Nu-mi doresc deloc un bebe....

acina spune:

Sunt o multime de femei care nu au avut copii pentru ca nu si-au dorit . Asta e . Desi cred ca la tine se va intampla cand te astepti mai putin.



" Si maine e o zi "

Anca

chatonel spune:

se poate sa ai dreptate, anca, desi... un accident e prea putin posibil sa se intimple.



Toulouse, la ville rose

lu.more spune:

Bineinteles ca e minunat sa simti o viata crescand in tine, sa tii un bebelus in brate, sa-l duci la scoala in prima zi si in cele ce urmeaza...
.... sa fii obosita, dar sa te ridici din pat in miezul noptii, ca cel mic (sau mare)e bolvan, sa-i pui compresa umeda pe frunte...
... sa renunti la multe, la foarte multe...
E frumos, iti spui ca ai pentru ce trai. E cazul meu.

Dar nu-i consider egoisti pe cei care aleg sa traiasca altfel.

Cunosc un cuplu de prieteni, au aproape 30 de ani de casnicie, nu au copii, pentru ca nu si-au dorit. Ma intreb de multe ori daca-s fericiti cu adevarat.
Pleaca 3 luni in fiecare an in vacanta, anul asta in China, anul trecut in America de sud, acum doi ani in Australia si mai stiu eu pe unde...
Cand ii intalnesc - rar - ii vad radiosi, frumosi, fericiti...
Ar fi putut face un copil, ar fi putut adopta unul... Ei au decis sa traiasca doar pentru ei. Si vad ca frumoasa lor poveste de dragoste continua si acum, dupa 30 de ani.
Deci ne spunem si noi - sotul meu si cu mine - ca ne-o veni si noua timpul, cand fetele or fi mari. Noi o sa fim... batrani atunci, sa dea Dumnezeu sa fim sanatosi si sa putem face ce n-am facut... fiindca avem copii acasa!



« C’est une grande folie que de vouloir ętre sage tout seul. »
La Rochefoucauld

aquariusrpro spune:

quote:

---

Originally posted by chatonel

eiii, Roxana, chiar mi-a placut cum mi-ai vorbit de printisorii urmasi ai familiei... vad ca tu esti topita. Imi place ce spui, dar ... ma gindesc ca-s sentimentele tale si ca nu obligatoriu le voi avea si eu...
Multumesc pentru mesaj.



Toulouse, la ville rose

---

LOOL.. acum sunt topita.. da' io am fost din alea la care problema cu maternu' a crescut pe parcurs. Primele 3 luni eram ca un automat, eram singurica! Io tot .. cumparaturi, bebe, etc. Asa a fost sa fie La botez ma uitam la lume si ma gandeam cum sa fac sa plece mai repede sa ma lase in pace! Dupa botez am fost intr-un scurt concediu ( cu bebe si cu mama ca ajutor ) si m-am intors la ganduri mai bune ... desi tot ma gandeam ca sunt mama denaturata, ca nu simt.. parca eram amortita! Primul pas: am schimbat programul femeii care venea sa ma ajute cu casa ( adica am trecut-o la program de 3 ori pe saptamana fata de 1 ) apoi lucrurile s-au schimbat treptat. Aveam timp sa dorm un pic.

Am o prietena buna si care a facut copil pornind de la urmatorul aspect: " toate <<astea>> de au copil spun ce nemaipomenit este iar astia batrani care nu au facut copii regreta ca nu au ... deci fac un copil, mai vad eu dupa aceea ce si cum".

Sarcina a fost ok, a nascut ca o lady cu peridurala( travaliu 14 ore din care 13.5 ore spuneam bancuri ), la 2 luni a plecat in concediu 1 saptamana, a lasat copilul cu bunicile si bona. A venit proaspata ca o floricica. La 3 luni s-a apucat de servici, la 5 luni a fost prima data cand am auzit-o vorbind de fii-sa timp de 15 min fara pauza I-am aratat cat a vorbit.. mi-a spus " da, acum inteleg dar pana acum credeam ca-s anormala si nu simt nimic pentru copilul meu "

Acum fetita are 1 an si sa te fereasca ... sa te legi de printesa ei ca o incasezi in doi timpi si trei miscari! Da 10 telefoane pe zi, merge cu copilul la cumparaturi , pleaca peste tot cu copilul desi bona si bunicile sunt tot acolo, menajera la fel! Spune ca a inteles ceva din ce cita frecvent o cunostinta comuna : obiectiv vorbind, viata este un drum intre 2 gauri, una din care iesi si nu mai intri si alta in care intri si nu mai iesi. Subiectiv vorbind, drumul intre cele doua depinde de fiecare. Oricum cand dai coltu' nu iei cu tine nici bani, nici case, nici toale, masini ... pur si simplu doar ceea ce ai facut, bune si rele. Dar daca ai un copil lasi ceva in urma.. iubire! Si iubirea aia vine si cu tine "dupa colt" ! Pe bune.. ti-l imaginezi pe Doamne Doamne intrebandu-te cate case ai avut sau cati bani, farduri, toale etc... sau intrebandu-te cat de mult ai iubit si cata iubire ai dat?! Daca pe undeva prin zona asta se face masuratoarea?!

