Sa zic da sau sa zic nu?

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns dianamaria spune:

Noi ne-am casatorit la 20 de ani (fiecare) dupa 7 luni de cand ne cunosteam, fara sa fi stat impreuna, la 23 l-am avut pe Tibi si anul acesta implinim 10 ani de cand suntem impreuna. Ne-am casatorit si am plecat la drum impreuna de la zero. Am avut si bune si rele dar ne-am descurcat si daca ar fi s-o luam de la capat tot impreuna am face-o. E adevarat ca este parerea mea dar sunt sigura ca si a lu' sotu' ca daca nu...

Diana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns casandra spune:

Si eu cred ca mariajul este un lucru foarte serios, partenerul deosebit de important si ca trebuie sa cunosti omul si la bine si la rau inainte de a spune "DA".

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ancuta06 spune:

Aniella, deci nu-l iubesti. Asa ca mai stai, nu te multumi cu putin. Tu ai vrea sa te casatoresti cu oricine, doar ca sa nu mai fi singura. Dar nu asa se face. Nu asa vei fi fericita. Muta-te singura, cand oi putea, fa-ti o viata a ta, adica.....fa ce-ti place tie, nu sa ai grija de 2 barbati.....asteapta sa mai cunosti si altii, sa simti ce trebuie sa simti si numai cand esti convinsa ca-l iubesti, oricare ar fi el, atunci casatoreste-te.

Eu m-am casatorit la 21 ani, copilul la fel. Desi mi-am dorit un bebe de cand aveam 16 ani, cand m-am indragostit de Sebastian (sotul meu), imi doream sa-l fi cunoscut mai tarziu. Ca vroiam un pic de timp sa fiu si eu "single". Dar, asta e, nu am mai avut ocazia, a fost alegerea mea.

Asa ca, nu te casatori, vei fi tot singura, dar casatorita. Pentru ca voi nu va iubiti.

Ancuta & Martijn, (24.10.2003)


http://community.webshots.com/user/Busch_family

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aniella spune:

ciudata chestie ii cateodata si viata asta...eu asa sper ca de pe jumatatea lunii august sa ma mut singura...nu am mai fost nici la ai mei...adika nu ne-am mai vazut...m-a sunat sa ma intrebe daca ma casatoresc cu el...i-am zis ca inca ii prea devreme sa am un raspuns...s-a suparat si nici macar nush daca mai merg cu el la mare si la munte...apropo de iubire si casatorie...am crezut ca poate voi face un compromis...si azi am iesit in oras cu varumio si un prieten de al lui care se pare ca nici el nu si-a prea nimerit perechea si ar vrea sa si-o schimbe....si acum mi-am dat seama ca nu as putea sa convietuiesc cu cineva pe care nu il iubesc....si mai intervine si chestia de iubire intelectuala...dar nici nu am curajul sa ii spun ceva de genul "stii imi pare rau dar asta a fost..."mai ales ca ma tine mai presus ca majoritatea femeilor,,,,nu pot sa il dezamagesc....mi-as dori sa se indeparteze de mine....si singuratatea? poate ca asta este,,,
cu prietenie

aniella

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ancuta06 spune:

Aniella, e mai putin dureroasa singuratatea in unu decat in 2. Nu te casatori doar de dragul casatoriei. Asteapta sa il intalnesti pe cel care iti va face sufletul sa pluteasca. Asteapta dragostea. Mai mult, dragostea impartasita.

Succes mai departe

Ancuta & Martijn, (24.10.2003)


http://community.webshots.com/user/Busch_family

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CryssUK spune:

