Dupa o drama, mami exagerat de excesiva cu bebe!
Raspunsuri - Pagina 3
marimar spune:
Adi,
eu te sfatuiesc sa discuti serios cu sotia ta si sa planificati al doilea copil, si, intre timp, eventual sa urmeze si niste sedinte la un psiholog bun.
Venirea unui al doilea copil va atenua destul demult aceasta posesivitate, sint convinsa. In plus, copiii se vor avea unul pe altul ca parteneri de joaca, familia voastra o sa fie de 2 ori mai fericita !
Succes !
28 sapt si 
adi tati fericit spune:
Scumpe mămici,
Vă multumesc din suflet pentru sfaturile si raspunsurile pe care mi le-ati dat. Contează enorm pentru mine.
Nici să nu vă gânditi că nu am să fiu alături de fetite, ele sunt pentru mine lumina ochilor si “groaznica” iubire pentru ele mă va ajuta să reusesc.
Am listat tot ceea ce mi-ati răspuns si i-am arătat sotiei. Nu stia ce subiect am postat si a rămas foarte surprinsă (plăcut).
Am stat de vorbă foarte mult pe acest subiect si a fost de acord să mergem la un psiholog.
Am hotărăt, ca o prioritate, să ne cumpărăm un calculator, iar în scurt timp să ni se alăture si ea pe forum.
Cât despre al doilea bebe, nu stiu, sunt multi factori care tind către nu (vă rog să nu ma întrebati care).
Iubesc să... IUBESC!
Cu respect,
Adi. 
dana_ene spune:
Adi, transmite-i sotiei tale din partea mea numai bine 
. M-am gandit mult la voi si speram sa va decideti sa va cumparati calculator 
.
Sincer, abia astept sa o avem printre noi.
Felicitari pentru deciziile luate!
Daniela si puiul Oana Maria
http://community.webshots.com/user/oana_maria100
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro
cool spune:
Adi,
Asa cum au spus cateva stimate doamne, indicat ar fi al doilea bebe.
Eu am un var care si-a pierdut fetitza la 5 anisori (operatie pe cord).
Au trecut cativa ani dupa tragedie, au nascut alt copil, si... acesta a murit la cateva luni.
Acum au 2 copii. Baiatul clasa a XI-a si fata clasa a IX-a ( pe fata am anuntat-o chiar azi ca a intrat la liceul pedagocic cu media 9.80)
Cred ca ai inteles ce a fost in sufletul acestor oameni DAR, nimic nu i-a oprit sa continue, sa lupte, sa-si gaseasca fericirea, pe care dupa ani, au gasit-o.
Ce minunat ar fi daca barza i-ar aduce gargaritzei tale un fratior sau o surioara.
Va urez sanatate si impliniri!
corge spune:
Draga Adi.Avem cumva aceeasi situatie . In 1998 s-a nascut Alex. In 2001,ianurie 3, s-a stins dupa 3 saptamani.Avea 2 ani si jumatate(leucemie !!)"accident genetic"- te consoleaza, pe mine nu. .
S-a dus...iar noi am ramas singuri. Nu pot sa iti spun ce greu a fost dupa.Anul trecut a venit Andrei. Are 11 luni acum. E o bomboana de baiat. La fel cum spui e si sotia mea. Si e psiholog. Cred ca pe undeva s-a intamplat ceva. Si nu cred ca se va mai repara vreodata. Si in privinta grijei pentru copil - care este exagerata si in privinta noastra.Decesul unui copil este in topul cauzelor imbolnavirilor psihice. La fel sunt si eu si sotia mea cu Andrei, mai mult decat grijuliu, exasperez medicii cu intrebarile, analize de la 3 luni, etc. Nu ai ce face. Cine nu a trecut prin asa drama nu stie cum este. Nu pot decat sa iti spun decat ca trebuie sa te impaci cu situatia si sa o iei ca atare, sa incerci sa consideri ca ce s-a intamplat a fost mai bine pentru el si nu s-a chinuit. Poate sunt mai dur, dar asa am ajuns sa gandesc. Altfel innebunesc !!! ( anul viitor ar fi mers la scoala !!)Cornel Agapi
ancuta06 spune:
Adi,
eu o intleg pe sotia ta, chiar foarte bine. Nu amtrecut prin ce a trecut ea, si totusi, mi-este tare frica sa nu i se intample ceva bebelusului nostru. Sau sotului meu. Am cosmaruri multe, chiar si treaza, tot timpul am in cap numai accidente, intru in panica....
P.S. Aveti o fetita superba, cu niste ochisori imensi. Multa sanatate.
