De ce ne pierdem timpul?

M-am gandit sa deschid acest subiect, inspirata fiind de cele ce si-au scris povestea pe acest forum si nu numai.

Cred ca fiecare dintre noi cunoaste pe cineva, de sex feminin, care nu este fericita in casnicie, care nu primeste ceea ce isi doreste de la aprtenerul stabil, si totusi, in afara de a se compatimi, nu are curajul sa faca nimic. Mai mult, asteapta in continuare ca acesta sa se schimbe, sa o observe, sa o trateze cu afectiune si respect.Oare de ce?

De ce nu putem (nu ma refer la mine, ci in general, la femei) sa luam o hotarare definitiva? De unde puterea de a merge mai departe, de a trai in nefericire? De ce nu mai cred ca merita mai mult de la viata? De ce se resemneaza? Unde s-au dus toate visele din tinerete, pe care fiecare dintre noi le-a avut? De ce au renuntat complet la a lupta pentru ele si fericirea lor?

Despre toate aceste aspecte as dori sa discutam aici. Poate le vom fi de folos altora, povestind experiente placute si neplacute, ale noastre sau ale celor din jur.

Ce ziceti, fetelor?






Ancuta & Martijn, (24.10.2003)


http://community.webshots.com/user/Busch_family

mamica dulce spune:

ancuta, nu pot sa stau prea mult acum,sa scriu un mesaj cum il simt eu,dar subiectul e interesant,asa ca raspund scurt cu primele ganduri...
sigur ca multe femei se complac in relatii nefericite...pentru ca
..exista copiii...si majoritatea femeilor au in sange sacrificiul,mentalitatea,educatia,spune.i cum vrei.
ar fi si religia
apoi mai este, in multe cazuri si o farama de dragoste si ,implicit,speranta!!nu se zice ca speranta moare ultima?o femeie care iubeste neconditionat gaseste scuze sotului si cand o bate mar,si cand o inseala,si cand o injura.Sau poate nu se intampla grozaviile astea,dar sunt si alte picaturi de zi cu zi care umplu paharul casniciei si pe care femeile le invata..asta duce la...
obisnuinta!suna banal,dar este un element cheie.Poate chiar batuta,nerespectata femeia oropsita concide resemnata ca barbatii e porci:) si cu un altul i.ar fi la fel,dupa un timp.Plus punctele anterioare.
apoi ar mai fi...banul!iar suna prozaic dar saracia e in floare,si dar femei care au stat macar vreo 10 ani si au fost sluga la barbat,poate nu au muncit din cauza de copii,poate nu le.a lasat barbatul,poate sunt somere,fara posibilitate sa-si gaseasca o slujba in afara de vanzatoare la toneta pe 2 milioane,..se gandesc ca s-or trezi dupa divort aruncate in strada cu hainele de pe ea si in cel mai bun caz cu copiii de mana.(asta pentru ca un barbat mitocan,rau care face femeia sa sufere,nu ma astept sa.i dea si flori pe langa cheile apartamentului si a masinii)
ar mai fi,la fel de important,scaderea dramatica a respectului de sine,implicit asumarea vinei pentru esecul casniciei(in care este inclusa si spalarea creierului de catre barbat care ii zice cool ca a pocnit.o ca a meritat),frica de necunoscut..(rau cu rau,dar mai rau fara rau) si nu in ultimul rand...gura lumii!sau pozitia sociala(la case mai mari)

as mai avea o multime de spus,dar chiar trebuie sa fug. Pe mine ma doare subiectul asta..in studentie am lucrat o perioada la o firma care facea sondaje..am umblat din casa in casa prin sate uitate de lume si de Dumnezeu,pr in orase si la oameni acasa,in care am vazut si mi s.a povestit tot ce am scris ..

Oricum,eu am vorbit acum la modul general,la marea masa a populatiei,la femeile ne-sau prea putin emancipate,cultivate si despre sotii lor ,muncitori care.si beau leafa la crasmasi vin acasa artagosi.Vorbesc de cei multi de la tara,din medii sociale in care viata este cu adevarat grea si oamenii se inraiesc,se abrutizeaza si femeile...indura.
Ca se intampla si la case mai mari,de intelectuali,,unde in ziua de azi nu ai crede ca mai e posibil..e o realitate dureroasa

se face ceva acum..adaposturile pentru femeile maltratate(fizic,psihic)(care in multe cazuri se intorc la "sursa") se incearca schimbarea mentalitatii..dar..spune.mi cinica,pesimista,realista,cum vrei...cred ca procesul o sa mai dureze mult si bine.


http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce

poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0

cami30 spune:

