Psihologia copilului (II)
Raspunsuri - Pagina 14
filofteia spune:
Drag Carmen,
am si eu o problema cu Adi... In decembrie va implini 4 ani.
Este foarte timid cu ceilalti copii, adica le permite sa il bata, sa rada de el... si pana la urma incepe sa planga...
Nu stiu cam ce atitudine sa luam. Sotul meu ieri a spus ca Adi este "prostul grupului".
Cat suntem noi la serviciu sta cu bona care il scoate afara in acelasi parc si se intalneste cu aceeasi copii, de-o varsta cu el.
Nu mi-ar place sa devina un bataus, dar nici sa se lase calcat in picioare.
I-am atras atentie sotului sa nu mai vorbeasca asa despre Adi, chiar daca era in alta camera, ca il aude si este un copil inteligent.
In rest Adi este un copil bun... ascultator... hiperactiv... este intr-o permanenta miscare (merge de la 9 luni), stie sa numere pana la 100... a inceput sa vrea sa invete sa scrie... Stie sa scrie la calculator cateva cuvinte... ADI, MAMI, TATI...
Adica este un copil normal... dar ce ne facem cu aceasta cedare in fata celorlalti? Din toamna va merge la gradinita... imi este teama cum se va descurca acolo.
Multumesc anticipat.
karmen spune:
Alyssa,
Imi pare rau prin ce momente treci. Va mai dura o perioada pana se vor linisti "apele". Din pacate nu ai cum sa le protejezi pe fete de aparitiile tatalui lor. Il poate vedea oriunde si in orice moment cand se afla pe strada. Si chiar e de preferat sa cunoasca aceasta imagine noua a tatalui lor, sa-si faca si ele o parere despre el, una reala, nu una inventata de tine. E bine sa fie protejate de scandaluri, scene nedorite, etc dar ele trebuie sa cunoasca totusi realitatea, asa cum e ea. Chiar daca sunt inca mici, mai tarziu vor intelege, vor gasi raspunsuri la unele intrebari amintandu-si anumite imagini despre tatal lor. Important este ca tu sa le fii alaturi, si sa incerci sa le raspunzi la intrebari, sa le linistesti. Divortul afecteaza si copiii (mai mult sau mai putin), oricat s-ar stadui parintii sa evite acest lucru. Asta e realitatea din pacate.
Carmen Ghilescu
karmen spune:
Filofteia,
Baiatul tau s-a aratat timid inca din primul an, atunci cand vedea persoane straine? Il poti caracteriza pe ansamblu ca este un copil timid? Sau a capatat aceasta retinere de a relationa cu copiii in urma unei intamplari mai putin placute?
Vezi si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=27638&whichpage=5" target="_blank">http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=27638&whichpage=5
Carmen Ghilescu
Cristina_C spune:
Cand este momentul potrivit pentru a-i introduce copilului limba tarii in care traim in conditiile in care noi, parintii, suntem amandoi romani si acasa vorbim doar romaneste? Copilul are acum 1 an si 8 luni, pe zi ce trece isi imbogateste vocabularul (cuvinte romanesti) si a inceput sa faca deja propozitii de 2-3 cuvinte. La anul pe vremea asta va incepe gradinita. La cresa nu merge, deci nu prea are contact cu educatoarele si cu copiii de varsta lui de la care sa invete limba, iar ce aude la joaca in parc e prea putin, asa ca, intre timp va trebui sa invete germana de la noi. Deocamdata n-as vrea sa-l derutez si sa amestece limbile, ma gandesc sa astept sa vorbeasca intai bine romaneste- 2 ani, 2 ani si jumatate ca sa nu mai existe nici un pericol de confuzie si sa poata diferentia cele doua limbi. Am auzit ca sunt copii care merg la gradinita fara sa stie deloc limba si o invata fara probleme dupa, dar eu as vrea totusi sa-l invat cate ceva ca sa-i fie mai usor sa se acomodeze. In nici un caz nu vom renunta la romana, vom continua sa o vorbim cu el acasa. Limba germana i-o vom prezenta ca pe o limba straina, limba care se vorbeste in afara casei si pe care trebuie s-o stie pentru a intelege ce spun altii si a se putea face inteles. Am inceput sa cautam materiale in germana - carti cu poze, cantecele, povestioare, filmulete. Mai sunt romani pe aici si unii ne intreaba cum de nu vorbim inca si germana sau numai(!) germana cu copilul. Repet, vrem sa fim siguri ca si-a insusit limba romana la nivelul unui copil de varsta lui si de-abia dupa asta sa-i introducem germana. Decat sa le vorbeasca pe amandoua mai tarziu, preferam sa vorbeasca romaneste foarte bine si germana cat de cat cand il vom da la gradinita. Dupa aceea va avea timp sa recupereze la germana. Procedam corect?
