Cine poate intelege barbatii???
Raspunsuri - Pagina 2
Nadia1976 spune:
sanzi ana, am aflat la inceputul lui febr. ca sunt insarcinata. Eram in 6 saptamani cand am facut avortul...
ancuta06 spune:
Nadia, nu stiu ce astepti de la noi. Adica.....la intrebarea "Cine poate intelege barbatii?", tu vrei sa raspundem prin prisma experientei tale.
Daca nu vroia copil, cel mai corect si normal din partea lui, era sa-ti spuna si sa va protejati. atata timp cat ati facut sex neprotejat trebuia sa stie ca exista posibilitatea sa ramai gravida. Nu stiu cum as putea cataloga ceea ce a facut el, dar stiu sigur ca eu nu l-as fi ascultat, daca mi-as fi dorit copilul. Te intreb, totusi....daca, cumva, vei afla, atunci cand va veti dori un copil, ca nu mai poti avea, din motive medicale, mai ales ca ai si o extrauterina la activ, sansele sunt destul de mari....cum il vei mai putea privi in ochi? Asta in cazul in care iti doresti copii. Parerea mea este ca i-ai facut pe plac, ignorandu-te pe tine. A fost alegerea ta. Acum regreti...stiu ce e in sufletul tau, dar nu mai poti da timpul inapoi. Poti doar ca de acum incolo sa te asiguri ca nu vei mai face ceva ce vei regreta, si mai ales, ca nu o vei face pt a fi pe placul altora.
Eu imi doresc acum un al doilea copil. Sotul meu isi doreste si el, dar nu inca. Din motive financiare. Pe mine undeva ma doare, ca stiu ca ne vom descurca. Cand am ramas gravida cu Martijn nu aveam nimic. Acum am realizat si noi ceva, asa ca stiu ca nu poate fi acum un moment mai prost decat precedentul. Dar ii respect dorinta. Insa, daca as ramane gravida, nu ar indrazni sa imi spuna sa fac intrerupere, oricare ar putea fi motivele pentru care "ar fi o solutie mai buna". Si nu numai pentru ca stie ca nu as face-o, dar si pentru ca nici el nu ar face-o, daca ar fi in locul meu. Intreruperea de sarcina lasa rani adanci, in multe cazuri, care de cele mai multe ori nu se vindeca.
Ce pot sa-ti spun, insa, este ca nu vad legatura intre moartea tatlui lui si sarcina ta. Mi se pare chiar frumos ca a fost asa, poate un "dar de la Dumnezeu" pentru el, ca sa mearga mai departe. Acum, orice interpretare e de prisos.
Ancuta & 
Martijn, (24.10.2003)
http://community.webshots.com/user/Busch_family
Adela99 spune:
"Ce credeti ca l-a facut sa se schimbe???"
Nu-ti mai pune intrebarea asta, sau daca te framanta intreaba-l.
Vezi partea pozitiva a lucrurilor:
"Spune ca dupa ce am acte o sa avem si un copil..."
Toate cele bune!
infofun spune:
Eu in locul tau nu as fi facut avortul sub nici o forma, pentru ca stiind ca e un om bun, speram ca se va schimba cand isi va tine bb-lul in brate, cei mai multi asa fac! Insa nu te judec, Doamne fereste!
Sunt sigura ca nu poti uita si ca regreti enorm! Eu stiu ca atunci cand iti pare rau din tot sufletul si te rogi, Dumnezeu iarta! Insa nu e deajuns sa te ierte EL trebuie sa te ierti si tu!
Nu uita acele suflete, aprinde lumanari si tine o candela aprinsa, pentru ei, in zilele in care au devenit ingerasi si in sarbatori! Ai sa vezi ca te vei simti mai bine!
Multe din noi ne dorim un copil asa de mult incat atunci cand auzim de avorturi, ne revoltam si fara sa vrem poate judecam, nu pune la inima, suntem oameni!
Incearca sa ai un alt copil, si rezolva repede cu actele!
Iar despre viitorul tau sot, eu zic ca era intr-o stare de soc sau nu gandea limpede, mai ales ca acum spui ca regreta!
Pe viitor, sa iei aminte si sa faci intotdeauna cum crezi tu ca iti este mai bine, si sa nu faci exact cum iti dicteaza jumatatea. De multe ori EI gresesc, insa apoi vad si regreta!
