Intoarcerea in Romania

M-am gindit ca e bine pentru cei care s-au intors in tara sau vrem sa ne intoarcem, sa deschidem un subiect separat. Poate o sa putem discuta in liniste si cred ca putem face un schimb de pareri, informatii utile.

Eu voi formula niste intrebari, dar asta numai ca idee generala,simtiti-va liberi sa raspundeti in ce maniera vreti.

Dupa ce ne prezentam, putem continua fiecare cu ce ne trece prin cap legat de subiect. Poate o sa iasa ceva din acest brainstorm.


1. Unde sunteti/ ati fost si din ce motive ati emigrat?
2. Ce ati lucrat in Romania?
3. Ce faceti in strainatate?
4. De ce si cind vreti sa va intorceti/de ce v-ati intors in Romania?
5. Ce faceti/ce vreti sa faceti la intoarcerea acasa?
6. Ce ati facut/faceti ca sa va atingeti telul?
7. Citi bani credtei ca sunt necesari unei familii cu 1-2 copii sa traiasca decent in Romania?
8. Cunoasteti pe cineva care s-a intors si daca da, ce face?

Si incep cu mine:

1. Suntem o familie cu un copil de aproape 2 ani in Canada. Motivele pentru care em emigrat sunt atit de personale (si de fapt nici nu sunt motivele mele, ci ale sotului meu) incit nu pot sa le expun pe un site public, oricit mi-ati fi de dragi. Imi cer scuze pentru asta. Pot doar sa spun ca nu au fost motive economice, profesionale sau politice.

2. In Romania eu am fost asistent universitar (informatica) iar sotul meu avea firma lui. Eu lucram part-time si la ING Nederlanden ca agent de asigurare. Traiam peste nivelul mediu.

3. In Canada eu lucrez ca researcher (nu stiu exact sa traduc titlul postului) la un centru de afaceri, iar sotul meu are firma lui(maintenance, zugravit) si are 2 angajati part-time.

4. Vrem sa ne intoarcem in Romania cit se poate de curind, dar asta inseamna ca mai avem de stat 1 an, 1 an si ceva pe aici.
Acum motivul intoarcerii.
Ca sa ma intelegeti mai bine o sa va spun o poveste reala. Am intilnit o familie de romani veniti in Canada in urma cu 8 ani. Ei au o poveste de succes aici, el este singurul care lucreaza si au venituri de 100k/anual. Sotia nu merita sa lucreze d.p.d.v. al taxelor, asa ca a preferat sa stea acasa si sa se ocupe de cei 2 copii. Au mers in tara in fiecare an si si-au ajutat parintii cit de mult au putut. In urma cu citeva luni, mama lui a murit dupa ce a zacut 2 zile pe pat. Inainte de a muri au vorbit la telefon (nu se stia ca o sa moara) si femeia i-a spus singurului ei copil:"Mama, nu vreau sa vii daca o sa mor. Daca nu m-am putu bucura de tine si de nepotei toti acesti an, nu vreau sa imi vegheati sicriul." A fost singurul repros pe care i l-a facut mama lui in 8 ani de Canada. Dar cuvintele astea si moartea ei l-au facut sa ia o decizie fulger:
Si-a trimis sotia si copiii definitiv in tara, pentru ca nu vrea ca sotia lui sa treaca prin ce a trecut el. Isi doreste ca macar soacra-sa sa se bucure de copilul si nepotii ei in ultimii ani din viata. El trebuie sa mai ramina 2 ani pe aici, singur. E ceva legat de pensie, nu stiu amanunte.

Ei, pe mine m-a marcat povestea asta. Nu ne merge rau aici si probabil ca daca am mai rezista ceva ani ne-am si acomoda. Dar am stat si m-am gindit: oare merita toata zbaterea asta? Parintii mei sunt singuri, iar tata a sufeirt deja un atac cerebral cu citeva zile inainte de a veni la noi in vizita. Acum nu vorbeste si a trecut un an de cind a avut criza. Noi sufleteste nu suntem OK, iar ei ne duc dorul foarte tare. Cred ca nu trebuie sa va spun prea multe, si voi treceti prin asta. Nu pot sa traiesc toata viata cu remuscarea ca au murit plingind de dorul nostru. Copilul meu e acum in vacanta la ei si imi spun prietenii ca ai mei au intinerit cu 10 ani. Iar fetita este atit de fericita, nu ii ajunge ziua sa faca tot ce isi doreste. Am hotarit deci ca ne vom intoarce.

Si un alt motiv, important si asta, este cel economic. In Romania avem acum o sansa sa ajungem independenti financiar. In Canada ar fi foarte greu.

5. si 6. Nu avem inca ideea de afaceri. Avem in tara 1 apartament inchiriat pe termen lung la niste americani. Avem cabanuta noastra intr-o statiune de ski. Si de scurt timp ne-am cumparat 2 case
intr-un sat la 5 km de orasul natal. Sotul meu e acum acolo, a contactat arhitecti, firme de constructii si agentii imobiliare. Raspunsul e urmatorul: nu ne mai trebuie foarte multi bani sa amenajam decent una dintre case (adica cu tot confortul) si o putem inchiria cu 400 pina in 600 de EUR pe luna. Si aici raspund cuiva care spunea ca nu poti inchiria case la tara. Daca esti aproape de un oras unde se misca putin lucrurile, poti. Pe noi ne-au asigurat agentii imobiliari ca ne vor gasi chiriasi. Sotul meu a dus si un cuplu de englezi care lucreaza la o companie japoneza care a deschis o fabrica la noi in oras. Ei ar inchiria casa noastra, daca ar fi pusa la punct. Platesc acum 1,200 EUR/luna chirie pentru o casa in oras, dar este foarte somptuoasa si au spus ca nu le place, ii copleseste efectiv. Casa este a unui tip care s-a intors din America.
Pe proprietar nu la-m lovi pe la spate daca i-am luat chiriasi actuali, pentru ca are contract pe 3 ani cu firma si ei ii vor trimite alti chiriasi. Oricum nu e cazul, pentru ca a noastra nu e inca amenajata.

Nu stim ce vom face odata intorsi, inca nu avem ideea de afaceri. Dar ne framintam mintile si vom gasi o solutie. Oricum, sper sa avem un cash flow de 5-600 EURO pe luna si atunci ne putem intoarce a doua zi. Dar pina atunci mai este.

7. Sotul meu spune ca prietenii care au un venit de 400 EUR pe luna traiesc decent. Asta include si banii pentru concedii si distractii. E drept ca au casa lor (nu platesc chirie) si nu au datorii.

8. Am o listuta:

- Tipul din America despre care v-am spus ca a inchiriat casa cu 1,200 EUR/luna. El nu mai face altceva nimic de 1 an de cind s-a intors, pentru ca a spus ca are nevoie sa se refaca si sa-si cristalizeze ideile. Nu stiu ce intentii are.

- O alta persoana, intoarsa acum 5 ani din Canada. Nu mai stiu acum cum e, dar acum 2 ani, cind am plecat noi, avea 5 case in oras si imprejurimi, pe care le inchiria in regim hotelier.

- Un alt tip, intors din Canada si-a deschis un bar, care e plin ochi pina la ora inchiderii. Cred ca ii merge bine, pentru ca se plimba foarte mult prin strainatate. Aparent, are bani.

- Alti "canadieni" si-au deschis firma de emigrare in Canada. Cu banii ce i-au facut din firma au trait si si-au cumparat, dupa 3 ani de activitate, o casa la tara. Sotul meu a vazut-o saptamina trecuta si mi-a spus ca e mic conac boieresc, nu casa. Au clienti din 3 judete si au un renume bun, nu au avut nici un aspirant respins de Canada.