Ancuta & Martijn, (24.10.2003)
http://community.webshots.com/user/Busch_family
adi tati fericit spune:
Dragă Corge,
Bine ai venit printre noi!
O lacrimă pentru Alex.
Să-ti trăiască puiul Andrei si să te bucuri de el pe sufletul tău.
M-ai pus pe gânduri, mai ales că sotia ta este psiholog.
Eu cred că nuami ele, cu noi pe lângă, se pot ajuta.
Să ne ajute Dumnezeu.
Adi.
Nora spune:
quote:
Originally posted by corge
Draga Adi.Avem cumva aceeasi situatie . In 1998 s-a nascut Alex. In 2001,ianurie 3, s-a stins dupa 3 saptamani.Avea 2 ani si jumatate(leucemie !!)"accident genetic"- te consoleaza, pe mine nu. .
S-a dus...iar noi am ramas singuri. Nu pot sa iti spun ce greu a fost dupa.Anul trecut a venit Andrei. Are 11 luni acum. E o bomboana de baiat. La fel cum spui e si sotia mea. Si e psiholog. Cred ca pe undeva s-a intamplat ceva. Si nu cred ca se va mai repara vreodata. Si in privinta grijei pentru copil - care este exagerata si in privinta noastra.Decesul unui copil este in topul cauzelor imbolnavirilor psihice. La fel sunt si eu si sotia mea cu Andrei, mai mult decat grijuliu, exasperez medicii cu intrebarile, analize de la 3 luni, etc. Nu ai ce face. Cine nu a trecut prin asa drama nu stie cum este. Nu pot decat sa iti spun decat ca trebuie sa te impaci cu situatia si sa o iei ca atare, sa incerci sa consideri ca ce s-a intamplat a fost mai bine pentru el si nu s-a chinuit. Poate sunt mai dur, dar asa am ajuns sa gandesc. Altfel innebunesc !!! ( anul viitor ar fi mers la scoala !!)Cornel Agapi
Cornel,
pentru copilul pierdut si sa dea Dumnezeu sa va fie bine de acum inainte alaturi de bebe Andrei! Eu ma intreb cum mai merge viata inainte pentru parintele care a patit asa ceva, cum poate Dumnezeu sa le dea putere sa se mai trezeasca a doua zi...Va felicit pentru puterea voastra de a continua si va urez sa va fie bine (si tie Cornel, si tie Adi, alaturi de sotiile voastre dragi)
!Nora, mamica lui Andrei si a lui Victor
http://community.webshots.com/user/NoraCosmin
sinzi_ana spune:
Adi, eu mi-am pierdut mama si fratele intr-un accident de masina cand aveam 11 ani...eram si eu in masina si nu iti spun ce tragic a fost! Tata trebuia sa fie cu noi, dar a intervenit ceva si s-au schimbat planurile.
Am trecut prin foarte multe atunci, (imi e si groaza sa imi aduc aminte) si cred ca am gresit foarte mult ca nu am realizat ca totusi ne aveam unul pe altul. Cand ne-am redescoperit si am avut amandoi puterea sa mergem mai departe s-a creeat o legatura puternica intre noi, iar tatal meu a fost si este foarte speriat sa nu se intample ceva si cu mine...
Oricum, dupa 14 ani de la accident nici unul dintre noi nu suntem vindecati, si inca suferim...dar ne avem unul pe altul si avem amintiri pe care le impartasim...
Uite ca am spus-o! (imi e greu sa vb despre asta)
Deci voi aveti o minune, bucurati-va de ea si unul de altul...
sinzi
elara spune:
O si o pentru baietelul ei.
Sa-l odihneasca Bunul Dumnezeu.
Probabil ca acum el e un mic ingeras si ca isi vegeaza cu grija surioara si nu cred ca va lasa sa se intample ceva cu ea, sau cu voi.
Nu prea stiu ce sa iti spun sa-ti fiu de ajutor, dar am asa un sentiment ca este posibil sa se simta mai bine si sa se mai tempereze grija ei dupa ce fetita voastra va depasi varsta la care baietelul ei s-a stins. Am senzatia ca ar fi ceva, un sentiment care vine din subconstient si ca linistea se va asterne si lucrurile vor intra pe fagasul normal dupa ce va trece varsta "critca". Pentru ca in subconstient probabil ca sotia ta acum, asa cum mai zicea cineva, retraieste copilaria primului ei copil si varsta aceea reprezinta pentru ea un element cheie, un moment de cumpana, de greutate, de spaima, de durere...si implicit anii pana la acea varsta.
Poate ca dupa aceea va fi mult mai bine. Nu stiu daca ai inteles exact cam ce vreu sa spun, poate am insel....dar sper IN MAI BINE.
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca