Ce inseamna o casnicie fericita?

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns anda141 spune:

Draga mea, e greu, intr-adevar sa dai un sfat,intr-o situatie destul de controversata, zic eu. Adica, te iubesc, dar nu iti arat niciodata...
Ce sa zic??!! Poate asa este, el, o fi de vina familia in care a trait, poate asa a fost educat, in cazul asta nu e chiar asa de vinovat, poate nu-si da seama...
Ce as face eu...poate ai incercat si tu, stiu ca e mai greu, dar merita sa incerci...
Am o carte foarte buna "Casatorie implinita" se numeste si crede-ma ca e nu e doar o alta carte plina de sfaturi inaplicabile. Personal, m-a ajutat. Una din solutii la o problema de genul asta era sa iti apreciezi partenerul, chiar daca ti-e greu sa gasesti momentul si motivul pentru a face asta. Barbatii apreciaza foarte mult onoarea si aclamarile din partea celorlati, dar vrea si mai mult sa-si impresioneze sotia. Apreciaza-l ca aduce bani mai multi in casa, ca se imbraca bine...gasesti tu si spune-i ce sot bun este el. Stiu ca e greu, dar schimba foaia si nu te mai plange la el,ca asta nu-l impresioneaza, din contra, mai rau face.
Spune-i ca-l iubesti, ca e un tata bun si un sot minunat,eu zic ca merge, am exemple concrete de cupluri care s-au schimbat, iti spun sincer, nu vorbesc prostii.
Ocupa-te de el, trezeste-l dimineata cu o masa pusa, cumpara-i ceva... merita sa incerci, inca o data iti spun, chiar daca pare greu. Dar orice barbat se simte bine fiind ingrijit atat de bine, si eu zic ca se va schimba, ca nu o fi din fier...
Mult succes si asteptam sa ne spui cum evolueaza lucrurile.
Te pup si ma rog pentru voi!!! Lasa gandul la divort, deocamdata, incearca tot ce e posibil pentru a imbunatati situatia, mai ales pentru ca il iubesti. Capul sus si nu mai plange!!!!!

PS ( Daca as sti cine esti, ti-as scrie mai mult pe PM, sincer mi-ar placea sa te ajut cumva...daca pot)


Monica si bebe Albert
( 19.ian.2004)
http://community.webshots.com/user/monica1816

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MariaM spune:

Slakje draga...cred ca tu nu esti adevarata,.....daca ai un sfat de dat...bine...daca nu...sa acu zi
PERSOANE ale forumului pe care sunt sigura ca nu le cunosti mi se pare chiar nesimtire...


quote:
Originally posted by slakje

Nu inteleg dar el ce face cu banii?

Salariu de 400 dolari si prime de 1000 dolari? intrebi e putzin? Locuiesti in Romania? Banuiesc ca in Bucuresti...nu e putzin e foarte mult!
Nu vad rostul acestei intrebari sincer, cred ca ai avut putzin nevoia de a exagera.
Si tocmai de aceea eu una am senzatzia ca aceasta nu este o poveste reala.
M-as bucura daca moderatoarea Marina mi-ar respecta si mie parerea si nu imi va sterge postarea.

Astept sa vad cum vei primi sfaturi sa divortzezi...caci eu cred ca la asa poveste numai cam asemenea sfaturi vei primi.

Imi pare rau...este ceea ce cred chiar daca exista posibilitatea sa ma insel.

Numai bine,
Alina.








Maria&Vladut

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Lupta, lupta, lupta! Si NU DIVORTA! Nu asta e solutia!
Cu banii... ar trebui sa aveti o discutie. Din punctul meu de vedere banii pe care-i castigi tu sunt suficienti pentru a-ti intretine familia "modest", dar atat. El ce face cu banii? Ii strange...ii cheltuie...ce face?
Cu mangaierile...chiar sa stii ca sunt unii barbati care nu sunt potriviti pentru a face asta. Habar n-au cum.
Cu copilul...da...ar trebui sa-l implici mai mult. Sa iesiti impreuna, etc.
Si alta chestie: NU-L MAI MENAJA ATAT! De fiecare data cand ai nevoie, cere-i-o. Chiar daca te refuza. Nu pot sa cred ca o sa te refuze chiar in toate.
Tu nu ai carnet de conducere? Daca ai, ia tu masina. Daca nu ai, da examen!

Adina+ bebe Olivia Karla 04.03.2004

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Marina spune:

sljake /alina...ma cunosti prea putin ca sa crezi ca ti-as sterge postarea doar pt ca ai alta parere. atat timp cat se incadreaza in limita decentei orice postare este binevenita.
Cea care se gaseste in situatia aceasta are suficienta capacitate de a-si extrage singurica sfaturile de care are nevoie. Si probabil ca posibila neincredere in problema ei a facut-o sa aleaga varianta anonimatului .

O rugaminte personala: pe viitor spune-mi simplu Marina. Moderatoarea Marina suna ca naiba!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns slakje spune:

Marina draga de tine ! Asa e! Hai ca nu vreau sa-ti stric topicul...asa o fii...sunt eu mai suspicioasa...de...
Asta nu inseamna ca sunt nesimtzita si adevarata...