Multa sanatate si sper sa va vindecati de durere! Sa va dea Dumnezeu iertarea de care aveti nevoie si un nou bb sanatos si puternic pe care sa-l iubiti cat pentru trei!!!
GabrielaHope
"Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!"
Nadia1976 spune:
Infofun, iti multumesc din suflet pentru mesaj; m-ai facut sa plang, dar nu-i nimic. Mamicadulce, spui ca nu stii nimic despre legile din Canada; pai, da-mi voie sa-ti explic cum stau lucrurile: eu sunt aici in permis de munca; platesc 2 agentii care m-au ajutat sa ajung aici, $800/luna. Salariul meu? Cam $1000. Acum, ca sa pot ramane in Canada, trebuie sa am contract de munca; ca sa am contract de munca trebuie sa lucrez; ca sa pot lucra nu am voie sa raman gravida. Daca vreau bebe, n-o sa mai am servici; n-am servici, n-am viza; n-am viza, tre' sa parasesc tara. Daca ma intorc in Ro., n-am nimic; n-am casa, n-am servici, n-am nimic. Am doar o sora care si ea si sotul ei si fetita locuies cu socrii ei... Daca gandesc logic, el a avut dreptate, dar aici e vorba despre viata unui copil nevinovat, care eu am luat-o, si nu despre logica. Ma doare si crede-ma nici 10 alti copii nu-mi pot lua durerea; poate timpul o s-o mai aline, dar o cicatrice tot ramane. Imi amintesc o povestire din manualul de "Citire", din probabil clasa a 2-a sau a 3-a...despre un tatic care de cate ori baiatul lui facea o fapta rea, batea cate un cui in usa; cand i-a spus fiului sau de ce sunt cuiele batute in usa, fiul a inceput sa faca fapte bune si tatal a scos cate un cui pentru fiecare fapta buna; dar... gaurile au ramas in usa...
mamica dulce spune:
nadia,efectiv imi pare rau ca te.am ranit cu mesajul meu,m.-am gandit la asta de cand am dat send.Povestea ta ..e culmea..mi-a ramas si mie in minte de.a lungul anilor si chiar m.am gandit de multe ori ca o sa fac la fel cu puiul meu,numai sa mai creasca putin.
Efectiv nu am stiut ca situatia ta in Canada e atat de complicata,poate in locul tau faceam si eu la fel,nu stiu,nu pot sa zic.Prietenul tau e in aceeasi situatie?
Cert e ca si eu trec printr.o perioada foarte,foarte neagra si asta se reflecta nu numai in mesajele postate ci in..cam tot ceea ce fac.
Desi stau atat de mult pe forum in ultimul timp..prefer sa ma gandesc la problemele altora decat la ale mele...tot aman de saptamani bune momentul cand o sa.-mi vars si eu amarul aici si tot zic ca o sa.mi treaca..
uite ca o iau iar pe aratura,nu e vorba de mine acum.
Imi pare sincer rau ca te.-am ranit,de obicei pun sentimentele celorlalti mai presus de ale mele,dar acum efectiv nu mai sunt in stare.
Cum am spus si data trecuta,ce.i facut e bun facut,nu ai cum sa dai timpul inapoi ,incearca sa te linistesti..stiu cuvintele astea sunt marunte dar ..asta e cel mai important in momentul asta,pana ajungi intr.o conjunctura in care poti incerca din nou la bebe...sper din suflet sa nu ai probleme medicale..ca sa te incurajez iti spun despre o prietena de.a mea care a avut vreo 5 sarcini extrauterine si acum are o minune de fetita perfect sanatoasa.
Ai incredere in Dumnezeu,ai grija de tine si multa sanatate.
anca
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce
poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0
sinzi_ana spune:
Nadia, de ce spui ca i-ai vazut inima batand la echograf, ai facut o ecografie inainte sa faci avort? Se face asa ceva? Mi se pare crud din partea doctorului...
Sinzi
alina_s spune:
Sinziana, iarta-ma te rog, dar uneori ai pareri destul de "crude". Crede-ma ca ea sufera destul, nu trebuie sa auda formulari gen "fiinta pe care o vei ucide". E dureros si e si un pic nemeritat. Sint atitea motive pentru care o femeie se poate simti la un moment dat obligata sa faca o intrerupere de sarcina - si ea e singura care stie ce-i in sufletul ei, de ce o face si cit va trebui sa traiasca cu durerea in suflet din cauza asta. Te rog incearca sa fii un pic mai indulgenta. Nu vreau sa te supar, dar pe mine m-au cutremurat vorbele tale.
