Ce inseamna o casnicie fericita?

Irinabr spune:

Este adevarat ca numai tu poti decide ce sa faci.
Sunt multe femei in situatia ta. Am o colega care divorteaza si ea a avut o soarta asemanatoare sau ceva mai crunta ( adica lua bataie si tacea ca sa nu auda vecinii scandal... ci doar pe el) si dupa 12 ani de chin s-a decis, s-a limpezit cum spune ea. A constatat ca are puterea sa-si continue singura viata alaturi de copilul ei. Casatoria devenise o povara din toate punctele de vedere.

Curaj si nu te amagi. Daca acum merge asa ... peste zece ani crezi...

Bafta multa
Irina

ancuta06 spune:

Asta nu este relatie, si cu atat mai mult, casnicie. Ori esti oarba, ori crezi ca nu ti se cuvine mai mult. In ambele cazuri, doar pierzi. Ai pierdut deja atatia ani din viata langa un barbat care nu iti ofera nimic, nu este alaturi de tine cand ai nevoie, nu iti poate spune o vorba frumoasa.

Tu la ce te duci seara, acasa? la NIMIC. Esti casatorita, si totusi singura. Nu sti la ce mai trebuie sa te gandesti. Daca asa a fost tot timpul, asa va ramane. Atunci cand te-ai casatorit trebuia sa te uiti bine la el, sa-i analizezi calitatile si sa te intrebi daca poti trai cu DEFECTELE lui. Se pare ca nu poti, ca ai crezut ca-l vei schimba, etc.

Acum nu stiu ce astepti de la noi, dar nu ti se pare ca ti-ai irosit prea mult timp?

Ai de ales:
1. divortezi
2. mergi mai departe si-ti plangi de mila.

Viata ta depinde numai de tine.

Ancuta & Martijn, (24.10.2003)


http://community.webshots.com/user/Busch_family

Laura T spune:

Sincera sa fiu, eu nu cred ca EL se mai poate schimba...Si mai cred ca "dragoste cu sila nu se poate", si-apoi, prin tot ce face iti dovedeste ca nu te mai iubeste...Poate candva te-a iubit, dar nu suficient...Oricum, daca esti decisa sa induri in continuare, macar raspunde-i cu aceeasi moneda, nu te mai lasa injosita! Dar el chiar nu se simte rau niciodata? Nu se imbolnaveste? Trateaza-l si tu la fel, cu indiferenta! Nu-i oferi nici un ceai, nici o pastila, nici o mangaiere, ba mai mult pleaca de-acasa si fa-l sa simta ca nu te intereseaza starea lui! Daca poti...Eu nu pot realiza cum a putut el pleca la munte cand copilasul vostru avea doar cateva zile? Cu cine a plecat? De ce l-ai lasat? Dar chiar asa, el sa nu aiba nici o responsabilitate (atunci, ca acum am inteles ca s-a schimbat in aceasta privinta...macar atat...)?! Cum sa se gandeasca sa plece la munte cu cortul, doar cu copilul? Dar tu unde esti? De ce n-ai pleca si tu cu ei?
A propos de plimbarile prin strainataturi: acum de ce nu-i mai propui o escapada intr-o tara pe care nu ati vizitat-o? Eventual doar voi doi, ca sa-si mai aduca aminte de tinerete? Pe banii lui, bineinteles, ca doar e patron...
Cat despre masina, cred ca ai si tu dreptul sa-ti iei una! Asta ca sa nu mai stai la mana lui...Si ii propui frumusel sa ti-o cumpere el, ca are cu ce! Si daca nu vrea, poti face tu rate, din salariul tau, si-l pui in fata faptului implinit, ca doar masina e o necesitate, nu un lux, ce naiba?! Mai ales ca el si-l permite, tu de ce nu ai dreptul? Sau daca zice ca nu aveti bani pentru asta, sa o vanda pe a lui, ca tot e scumpa si frumoasa, si sa cumparati doua mai ieftine, eventual la fel...
Si da, cred ca ai fost prea calma si draguta si rabdatoare, si el nu merita asta, cred ca-i cazul sa schimbi foaia! Daca nu merge cu rugaminti atunci cand e cazul sa puna si el mana la ceva, atunci ii spui pe un ton mai imperativ, "trebuie sa faci asta, pentru ca suntem o familie si suntem egali si la obligatii si la indatoriri!".
Cat despre relatia voastra intima, nu prea pot sa-mi imaginez cum poate sa mearga bine in conditiile date! Poate ar trebui sa nu i te mai daruiesti asa "pe tava" si plina de iubire! Sa-l mai tii la post! Sau sa-i arati ca o faci ca sa te satisfaci pe tine, in primul rand...Sau sa-l faci sa jinduiasca putin dupa tine, sa te plimbi eventual in lenjerie sexi prin fata lui, iar cand ar vrea sa te "atace", sa-i raspunzi ceva de genul: nu pot acum, ca trebuie sa fac un anume lucru musai acum (sa vad un film misto care tocmai incepe, sa stau la calculator pe forum ca sa vad ce s-a mai scris la un subiect care ma intereseaza, sa plec la coafor/cosmetica/gimnastica etc).
Cam asa vad eu treaba, si desi sunt destul de sceptica in ceea ce priveste o viitoare schimbare de atitudine a lui, macar sa simta si el ca daca vrea "singuratate in doi", aia o sa aiba!! Si eventual sa-i zici ca, sa nu-i fie cu mirare daca iti vei gasi pe altcineva care iti va demonstra "cu fapte" ca esti demna de a primi dovezi de iubire...Chiar daca tu nu ai de gand sa divortezi, macar ii poti zice ca te gandesti si la varianta asta si ca nu o excluzi...mai ales ca ai putea beneficia si de o pensie alimentara substantiala, care sa-ti mai rotunjeasca venitul "micutz"...
Sper sa nu te fi deranjat prea tare cu opinia mea...