Draga Aniella,
Intrebarea ta e f interesanta si binevenita!
eu am 24 de ani si am o relatie stabila si superba de aproape 3 ani cu un om care e centrul universului meu,un om minunat.
La fel ca si tine, acum 2 ani imi doream f mult sa ma casatoresc,parintii mei principial erau de acord si ai lui, dar era o problema:nu aveam servici, casa,masa si mai aveam un an de facultate.
Acum, uitandu-ma in urma imi dau seama ca as fi facut o mare greseala, ca as fi putut deteriora rel dintre noi pt ca multe probleme pornesc de la bani.Depinde f mult si cum esti obisnuita,daca esti de acord sa stai cu soacra(in cazul meu o femeie minunata!), daca preferi sa strangi din dinti si sa nu ai pretentii la nu-s ce rochie de mireasa, pt ca nu o cumperi din banii tai,daca ai puterea de a lucra oriunde si pe oricat,pt ca de multe ori nu poti alege, dat fiind ca esti stransa cu usa ca ai copii si iti tb una, alta.
E o decizie importanta si tb sa te gandesti bine.Cazul meu poate nu e cazul tau,poate ai posibilitati materiale,ai o scoala terminata ,ai langa tine un barbat pe care il cunosti f bine si esti absolut convinsa ca el e ''alesul''.
Eu, pe de alta parte tanjesc dupa o familie,dupa un bebelus,dupa un loc ''al meu''.Acum sunt in faza''tiganul cu cortul''.
Nu sunt o perfectionista, dar sunt destul cu exigenta cu mine , pt ca ma gandesc asa ''nascand un copil,eu sunt responsabila de viata lui''.Mi s-ar rupe inima sa treaca prin ce am trecut eu candva,sa nu aiba ce ii trebuie,sa il vad trist si pe mine neputincioasa.
Nu sunt materialista, nu imi doresc lux, bijuterii, rochii scumpe si nu-s ce masini straine,dar vreau un anumit grad de confort, pt ca lipsa lui ma demoralizeaza, ma distruge incet,incet.
Eu am realizat ani mai tarziu, ca de fapt imi doream mult sa ma marit, dar ca psihic nu eram pregatita pt asta,ca inca nu era timpul.
Daca ai cumva posibilitatea, ar fi bine sa stati un timp impreuna sa vedeti cum va intelegeti.(sfatul meu ar fi sa faci acest pas, numai daca va cunoasteti de cel putin un an!)
Timpul petrecut langa persoana iubita inainte de casatorie(fie si daca nu stati impreuna!) inseamna acomodare, modelare unul dupa altul, acceptare,renuntare la cate un pic din EU si toate astea iti netezesc drumul spre o casatorie fericita!
Sa iti dea D-zeu sa gasesti solutia care te face pe tine fericita!
Cu drag,
Cristina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mamica dulce spune:

draga aniella..hai sa.ti spun o poveste sa mai descreteasca fruntile.
una peste alta,eu cred ca ai intrat in clasica saptamana chioara!

daca ai auzit de expresia asta .. in DEX ar putea fi trecut mesajul tau de mai sus

quote:
singura mea "iesire"o reprezinta internetul frumoasa viata la 21 de ani...simt ca mi lipseste ceva...acel ceva ii o familie..cand vin acasa trec printr-un parc...vad tineri cu cate un copil,,,,parca simt ca se rupe ceva in interiorul meu....mi se sfasie sufletul....ii ador...sunt "nebuna dupa ei",,,,am crescut pe una dintre nepotele,....ca mai am una de la un al frate....dar nu este a mea...este a parintilor ei asa...ca tot in ceata sunt....problema ete ca el vrea casatorie...poate ca si eu vreau poate ca nu mai pot suporta singuratatea....totul este poate...in fiecare zi singura....in fiecare noapte singura....cu el ma vad cand mai dau pe la ai mei


sa vezi o..paralela..
mamicuta mea ..era in ultimul an de fac..toate colegela si colegii se cuplasera/casatorisera/ chiar copii-cum era pe vremuri.
Numai mama..care era deosebit de frumoasa,stilata,inteligenta,cultivata si cu pretentii era singura cuc!!..pentru ca refuzase carduri de petitoooori..
si umbla nauca de cap..da fapt nu mai umbla pe nicaieri ca peste tot dadea cu nasul de oameni fericiti,cupluri iubitoare cu copilasi la plimbare..sau cel putin numai pe astia i se focaliza privirea..ca e singura,amarata..ce ai zis si tu.
si a luat "inteleapta" decizie sa se marite cu care o cere primul
s.a dus la mare si sub un clar de luna la obelisc..m-a facut pe mine
ca dupa aia isi smulgea parul din cap cu penseta..e alta poveste..una peste alta e tot cu taticutzu' maritata,doua fete in dotare,si fiind foarte onesta,corecta si cu frica lui Dumnezeu..e tot maritata,si daca ar fi fost si sor'mea la casa ei,si-ar fi gasit demult linistea la vreo manastire..nu ca tata ar fi bau-bau,din contra,e un om minunat,dar eu il privesc ca tata si are si el cateva bile negre care cantaresc destul de mult.

gata cu povestea porcului,ce voiam sa.ti spun e sa astepti sa iesi din saptamana chioara si daca dupa aia tot ce vrei e sa te mariti cu el ..asta este,e inima ta,decizia ta si viata ta.
Dar totusi,fiindca ne.ai scris si ne ceri parerea..a mea este sa mai astepti,sa stati impreuna,sa vedeti ce si cum.(nu copii,nu acte)
si daca el s.a oftikat tot ca nu i.ai zis da la telefon...apai draga mea fetita..chiar se impune sa nu dai buluc la primarie!!

iesi din carapace,te muti singura(BRAVO!!),iesi in oras,mai cunoaste lume,termina.ti facultatea,gasesti job,intri in alte cercuri....casatoria ai s.o faci din dragoste sufleteasca,intelectuala,pasiune...si nu uita ca ai 21 de ani,nu-ti ratezi viata daca mai astepti,din contra,ai toate usile deschise !!
Si baiatul asta daca te iubeste ar face bine sa te astepte el,ca doar esti o fata minunata,nu?
cu drag..