Si da, in Canada se face inainte sonograma, sa se asigure medicul ca totul e in regula (daca nu cumva e sarcina extrauterina, etc), ca sa poata lua toate masurile necesare de siguranta.
try spune:
Nadia, probabil ca acolo unde n-ati procedat voi prea bine a fost cand v-ati decis sa aveti un copil in conditiile date: tu cu un statut incert in Canada, fara alternativa unei situatii cat de cat salvatoare in Romania (adica varianta "ma intorc in Ro" nu era una fericita deloc, sa inteleg). Nu stiu cat de solida este sau nu legatura/relatia dintre voi, dar e greu sa aduci un copil pe lume in conditii incerte, oricat de mare e dorinta ta/a voastra. Vina ca ai ramas insarcinata nu este numai a ta, este deopotriva si a lui. Stia ca ai ramas insarcianta in nov., stia ca nu va protejati deci trebuia sa se gandeasca la posibilitatea aparitiei unei noi sarcini.
Cred ca ceea ce l-a facut sa-si schimbe parerea si sa reactioneze asa a fost moartea tatalui lui. Aflat intr-un moment de durere, o veste atat aducatoare de responsabilitati probabil a fost mai mult decat a putut el duce in momentul acela. Cu totii suntem vulnerabili sentimental si emotional, cu totii cadem prada durerii si deznadejdii. Banuiesc ca reatia lui a fost una de moment si nu una fondata pe ceva solid. E greu cand de-abia ai ingropat un parinte sa stii ca te astepta la usa o alta mare responsabilitate. In momentu lacela probabi lca el n-a avut resursele necesare sa se ocupe de problema asta si ca urmare primul instinct pe care mintea lui i l-a dictat a fost "scapa de problema" ceea ce s-a tradus prin "du-te si fa avort" sau "eu nu vreau acest copil".
Acum prea multe nu mai poti face, imi pare rau ca ai trecut prin experienta unui avort si mai cu seama dupa o asa scurta perioada de timp dupa un alt esec: o sarcina extrauterina. Nu-ti spun sa stergi cu buretele, dar nici nu te ajuta prea mult sa privesti in urma la infinit. De-acum trebuie sa gandesti la cu mvei asterne lucrurile in viitor astfel incat sa eviti sa se intample lucruri neplacute ca cele prin care tocmai ai trecut. Asta trebuie sa invatam noi din trecut, din greselile noastre: cum anume sa le evitam pe viitor, altfel se numeste ca trecem degeaba prin viata.
Clarifica situatia ta cu el, cum anume stati in acfeasta relatie, daca va doriti un copil si cand, ce trebuie sa rezolvati inaitne de a avea acest copil etc. si nu in ultimul rand fi alaturi de el si sufleteste, nu trece prin momente prea fericite. Barbatii nu reactioneaza la fel ca noi in problema asta a copiilor, ei nu sunt atat de sensibili la aceasta ideea inainte de a se intampla, ei nu au acele instincte materne pe care noi le dezvoltam odata ce trecem de o anumita varsta, adica nu te astepta ca toti barbatii sa gaseasca o binecuvantare o sarcina dupa ce tocmai le-a murit cineva apropiat (asa cum spui tu ca a fost cazul surorii tale si cum probabil ar gandi majoritatea femeilor).
Discuta cu el problemele astea, faceti-va un plan de viitor. Nu zic sa mergeti ca la cincinal si sa cautati sa respectati punct cu punct un plan strategic amanuntit, dar nu se poate sa lasati viata la voia intamplarii si "ce-o fi o fi". Clarificati intre voi problema relatiei si a copilului.
24+ sapt DNP 31 oct.
Nadia1976 spune:
mamicadulce, ma intrebi daca prietenul meu e in aceeasi situatie. Nu, el e nascut in Canada, si are toate (bunele)intentii de a ne casatorii. Dar el a mai fost casatorit, s-au despartit acum 8 ani, dar n-au divortat pana acum. La sfarsitul lunii, pe 28 iulie au divort, apoi ne putem casatorii si o sa-mi depun actele, sa-mi iau landing imigrant. Dar pana atunci... Iti multumesc pentru mesaj si va transmit