Laura si bebitele: Bianca (5 ani si 2 luni) si Ramona (2 ani si 1 luna)
http://community.webshots.com/user/lauratenea

lily spune:

quote:

---

Originally posted by elara

Lili, dar eu chiar nu inteleg ceva:

Casnicia fericita/nefericita merge inainte.

"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca

---

Elara, CE anume nu intelegi??
Prietena noastra de pe forum sufera, a suferit .

Pe forum cind am citit povestea ei nu am reusit sa termin, atit de mult ma impresiona ceea ce scrie!

Evident casatoria nu e ceva usor. Titlu este -ce inseamna o casnicie fericita?
plecind de la cazul prietenei noastre nu poti spune ca a fost fericita ,dar nici nefericita mereu-ea a spus ceea ce a durut-o in citeva momente si a avut nevoie de un umar sa plinga, poate acum e deja fericita si stie ca orice lucru ai avea, platesti pretul!

dar e greu sa le spui oamenilor-heiiii, sufar...cel putin mie imi e greu sa ma vait, sa cersesc mila...insa suferinta se simte!
si daca vrei sa ajuti, o faci intr-un fel sau altul-insa e uneori greu sa reusesti sa te apropii de cineva care sufera...sa fii prieten adevarat, credincios, de nadejde...
pt mine casatoria fericita este mai mult o utopie, dar depinde de cei 2 cit reusesc sa se inteleaga unul pe celalalt, cit sint unul pt celalalt!

poate de aceea nu m-am casatorit, am asteptat...teama de a fi inselat in asteptari-iti faci o imagine si vrei sa fie celalalt intr-un fel anume! apoi spui ca il poti schimba! sau ca e vina altora ca e asa!
altfel, de ce ar accepta un om nefericit o casnicie nefericita?



"Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc" -Andre Malraux

CryssUK spune:

Draga Anonima,
Poate sfatul meu nu e cel potrivit, dar nu ma pot abtine sa nu imi spun parerea.Decizia iti apartine si sper sa te ajute D-zeu sa o alegi!
Eu una in locul tau mi-as pune o singura intrebare din care reiese tot ce vrei sa stii pt ca ''Daca dragoste nu em nimic nu e !'' si eu cred cu tarie in asta:
Ma iubeste sau nu?
Totul in lumea asta e innodat de un firicel de dragoste si pana si D-zeu ne-a creat dintr-o mare dragoste.
Fara dovezi nu exista nimic in lumea asta, deci hai sa analizam.
1.Cand esti bolnava si ai nevoie de el, nu este acolo.
2.Fata de copil nu arata prea mare afectiune.
3.Banii lui is ai lui si ai tai is pt ''Voi''
4.Sa te plangi cand ti-e greu, nu ai cui, etc, etc

Pai atunci, ce mai ramane dintr-o casatorie, dintr-o dragoste.
As fi vrut sa nu dau eu raspunsul, dar e NIMIC.
Si eu am langa mine un om mai inchis,care spune de 2 ori pe an ''te iubesc, care nu are mereu chef de alintari si pupici,dar care s-ar baga si in foc pt mine, e in stare sa stea el flamand ca sa imi dea mie,cand mi-e rau sta treaz noaptea si are grija de mine.
E o mare diferenta intre un om inchis, necomunicativ si un om care nu iubeste sau un om care nu poate sa iubesca pe nimeni.
Daca lucrurile stau asa cum spui(desi mi-as fi dorit sa fi exagerat, mi-as dori sa nu fie adevarat) tb sa faci diferenta intre una si alta, adica intre sot necomunicativ ,care nu isi exprima sentimentele si sot care e nepasator si nu iubeste cu adevarat.
Stiu ca ceea ce am scris o sa te doara , dar e mai bine sa te trezesti mai devreme decat prea tarziu. Cine stie, poate jumatatea ta rataceste prin lume....
E greu de luat o decizie atunci cand ai si un copil,dar ceva tb facut!
Si apoi tb sa iti reanalizezi imaginea ta despre familie.Daca in familia in care ai crescut, tatal era mult mai rau, asta nu inseamna ca sotul tau e bun.Totul in viata se calculeaza in functie de anumite repere si poate e timpul sa iei in calcul si alte repere decat tatal tau, vecinul, cumnatul,etc.
Din ceea ce ai scris imi pari o femeie desteapta, sensibila,descurcareata, o femeie care are nevoie de dragoste,si nu in ultimul rand ....ai un salariu ffffff mare pt Romania, o meserie buna banuiesc si de ce nu o anumita stabilitate financiara pe care nu ti-o poate lua nimeni in eventualitatea unui divort.
Iti propun un exercitiu de gandire.Imagineaza-ti ca esti peste 30 de ani langa acelasi sot,nici mai bun nici mai rau ci exact la fel, ca el contiuna sa se comporte asa mereu.Copii au plecat la casele lor,lumea crede ca tu duci o viata buna fericita,dar tu ajungi sa iti pui o intrebare(f probabil insotita de un mare regret):
Am avut o singura viata, o singura tinerete si am trait-o langa acest om.Oare s-a meritat sau nu?
Si apoi,copii tai crezi ca vor fi fericiti traind langa un tata care nu ii iubeste.
Si ar fi f trist sa vrei sa mai dai timpul inapoi dar sa nu mai poti!
Atunci cand nu luptam pt fericirea noastra, cand nu deschidem portile ca sa lasam ingerul sa intre, atunci ne meritam cu prisosinta destinul!
Cu multa dragoste,
Cristina

ralualexandrei spune:

