Legende urbane - Buhuhu!

Donia spune:

Visator lucid scrie, visator lucid este.
Adevarul e ca mi se intampla sa visez, ma trezesc din cine stie ce motiv si apoi ma culc din nou si-mi continui visul, ba chiar incerc sa-l si conduc spre happy-end. Si tare multumita mai sunt cand ma trezesc de-a binelea!
Doar ca treaba aia de care povesteam mai sus e ceva diferit de vis, nici macar nu sunt adormita. Sau sunt adormita, dar lucida?
Ia sa nu mai scriu eu prea multe, sa nu ma bage careva la vreun studiu, ca sunt femeie maritata cu un copil mic.
Oricum, vad ca oamenii si femeile noastre de pe forum nu se prea inghesuie cu povestile (asa zice micuta mea: tata e om si mama e femeie). Si abia ce mi-ai deschis apetitul, Vektros. Pe mine chiar ma atrag si incita fenomenele inexplicabile. As vrea sa apuc timpul explicatiilor, pentru ca este sigur ceva ce noi nu putem percepe, dar asta nu inseamna ca nu exista.
Mi-am adus aminte ceva ce tot discutam eu cu colegii. Eu am lucrat mult timp cu muribunzi, iar unii dintre ei, in ultimele doua - trei zile de viata, vorbeau cu rude moarte, uneori le povesteau celor dragi ca a venit X (care era mort) si au stat de vorba, dar intotdeauna erau foarte detasati, parea ceva normal, parca ar fi fost deja mai degraba in lumea celor morti decat in cea a celor vii. Medicina catalogheaza aceste intamplari drept halucinatii si le trateaza medicamentos. Dar de unde stim noi ca nu sunt lucruri reale? Doar pentru ca nu avem "ochii" potriviti pentru a le vedea, nu avem simturi cu care sa le percepem? Oare cate zeci, sute, mii de ani trebuie sa mai treaca pana sa intelegem ce se intampla in jurul nostru? Oare omul va evolua in mod natural pentru a intelege? Oare se vor inventa tehnologii care sa traduca pentru noi? Sau sunt taine atat de mari, incat nu le vom descifra niciodata?

n/a spune:

Asa ma gandeam si eu, ca "lucrurile" exista, insa noi nu le percepem. Si am sa incerc sa argumentez putin chestia asta. Sunteti de acord cu mine ca in clipa asta, chiar acum cand imi cititi randurile, prin camera in care va aflati trec tot felul de unde, de "vibratii"? Sunt radiatiile monitorului de calculator, sunt undele a zeci de posturi de radio, de televiziune, de telefonie mobila care trec nestingherite prin camera voastra si prin voi. Le vedeti? Nu! De ce? Pentru ca nu aveti receptorul fixat pe lungimea de unda potrivita. Insa daca deschideti un televizor, un radio, imediat veti incepe sa captati undele sub forma unor sunete, a unor imagini. Pana aici sunteti de acord?
Am citit de cazuri de persoane care au suferit leziuni importante in zona capului si le-au fost inlocuite fragmente ale oaselor craniene cu proteze metalice. Acei oameni se plangeau ca "de cand am placa la cap, prind posturi de radio".
Cred ca toti avem receptoare pentru a capta lucrurile de care atata ne mai temem si despre care nu vrem sa vorbim. Insa, la cei mai multi dintre noi, acestea sunt atrofiate datorita nefolosirii. Asa cum apendicul nu mai reprezinta nimic pentru organismul nostru. La fel ca si maselele de minte. Si cum, "functia creeaza organul", sunt de parere ca si contrariul e valabil.
Am vazut prin anii 90 un reportaj despre un grup de copii din Romania care erau invatati sa distinga culorile prin pipaire. Dupa luni de exercitii, legati la ochi, erau capabili sa recunoasca culorile. Cum a fost posibil? Prin exercitiu. Si daca prin exercitiu au fost capabili de un asemenea fenomen, ce organ a facilitat aceasta functie? Sau, mai bine zis, care parte a creierului? Inseamna ca suntem "conceputi" in asa fel incat sa putem face inimaginabil de multe lucruri. Dar prin nefolosinta, acea parte a creierului "responsabila" se atrofiaza. La fel cum se atrofiaza muschii unui atlet de performanta care se lasa de sport.

