Sa zic da sau sa zic nu?
Raspunsuri - Pagina 2
infofun spune:
Zina depinde de fiecare persoana in parte, asa cum tu ai simtit ca trebuie sa faci pasul la 28 de ani, asa au simtit multe fete ce au raspuns acestui subiect, ca e vremea la 21 de ani.
Si eu am simtit la fel. Ca trebuie sa am o familie, mai ales ca ma indragostisem de sotul meu la prima vedere, si era ca o vijelie iubirea atunci, acum e ca un vant placut cu mireasma de primavara, dar mult mai puternica, au trecut 4 ani de atunci. Si daca m-as intoarce in trecut, acelasi lucru as face. Acum speram ca Bunul Dumnezeu sa ne Binecuvanteze iubirea si sa ne dea un bb ca tare mult n-il dorim.
Eu zic ca fiecare trebuie sa-si urmeze inima ca doar o viata avem si trebuie sa o traim asa cum ne spune noua inima si sufletul.
De ce sa-ti fie teama de esec, daca este sa aveti un esec, puteti sta impreuna si 10 ani si dupa casatorie, sa nu dureze un an si sa vina divortul, cunosc astfel de exemple.
Ce va sa vina sigur va veni!!! Traieste clipa si fii fericita, macar o sa stii ca ti-ai trait viata asa cum ti-ai dorit!!! Cu teama nu faci nimic. Viata ne rezerva multe urcusuri si coborasuri, important este sa faci ceea ce iti doresti cel mai mult.
Este destul de important insa sa stati un timp impreuna, macar un an ca vedeti cum va este impreuna! Noi am stat impreuna un an, si a fost suuuper!!!
Mult noroc si fa ceea ce iti dicteaza inima ta, asa no sa-ti para rau ca nu ai incercat!!!
Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!
olga_stan spune:
draga aniella, dupa cate am inteles eu, problema ta este o teama de viitor daca faci pasul acesta...adica sa iti intemeiezi o familie. cred ca iti este teama ca vei esua, banuiesc ca nu ai un punct de sprijin, adica plecati la drum fara un ajutor material pentru ca spiritual vad ca sunteti echilibrati si tu si el va doriti o familie. si teama aceasta nu iti da pace! iti faci tot felul de ganduri mai ales ca ai vazut multe cazuri nefericite la viata ta. cu totii suntem nevoiti sa vedem si sa auzim de mizeriile si nenorocirile lumii, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne traim viata in continuare. fii curoajoasa si traieste cu credinta ca tu esti o norocoasa, ca nu o sa va despartiti si o sa va intelegeti si veti fi fericiti pana la adanci batraneti. fii optimista si nu te lasa intimidata de ceea ce vezi la altii pentru ca tu esti tu, unica in felul tau si merita sa incerci si tu aceasta experienta minunata "familia", care pentru unii este frumoasa si dulce iar pentru altii amara si urata..poate ca tu te numeri printre norocoase si iti vei intemeia o famile frumoasa, asa cum iti doresti! eu iti doresc multa bafata si sa alungi gandurile negre din sufletul tau pentru ca nu te vor ajuta sa iti dai seama de ceea ce simti cu adevarat si cauta solutii pentru fericirea ta, sunt sigura ca le vei gasi!
olga
mamica dulce spune:
draga aniella..e frumoasa dorinta ta de a te casatori si a a vea un copil cat mai repede...nu ai zis nimic de dragoste,ca-l iubesti de-l visezi si noaptea...intelegi ce vreau sa spun.
Parerea mea este ca,in acest caz,ar trebui sa mai astepti,dragostea adevarata dureaza.
Mai bine du-te la facultate(sau termina-ti studiile,nu stiu care este situatia) mai petrece o vara la mare cu fetele,cauta-ti si gaseste! un job fain unde sa te simti bine,gaseste-ti preocupari care sa te atraga..ce sa zic.. ...mai asteapta ai 21 de ani,n.au intrat zilele in sac si viata de celibatara poate fi o placere si o provocare in care sa fi castigatoare, daca nu va leaga o iubire profunda,si daca el nu te asteapta vreo doi ani buni,atunci ...tot raul e inspre bine! Tu faci acum cum crezi ca e mai bine,dar in locul tau,eu as lua-o mai usor cu familia cand sunteti amandoi atat de tineri si nu va fugareste nimeni cu parul.
Daca nu ati putea respira unul fara altul...sigur ,de ce nu?daca nu...mai asteapta ca timp este destul si nu aduce anul ce aduce ceasul!
Mai am o intrebare..inainte sa fugiti sa va puneti pirostriile...de ce nu va mutati impreuna vreo juma' de an-1 an sa vedeti dupa aia (cateva luni)cum stati?
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce
poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0
Zina spune:
Sunt de acord cu "Mamica Dulce".
