intrebari fara raspuns
Raspunsuri - Pagina 2
ralualexandrei spune:
Draga mea daca nu ar fi fost sotul meu langa mine nu as fi putut sa realizez atatea.De fapt realizarile mele sunt si ale lui si invers.Sotul meu e un om f ocupat,pleaca dimineata si vine seara,dar saptamana trecuta s-a trezit de doua ori in toiul noptii pt a se duce la farmacie pt mine,deci eu am ramas la fel de imp. pt el,alt ex.:daca sunt obosita si nervoasa si ma doare spatele dupa o zi de stat in picioare si trebaluit el nu ezita sa lase oboseala lui la o parte si sa ma rasfete cu o baie calda si un masaj,duminica el preia toate obligatiile legate de casa si copii,inclusiv pregatirea meselor,spalatul vaselor,etc.Deci este f implicat in viata noastra a tuturor cu toate ca poate uneori face eforturi f mari pt asta.Exemplele pot continua dar m-as intinde prea mult,totusi gandeste-te ca refuzul tau de a avea un copil poate strica relatia voastra frumoasa.Gandeste-te ce e mai bine pt amandoi pt ca o casnicie asta presupune sa va fie bine amandurora.
andrei
oz spune:
quote:
Originally posted by cami30
Apoi ma intristez ingrozitor cand vad femei ramase singura sau care se chinuie sa refaca casatorii sau relatii distruse de aparitia unui bebelush in viata lor. Tatici indiferenti sau care nu si=au dorit copilul. Multe femei fac greseala sa creada ca un copil va consolida o relatie care scartzaie.. Uneori este posibil alteori lucrurile se inrautatzesc.
Eu sunt convinsa ca un copil trebuie adus pe lume din dorinta egala a ambilor parinti si nu doar din dorinta unuia, sau ca o posibila alternativa, o solutie de impacare sau de redresare a unei relatie.
Asta o spun ca pe un sfat pentru femeile care cred ca un copil le va aduce mai aproape de barbatul care a inceput sa-si piarda din interesul pentru partenera. Va fi mai rau, si cu siguranta, cel care va suferi va fi copilul si de ce nu si mamica in grija careia el ramane cel mai adesea.
chiar ca esti confuza!...ce legatura au toate astea cu situatia ta? parca spunei ca sotul tau este cel care isi doreste copilul foarte mult
.nu inteleg de ce esti atat de speriata? ti-e teama ca sotul tau nu va fi suficient de matur, intelegator si nu te va sprijini? ti-e teama ca tu nu vei face fata? ti-e frica sa nu ajungi 'la cartita' din cauza copilului?
poate ar fi bine sa discuti cu un psiholog care te poate ajuta sa descoperi exact de ce anume ti-e teama. In momentul in care vei sti de ce te temi vei putea sa-ti asumi, sau nu, riscul. Ar fi pacat sa aduci pe lume un copil pe care nu-l doresti si care va suferi din cauza ca-l vei gasi raspunzator de 'distrugerea' vietii tale.
cami30 spune:
Nu cred ca as putea acuza un copil pentru temerile mele. De obicei am mare "lipici" la cei mici, chiar si la cei mai fricosi si introvertiti.
Ma uitam, citeam si descopeream cauza temerilor mele: informatia. Cand nu stii nimic despre sarcina, nastere si ce urmeaza.. ti se pare ca asa cum au facut=o milioane de femei o poti face si tu, cand insa iti ajung la urechi povesti si povesti de groaza...
Dar cumva ele s-au concretizat in teama de durere, lipsa ajutorului, responsabilitatea uriasa cand inca nici eu nu ma simt suficient de matura.
UF.. azi ma duc iara la doctor dupa rezultatele testelor....Nu ma intrebati ce-i in sufletul meu ca nu pot sa descriu cu ce viteza imi bate inima. Am sangetat la ultimile contacte, am avut dureri....
cami
bebetica spune:
Un singur lucru pot sa-ti spun: un copil iti garanteaza implinirea ca femeie, iar universul generat de un copil va face ca fericirea sa-ti fie totala.
Un copil iti face viata categoric mai frumoasa , asta este cu siguranta cel mai important lucru din viata fiecaruia dintre noi.
Esti o luptatoare care nu ar trebui sa se teama de nimic. Practic nu ai de ce sa te temi.
Am fost si am gandit candva ca tine. Cat de naiva eram !?! nu stiam nimic despre viata ...... cei din jurul meu incercau sa imi arate ca sunt speriata in zadar dar eu ... NU si NU .
CATA DREPTATE AVEAU ! Imi faceam singura probleme din cauza unei comoditati nejustificate. Viata nu se complica, viata se face mai frumoasa. Imi era teama ca sa fiu fericita.