Cristina
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C
filofteia spune:
Draga Carmen,
nu a fost un copil foarte comunicativ cu persoanele necunoscute.
In unele reactii ale lui ma recunosc pe mine, adica eu am fost un copil interiorizat fara prea mare incredere, chiar daca am avut rezultate bune mereu ... pot spune ca abia la facultate, cand mi-am luat oarecum viata in maini singura am devenit mai sigura pe mine.
Nu as vrea si Adi sa fie la fel.
Oricum eu si sotul meu cred ca am ingrunat situatia acum... Sotul meu i-a tinut o adevarata predica sa fie si el mai incisiv, sa nu se bata cu ceilalti, dar sa se certe cu ei... sa nu se lase chiar asa.
Ieri bona mi-a spus ca fost foarte plangacios, iar seara Adi mi-a zis : "Mami azi m-am incruntat la copii"
Si m-am apucat iar sa explic... dar eu stiu ce a mai inteles el de data asta?
Cum sa abordez problema?
karmen spune:
Cristina_C,
Cred ca procedati bine, alegand o varianta mai putin dura pentru copil, lasandu-l sa se obisnuiasca mai intai cu limba materna. Unii parinti se grabesc si doresc de foarte devreme, inca din primul an sa vorbeasca copilului in mai multe limbi, sperand ca acesta sa le invete imediat pe toate. Numai ca va dura ceva timp, pana cand copilul va "procesa" atatea informatii, intarziind aparitiia limbajului pana la 4-5 ani.
Pe masura ce invata bine anumite cuvinte sau expresii in romana, poti sa le denumesti si in germana, specificand copilului, ca e vorba de alta limba. La un moment dat, te va intreba singura, "Mama, dar cum se spune la....in germana?". Deci, poti incepe de pe acum, dar evita sa intoduci cuvinte noi vorbite in germana.
Carmen Ghilescu
BellaDonna spune:
Draga Karmen,
Am si eu o problema cu fetita mea Ana Maria care implineste 4 ani pe 9 septembrie.
Se incadreaza la descrierea de hiperactiv dar cu mici diferente, e foarte agitata ,alearga mult dar nu e atenta adeseori se impiedica si se loveste, cand ii spun sa stea 5 minute cuminte si intr-un loc nu am nici o sansa ,ma oboseste foarte repede agitatia ei si nu stiu cum sa-i fac fata.
Nu intelege de NU sau NU E VOIE de la varsta de 1an si 10 luni, ii repet continu si ii explic cauza de ce e NU dar se pare ca nu ma asculta , incerc deseori si cu un ton mai ferm , dar nu tot timpul pot avea tonul asta , da rezultate uneori...
Sant momente cand nu e aasa agitata , ii place sa deseneze, dar mai mult din propria ei initiativa (si deseneaza foarte frumos are inspiratie), sant momente cand se joaca intr-un singur loc si e linistita, ii place sa se uite la tv si la emisiunea ei favorita.
Ii plac foarte mult copii , si de mica a fost foarte prietenoasa cu cei din jur, isi face prieteni in parc foarte repede , ii plac copii mai mari si de abia asteapta sa mearga la gradinita.
Cu sotul meu sau cu alte persoane straine e mai linistita , numai cu mine e mai zvapaiata.
Cu ea vorbim in romana, dar ea vorbeste si in engleza , si de mica are si propriul ei vocabular pe care nimni nu il intelege ,ii place s vorbeasca foarte mult si cand se grabeste sau e entuziasmata o da pe propiul limbaj.
Acum am inscris-o la o gradinita cu program sportiv, la gimnastaca si probabil va face sport cam in jur de o ora, cineva imi spunea sa o inscriu la inot , e un sport mai solicitant in care isi poate consuma o parte de energie.
De asemenea e foarte independenta.
Adesea cand nu mai nici o sansa sa ma inteleg cu ea, e pedepsita in camera ei.
Te rog mult sa ma ajuti , astept sugesti, 
Cristina_C spune:
Multumesc, Carmen. Ma bucur ca nu gresesc. Am de gand ca, treptat, sa-l invat cuvinte si expresii in germana din universul lui (pe care deja le stie in romaneste). Sper sa-i trezesc interesul si sa ajunga el sa ma intrebe una si alta, iar cand va incepe gradinita ii va fi mult mai usor.