Infofun, multe fete vor sa se casatoreasca in jurul celor 20 de ani, este adevarat, dar dupa cum am spus, este doar parerea mea personala ca este mult prea repede, oricum Aniella nu a pomenit nimic de dragoste mare intre ei doi. Doar asa ca ei simt nevoia de-a avea o familie, nu poti spune ca rezolvarea este casatoria intre cei doi.
Sinceri sa fim, la 21 de ani ce experienta de viata poti sa ai? De-abia acum incep relatiile, de-o parte si de alta, si este mai bine sa nu te aventurezi foarte repede. Mai bine, cum a spus si "mamica dulce", sa se termine studiile (daca sunt), ca cei doi sa stea o vreme impreuna pentru a se cunoaste mai bine si dupa asta sa mai vada cum stau lucrurile.
sinzi_ana spune:
Adevarul este ca pana nu traiesti impreuna cu cineva, sa imparti toate dificultatile nu poti spune ca Da, el e...!!!
Cand te vezi pe propriile tale picioare, cu dificultati si o gramada de probleme, viata nu mai e asa roz, si atunci cunosti un om cu adevarat. Daca vrea sa stea alaturi de tine, daca te ajuta, daca sunteti compatibili...daca aveti aceleasi planuri de viitor!
Mi se pare cam riscant sa te casatoresti cu cineva cu care nu imparti o perioada buna de timp, o casa, grijile si problemele de zi cu zi!
Sinzi si David
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana
acina spune:
Aniella daca simtiti amandoi acelasi lucru ...de ce nu?
Daca e sa ai un esec il poti avea oricand nu varsta conteaza.
Anca
aniella spune:
bun,....sa va si lamuresc putin ca ceea ce am scris eu am vazut ca nu era prea clar...am 21 de ani...sunt studenta in ultimul an la psihologie...de fapt acuma intru in el...dragoste???hmm...imi vine cam greu sa mai cred in ea odata ce m-am cam ars, adica, eu mi-am inceput facultatea la cluj, acolo am facut primii 2 ani iar acum m-am transferat la oradea din cauze finaciare....mi-am murit fratele si de la el a ramas o nepotica care este la ai mei...asa...acolo am fost logodita cu un baiat...am locuit impreuna vreo 6 luni...si cu o luna inainte de casatorie am plecat pur si simplu...am plecat pt ca nu a fost sa fie...il iubeam, am suportat enorm de multe chestii dar si dupa ce am luat vreo 2 capace peste ochi am zis noah gata prea mult de ajuns...dragoste ca dragoste iubire ca iubire dar m-am saturat de suferinta cu atat mai mult ca nu mi-o mai doresc pe viitor...asa...oricum eu am de gand sa stau cu el undeva numai noi doi cam aproximativ 2 ani, zic eu sa ne cunoastem mai bine...si dupa aia ma gandesc sa semnez hartiile...
noah problema este alta desi aceeasi...el nu are studii superioare ...si de acolo au inceput probleme si cu exlogodnicul....ai mei au sarit in sus ca arsi...cum adica,,,,,,,nu se poate.......nu si gata.....dar avand in vedere ca ei imi doresc numai binele....i-am ascultat intr un final,,,nici asta nu are studii superioare...si imi imaginez ca iar o luam de la capat....apropos de viata singura....ma omoara...nu stiu daca ma credeti....nu ies cam pe nicaieri...si am inceput sa ma obisnuiesc asa...scoala....mancare,,,,curatenie....(locuiesc actual cu 2 barbati in casa,,,,)nici o seara nu lipsesc de acasa,,,,singura mea "iesire"o reprezinta internetul 
frumoasa viata la 21 de ani...simt ca mi lipseste ceva...acel ceva ii o familie..cand vin acasa trec printr-un parc...vad tineri cu cate un copil,,,,parca simt ca se rupe ceva in interiorul meu....mi se sfasie sufletul....ii ador...sunt "nebuna dupa ei",,,,am crescut pe una dintre nepotele,....ca mai am una de la un al frate....dar nu este a mea...este a parintilor ei
asa...ca tot in ceata sunt....problema ete ca el vrea casatorie...poate ca si eu vreau poate ca nu mai pot suporta singuratatea....totul este poate...in fiecare zi singura....in fiecare noapte singura....cu el ma vad cand mai dau pe la ai mei...mai vine si el la oradea...dar...in fine mi-a propus sa mergem la mare si pe urma la munte...nici asta nu stiu daca sa o fac sau nu....el vrea un raspuns....eu il am pe nu stiu....odata as zice nu odata as zice da....cred ca urla zuzuhouse dupa mine in ritmul asta
habar nu mai am pe ce drum sa o iau sau ce sa fac
cu prietenie
aniella
marius spune:
Buuun, acu pot sa imi dau si eu cu parerea din perspectiva mea... cea a unui barbat de 36 de ani casatorit maine poimaine de...13 ani cu o legatura e 16 ani si doi copii?
