Nu-mi doresc deloc un bebe....
Raspunsuri - Pagina 3
chatonel spune:
cipcipcip, Onix alearga acum in preeria albastra....
Toulouse, la ville rose
jojo spune:
Sapfir,subscriu.....da,asta da egoism
sinzi_ana spune:
Eu nu cred ca e egoism...
Am o prietena care nu vrea copii pentru ca ii e groaza de durerile nasterii, dar e foarte hotarata sa infieze unul...
Fiecare cu pasarelele lui...
Rau o sa fie, cand dupa ce ia hotararea de a nu avea un bebe, te trezesti la o varsta cand nu mai poti, si te uiti in jur si vezi pustietate!!!! Realizezi ca a trecut viata pe langa tine, tu ai muncit, si ce se alege din munca? Bani? Aia se duc!!!! Rasfat? Nu e palpabil si nu iti ofera asa multe trairi ca un copil!
Poate un catel, da...dar tot nu i-ai dat viata tu!!!
Dar va fi prea tarziu...
Sinzi si David
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana
chatonel spune:
am avut un ciine si ne-am impacat mai mult decit bine. Acum a murit :(
Insa un ciine intelege foarte devreme (repede) ceea ce vrei de la el. Un copil nu.
Toulouse, la ville rose
Lauraa spune:
Cucu!
Cred ca dorinta aia e tocmai in formare la tine! Altfel nu ti.-ai pune problema de copil. Noi (eu si motanul) nu ne mai inchipuim viata fara ea.Nimic nu are sens daca nu e si ea acolo.
chatonel spune:
Bau!
Aha... pai daca e-n formare, atunci s-o mai las, poate se defineste odata :) Nu de altceva, dar ma streseaza gindul ca va fi gata abia pe la 40 de ani si atunci chiar ca as parea o bunicuta cu nepotul(nepoata) :))
Toulouse, la ville rose
annaa spune:
Daca iti pui intrebarea, inseamna ca acolo undeva in tine sta ascuns instinctul matern
, numai ca nu a iesit la suprafata.
Din intamplarea unei rude apropiate, avea o viata minunata, un sot gorzav, un serviciu grozav, si credea ca un copil iar fi complicat viata , ea avea o vorba cine are sa sii creasca cine nu sa nu-i doreasca a trecut de 46 ani, iesirile si drumetiile sau mai redus si atunci si-a dat seama ca ar avea timp de un copil dar era prea tarziu, ca odata inaintati in varsta un copil te ajuta si prin simpla lui prezenta sa treci prin eventualele probleme ce pot sa apar si care sunt mai greu de trecut din cauza varstei.
Trei ani mai tarziu a infiat un baietel, si atunci au inceput probleme cu sotul 
, ca daca ar fi fost copilul lor altefel ar fi fost etc......
Si sa nu uitam ca barbatii pot sa fie tati si la 70ani si pot sa-si refaca viata, sa aiba in prima tinerete distractia si in a doua sau a treia familia completa -sotie, copii
Ana
cipcipcip spune:
quote:
Originally posted by chatonel
cipcipcip, Onix alearga acum in preeria albastra....
Toulouse, la ville rose
Imi pare rau...
Daca nu te hotarasti pentru bebe, poate iti iei un puppy...
sinzi_ana spune:
"Insa un ciine intelege foarte devreme (repede) ceea ce vrei de la el. Un copil nu."
Si eu (acum sa nu sariti pe mine) am facut comparatie intre copilul meu si catel...dormea mai tot timpul, erau amandoi sclifositi la mancarea, faceau pipi prin casa, nu ascultau de tine, bagau tot in gura, nu statea in lesa, catelul si copilul de mana si trebuie scosi la plimbare de 2 ori de zi!!!
Dar de la o varsta incepe sa se detaseze copilul de caine, si ai mult mai multe satisfactii (dar si responsabilitati) fata de copil!!! Nu mai incape la indoiala...
Un caine moare in maxim 20 (si ceva) de ani, intelege pana la o varsta mai repede decat bebe, apoi copilul il depaseste in inteligenta....nu iti raspunde la conversatie, nu sta pe scaun langa tine la masa, nu trage apa la toaleta, nu ii trebuie haine (un motiv in minus de a merge la cumparaturi!) si nu te luminezi la fata cand iti spune cineva ce mult seamana cu tine (desi cainii seamana cu stapanii intr-o oarecare masura)..
am deviat putin de la subiect...dar un caine nu e un bebelus...(la inceput e pe aproape dar cu timpul se face o mare diferenta!)
Sinzi si David
andrada biris spune:
Salut! e prima mea intrare! pot ramane?am si eu ceve de spus! Cine spune ca nu se poate si cariera si bebe , nu a incercat!!! Admit ca ar putea fi ceva mai greu cu doi. Eu am 27 de ani, tocmai am terminat faculta de medicina. Pe 26 iun toti invitatii la fectivitate au vazut pe ecranul pe care au aparut pozele si numele absolventilor o poza mai ciudata: in coltul pozei mele o poza micuta a unei superbe fetite de 1 an si 8 luni, cu codite iar dedesupt scria Andrada si BRIANNA . Fetita se regasea in partea unde stateau familiile, imbracata cu roba si toga albastre, care la un moment dat au disparut din cauza caldurii, lasand sa se vada in toata splendoarea specifica, un pampers mic. Am cam deviat, dar ideea este ca am ajuns la momentul absolvirii fara a-mi intrerupe scoala, am mers pana in ultima zi la scoala (daca venea momentul eram in cel mai bun loc-in clinica intre 20 de doctori). M-am descurcat mai mult singur, sotul lucreaza, parintii nostri stau departe. Am ramas bursiera, cu frecventa la zi-cum altfel la medicina- mai si lucrez ca si contabila la trei firme, acasa desigur. Doar cele 4 ore pe zi cat eram in clinica aveam pe cineva care sa stea cu ea. In rest, poate nu stiti ca cenusareasa are icter, alba-ca-zapada are anemie si praslea cel voinic boli cardiace.Toti trevuie vindecati si cheia sta in cartile "lu' mami" .Nici bebe nu se supara daca in firul povestii se tese si ceva din viata reala - cursurile de la facultate, lucruri legate de serviciu sau problema meniului de acasa- Atata timp cat mama spune povesti.... Cred ca totusi faptul ca am dorit atat de mult un copil, ca "am muncit" pentru el, am facut tratamente, deci nu l-am obtinut usor, ne-a facut sa nu vedem decat partile frumoase prin aura care ne inconjoara. Si oare sunt si altfel decat frumoase?