Am mai spus motive si la subietul "ce inseamna o casnicie fericita" dar pentru ca ai vorbit de cazuri concrete o sa-ti povestesc 2.
Ea 3 diplome universitare, este lector universitar, el afacerea proprie. Impreuna de cand se stiu... Ea intr=un orash, el din cauza de afaceri trebuie sa se mute in altul. Ea nu vrea sa renunte la cariera, el o sustine o ajuta 'INITIAL". Relatia lor consta in telefoane zilnice, si weekend-uri. Am uitat sa mentionez ca el este primul si singurul barbat din viata ei. El ii tot spune ca o iubeste, ea crede, noi incercam sa o convingem ca el e imposibil sa nu aiba pe cineva. Ea sustine cu disperare ca el o iubeste si ca nu ar insela-o ever....O convingem sa se urce in masina si sa faca o vizita inopinata sotului. Of course, am avut dreptate. El e cu altcineva.
Ea se intoarce si depune actele de divortz. El incepe sa o ameninte la telefon ( deh , afacerea era mare si banii la fel, dar afacerea fusese facuta pe banii ei), o face in toate felurile, ea cedeaza ca tampa si renunta la partaj. In tot timpul cat a durat divortul a incercat sa-i suceasca iar mintile dat fiind cat de slaba e ea.
Motivatia ei? Il iubeste inca. E singurul barbat din viata ei.. si...are 35 de ani, cine o mai ia?. Asta e teama cea mai mare la femei, teama de varsta, teama de a o lua de la capat. E o femei faina dar are o miopie maricica si asta e marele ei complex. IN sfarsit totul s-a terminat si cred ca e mult mai sanatoasa fizic si mental acum
Al doilea caz n-o sa-l expun pe indelete din diverse motive, dar relatia se taraie din obisnuinta ( se cunosc de 13 ani, sunt cas de 5), orasul mic, ea grasa, . Au o relatie pe care nici ce de sus nu cred ca o intelege.. dar iaca asa se tarie de rusinea parintilor si a oamenilor din orash...El cu ale lui, ea cu copilu si cu ale ei..
colegi de apartament.. cam asa..dar.. ea il iubeste. Ea il iubeste f tare. De ce se teme? Dati voi singure raspunsul

cami

mariagi spune:

de ce mi-am pierdut 6 ani intr-o casnicie care de la inceput a fost sortita esecului?!pentru ca am crezut cu tarie in mine si in puterea mea de a muta muntii din loc.pentru ca am iubit prea mult si am omis toate semnele care prevesteau sfarsitul.pentru ca mai tarziu a aparut Cosmin si mi-a fost greu sa recunosc ca cei care mi-au spus de la inceput ca nu o sa mearga au avut dreptate.pentru ca am fost incapatanata si masochista,dupa spusele cuiva.si mi-am dorit enorm o familie.nu mi-a fost usor sa renunt.dar am avut-o alaturi pe mama si pe fiul meu.si ei mi-au dat taria sa o iau de la capat.si sa invat din nou sa traiesc.sa iubesc.sa cred in oameni.
imi pare rau,privind in urma ca nu am luat aceasta decizie mai devreme.dar niciodata nu este prea tarziu.nu am vrut sa raman toata viata o martira,legat in casnicie doar pentru copil si gura lumii.am vrut sa trec peste aceste prejudecati.si mi-as dori ca toate femeile,care au trecut prin asa ceva si care macar odata au stat si s-au intrebat ce cauta intr-o asemenea casnicie sa gaseasca puterea sa o ia de la capat.este greu,este foarte greu dar nu imposibil.daca iti doresti ceva cu adevarat vei avea sorti de izbanda.trebuie doar sa crezi in tine si sa-ti cunosti adevarata valoare.


Maria

Nora spune:

Subiectul e interesant, intrebarea e relativ usor de pus, mai grele sunt raspunsurile...

Ancuta, tu esti doar de un an casatorita si ai 22 de ani, nu? Nu te supara, dar nu cred ca ai foarte multa experienta... Si experienta conteaza in cazul asta. Eu si sotul meu suntem impreuna de 10 ani si tot mai am multe de descoperit...

Viata e complicata, un proces dinamic, nu e niciodata in alb si negru, ci mai degraba nuante de gri, uneori roz si fiecare si le stie pe ale sale. La inceput iubirea e mare, fierbinte in cazuri mai fericite si, cu timpul, se transforma in altceva mai calm si mai statornic. Apar copiii, problemele se complica, avem cu totii responsabilitati( familiale, financiare, sociale...) si decizile sunt tot mai greu de luat.

Eu incerc sa nu judec pe nimeni si, atunci cand cineva drag mie are probleme in casnicie incerc sa inteleg si sa ajut, dar evit sfaturile radicale. Pentru ca niciodata nu intelegem complexitatea problemei. In cele mai multe cazuri, problema intr-un cuplu nu este una mare si iremediabila( caz in care, da, solutia pare despartirea!) ci o serie de probleme mai mici, in care amandoi au o parte de vina si in care amandoi trebuie sa caute solutii...