http://www.geocities.com/vektros/Pagina_Vektroasei.html
"Work like you dont need the money, Dance like no one is watching, Love like you have never been hurt before." -Mark Twain

n/a spune:

Ma gandeam la ceva ciudat...poate sunt doar simple coincidente. Insa, de multe ori exista anumite "semne" in aer. Depinde de cum sunt interpretate. Nu vreau sa trag nici o concluzie asupra lucrurilor despre care voi vorbi. Voi insira doar cateva puncte de reper.

* Se spune ca, Stefan cel Mare a copilarit intr-o chilie manastireasca de la Muntele Athos, pana pe la varsta de 12 ani.
* Cu exact 12 ani inainte de a muri, a inceput sa-si construiasca mormantul.
* Corpul lui a fost exhumat de doua ori, si s-a constatat ca era imbracat in haine saracacioase - se spune ca s-ar fi calugarit inainte de moarte, lucru des intalnit la domnitorii romani - si nu era pus intr-un sicriu, ci asezat pe 13 drugi de fier reprezentand pe cei 12 Apostoli si pe Maica Domnului, asa cum era datina atunci cand se ingropau calugarii.
* In 1992 Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat.
* In 2004, adica la exact 12 ani de la canonizare, sabia lui - expusa la Muzeul Topcapi din Istambul si despre care legenda spune ca ar avea insusiri paranormale - a fost adusa in tara de catre insusi presedintele Turciei.
* Pe 2 iulie s-au implinit 500 de ani de la moartea domnitorului. Cu aceasta ocazie sabia i-a fost adusa in tara. Insa, sabia a ajuns in tara pe 3 iulie, nu pe 2, adica, cu exact 12 zile inainte de ultimatul dat de teroristi Europei.

Nu trag nici o concluzie. Am expus doar cateva repere. Insa, ar fi interesant de discutat despre toate aceste coincidente.

Heh...citind din nou stirile, am tras concluzia ca m-am zapacit! O fi de vina oboseala...



Mirajul armei


Un lucru este insa cert: turcii au pastrat sabia cu o grija deosebita, in asa fel, incat sa nu revina vreodata in mana vreunui domnitor valah, care sa faca acelasi prapad in randul lor ca si stapanul acestei arme.


In jurul sabiei s-au creat chiar legende. Se spune ca otomanii credeau ca, pastrand aceasta sabie, vor evita orice infrangeri in Balcani. Nu putini erau aceia care credeau ca sabia marelui voievod este inzestrata cu puteri deosebite.


Dincolo de legende si superstitii, realitatea este ca sabia cu care Stefan cel Mare a condus in lupte armatele sale, arma cu care a obtinut atatea victorii exercita inca o putere superstitioasa asupra turcilor si astazi. Acesta este, de fapt, adevaratul motiv pentru care ei inca nu sunt hotarati sa ne cedeze acest odor, dincolo de invocarea precedentului, care ar putea urma acestei retrocedari, turcii avand in depozitele lor multe lucruri de pret adunate de prin tarile cu care s-au aflat in conflict sau pe care le-au stapanit secole la rand.


Va invinge legenda?


Avand in vedere importanta acestui simbol, este clar ca autoritatile romane nu se vor multumi doar cu aceasta copie a celebrei arme a lui Stefan cel Mare, ci vor face in continuare demersuri pentru ca adevarata sabie sa fie adusa definitiv in tara. Acesta este interesul. Ne intrebam si noi, asemenea unui confrate: "Vor ceda turcii sau va invinge legenda"? Pana atunci, presedintele Turciei va aduce originalul acestei arme la Bucuresti, unde va fi expusa la Muzeul National de Arta, timp de trei saptamani, incepand cu data de 9 iulie 2004.