Roxana&Ruxandra

http://community.webshots.com/user/aquariusrpro

chatonel spune:

Roxana, eu nu imi imaginez ca cineva imi va cere socoteala pentru timpul meu pierdut pe pamint ... si chiar si in cazul asta, as scoate-o cumva la capat cu actiunile caritabile pe care le fac, macar astea nu mi le poate lua nimeni :)
In rest... nu stiu daca pentru un copil este intr-adevar un cadou sa ii dai viata. Sint multi, foarte multi copii amariti in jurul nostru, e deajuns sa deschizi ochii ca sa ii vezi.
In familia motanului e un cuplu cu 2 copii care au avut mereu ce si-au dorit - material vorbind- dar nu si afectiunea autoritara a parintilor. Acum sint amindoi copiii marginalizati- unul are 11 ani si celalalt 20- nu mai merg la scoala, nu mai vor sa faca nimic, nu au nici o dorinta.
Ei, asta numai din cauza parintilor care mereu au tras pe brinci si le-au dat tot ce-au dorit.... eu nu vreau sa fiu asa, si stiu ca nu as parasi serviciul ca sa cresc un copil, pur si simplu ma plictisesc inchisa in casa, nu sint "dama de interior" .



Toulouse, la ville rose

Mihaela R spune:

Nici eu nu imi doresc un copil, momentan sintem, si eu si sotul, ocupati pina peste cap cu serviciul si cu o afacere micuta pe care vrem sa o dezvoltam. Sotului meu ii plac f. mult copiii, dar l-am convins ca nu e momentul. Deci, a ramas treaba aminata peste vreo 3 - 4 ani, (eu am 26, el 27). Chestia e ca nici peste 20 de ani nu cred ca voi fi pregatita, poate e egoismul, cum ati spus si voi, poate inca ma consider un copil mare. Oricum, simt ca un bebe te priveaza, cel putin vreo 2 ani, de libertate, iti acapareaza viata, si se duc pe copca toate tabieturile, linistea, etc,iar responsabilitatea e coplesitoare(desi in alte privinte imi place sa imi asum responsabilitati). Sper totusi ca voi reveni la ginduri mai bune, in timp, desi nu prea vad cum

Bubbles spune:

Mie si sotului ne plac la nebunie bebelusii, si deocamdata ii "programam" peste ceva vreme.

Dar daca mai citesc mult forumul, poate n-o sa mai treaca mult pina cind o sa-mi vedeti mesajele la "Parintii intreaba, parintii raspund!"

Chuny spune:

Si eu, si eu!!!!

Sibylle

Andruska spune:

Nu stiu cum este sa nu iti doresti ptr ca eu dintotdeauna mi-am dorit copii...cat mai multi !!! Acum cu cezariana cred ca imi ajung 2 si cand ma uit la ei...ma topesc pur si simplu.

Ei sunt tot ce am mai de pret pe lumea asta, nu serviciul sau lucrurile materiale. Ii iubesc mai presus de orice de pe lumea asta .

Partenerul tau de viatza ce spune? Nu ai vrea un bb care sa semene cu voi?

Tu decizi cum este mai bine, important este sa fi impacata cu decizia oricare ar fi ea !!!

Numai bine



Andra mamica lui Andrei (18 septembrie 1999) si Matei (6 februarie 2004)

http://community.webshots.com/user/andruska30

lily spune:

Te admir pt sinceritate !

Mi-am dorit copil deoarece imi plac enorm. Dar ma temeam de raspunderea pe care o voi avea. Deocamdata nu sint casatorita, nu am prieten, dar ma surprind gindind ce sens are viata fara un copil? Daca ai mei nu ma doreau?
Nu e obligatoriu sa ai copii si sa ii iubesti-rasfeti-oferi totul cu drag! Sint oameni care au copii deoarece asa trebuie-asa e firesc etc. insa ii intereseaza putin viata lor! Sint si oameni care au copii din dorinta de a-i "exploata"-groaznic termen!! de a avea "sprijin la batrinete" si care se pacalesc apoi, copii ii abandoneaza!

Ma uit la copilasii de pe strada-care cersesc, se drogheaza cu aurolac, bintuie prin autobuze si mi se rupe inima de mila-cum de se poate sa ajunga asa? unii bine imbracati- de la fundatii de caritate/biserici par bine intretinuti, dar apoi incep sa spuna poezii, sa cinte si sa ceara bani-1000, 5000 lei si banii le sint luati de parinti sau cei care traiesc de pe urma lor...ce va fi cu ei?





"Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc" -Andre Malraux