-alt "canadian" si-a deschis o fabricuta de instalatiii sanitare. Face ceva extrem de simplu (nu stiu ce, sunt destul de in afara problemei) dar e fantastic ca are contract cu o firma din Vancouver, careia ii livreaza produsul. Asta a fost meserias, s-a apucat de treaba dupa 6 luni de Canada. A lucrat mai intii ca inginer de instalatii pentru firma cu pricina, le-a facut propunerea, astia au zis ca vor o mostra, iar el a angajat o firma de instalatii din tara sa o produca. Mostra a fost acceptata de canadieni, el s-a intors si si-a deschis fabrica. Are 25-30 angajati.

- altii au venit din Italia si au un atelier de confectii (haine de lucru in principal) pentru o firma din Italia. Este bataie sa intri la ei in firma pentru ca au salariile cele mai mari din zona in croitorie si nici nu e foarte greu. Atita ca e munca la banda, deci multa rutina. Am o prietena care lucreaza acolo si e multumita.

-un"canadian" s-a intors, a cumparat un teren in oras si a inceput sa construiasca o hala. E foarte secretos si nu a spus nimanui ce intentii are.

- un alt exemplu de tip care a muncit ilegal in Anglia, si-a cumparat un apartament si o masina buna si s-a angajat ca translator la o fima italiana care produce mic mobilier. Cistiga 300 EURO pe luna, dar lucreaza foarte mult. Sotia in schimb face traduceri acasa pentru editura Humanitas si cistiga mai usor niste bani frumosi. Ea si-a luat in Romania licenta de traducator autorizat si isi va deschide cit de curent o firma de traduceri. Sotul a spus ca nu are vocatia afacerilor si prefera sa aiba un servici "sigur". Parerea lui si nu il blamez pentru asta.

-acum am si un exemplu de insucces. Un cuplu care s-a intors cu bani din Spania si si-au construit o vila uriasa, ceva gen 7 camere (ei au un singur copil). Banii s-au dus in constructia vilei si pentru ca nu vor sa o vinda si sa isi ia ceva mai mic, el a plecat din nou la munca in Spania, ca sa isi intretina familia. A fost decizia lor.

Deci cam asta e, daca vreti sa participati la subiect, poftiti.

Simona27 spune:

Poate ca e stupid sa spun ca subscriu, dar pt. cine are ochi sa "citeasca", "citeste bina"
Dar vom reveni cu amanunte(folosesc I-a plural ca e familia mea la mijloc), promit!

liliana csaki spune:

Danuta,
Eu locuiesc in Romania, in Bucuresti. Cred ca locul fiecaruia e acolo unde ii e lui bine, indiferent ca se cheama Ro sau Ca sau mai stiu eu cum. Cred ca si aici poti sa traiesti decent daca "te duce mintea" si daca mai ai si un dram de noroc. Acum depinde ce inseamna decent pentru fiecare. Din punctul meu de vedere intr-un oras mare nu poti trai decent, familie cu 1-2 copii, din 400 euro/luna si sa ai si bani de distractii sau concedii.Cu siguranta sunt foarte multi oameni care se descurca cu atat sau chiar cu mai putin. Cred ca decentul pt. o persoana care traieste de o viata aici si stie ca atat are si nu poate mai mult, nu e acelasi cu decentul cuiva care traieste afara. Noi stam la bloc,n-avem datorii, avem 2 masini,telefon fiecare si fix, cablu, internet, femeie la copil si se cam termina decentul de care vorbea sotul tau. Sigur ca 2 masini sunt un lux pt. multi, la fel si telefoanele mobile, chiar femeia, noi insine am trait multi ani fara sa le avem.Pt mine inseamna decent si cand spun ca traiesc decent inseamna ca nu cumpar cea mai ieftina paine, rosie, etc. dar nici numai produse super scumpe, ca nu iesim in fiecare week-end din Bucuresti, ba chiar daca ma gandesc bine chiar foarte rar, dar imi permit totusi sa duc copilul o saptamana iarna la ski sau vara la mare, ca nu mancam numai in oras dar daca mi se nazare totusi sa ies o data pe saptamana nu trebuie sa ma gandesc ca maine nu mai am bani de paine si exemplele pot continua. Asadar decentul pt. familia noastra, 2 adulti si 2 copii, inseamna mai mult de 400 Euro/luna fara sa vreau sa mai pun si deoparte.