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce

poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tzuchi spune:

Draga Aniella,
Si eu am avut aceasi preocupare pe la 21 de ani, sa ma marit, sa fac copii cu primul care-mi cere asta, insa de fiecare data cand primeam cererea respectiva, faceam pasul inapoi si fugeam! La vremea aceea nu intelegeam de ce. Si plangeam ca o sa raman nemaritata, ca toate fetele de seama mea au familii fericite, copii, etc. Acum stiu ca nu era EL alesul. Cand l-am intalnit (la 24 de ani) am stiut ca EL este, pur si simplu am simtit asta cu toate ca el era mai mic cu 4 ani ca mine. Ne-am casatorit dupa 3 ani, am pornit de la zero, cum s-a mai spus aveam numai hainele pe noi si Dumnezeu ne-a ajutat sa intrezarim si noi o luminita de mai bine. Ii multumesc zilnic ca mi-a indrumat pasii sa nu fac greseala vietii mele de a ma marita la 21 de ani, doar de dragul de a intra in randul lumii.
Sper ca Dumnezeu sa te lumineze si pe tine si vei gasi singura raspunsul daca este da sau nu!
Numai bine,
Mirela.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns elara spune:

Aniella, dar sa intri in ultimul an de facultate al 21 de ani nu e devreme? Nu ca nu te-as crede dar nu inteleg, nu se potriveste. Cat de devreme ai mers la scoala?
El nu are de gand sa-si continue studiile?
Statutul educational si socio-profesional diferit va fi un ghimpe in coasta pentru amndoi daca veti ramane impreuna.

Nu te casatori cu nimeni daca nu exista iubire reciproca (iubire adevarata cu respect - nu respect=frica, ci respect adica sa-i doresti binele asa cum e el nu sa-l schimbi cum ti-ar placea tie - , comunicare, grija, atentie, sprijin, devotament, tandrete.........). Este foarte importanta.

Te pup si fa alegerea corescta numai dupa ce te gandesti bine.


"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aniella spune:

draga elara sa-ti spun eu cum sta treaba cu intratul in ultimul an de facultate...sunt nascuta in feb...si eu fiind copil mai destept si mai dezvoltat fizic ai mei s-au gandit ce ar fi sa ma dea la 6 ani la scoala...cu intelgenta au cam nimerit-o ei ca mai terminai liceul si printre primii ca faculta am cam impartit-o 2 ani in cj si ultimii 2 ani in or zic eu ca ii altceva...pai socotin ca eu ain `89 aveam 6 ani si eram in cls I socoteste sa vezi ce iese ...trebuie sa iti dau dreptate la faza cu ghimpele...mamica dulce multumesc pentru maturitatea pe care mi-o impartasesti...daca mama mea nu ar avea probleme care le are la fel mi-ar fi vorbit...cu ea este destul de greu de comunicat....de cand mi-a murit fratele a cam luat-o putin mai mult pe aratura si credeti-ma ca de cele mai multe ori ma gandesc prima data la ceea ce ar simti ea fata de o persoana...intr-un fel ma simt lasa ca nu pot sa am propria viata...sa-mi iau propriile decizii cu privire la viata sentimentala...dar avand in vedere prin cate au trecut si de cate au avut parte....numai eu sunt unica bucurie...unicul lor sens in viata...sincer inclin destul de mult sa-l parasesc cu orice pret...cred ca este cel mai bine....daca am mai renuntat odata si chiar pe ultima suta de metri....acuma i nimika ...nu stiu de ce am un ghinion cat populatia chinei de mare in dragoste...tzuchi astept astept ca doara frumoasa-i viata,.....(sar in sus de bucurie ca sunt singura)ancuta06 good point....numai ca ii cam lunga asteptarea asta sper sa si merite intr-un final ca de nu la 1km juma` ii de mine manastireaCryssUK crede-ma ca si eu daca vreau sa am un copil...prima data sa am o casa...un job...sa ii pot asigura tot ceea ce are nevoie...si crede-ma ca stiu cam cum este sa cresti un copil...din cls a5a de cand s-a nascut nepotica mea tot cu mine a fost si mai mult eu ii sunt pe post de mama...dar daca o sa am cele de care am amintit o sa stau sa ma gandesc daca mai si am nevoie de un tata...Sa va traiasca copilasii si numai bucurii sa aveti din partea lor...drept ii ca vad putin mai altcumva casatoria...nush daca o sa mai am curajul vreodata sa ma marit,....dar cred ca asta este cu totul o alta problema...numai bine...
cu respecte si prietenie

aniella

Mergi la inceput