Toate cele bune ! Curaj, Putere, Dragoste ...... incearca sa ai parte de toate !
Ioana si al ei 
STEFAN DIMITRI
http://babycenter.shutterfly.com/osi.jsp?i=67b0de21b371605805da
dpintilie spune:
Cami, da de ce nu vezi tu partea plina a paharului, de ce nu te uiti la cuplurile de pe strada, cu un bebe in brate, in marsupiu sau in carucior, uita-te la ei sa le vezi seninatatea din ochii, iubirea...Eu nu stiu ce exemple ai tu in jurul tau, dar nu e viata chiar asa cum o descrii tu...Ia arunca tu un ochi la subiectele de genul 'Bebelusi de ian-feb", de "noi-dec", de pe Clubul scutecelor, sa vezi acolo mamici fericite si implinite. Sa vezi cum isi impartasesc fiecare progres, oricat de mic, si se bucura de cea mai mare comoara din viata lor, copilul.
"Citind descopar ca, in preocuparile voastre de zi cu zi, fie ca micutzii deja au venit pe lume sau sunt pe drum, taticii sunt aproape inexistenti. "
Unde ai citit tu asa ceva??? Fara suparare, dar daca din 1000 de mesaje in care doar 10 denota astfel de comportamente din partea tatilor, tu doar pe cele 10 le vezi... Esti muuult prea pesimista.
Cred ca nu ai expus toata situatia ta. Cum adica "Voi fi condamnata la o existenta rutinata cu iesiri rare cand "taticul" ar avea timp de noi." Pai acuma asa esti? Crezi ca se va schimba iubirea sotului fatza de tine dupa ce o sa aveti un copil? Daca acum are timp de tine, si dupa ce o sa aveti un copil, va avea timp.
Iar despre riscurile sarcinii...Ai grija de tine si de pruncutzul care va creste in burtica ta, roaga-te la Dumnezeu si te va ajuta sa ai un bebe sanatos. Si crede-ma, e cel mai frumos dar pe care il poti primi.
Cat despre ajutorul pe care nu il ai, pai crede-ma ca suntem multe ca tine, nici eu nu am pe nimeni in oras, parintii si socrii mei inca lucreaza, asa ca nu beneficiez de ajutorul lor. Dar uite, dupa 3 luni de la nastere am inceput sa lucrez, intai cu jumatate de norma si de curand cu norma intreaga, ne-am gasit o bona care il iubeste pe puiutz si il ingrijeste poate chiar mai bine decat pe copiii ei.
Asa ca motivele de genul: nu am ajutor, nu o sa se implice sotul, ma rutinez, etc., nu-s intemeiate, crede-ma. Daca sotul te iubeste, atunci nu conteaza cat de lenes e acum, o sa vezi cum ii zboara lenea cand vei avea nevoie de el. Ajutor se gaseste, ma indoiesc ca toti am fost crescuti doar de mame si de bunici, mai ales in vremea lui Ceausu cand aveai voie sa stai doar 4 luni acasa cu copilul. Copiii erau crescuti in crese sau cu bone si uite si tu ce mari am crescut.
Prin urmare singurul motiv care ramane e dorinta ta de a avea copii, felul in care tu privesti aparitia unui copil in viata ta, indiferent de alti factori. Nu o sa-ti spun ca e usor, as minti cu nerusinare. E greu sa ai pe cineva dependent de tine, caruia sa nu poti sa-i spui "gata, lasa-ma ca acum vreau sa fac ceva doar pentru mine". E greu cand noapte de noapte te trezeste si tu dimineata mergi la servici, cand plange si nu stii de ce, cand nu poti sa mergi oriunde cu el, cum faceai inainte. Dar e de departe rolul cel mai plin de satisfactii pe care l-am avut pana acum. Andrei e comoara mea, e sufletul meu...Si cu asta basta. Si cu cat va fi mai mare, cu atat mai multe lucruri vom putea face impreuna, vom merge in concedii la mare, la munte.
Dar daca nu te simti in stare de astfel de sacrificii, daca nu crezi ca poti sa-ti dedici o buna parte din viata ta copilului tau,atunci mai bine vorbeste cinstit cu prietenul tau, spune-i ceea ce simti. Sa faci un copil doar pentru ca el vrea, intr-adevar nu e o solutie.
Multa sanatate iti doresc si sper sa-ti invingi temerile, justificate sau nu.,Dana si Andrei(12 dec 2003)
http://community.webshots.com/user/dpintilie
adi tati fericit spune:
Buna si bine ai venit printre noi.