http://community.webshots.com/user/lilianacsaki

Andrada spune:

Habar n-am daca istoria ajungerii mele in America te va ajuta, iar sfaturi privind intoarcerea in Romania n-am cum da.
Dar ma gindeam la prietenul tau, Cel care cu o situatie buna in canada (100k in treacat fie spus depinde probabil unde sta in zona unde stau eu, nu inseamna ce inseamna de pilda in AK). Uite el a facut o alegere pe care multi americani nici nu ar considera-o (fie si facind compromisul pe distantze mai mici) aceea de a se gindi la parinti... Americanii au chiar o vorba: Iti pui copii in cresa la 3 luni ca pe urma sa te puna ei in azil la batrinete. Situatiile astea nu se intimpla de obicei in societatile traditionale in care batrinii sint respectati...etc. Nici in america de acum 30 de ani asa ceva nu se intimpla...
Hai ca mai revin asupra subiectului....
Andrada

L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele

BellaDonna spune:

Danuta Maramuta,
ai deschis un subiect destul de sensibil pt mine , fetita mea face in septembrie 4 ani , sant de 5 ani aici si sotul de 6 ani.
Cel mai mult ma doare ca imi lipsesc fetita de dragostea bunicilor , mama mea sufera enorm de mult ca nu poate fi cu Ana Maria nepotica scumpa, sa nu mai spun de bunica mea care multumesc mult Domnului ca inca e in viata, si plange cand vede fotaografii cu Ana Maria, da plang de dorul ei iar eu plang ca nu e drept ca sa o lipsesc pe fetita de dragostea bunicilor, nici mama mea nu m-a lipsit pe mine si am avut o copilarie foarte fromoasa si plina de amintiri frumoase legate de bunici
e un subiect delicat , sotul nu vrea sa stea singur pt o perioada de timp sa zicem de o luna cat as sta eu in tara cu fetita la parinti , nici sa-mi chem parinti aici ca e problema cu asigurarea medicala si daca .....se imbolnavesc ce facem ..............pe mine daca ma intrebi as risca.
De intors in RO complicat........
Nu eu nu am vrut sa emigrez aici , si am mai spus si la alt subiect eu pe urma am aflat ca sotul vrea sa vina aici , nu mai dau detali.
Imi vine sa plang m-am saturat de singuratatea de aici

nu sant dupa fusta mamei dar eu inainte nu prea am fost apropiata de parinti mei am avut mari probleme familiale plus ca ei au divortat , e complicat, doar cand am ajuns aici am descoperit ce improtanti sant ei pt mine, si regret, as vrea sa recuperez timpul pierdut sa fiu alaturi de ei , sa descoper fericirea de a avea parinti sa ma bucur de ei acum cat mai sant inca in viata , sa mai fiu alaturi de bunica mea ,
nu vreau sa regret mai tarziu cand ei nu vor mai fi ca nu am fost acolo langa ei , sper ca ma intelegeti ............