Huh......da' orisicum....

Adela99 spune:

Vera foarte interesant subiectul. Si link-urile sunt super!
Le-am vizionat aseara cu fiu-meu caruia i-au placut, la ultimul filmulet ... buhuhu ... s-a speriat Are 14 ani asa ca n-a fost nici un pericol, a dormit bine.

Donia pentru ca ne-ai impartasit din trairile tale (lucide sau nu).

Si eu sunt interesata de aproape tot ce tine de ocultism. Sunt fascinata de energiile din jurul nostru si de cum ne influenteaza si le putem influenta.

Sunt multe de discutat. Cred ca cu totii ne punem tot felul de intrebari si vorba ta Donia, poate nu vom afla raspunsul niciodata, dar putem discuta, nu?

Eu as vrea sa vorbim printre altele despre fenomenul "inger pazitor".
Avem cu totii un inger pazitor? Credeti ca ingerul pazitor e cineva care vi-a fost apropiat? Se spune ca ingerii pazitori pot fi rude apropiate care vegheaza asupra noastra sau chiar ingeri.
Eu vreau sa cred in ingeri pazitori si ca ei nu ne ajuta in chestiuni egoiste, ci pentru ceea ce vom face (sau am facut) pentru altii. Dar daca exista ingeri exista si demoni? Si atunci care e rolul lor? Sa ne impiedice sa facem lucruri bune pentru altii?

Poate omul nu vrea decat siguranta si stabilitate in viata si de aceea cauta tot felul de raspunsuri la tot felul de intrebari. Chiar daca sunt interesata de ocultism, de energii, cred ca omul are libertatea alegerii, ca poate sa-si formeze soarta. Nu cred ca e bine sa-ti pui soarta in mainile altcuiva (nici chiar a ingerilor) si sunt doar recunoscatoare cand primesc ajutor atunci cand am nevoie de el (de multe ori neasteptat) si incerc sa fiu ingerul pazitor al cuiva.

Voi ce ziceti?

P.S. Revin in curand cu cateva istorioare despre stafii care bantuie castelele Suediei. Bu-hu-hu!

cl spune:

Vera, nu te-ai intrebat daca nu cumva fetita era deja moarta? Eu as fi luat la rand mormintele din zona (ziua in amiaza mare, recunosc) si as fi cautat mormintele copiilor, sa vad daca au poze...
O sa va povestesc si eu ceva, daca-mi promiteti ca nu radeti. Eram copil, aveam 9 sau 10 ani, nu mai stiu sigur. Aveam niste vecini, la acelasi etaj, o familie, un el si-o ea, fara copii. Se iubeau enorm, se vedea asta. El a murit la numai 42 de ani, peritonita! Sotia lui a suferit enorm. La cateva zile dupa inmormantare, intr-o dimineata, cobor afara si o iau pe alee. Nu fac nici 10 pasi si dau nas in nas cu ...D-nul P. (mortul). Il salut, imi raspunde, ma intreaba de ai mei, ii raspund, imi zambeste, apoi ne despartim. El intra in scara blocului si eu imi vad de drum. Merg cativa metrii si apoi imi ingheata sangele in vine, realizez ca de fapt d-nul P. e mort!!!! Vedenii n-am avut in mod sigur! N-am avut curaj sa ma intorc dupa el si nici n-am povestit nimanui. Dar cateva zile mi-a fost o teama!!!!


PS Filmul e super!!!

Claudia

n/a spune:

Huh...sa va iau repede cu un nou BUHUHU ca sa uitati faza cu sabia! Hihihi!
http://www.jkcinema.com/runflash.asp?id=legends&name=Urban%20Legends&width=550&height=400&quality=best

Adela, multumesc pentru interesul pentru buhuhu-uri! Esti o dulce! In ceea ce priveste povestea cu ingerii pazitori, am gasit o multime de informatii interesante care fac referire la acest subiect. Iti promit ca ma ocup sa-ti gasesc ceva la obiect. Si parerea mea este ca ingerul pazitor e cineva din familie sau o persoana care ne-a iubit mult...