Am o prietena, o fata extraordinara pe care o iubesc mult, care accepta o casnicie nici pe departe fericita si o face pentru fetita ei. A mai fost casatorita, fetita e a primului sot. Ea zice ca a vazut cum e sa divortezi, acum ii ramane sa vada cum e sa lupti si, in orice caz, va face ce e mai bine pentru copilul ei. E decizia ei, iar eu o respect si nu discut subiectul "casnicia ei" decat daca si cum vrea ea. Ce rost are s-o ranesc, are destule de tras...

Asta e parerea mea. Numai bine tuturor,

Nora, mamica lui Andrei si a lui Victor
http://community.webshots.com/user/NoraCosmin

ancuta06 spune:

Mariagi, felicitari ca ai avut taria si curajul sa pui punct si sa o iei de la capat. Chiar si tarziu.

Nora, nu pretind ca am experienta. Dar si fara experienta, tot observ. Si nu pot intelege de ce. Toti avem dreptul sa incercam sa fim fericiti. Nu crezi? Si ce rost are sa ne irosim niste ani frumosi intr-o relatie/casnicie care nu ne satisface? De ce aceasta frica de a pune punct?
Ancuta & Martijn, (24.10.2003)


http://community.webshots.com/user/Busch_family

mariagi spune:

Nora,
nu cred ca varsta partenerului sau anii de canicie sunt edificatori.daca o casnicie nu merge nu are rost sa mai tragem de ea.de ce sa ne complacem daca nu mai exista dragoste,respect,intelegere?sa o facem doar de dragul copiilor care de cele mai multe ori,cazul meu si al altor cunoscuti,le reproseaza mamelor de ce au stat atata amar de vreme langa sotul si respectiv tatal lor?!eu sunt de principiul cu cat lasi mai mult timp lucrurile nerezolvate cu atat se agraveaza.este foarte adevarat ca o casnicie are si urcusuri si coborasuri,dar daca nu sunt facute impreuna,ce rost mai are?sunt destul de multe femei care traiesc in compromis.aud atat de multe care se plang de sotii lor,ca beau ca le bat pe ele si copii lor,ca sunt infideli si cand le intrebi de ce mai stau cu ei,nu o sa raspunda nici una din dragoste,ci mai degraba sa nu cresca copilul fara tata,ce zice lumea,cum ma descurc singura,nu am muncit niciodata si ce ma fac,nu ma primesc parintii acasa cu un copil,etc.


"daca tu nu te iubesti,nu o sa te iubeasca nimeni"
Maria

Nora spune:

Ancuta si Maria, legat de varsta: eu m-am gandit ca la 22 de ani esti mult mai convinsa ca viata e o pajiste inflorita si ca totul este si va fi perfect in viata ta. E minunat sa crezi asa si la 52, 62 de ani. Dar oamenii mai obosesc...

Eu nu sunt adepta compromisurilor, dar incerc sa-i inteleg pe cei care sunt, atata tot. Ma rog lui Dumnezeu sa nu ajung in situatia de a ma indoi de casnicia mea si sa fim( eu si sotul meu) capabili sa ne construim fericirea multa vreme de acum incolo. Dar nu pot sa fiu sigura ca viitorul meu va fi intotdeauna la fel de bun ca prezentul . Pot sa lupt, pot sa ma rog, dar certitudini...

Referirea la varsta a fost strict legata de varsta Ancutei pentru ca postarile ei sunt foarte hotarate si, uneori, radicale. Poti vedea ca are 22 de ani si e foarte frumos, de ce nu? Asta nu inseamna ca o judec!

Mariagi, si tu ai pierdut(ca sa te citez) 6 ani incercand sa schimbi situatia, nu? Poate si altele incearca? De ce sa fie considerata lasitate decizia de a te lupta pentru casnicia ta? Poate nu ai dreptate, poate nu ai pentru ce lupta, dar poate ca iti dai seama de asta doar dupa 6 ani( in cazul tau) sau mai putini, sau chiar mai multi.

Totul depinde de situatie. Poti fi curajos daca renunti la o casnicie, dar poti fi curajos si daca te lupti pentru o casnicie. Nu stiu. Doar cred ca nu exista retete, ca viata e complicata( si tocmai de aceea atat de frumoasa) si ca merita sa traim si sa luptam sa ne fie mai bine. Indiferent cum!

Sa fim cu totii santosi si fericiti! Singuri sau in cuplu, cu copii sau asteptand copii si, de ce nu, chiar si fara copii daca unii din noi au decis asa.

