Pe cat va permite ego-ul de parinte, tratati-i ca pe egali. Nu-i sufocati cu iubirea voastra, nu-i faceti dependenti de voi. Ajutati-i sa-si gaseasca identitatea. Si cand si-au gasit-o, dati-le drumul. E timpul lor. V-ati facut datoria. Va vor respecta, daca si voi i-ati respectat. Daca nu, puteti cita din Decalog cat vreti. Va fi degeaba. "Nu intaratati la manie pe copiii vostri", spune apostolul Pavel. Altfel toata autoritatea voastra se va darama si veti fi renegati. Autoritatea sa porneasca din iubire si nu din impunerea ego-ului. Copiii simt imediat daca ii iubesti sau nu. Nu va inselati singuri. In inocenta lor ei cunosc mai multe taine decat voi."

Bucurati-va cand aveti un copil si doriti-va unul daca stiti ca-l veti iubi cu o iubire neconditionata. Copii au nevoie de dragostea noastra, de iubirea noastra. Fara asta ei nu pot creste frumos si drept.
Deci, iubiti-va copii nascuti si pe cei nenascuti cu toata dragostea inimii voastre.

Emirac40 spune:

Sinceritatea este de apreciat dar ce faci cu jumatatea ta?Exista un el care sa-si doreasca un copil cu tine sau se multumeste doar cu statutul de ''Dama de exterior''?O femeie mi-a spus intr-o buna zi-nu-mi vorbi raspicat deoarece sunt insarcinata si de-atunci destinul s-a schimbat pentru toti.In bine.Ea avea la momentul respectiv 37 de ani,eu 38 nici unul nu aveam copii si nu eram casatoriti,duceam o viata destul de ''relaxanta''.Sarcina i-a redat ei feminitatea si sanatatea iar copilul, acum este iubit in egala masura de amundoipoate mai mult de mine,chiar daca nu suntem casatoriti.Iar despre Ea in momentul actual cred de-abia in ultimele 4 luni a inceput sa realizeze enormul potential de dragoste ce-i este oferit de copilul nostru.Cred c-ai procedat f.bine cand ai spus nu vreu bebe-dar lui ,celui cu care ai reusi sa ai acel bebe,i-ai spus ceva?

mariaangeli_que spune:

Eu iti admir curajul de a spune clar si raspicat ca nu doresti un copil,la noi se zice in aceste cazuri:cine are sa si creasca cine nu sa nu-i doreasca !sa fiti voi fericiti,ca restul vine de la sine,

casandra spune:

Eu vad lucrurile asa: ai sansa sa fii femeie, cu potential de a purta o alta viata inlauntrul tau, de a aduce un copil pe lume, ai sansa sa devii creator, cand spun asta ma refer si la nasterea unei noi fiinte, dar si la modelarea copilului de catre mama, toti datoram parintilor ceea ce suntem.

Daca ai fi barbat, ti-ar fi refuzata experienta asta.

Tu ti-o refuzi singura, s-ar putea ca intr-o buna zi sa iti para rau, dar la momentul acela sa fii si tu in incapacitatea de a procreea.
Multa intelepciune iti doresc!

aalexia spune:

Ani de zile am fost convinsa ca nu pot avea copii.Eram casatorita de cativa ani dar nu se intampla nimic.Abia in momentul cand am ramas insarcinata am realizat cat de mult mi-l doream si ce fericire imensa mi-a provocat .Am realizat atunci ca as fi trait degeaba daca nu as fi simtit cum misca in burtica si mai tarziu minunatul lor zambet care te poarta spre alte taramuri.Asta am simtit eu.Fireste fiecare simte altfel .

Clopotzel spune:

Am vazut acest subiect de cateva zile dar nu am postat.
Ieri insa, deschizand pagina desprecopii, mi-au picat ochii pe primul articol "pregatiti-va pentru a deveni parinti (cu umor)"!!!
Ehhhh...da, atunci mi-am dat seama ca nu mai e chiar asa cu copii...desi si inainte gandeam ca nu e usor...
Oricum, la noi inca mai asteapta acest "subiect", dar...am zis sa va spun si voua sa cititi si sa va amuzati despre adevarurile de acolo!

Nu spune hop pana nu sari.

sinzi_ana spune:

Nu spune hop pana nu sari.
[/quote]


Pana nu spui Hip!!!
Sinzi