Claudia, mi-am pus multe intrebari legate de fetita si as fi vrut sa merg odata in Bellu sa caut mormantul acela in forma de tabla de sah. E un mormant facut din dale albe si negre, vechi, cu un gardulet facut din pari scurti uniti prin lanturi de fier negre si cam ruginite. Se afla undeva in spatele capelei, intre capela si gardul care da in Parcul Tineretului. As fi vrut sa merg acolo ziua, sa aprind eventual niste lumanari, insa, in perioada incidentului lucram la acea companie cinematografica si aveam un program tare uratzel: filmari de noapte, de pranz, de seara si locatia ni se schimba zilnic: azi filmam in Bellu 5 scene, maine in Padurea Snagovului 3 scene, poimaine cine stie unde...Dupa ce n-am mai lucrat acolo, cand am avut in sfarsit un program de viata mai normal, nu mi s-a oferit ocazia sa merg. Ca nu-mi venea sa schimb trei tramvaie din Dristor sa ma plimb singura prin cimitir de nebuna. Acum nu sunt in Romania, dar cand ma voi duce, il voi lua pe barbatzelu' meu de-o toarta si vom merge impreuna. Cu el nu mi-e frica! Are o burta asa de mare, ca s-ar speria toti strigoii de el! (Asta-i ca-n bancul cu fantoma cu un ochi vanat, daca-l stiti!)
Despre experienta ta cu vecinul...brrrrr!Foarte aiurea faza...Cred ca io mi-as fi udat pantalonashii...Ma mai gandesc la ea si poate gasesc vreo intamplare asemanatoare care sa aiba explicatii. Mai mult sau mai putin credibile. Si vom raporta "iesplicatiile" la cazul tau.


Veru BUHUHU!


http://www.geocities.com/vektros/Pagina_Vektroasei.html
"Work like you dont need the money, Dance like no one is watching, Love like you have never been hurt before." -Mark Twain

Adela99 spune:

Sabia lui Stefan cel Mare m-a dus cu gandul la numerologie (ce ziceti de puterea mea de asociere ) si mi-am permis sa fac o ”analiza” a numelui Vera.
Iata ce am ”aflat”:
Cei cu numele acesta sunt persoane independente si cu simt critic. Persoane cu simtul raspunderii, care isi ating scopurile propuse. Calitati de leader. Tot ce va propuneti duceti la bun sfarsit si cu succes, chiar daca uneori dureaza mai mult.
Nu uitati sa fiti modesti si sa fiti toleranti.
Pentru ca aveti asteptari mari asupra voua insiva, aveti astepari la fel de mari asupra partenerului. Vreti ca el sa fie ambitios si sa se ingrijeasca de aspectul sau fizic.
Intr-o relatie aveti intotdeauna idei jucause si nastrusnice in privinta activitatilor pe care le veti avea impreuna, din dorinta de a fugi de monotonia zilnica.
Culorile care va influenteaza positiv: galben si maroniu

Adela99 spune:

Si acum analiza numelui meu si a tizilor mei.

Esti plina de viata, vesela si dornica de aventuri. Nu-ti place monotonia si nici rutinele. Daca intr-o relatie sau la serviciu e monoton, incerci sa inveselesti atmosfera. Poate ar trebui sa te mai linistesti sa nu pari prea necontrolata. Cateodata trebuie sa fie si trist si monoton ca mai apoi sa poti aprecia schimbarea.

Ti-e teama de dezamagiri si de a fi pacalita, care poate avea legatura cu faptul ca nu ai o prea mare incredere in tine. Cei din jurul tau sunt obisnuiti cu stilul tau umoristic si cred ca esti tot timpul pusa pe sotii. Arata-le ca poti fi serioasa.

Iti plac persoanele cu pofta de viata si simtul umorului.

Culorile tale sunt deschise ca de ex galben deschis si albastru deschis.