Draga mea,stiu cat suferi pt ca am trecut prin asta,si cu toate ca multora o sa li se para fantastic,aflati ca s-a schimbat.El era cum se zice"branza buna in burduf de caine".Asa cum a observat prietena noastra situatia incepe sa se schimbe atunci cand ne transformam in scorpii,cand incepem sa le raspundem cu aceiasi moneda si sa ne comportam exact ca ei.Sotul meu asa fusese crescut si nu i se parea nimic anormal in ceea ce facea sau mai bine spus nu facea,soacra-mea este o avara incurabila si el fusese crescut la fel, asa ca nu cumparam mancare pt noi decat daca mergea cu mine si la supermarket SURPRIZA mi-am uitat portofelul acasa!!Avea obiceiul sa faca o mizerie crunta cu toate ca eu abia terminam de facut curatenie si atunci m-am imbolnavit rau,rau de tot,o saptamana doua ,pana a facut si el curatenie si apoi am facut eu mizerie:De ce faci asa,ca eu am facut curatenie?!N-am facut nimic rau,am facut la fel ca tine ,crezi ca munca depusa de tine inseamna mai mult decat a mea?La noi problema dureroasa era cu casa pt.ca toti banii pe care ii castiga din afacerea lui se duceau catre parintii lui:TREBUIA SA LE ASIGURE BATRANETEA si le-a mai pus pe picioare o afacere cu banii nostrii,si noi nici o casa n-aveam si aveam si un copil.Intr-o zi i-am spus ca o sa-mi caut alt barbat care sa fie in stare sa-i ofere copilului macar o casa si mie ceva mai multa atentie si apoi am plecat intr-un weekend cu copilul la mare spunandu-i la plecare ca stiu ca e f. ocupat si nu vreau sa-l deranjez din treburile lui.N-am avut nici o clipa intentia sa-l parasesc pt ca l-am iubit si il iubesc ,insa m-am purtat cu el asa cum se purta si el cu mine si acum este exact ce mi-am dorit.Duminica se trezeste el primul si face micul dejun pt. toata familia,face laptele celei mici,ii face baie din cand in cand,a invatat sa dea cu aspiratorul,sa-mi faca cadouri mai mari sau mai mici,sa vorbeasca cu mine :ce am facut azi,cum ma simt,etc.AA si un lucru care i-a socat pe parintii lui stie sa intinda rufele pe sarma cea ce un barbat adevarat nu face nici in ruptul capului.Asta a fost metoda mea si a dat roade,acum sunt fericita.

andrei

marcellinna spune:

Ralualexandrei,ai avut noroc ca el era branza buna,doar burduful era de caine.

Bine ca ati ajuns la un numitor comun si ai avut putere sa te impotrivesti comportamentului lui.

Macar de-ar reusi si fata asta si nu i-ar fi frica sa se apuce sa fie un pic mai ferma pe pozitie,ca altfel slabe sperante pt zile senine si pt ea.
Eu la fel ca multe alte fete de-aici,i-am spus sa fie un pic mai egoista,sa nu-i accepte toate deciziziile si comportamentul asta de "eu sunt mai important" si sa ia si ea decizii fara el.

I-am zis si eu sa-si ia macar un week-end cum ai facut si tu cand te-ai dus in la mare fara el.

Sper ca ne va da de stire ca macar ceva a inceput sa mearga mai bine.
ca daca nu reuseste nicicum,va suferi inca mult si bine.
Singurataea in doi e poate mai cumplita decat cea cand esti singur de-a binelea.

sinzi_ana spune:

Soacra mea a divortat cand sotul meu avea 17-18 ani, dupa ce de multi ani relatia lor nu mai mergea de loc. Ea a stat pentru copilul ei, ca asa i s-a parut important. A inghitit multe umilinte, de genul ca o insela si era nepasator si distant, si nu a fost bine deloc, nici pentur Radu, si mai ales pentru ea! Abia tarziu si-a refacut viata si acum e fericita cu un sot care o respecta si iubeste!
Nu trebuie sa iti strici viata de dragul copilului, pentru ca nu e bine nici pentru el si la urma urmei meriti mult mai mult!!!
Succes
Sinzi si David
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana

ralualexandrei spune:

Draga Marcellina,eu cred ca atunci cand vrei cu tot dinadinsul sa shimbi ceva,vei reusii mai devreme sau mai tarziu,totul e sa nu te dai batut.

andrei

rafyraf spune:

Aoleu, Marina, prin ce mai trece saracutza de prietena ta! ce egoist insensibil!!!! .....ca tatic iti spun ...mi=ar fi fost rusine sa nu mangai burtica sotiei care era gravida cu copilasul meu....NU EXISTA CA AR EXISTA BARBATI CARE POT FACE ASTA.....stiu un caz si nu sant bine deloc se urasc au ajuns si sa se jigneasca rau .....ar trebuii sa fie mai intelegator ....sa-si ia carnet si sa fie mai autoritara si ea SA INCERCE....daca tine este spre binele familiei daca nu.........bafta prietenei tale
cu respecte

Rafy