Andrada spune:

Revin. Vorbeam despre integrare.
Am o prietena aici si mi-aduc aminte fraza cu care m-a intimpinat la venirea mea in America. Mai bine mor decit sa ma intorc in Romania. Era serioasa si ma gindeam ca poate nu exagereaza. Apoi imi povestea ca are cosmaruri ca se va intoarce in Romania...
Dupa ceva timp am inceput s-o inteleg. A terminat aici o facultate destul de importanta, acum e cercetator in domeniul medical, pentru primul post pe care l-a avut s-au batut 3 companii mari pe ea, salariul pe masura ii permite sa aiba o casa de vacanta in Florida si inca una in curs in Hawaii (pasiunea ei). Pentru ea ce-ar insemna intoarcerea in Romania? N-are rude, prietenii au parasit-o intre timp, profesional si financiar pentru ea ar fi un esec. Spaima (frustrarea) a indepartat-o atit de mult de tara natala, ca nici Europa n-o mai viziteaza. Adaptarea ei este totala aici, mediul e perfect pentru ea.

Alti prieteni buni. Au facut scoala multa in America ceea ce le-a adus oarece independentza profesionala si financiara. In asa fel incit acum calatoresc. Cu munca. Pentru ei, odata parasita tara, stiu ca nu mai pot face radacini nicaieri si atunci aleg mai degraba sa afle cit mai multe din ce le ofera viata. S-au mutat dintr-un oras in altul (copii au ajuns intre timp ca facultate) si intre timp aplica pentru slujbe in cele mai diverse locuri. Un an in Elvetia, doi in New York, unul in Spania. Planul lor, sa aiba mereu aceasta independentza si succes profesional cit sa nu fie nevoiti sa faca compromisuri in tara de adoptie. Intr-una din vizite imi spuneau ca n-au deschis televizorul in doua luni. Ei au familie in tara, iarasi nu se pot intoarce, dar aleg sa ii aduca peste tot in peregrinarile lor.
Au aplicat mi-aduc aminte la un moment dat si pentru o slujba in Romania, dar au fost respinsi (sau nu s-au inteles la salariu, nu mai stiu. Spuneau ca nu s-ar intoarce totusi in Romania fara un salariu apropiat cu ce li s-ar oferi in alta parte..
Andrada



L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele

Caroline spune:

quote:

---

Initial creeata de Danutza Mamaruta

"Mama, nu vreau sa vii daca o sa mor. Daca nu m-am putu bucura de tine si de nepotei toti acesti an, nu vreau sa imi vegheati sicriul."

---

Egoist punct de vedere... M-am gandit de multe ori, daca copilul meu ar decide sa traiasca in alta tara in cautarea unui loc mai bun pentru el si copiii lui, as fi ultima egoista sa ma gandesc sa-l opresc sau sa devin o povara fizica sau psihica pentru el. Totzi oamenii normali isi doresc cei mai bun pentru copiii lor. De cate ori vorbesc cu parintzii mei la telefon imi spun: Suntem fericitzi pentru ca voua va este mai bine. Daca le-as spune parintzilor mei ca ne intoarcem cred ca abia atunci ar face vre-o criza... Solutzia sponsorizarii lor mi se pare mult mai normala. Sa nu uitam ca azi, suntem parintzi si copiii nostri reprezinta prioritatea nr.1 pentru noi si chiar pentru bunici.
Numai bine,
Caroline

Mona_B spune:

quote:

---

Originally posted by Caroline

quote:

---

Initial creeata de Danutza Mamaruta

"Mama, nu vreau sa vii daca o sa mor. Daca nu m-am putu bucura de tine si de nepotei toti acesti an, nu vreau sa imi vegheati sicriul."

---

Egoist punct de vedere... M-am gandit de multe ori, daca copilul meu ar decide sa traiasca in alta tara in cautarea unui loc mai bun pentru el si copiii lui, as fi ultima egoista sa ma gandesc sa-l opresc sau sa devin o povara fizica sau psihica pentru el. Totzi oamenii normali isi doresc cei mai bun pentru copiii lor. De cate ori vorbesc cu parintzii mei la telefon imi spun: Suntem fericitzi pentru ca voua va este mai bine. Daca le-as spune parintzilor mei ca ne intoarcem cred ca abia atunci ar face vre-o criza... Solutzia sponsorizarii lor mi se pare mult mai normala. Sa nu uitam ca azi, suntem parintzi si copiii nostri reprezinta prioritatea nr.1 pentru noi si chiar pentru bunici.
Numai bine,
Caroline