Irimell spune:

Vera, sint super link-urile, iar de intamplari ce sa mai zic? M-au trecut fiorii... Dar sint si eu de parere ca daca tot ne punem intrebari, macar sa ne punem intrebari una alteia poate gasim si niste raspunsuri cat de cat viabile.
Eu nu am trait intamplari de genul acesta (poate doar de genul viselor ciudate, asa ca Donia te inteleg perfect), dar ma intereseaza tot ce e legat de energii, paranormal, vise premonitorii, etc.
Ce ziceti de faptul ca doar douazeci si ceva de procente din capacitatea creierului nostru e folosita, iar restul de saptezeci si ceva ramine un mister? Cum oare putem sa ne stimulam si sa exploram la maxim capacitatile noastre senzoriale?

Sa auzim numai de bine,
Irimell

Donia spune:

quote:

---

Originally posted by Irimell
Ce ziceti de faptul ca doar douazeci si ceva de procente din capacitatea creierului nostru e folosita, iar restul de saptezeci si ceva ramine un mister? Cum oare putem sa ne stimulam si sa exploram la maxim capacitatile noastre senzoriale?

---

Cred cu tarie ca ne putem antrena creierul, la fel ca orice alt organ. Sunt oameni care au o memorie fantastica, pe care si-au antrenat-o.
Problema este ca nu stim spre ce sa tindem, nu stim care sunt abilitatile creierului nostru. De exemplu, daca telepatia ar fi un lucru cert, poate ne-am invata copiii sa fie telepati, asa cum ii invatam sa recunoasca culorile.
Am vazut un reportaj despre antrenamentul creierului. Au fost prezentate cateva persoane care au depasit cunostintele actuale ale stiintei. Nu aveau puteri extraordinare, dar iesisera din sfera ordinarului.
De exemplu, se stie ca neuronul moare si nu se divide, deci cu timpul pierdem si ce avem. Aratau un barbat care avea peste 90 de ani si care isi mentinuse creierul foarte activ, asa ca avea un coeficient de inteligenta mai mare decat al unor tineri de 17-20 de ani. Spre deosebire de majoritatea celor de aceeasi varsta, avea o privire atenta, lucida, avea ochii cercetatori ai unui tanar, nu cei obositi ai unui varstnic. Povestea ca in fiecare zi a vietii sale memora o poezie. Concluzia era ca si creierul se comporta asemenea unui muschi. In plus, desi neuronii mor, alte zone ale creierului devenisera active la acest barbat.
Si mai era cazul unei femei care in urma unui accident vascular isi pierduse uzul emisferei stangi, care e responsabila cu logica, gandirea abstracta, asa ca, desi se refacuse fizic (centrul vorbirii fusese afectat iremediabil, dar dezvoltase alte conexiuni in creier, iar acum putea vorbi), nu mai putea sa lucreze ca profesoara universitara de stiinte exacte (nu ma retin ce, matematica, fizica...). Nu se mai putea concentra, nu mai avea viteza de gandire dinainte. A beneficiat de ajutorul unui terapeut care a ajutat-o sa isi dezvolte emisfera dreapta, care guverneaza imaginatia, fantezia, intuitia, creativitatea. Asa ca in momentul realizarii filmului era artist plastic si reusea sa traiasca din arta ei, desi inainte de accdident nu se simtea atrasa de lumea artei, in general.
Se spune ca fiecare dintre noi e guvernat preponderent de o anumita emisfera, de aici si talentele pe care le avem: fie ne nastem daruiti cu inclinarea catre stiintele exacte, fie avem mai multe afinitati cu arta, creativitatea.
Sau poate nu ne nastem asa, ci dobandim totul prin antrenament. Dar totusi, trebuie sa fie si ceva talent la mijloc pentru a reusi. Nu stiu, mi se pare foarte complicat creierul nostru. Oare nu ne-am pripit, ca rasa umana, cand am pornit spre stele? Parca sunt destule miracole de explorat chiar sub nasul nostru.