Ca sa intelegi aveam si eu aprox. 23 de ani, sotia 20...atunci. Si am luat-o de la 0(zero). Aveam hainele de pe noi si cele din dulap cum se spune. Nu am locuit impreuna inainte de a ne casatori. Dar am fost prieteni 3 ani din care unul, ea la Cluj si eu in Oradea. Si nu a fost o dragoste la prima vedere. Cred defapt ca nici eu nu prea stiam incotro o luam. Pur si simplu am lasat sa curga asa de la sine. Cand am ajuns la concluzia ca ar fi bine sa ne casatorim i-am zis ce cred... pur si simplu i-am spus in fata ca eu asa cred ca ar fi mai bine pentru amandoi nu de alta dar eram deja de trei ani impreuna, toti stiau de noi si se asteptau odat si odata sa mergem mai departe. Deci era mai bine (asa am simtit eu atunci) sa aduc la normal relatia dintre noi. Si normalul eu l-am vazut prin casatorie pentru ca in acest caz pentru noi si pentru oricine altcineva era clar drumul ales. Asa incat i-am spus ce cred, a fost de acord si de acolo a inceput cam totul.
Poate din cauza ca am cam facut noi ceea ce am facut privesc casatoria mai "dur" adica dincolo de iubirea aceea efervescenta pentru noi cel putin au fost greutatile cotidiene. Eu din perspectiva mea vad casatoria ca un lucru dificil. Raspunderea este foarte mare. Ca sa ajungi sa iti atingi visele nu e tocmai usor. Iar visele nu mai sunt ale tale ci devin ale voastre. Un copil este ceva minunat, greu de descris. Un copil inseamna oboseala, nervi, stres, griji, raset, nopti nedormite, zambet, durere, veselie, haine ramase mici peste noapte, caldura, baita, manute si degetele, raset, gangurit, suras, plans, urlet, mizerie, jucarii, curatenie, plimbat, cazaturi, primul pas, primul suras, primul gangurit, primele cuvinte... si iarsi impletite cu toi ceea ce am scris mai sus si toate peste nervii supraintinsi gata sa plezneasca a partenerului batut in cap....
Si totusi....si totusi... asa vad eu relatia mea de 13 ani de casatorie cu doi copii unul de 8 ani celalalt de 2. Daca as fi in locul tau mi-as da un sfat. Nu e bun un barbat care sa iti ceara sa te casatoresti cu el. El va vorbi cu tine ca sa simte el ca ar fi mai bine...aici nu exista un fel de ultimatum. Si asa cum am mai vazut mai adineauri... traiti-va viata, tineretea, aveti timp de griji ca acestea vin oricum dar anii nu vi-i intoarce nimeni. Mergeti impreuna, distrati-va impreuna, stati impreuna, propuneti-va planuri impreuna, rezolvati-le impreuna. Daca rezistati la greu veti rezista si mai departe, daca insa veti constata ca nu merge (si asta veti constata singuri va asigur eu) totul va fi o experienta din care amandoi veti avea numai de castigat pentru viitorul vostru al fiecaruia. Cum va fi insa doar Dumnezeu poate sti. Eu va doresc sa incercati pentru ca s-ar putea sa functioneze, dar nu va pripiti, cunoaste omul la durere si la greu nu sub umbra unui tei vara. Daca el va fi acolo atunci DA merita....altfel mai asteapta... nu e drumul tau. Asta ar fi sfatul meu pentru mine daca as fi in locul tau din experienta mea.
Un oradean,
Marius (www.desprecopii.com)
slakje spune:
Aniella parerea mea e ca nimeni nu-tzi poate da un sfat daca sa zici da sau sa zici nu.
Nici macar cei care te cunosc in realitate si stiu mai multe amanunte.
Fiecare experientza de viatza e unica, sunt prea multe ecuatzii aici in joc si viatza asta isi are regulile ei pe care mai le evitzi mai esti obligat sa le respectzi fiindca nu se poate altfel.
Scumpa: nu mai pune intrebari decat inimii si mintzii tale si hotaraste singura ce vrei sa faci.
In rest nimeni nu te poate sfatui cum e bine sau rau.
Pune totul in balantza si ia singura hotararile.
Multa fericire iti doresc,
Alina.
sinzi_ana spune:
Ce frumos a vb Marius...mi-a placut..."Un copil inseamna oboseala, nervi, stres, griji, raset, nopti nedormite, zambet, durere, veselie, haine ramase mici peste noapte, caldura, baita, manute si degetele, raset, gangurit, suras, plans, urlet, mizerie, jucarii, curatenie, plimbat, cazaturi, primul pas, primul suras, primul gangurit, primele cuvinte... si iarsi impletite cu toi ceea ce am scris mai sus si toate peste nervii supraintinsi gata sa plezneasca a partenerului batut in cap.... "
Parerea mea e ca te simti inchis intr-o casnicie doar daca inca nu esti decis ca trebuie sa te opresti din cautat.
Dar daca stii ce vrei nu te sufoca o casnicie, si e doar un act in plus...
Sinzi