Intoarcerea in Romania
Raspunsuri - Pagina 7
Andrada spune:
Aranjat pagina Joe.
(citatele trebuie despartite cu "enter"),
moderator
joe spune:
quote:
Originally posted by Andrada
Aranjat pagina Joe.
(citatele trebuie despartite cu "enter"),
moderator
Garofitza spune:
quote:
Originally posted by tryInainte de a muri au vorbit la telefon (nu se stia ca o sa moara) si femeia i-a spus singurului ei copil:"Mama, nu vreau sa vii daca o sa mor. Daca nu m-am putu bucura de tine si de nepotei toti acesti an, nu vreau sa imi vegheati sicriul." A fost singurul repros pe care i l-a facut mama lui in 8 ani de Canada.
Dupa mine asta denota foarte mult egoism din partea parintilor. A vrea sa-ti tii copilul langa tine cu orice pret, dupa mine e egoism. Unde mai pui, sa-i adresezi si cuvinte de genul "sa nu vii sa ma veghezi" - la modul ca nu merita, adica asta a vrut a fi o pedeapsa pentru fiul ei. Ce fel de sentimente materne poti sa nutresti pedepsindu-ti copilul pe patul de moarte? In nici un caz unele pure...
Cine face copii doar ca sa aiba cine avea grija de ei la batranete sau sa aiba cine sa le aline batranetile, dupa mine, isi alege o motivatie gresita de-a avea copii.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"21+ sapt DNP 31 oct.
Try, corect! Este absolut egoism si santaj sentimental. Toti avem grija de parintii nostrii, dar trebuie inteles ca si noi la randul nostru avem copii si responsabilitati.
Garo
Sanatate, ca-i mai buna ca toate.
Idora spune:
Eu nu cred ca cei care am scris la subiectul asta ca ne vom intoarce inapoi in tara, suntem atat de iresponsabili sa ne intoarcem fara a avea o baza acolo in tara sau o situatie materiala care sa ne permita sa facem ceva acolo, cum credea cineva care a scris aici la subiectul asta (nu mai tin minte cine).
In legatura cu "egoismul" parintilor de a-si tine copiii langa ei, mie nu-mi pare a fi egoism ci dorinta de a-si avea copiii aproape.In situatia mea, eu daca le-as fi spus ca voi ramane definitiv in Suedia pentru ca o duc mai bine, ei nu mi-ar fi impus sa vin inapoi, s-ar fi gandit mai intai la fericirea mea.Si cred ca majoritatea parintilor ar fi facut si fac la fel.
Dar EU sunt cea care vreau sa ma intorc acasa,sa le fiu aproape.M-as simti vinovata si as regreta toata viata daca i-as lasa singuri acum la batranete.
cataghe spune:
quote:
Originally posted by Idora
Eu nu cred ca cei care am scris la subiectul asta ca ne vom intoarce inapoi in tara, suntem atat de iresponsabili sa ne intoarcem fara a avea o baza acolo in tara sau o situatie materiala care sa ne permita sa facem ceva acolo, cum credea cineva care a scris aici la subiectul asta (nu mai tin minte cine).
Idora, nu te supara pe mine dar exista niste neconcordante in mesajele tale. Pe de o parte spui ca nu esti iresponsabila sa te intorci fara a avea o situatie materiala sigura (si eu aceasta varianta tind sa o cred), iar pe de alta parte declari ca te-ai multumi sa traiesti din 200 de euro pe luna, ceea ce, cu regret, nu este o afirmatie tocmai "responsabila"... Poti sa explici?
Numai bine,
Catalina.
This is the first day of the rest of my life!
Idora spune:
Catalina, da, poti sa-ti explic: m-as intoarce chiar daca as castiga doar 200 de euro/luna si stii de ce?? Eu am apartament, deci am unde sa stau (nu mai vorbesc de casa de la tara).Eu cand am plecat din Romania, eram in aceeasi situatie, deci aveam unde sa stau si cam 200 euro/luna si nu am fost deloc nefericita si m-am descurcat.
Deci am cam exagerat cand am spus "nebunie", ca de fapt nu-i chiar nebunie, in cazul meu!!
Mona_B spune:
quote:Idora, stii ca eu iti respect decizia de a te intoarce pt.ca si eu cred ca o tara fara soare e cumplita pt.psihic, dar da-mi voie sa-ti atrag atentia ca din 200 euro/luna nu prea poti hrani o familie.Nu e treaba mea, dar poate veti avea copii, deci cheltuielile vor creste.Plus ca preturile sar de la luna la luna, nu exista avantajul reducerilor de preturi la multe articole cum e in Occident.
Originally posted by Idora
Catalina, da, poti sa-ti explic: m-as intoarce chiar daca as castiga doar 200 de euro/luna si stii de ce?? Eu am apartament, deci am unde sa stau (nu mai vorbesc de casa de la tara).Eu cand am plecat din Romania, eram in aceeasi situatie, deci aveam unde sa stau si cam 200 euro/luna si nu am fost deloc nefericita si m-am descurcat.
Deci am cam exagerat cand am spus "nebunie", ca de fapt nu-i chiar nebunie, in cazul meu!!
Eu iti doresc mult noroc si sa te poti bucura de viata oriunde ai fi,
Ramona
Idora spune:
Mona, iti multumesc pentru urari si sfaturi dar atunci cand am zis de 200 euro ar fi insemnat in cazul in care as pleca singura dar avand unde sa stau.Daca nu as fi avut unde sa stau, ar fi fost intradevar un risc.Dar eu de fapt nu ma intorc singura ci cu alesul meu suedez care e cu banii iar eu cu averea
Deci nu-i nici un risc.
Danutza Mamaruta spune:
Ma intrebam daca cineva a incercat vreodata sa trezeasca interesul
unui strain sa investeasca in Romania. Sotul meu a avut o discutie in acest sens cu un om de afaceri canadian care i-a spus ca peste 6 luni e dispus sa aiba o discutie in acest sens. Eu atunci am considerat-o o poveste incheiata.
Ieri sotul meu s-a intors din Romania si in urma cu citeva minute omul l-a sunat si a spus ca vrea sa il intilneasca saptamina viitoare.
Deci, intrebarea mea este, cunoasteti personal straini care au investit in Romania? Nu companii mari, ci oameni de afaceri. Eu am citit sau am auzit, dar nu cunosc personal nici unul. Care e perceptia lor despre investitiile in Romania, care le sunt asteptarile?
Poate si asta e o solutie pentru unii dintre cei care vor sa se intoarca si nu au capital. Sa lucreze in tara ca reprezentant sau administrator pentru vreun strain. Nu vreau sa mai tes vise care se pot narui in orice clipa, dar daca omul are vreo intentie in acest sens ne vom implica.
Pina atunci, pot sa va spun ca sotul meu a spus ca in tara lucrurile se misca. Ca oamenii incet-incet incep sa isi piarda din pesimism. Ca a intilnit oameni extrem de simpli, care au idei de afaceri si au inceput sa lucreze la ele. Oameni care nu am fi crezut vreodata ca isi vor depasi conditia de angajat si si-au luat soarta in miini. Se pare ca incep cumva sa se scimbe mentalitati si sa se croiasca caractere. Si de asta cred ca e mare nevoie in Romania.
Pentru ca eu continui sa cred ca orice om caruia ii merge bine, schimba in universul lui mic soarta altor oameni. Si nu in rau. Cind o sa fie si la noi o patuire mijlocie semnificativa, lucrurile
vor sta altfel.