Sa va fie bine,

Nora, mamica lui Andrei si a lui Victor
http://community.webshots.com/user/NoraCosmin

diafera spune:

quote:

---

Originally posted by mariagi

Nora,
nu cred ca varsta partenerului sau anii de canicie sunt edificatori.daca o casnicie nu merge nu are rost sa mai tragem de ea.de ce sa ne complacem daca nu mai exista dragoste,respect,intelegere?sa o facem doar de dragul copiilor care de cele mai multe ori,cazul meu si al altor cunoscuti,le reproseaza mamelor de ce au stat atata amar de vreme langa sotul si respectiv tatal lor?!eu sunt de principiul cu cat lasi mai mult timp lucrurile nerezolvate cu atat se agraveaza.este foarte adevarat ca o casnicie are si urcusuri si coborasuri,dar daca nu sunt facute impreuna,ce rost mai are?sunt destul de multe femei care traiesc in compromis.aud atat de multe care se plang de sotii lor,ca beau ca le bat pe ele si copii lor,ca sunt infideli si cand le intrebi de ce mai stau cu ei,nu o sa raspunda nici una din dragoste,ci mai degraba sa nu cresca copilul fara tata,ce zice lumea,cum ma descurc singura,nu am muncit niciodata si ce ma fac,nu ma primesc parintii acasa cu un copil,etc.


"daca tu nu te iubesti,nu o sa te iubeasca nimeni"
Maria

---

Simt ca trebuie sa raspund la acest subiect intrucat ma simt cu musca pe caciula, cu atat mai mult cu cat am observat ca acest subiect a fost lansat in urma unui mesaj postat de mine.
Cred ca raspunsurile la intrebarile lansate se pot afla doar cand treci efectiv printr-o asemenea situatie. Nu este ceva atat de neinteles.. mi se pare omenesc ca o femeie sa reactioneze asa cand are probleme. Bineinteles ca totul este diferit de la un caz la caz.. oricat de mult s-ar asemana poevestile intre ele. De aceea ma intreb de ce voi generalizati? De ce credeti ca rezolvarea acestor probleme este una singura si anume despartirea? Am observat ca femeile care au o experienta in casnicie, indiferent de nationalitate (conceptii), privesc altfel problema si nu se avanta sa dea un verdict pentru ca stiu prea bine, probabil, cu ce se mananca casnicia. Mama mea are o vorba, "casnicia este un butoi in care deasupra este miere.. si cand ea s-a terminat dai de rahat". Este cam dur spus, nu? Dar nici nu pot sa cred ca in casnicie curge numai lapte si miere. Asa ca nu pot sa renunt la o casnicie asa de simplu daca nu imi convine ceva , ca sa dau peste o alta "comoara". Prefer sa lupt pana in panzele albe. Si cand nu mai am pentru ce lupta, abia atunci voi stii sigur ca pot sa ma uit in alta directie.
Sunt de acord cu multe din ideile voastre, insa am impresia ca pentru unele dintre voi ori e alba ori e neagra. Cred ca modul de a privi lucrurile tine de firea fiecareia si nu are rost sa judecam o pesoana pentru deciziile care le ia. E usor sa spui din exterior ca acea persoana se complace. Cineva spunea ca atata timp cat femeia spune, si se plange inseamna ca ii pasa.. dimpotriva.. nu cred ca se complace... ca se compatimeste e adevarat.. si mi se pare normal.

mariagi spune:

si daca ai experienta in casnicie si stii cu ce se mananca de ce sa nu le spui si altora?!am vazut ca m-ai citat si ma simt obligata sa-ti raspund.nu am renuntat la lupta si am dus-o pana in panzele albe.pana la un punct.cand trebuie sa intervina rationalul.daca gandesti numai cu inima ai de pierdut.nu am renuntat ca am descoperit alta comoara sau ca nu a mai fost lapte si miere.am avut un sot alcoolic langa mine,pe care am sperat sa-l vindec,viloent in limbaj si agresiv cu timpul si am preferat sa cresc copilul singura decat cu asemenea exemplu negativ.si sprijin si sunt de acord cu femeile care nu se complac in asemenea viata.betii,droguri,violenta.nu asa trebuie crescut un copil.nu am generalizat am vorba in cunostiinta de cauza.

Maria

Nora spune:

Maria, imi pare rau ca a trebuit sa treci prin ce-ai trecut si bravo tie ca ai scapat de un asa iad. Alcoolismul, violenta, drogurile si altele de acest fel, da, sunt de neacceptat!

Nu va suparati una pe alta, eu nu cred ca cineva vrea sa jigneasca aici. E o dezbatere, e normal sa fie pareri diferite. Altfel, ar fi doar o insiruire de monologuri!

Nora, mamica lui Andrei si a lui Victor
http://community.webshots.com/user/NoraCosmin