Dupa o drama, mami exagerat de excesiva cu bebe!
Raspunsuri - Pagina 2
anda141 spune:
Adi, te admir pentru grija fata de familie,cred ca sunteti o familie fericita!!
Pe mamica o inteleg perfect, si numai o mama poate sa o inteleaga,nici macar tu nu o poti face cu totul. E normal sa se poarte asa, dupa ce a suferit!!! Offff, asa ma intreistez cand aud astfel de drame, sa-i dea Dumnezeu putere sa mearga mai departe si sa-si creasca micuta cat mai bine!!
Ai grija de ea si intelege-o si cum au spus fetele, sa vina pe forum, o sa-i faca bine, sper ca ati gasit adresa cu mamici data de Yasmin.
Numai bine va dorim!!
Monica si bebe Albert
( 19.ian.2004)
http://community.webshots.com/user/monica1816
anda141 spune:
Of, acum am vazut ca nu aveti calculator acasa!! Da, nasol, poate va cumparati unul, merita investitia, eu nu as putea sa stau fara el , mai ales fara internet, fara forum!!
Atunci ramane sfatul cu psihologul, e foarte bine daca ar putea consulta unul, o sa ajute!!!
Monica si bebe Albert
( 19.ian.2004)
http://community.webshots.com/user/monica1816
Yasmin spune:
mare pacat, dar nu e deloc aiurea.
poti sa mai urmaresti tu discutiile, eventual cand se mai organizeaza intalniri, alatura-ti-va, se schimba si nr de tel, nu numai adrese de mail. din pacate, eu nu sunt in ro si nu pot veni la intalniri, nu cunosc pe nimeni in persoana, dar simt ca si cum am fi prieteni dintotdeauna.
cine stie, poate chiar sunteti vecini bu unii dintre prietenii nostrii. i-ar face bine sotiei tale sa petreaca ceva timp cu alte mamici cu bebei de aceeasi varsta, ar vedea ca e ok sa cada, se se juleasca si cum reactioneaza celelalte mamici
http://community.webshots.com/user/yasmintarakci
lorelei_19 spune:
Vorbesc despre propria-mi experienta: cand a fost fetita mea mica, medicii nu i-au dat nici o sansa de supravietzuire. Asta pana la 4 luni, apoi a depashit boala si... si eu am ramas cu grija asta teribila. In primul an de viatza a fost des bolnava si la fiecare 2 saptamani imi dadea medicul iarasi antibiotice si mi-era asha de teama c-o sa moara...
Am devent si eu, ca sotzia ta, exagerat de precauta cu ea. Chiar daca e cat mine (are 12 ani), inca mai tremur cand nu mananca o data, iar cand este bolnava, ma imbolnavesc si eu aproape. Cred ca sfatul Monicai e cel mai bun si ar fi trebuit - la vremea aia, sa-l urmez si eu. Acum e mare insa, si observ ca mi-e mai bine, ca m-am mai detasat. Insa as fi putut sa evit foarte multe griji si probleme pe care le-am avut daca din timp as fi facut ceva.
Intelege-o si fii alaturi de ea, da-i putere si ajut-o sa-si revina.
Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm
dana_ene spune:
Adi, mare pacat, intr-adevar, ca nu poate sa intre pe forum.
Poate va ganditi, totusi, la o minima investitie si cumparati un calculator (chiar second-hand) acasa si va puneti si internet.
Merita, sa stii !
Daca nu, poate ca o vei tine tu la curent cu discutiile noastre, poti participa si tu la ele, chiar daca suntem, pe forum, doar mamicile.
Noi am organizat multe intalniri si pot sa-ti spun ca sunt extraordinare.
Nici eu nu sunt din Bucuresti (am vazut ca nici voi), dar sa stii ca am facut in asa fel incat am reusit sa merg de cateva si eu in capitala pentru intalniri. Desigur, si sotii nostri sunt la fel de implicati in grupul nostru, s-au cunoscut si ei la intalniri si este minunat sa discutam probleme comune.
Daca vrei sa afli mai multe, poti sa vizitezi si pagina: http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro
Este creata de una dintre mamicile noastre, cristinamh, o inimoasa. Sunt sigura ca o sa-ti placa !
Acolo poti sa gasesti si fotografii cu mamicile si bebelusii nostri.
De ce sa nu trimiteti si voi fotografii cu papusica voastra ?
Listeaza pentru sotia ta discutiile noastre, listeaza cateva din paginile site-ului de mai sus si sunteti bineveniti sa va alaturati noua.
Daca are/aveti nelamuriri, daca vreti sa va bucurati alaturi de noi de reusitele fetitei voastre, posteaza tu mesaje la topicul nostru.
Vei vedea cat de bine ii va face si sotiei tale.
Daniela si puiul Oana Maria
http://community.webshots.com/user/oana_maria100
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro
MLDiana spune:
Ce ziceti de un al doilea bb?o sa-i mai treaca din posesivitate.
Lidia ,Tiara si David D.
Rodica P spune:
Este normal sa fie mai exagerata tinind cont de tragedia care i s-a intimplat pentru ca asemenea rani in sufletul mamei nu le vindeca nici timpul.
Poti doar sa fii alaturi de ea si sa o sustii cu tact, rabdare si multa iubire.
Rodica si 
Stefan Daniel
http://community.webshots.com/user/stefandaniel10
Vichi spune:
adi tati fericit ai grija de fetele tale asa cum dovedesti aici. Ai toata admiratia mea!
Imi cer scuze ca nu am sfat pt. problema ta, dar m-a impresionat ce familie super sunteti.
Violeta
sinzi_ana spune:
Uf, uf...ce sotie puternica ai!!!
Cred ca trebuie sa fii un om extraordinar sa poti trece peste asa ceva. Am intrat si eu de cateva ori intr-un salon cu copii bolnavi de cancer si am plans nopti dupa aceea de mila lor...Si nici unul nu era al meu...
Nici eu nu prea stiu cum poti sa lupti cu posesivitatea, ce pot sa iti spun este ca mereu sa iti spui parerea cu referire la "mucul" respectiv si cu fiecare "happy end" sa scoti in evidenta ce fetita curajoasa si sanatoasa este, si sa fii mereu in preajma lor! Si incearca sa discutati cat mai mult despre Bogdan, si cum ca Gargarita e diferita de el...
Multa sanatate si fericire
Sinzi si David
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana
Cristina_C spune:
Adi, o admir pe sotia ta care a avut puterea sa mearga mai departe in ciuda a tot ce-a fost. Este o femeie puternica daca a reusit sa treaca peste aceasta tragedie si sa dea viata unui alt copil. Eu nu mi-as putea reveni niciodata dupa asa ceva si n-as putea s-o iau de la capat, stiu sigur lucrul asta. Lasa-i timp, se va convinge si singura ca fetita nu este in nici o primejdie. Fii alaturi de ea ca si pana acum, mergeti la un psiholog si vei vedea ca totul va fi bine. In nici un caz n-o acuza ca prin atitudinea ei prea posesiva ii face rau fetitei, deocamdata ea retraieste copilaria micutului Bogdan si sta cu inima stransa ca intr-o buna zi s-ar putea intampla o nenorocire. Gandeste-te ca si-a pierdut copilul, lucrul acesta este cel mai ingrozitor din cate exista si inevitabil raman urme care nu pot trece vreodata definitiv. Stiu ca o intelegi pentru ca o iubesti, dar ai rabdare cu ea pentru ca deocamdata e prea devreme sa uite tragedia intamplata.
Cristina
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C