---

Subscriu!Parintii au facut eforturi pt.noi, noi luptam mai departe pt.viitorul urmasilor, fara a insemna sa ne uitam parintii.Iar pt.mine viitorul copiilor nu e Romania, desi voi avea grija sa-i invat romaneste!
Noroc tuturor oricum v-ati decide!
Ramona

Idora spune:

Am emigrat pentru a-mi urma alesul, in tara lui.In Romania am lucrat in domeniul informaticii.Ne vom reintoarce in tara (de fapt eu ma reintorc, ca el ma va urma acum)speram, anul viitor.Avem mai multe planuri si suntem optimisti.Variantele ar fi mai multe si vom alege una sau mai multe:ne-am gandit sa deschidem un restaurant cu specific romano-suedez,sa facem agroturism deoarece eu am o casa la tara (9 camere)amenajata pentru asa ceva, ne-am mai gandit la a cumpara o masina pentru brichetat(ca sa facem carbune pt. grill din rumegus),la o afacere cu construit dale pentru pavaj si mai exista si alte variante.Vrem sa cumparam o casa in orasul meu, deoarece eu am doar un apartament cu 3 camere si sa ne-o amenajam asa cum vrem noi, sa stam in curte la aer curat si mai ales la soare ca tare-i duc lipsa aici,la un gratar si la un pahar de ceva inconjurati de prieteni si de familie.Ce poate fi mai frumos??
Va trebui sa mai tragem tare o perioada, el cu munca si eu cu psihicul dar va trece si vom uita!!In orice caz suntem optimisti in privinta viitorului in Romania!!

dans spune:

1. Eu am fost plecat din Romania timp de 5 ani, dar nu ca emigrant ci doar la munca. Cit se poate de legal. Am fost 1.5 ani in Finalnda si 3.5 in SUA. M-am intors in Ro de aproximativ 6 saptamini.

2. Am fost software engineer.

3. am fost software engineer si project manager la Nokia in cele 2 tari mai sus mentionate.

4. M-am intors in tara pt ca ma saturasem sa fiu in tari straine, in culturi straine, practic sa fiu un venetic. In plus imi lipsea Romania enorm de mult asa cum imi lipseau parintii mei si fratele meu.

5. In momentul de fata lucrez pt o companie britanica si fac consultanta in telecom (acelasi domeniu in care am lucrat si la Nokia)

6. Ce am facut ca sa imi ating telul? Am muncit ca un nebun, pina la 16 ore pe zi, n-am avut viata personala si sociala (alegerea a fost a mea), am strins bani, am capatat experienta si am avut norocul sa dau peste compania asta din RO care m-a vrut foarte mult :)

7. Eu nu pot sa comentez in privinta unei familii cu 2 copii pt ca nu sint in situatia aceasta. In plus depinde FOARTE mult de stilul de viata pe care ti-l doresti. Eu cistig in momentul de fata 1500 euro / luna in mina si pot spune ca este minimul pe care il consider suficient pt stilul de viata pe care mi-l doresc.

Dar este foarte adevarat ca te poti descurca binisor si cu 1000 euro / luna. Cu mai putin devine dificil datorita preturilor din RO la intretinere, servicii, mincare, haine, etc.

8. DA, pe mine! ;) In rest, nu prea. Mi se tot spune, de persoane din afara si din tara, ca sint nebun ca m-am intors, dar mie nu imi pasa :-))

Cheers,
Dan

Guestus spune:

De curiozitate
firma care iti da tie in mina sa zicem...1000 euro....mai da inca cca 500 la stat? sau da taxe doar la 100 si restul il primesti la negru? acum pare sexy sa iei 1000...dar cind iesi la pensie cit mai cistigi?