Cristina
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C
irina_ina2000 spune:
Buna Carmen,
cred ca am sa incep sa platesc abonament a consultatii on-line la tine.Alexandru( 2ani si 4 luni) de 2 zile plange rau de tot cand plec de acasa catre servici.El sta de ceva vreme cu bona acasa si nu a fost problema niciodata la plecarea mea la servici-chiar il invatasem sa-mi spuna mereu la revedere, sa fie cuminte ca mama pleaca la servici si cand vine se joaca cu el.Acum sunt 2 aspecte care ma pun pe ganduri :1. ori nu o mai accepta pe bona ( greu de crezut chiar asa dintr-o data) ori 2. eu de vreo 2 saptamani tot incerc sa-i spun ca in curand il voi duce la gradinita( va fi cresa de fapt) unde el va sta cu copii si cu doamna educatoare, se va juca acolo, va manca si va dormi iar cand se va trezi mama vine si-l ia acasa.Oare sa-i fie frica de aceasta si ca nu ma mai intorc ?Sincer ieri am zis ca a fost o toana de a lui dar astazi nu am mai gandit asa dupa ce nu imi mai dadea drumul la picior( efectiv se agata de mine).
Multumecs frumos si daca se poate astept un raspuns.
ana-oana spune:
Karmen,
infiintarea unei pagini a psihologului cred ca este una dintre cele mai bune idei de pe forum (chiar si sticky asta e super bun, pt ca stiu ca multe dintre actiunile nostre prezente au repercusiuni in viitor...)
am fost super incantata sa gasesc "Manifestarile copilului 1-3 ani" pt ca bebusha Ana are aproape 2 ani si cred ca ne apropiem de perioada NU-urilor.
Nu stiu daca am procedat bine, (sper ca vei confirma sau infirma) dar daca este corect ceea ce am facut eu pana acum ar fi bine sa foloseasca toate mamicile. Pe scurt:
1. de la 3 zile, de cand am ajuns cu Ana acasa, pana in zilele noastre, am inceput sa-i explic tot: ce facem, ce este aia, ce e ailalta, cu ce o imbrac, ce mananca, ce e afara, ce e baia, ala e piciorul, aia e mana etc etc etc, vorbeam ce n-am vorbit in viata mea, cu cuvinte clare (niciodata n-am stalcit cuvintele).
2. inainte de a incepe sa mearga, pe la 9 luni, i-am aratat chestiunile periculoase de la noi din casa: prize, fire, aragaz: nu are voie acolo, ne putem rani, nici mami nu pune mana, numai tata stie.
3. o parte din zi (seara, la baie) era dedicata sotului meu - numai ei doi, ii facea baie, o imbraca si apoi veneam eu cu laptele.
4. daca facea o prostie o "pedepseam" - o puneam in tarc si ii spuneam si de ce : esti in tarc pt ca ai rupt cartile. ii spuneam ca degeaba plange pt ca nimeni nu vine la ea si ii mai repetam motivul pt care e in tarc (la fazele astea nu rezistam prea mult, vreo 15 minute max o lasam acolo)
5. pana acum (1 an si 10 luni) la TV s-a uitat sporadic (cred ca 30 minute adunate in tot intervalul asta pe animal planet), in schimb are o gramada de carti si cuburi, pensule, acuarele, bloc de desen.
6. cand zice "gata" la masa, daca vad ca nu pot s-o mai pacalesc cu carti, vine avionu etc o las in pace, chiar daca mie mi se pare ca n-a mancat destul (dupa mine as indopa-o non stop, mi se pare slabanoaga, dar pana acum am rezistat impulsului de o forta sa manance)
chiar daca , dupa parerea mea, m-am purtat cat de cat corect pana acum cu ea, avem si noi fitzele noastre: zice Nu destul de des (de cateva ori pe zi) calca pe ganganii (chiar daca i-am spus ca sunt mici si le doare), l-a calcat pe picior pe catelusul nostru (2 luni) pe care-l avem de 3 zile pt ca n-a vrut sa ia o jucarie din mana ei, ia jucarii (in parc ) de la alti copii si nu le da drumul decat cu greu (odata a trebuit sa-i desclestez mana de pe o lopatica), nu prea da jucarii (in parc) decat dupa indelungi parlamentari, tipa ca din gura de sarpe daca o intrerupi dintr-o activitate care-i place (sare pe saltea si expira timpul, plecam din parc, se joaca si trebuie sa mergem la baie), dar treaba buna cu tipatu' e ca o tine doar cateva minute (2-3 max) eu in timpul asta explicandu-i pana ma dor maxilarele.
Am gresit pe undeva?
e normal?
Multumim pt rabdare (ca m-a cam luat valu' 
, cred ca as mai fi scris fro 100 de pagini)
Oana si Ana (25 oct. 2002)
PS stiu ca exista o metoda de evaluat starile emotionale copiilor dupa culorile pe care le folosesc cand deseneaza (in afara de lucrurile pe care le deseneaza). Rugaminte: daca stii vreun site sau vreo carte de unde pot lua mai multe info. m-ar interesa si info despre alegerea culorilor in cam copilului, daca ai timp si de asta.
Inca o data iti multumesc pt rabdare.
Oana