Să stii că nu toti tăticii sunt inexistenti.
NOI ne-am dorit un copil cu disperare (si a venit tot târziu), ne era si noua teama, dar acum e superb! E greu, dar satisfactiile depasesc cu mult acest lucru. Deci, în momentul în care îti doresti si tu, atunci sunteti doi si se schimbă datele problemei.
Si eu sunt foarte ocupat, dar aproape tot timpul liber mi-l dedic fetitei mele. Ce nu are timp mami fac eu si, nu cu falsă modestie, spun ca se poate.
E vârsta când trebuie să vină si bebe. Iar dacă analizele ies bine (să ne spui si noua), nici să nu mai stai pe gânduri! Fă-l pe 
Adi,
un tătic foarte fericit 
sperantza nu moare spune:
draga cami,
iti respect temerile, dar vreau sa-ti spun doar atat: este superb ca barbatul pe care-l iubesti, si te iubeste, cu care reusesti sa fi fericita sa doreasca un copil cu tine, va insemna ca-l vei face si mai fericit si te va iubi si mai mult. nu vreau sa te sperii dar in unele cazuri, lipsa unui copil in cuplu a insemnat motiv de divort.
un copil trebuie sa fie desavarsirea iubirii, implinirea ei, peste ani copiii vor insemna sursa noastra de bucurie si satisfactie necontenita
Sperantza nu moare
ralucoantza spune:
salutare, fetelor!
cami, am citit tot ce ai scris tu, ce ti-au rasp fetele, dar nu inteleg un lucru... daca EL e bun, intelegator, il iubesti, te iubeste, de ce nu te deschizi in fata lui...? de ce nu-l iei intr-o seara de manuta si ii spui "iubi, tre` sa vorbim" si ii explici lui tot ce se petrece in mintea si sufletul tau, asa frumos si clar cum ne-ai explicat noua?
si daca am inteles eu bine tot ce ai scris (sper ca da, daca nu, nu ma baga in seama) teama pe care o ai tu nu e teama de a avea un copil... asta e doar un paravan, un pretext... tie ti-e teama de alte chestii... esec, nesiguranta... asta arata ca ranile din trecut nu s-au vindecat pe deplin...
fa claritate cu tine insati, vezi ce rani mai trebuie vindecate, vorbeste cu iubitul tau si porniti amandoi cu sufletele curate si impacate spre o noua etapa a vietii voastre!
v-am pupat!
ralucoantza
ancuta06 spune:
Cami, draga, daca ti-e fricA SA FACI UN COPIL, NU-L FACE. cE TOT STAI ATAT SI ANALIZEZI? Nu te pune nimeni...si explica-i sotului cum esti tu si ca nu vrei. Si probabil va cauta pe alta care sa vrea.....sau te vei hotari tu sa faci un copil ca asa vrea el. Nici una din astrea nu-i solutia buna.
Am copilul in brate, acum, cand scriu, si de-aia m-ai revoltat. E asa un ingeras. Nu cred ca meriti unul, la cum gandesti si simti. Lasa, continua sa lucrezi, nu te multumi doar sa stai acasa cu copilul, ca munca iti va aduce mai multa satisfactie, vad.
Ancuta & Martijn, (24.10.2003)
http://community.webshots.com/user/Busch_family
cami30 spune:
Ancuto draga mea. Stiu ca tinand un copil in brate lucrurile devin foarte simple si foarte pozitive pentru "mamici". In cazul asta iti este greu si te revolti la incertitudinile altui om in ceea ce priveste un copil. Nu-mi face nici un bine si nici celor care imi spun ca va gasi pe alta sa-i faca copil. Asta chiar ma revolta pe mine sa va ganditi ca o femeie se poate folosi de un copil ca metoda de a tzine un barbat langa ea. Total gresit. Dar cum spuneam Asa cum tu nu poti intelege sentimentul meu asa nici eu nu pot intelege sentimetnul tau de mama. Eu am cerut sfaturi si ajutor tocmai pentru ca voi ati fost in situatia mea, eu nu am fost in situatia voastra.
Voiam sa inteleg. Pentru unele femei totul vine de la sine. Multe dintre voi sunteti tinere, si in tinerete e mult mai simplu fara prea mult analiza. Dar cand te gandesti sa-l faci la peste 30 de ani deja apar multe intrebari la care speram sa imi raspund cu ajutorul vostru
multumessc tuturor pentru intelegere.
Inteleg, este un site "despre copii" . E si normal ca atunci cand cineva vine si isi pune intrebarea daca sa-l faca sau nu... lumea sa devina usor agresiva. Insa a spune cuiva ca nu merita copil e un lucru oribil.
cami