Daca o fii adevarat...eu sfaturi nu am pot doar sa-mi para rau pentru ea.
Si sa-i trimit o imbrazisare virtuala.

mey mey...internetul asta.

Alina.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Marina spune:

de la autoarea mesajului initial:

"Dragele mele, voi ma stiti foarte bine, cu unele dintre voi am schimbat multe PM-uri. Nu vreau sa dezvalui cine sunt pentru ca sunt o persoana destul de orgolioasa, mi-e jena de voi sa stiti prin ce trec.
Sunt un om credincios, mi-e frica de Dumnezeu sa va mint, nu va mint. Asta vine de la mama, ea m-a educat sa risc si sa spun mereu adevarul, sa ajut, sa fiu buna.
Nu va mint, dar nici eu nu mai stiu ce sa cred! ma refer la bani. Sotul meu spune ca aia nu sunt bani. E adevarat, eu nu raman cu 400 Euro in mana, am de platit lunar taxe, trimestrial impozit, iar prima de Craciun si cea de Pasti (mult mai mica) sunt chestiuni aleatorii. Da, traiesc in Bucuresti, am o meserie in general banoasa, dar El este nemultumit, considera ca la 29 de ani sa castigi doar atat este o rusine ! Are cliente directoare de firme, femei de afaceri care au situatii materiale foarte bune, poate ma compara cu ele, desi niciodata nu mi-a spus-o.
Nu, in general nu ma jigneste astfel, doar ma cam ignora.
Mama imi tot spune: puiul meu, stai in banca ta, daca taicatu era asa, ce bine o duceam eu, asta e barbat bun ce ai tu, sa te mai uiti in jur la altele, au scandaluri, le bate, nu le aduce nici un ban in casa, le inseala. Pai, bine mai mama, ii spun de fiecare data, ce eu ii fac scandaluri, ce eu il insel??? Nici eu nu merit asta. Fata de toti prietenii lui (majoritatea celibatari care ma plac foarte mult) se lauda ce sotie frumoasa si desteapta are el, ce noroc a avut ca m-a intalnit, etc, dar la asta se rezuma totul.
Ma intreba cineva daca asa a fost mereu. Da, este greseala mea, trebuia sa rup pisica demult, asa a fost mereu, dar l-am iubit asa de mult ! Am sperat ca se schimba, ca va fi bine, cred ca ati incercat multe dintre voi sentimentul asta.
Ma mai intreba cineva ce face cu banii...???? - va spun eu: cumpara, cumpara de toate (intr-adevar pentru casa) - DVD-uri, Home cinema, luna trecuta televizor, ieri a luat o camera fotodigitala pentru concediu, azi se duce sa cumpere lustre si spoturi pentru casa pe care tocmai am renovat-o (contributia mea - 1000 Euro...), si mai ales investeste - in actiuni, in terenuri...moartea lui..terenurile.."lasa ca le vindem mai tarziu...sa aiba copilul de toate".
Va multumesc foarte mult pentru sfaturi, nu vreau sa divortez, vreau sa-l schimb, dar ma tem ca este prea tarziu, nu-l impresioneaza nimic - meseria probabil ca l-a abrutizat....
Nu este nimic fabricat, credeti ca pe mine ma distreaza ? Nu, deloc, voiam sa ma descarc si sa gasesc la voi, cum am gasit de foarte multe ori, ajutor, o vorba inteleapta, un sfat...prietenie."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maryam spune:

Nu-i usor sa dai sfaturi, mai ales cand esti pe dinafara, dar nimeni nu merita sa fie condamnat asa, casnicia nu e doar un angajament temporar, e o stare care ar trebui sa dureze mereu, care trebuie intretinuta.Compromisuri facem toti, unii mai multe, altii mai putine, toti avem angoase, nemultumiri, irascibilitati, uneori involuntar ii ranim pe ceilalti, dar avem constiinta, suntem oameni, nu putem abuza de celalalt, nu putem pretinde la nesfarsit, nu-l putem priva intr-un mod atat de agresiv pe celalalt de liniste, de fericire...
Poate ca ea ar trebui sa se impuna decisiv intr-un fel , numai de ea stiut, pentru ca fiecare om are latura lui sensibila, exista intotdeauna o portita spre sufletul fiecaruia, e imposibil sa nu i-o stie.Zic si eu...scuze daca am batut campii...

"ZAMBESTE, MAINE VA FI MAI RAU"
maryam

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns country girl spune:

[quote

de la autoarea mesajului initial:

"...
Am sperat ca se schimba, ca va fi bine, cred ca ati incercat multe dintre voi sentimentul asta.
Va multumesc foarte mult pentru sfaturi, nu vreau sa divortez, vreau sa-l schimb, dar ma tem ca este prea tarziu, nu-l impresioneaza nimic - meseria probabil ca l-a abrutizat....
Nu este nimic fabricat, credeti ca pe mine ma distreaza ? Nu, deloc, voiam sa ma descarc si sa gasesc la voi, cum am gasit de foarte multe ori, ajutor, o vorba inteleapta, un sfat...prietenie."

Marina
[/quote]

Draga mea, te admir si te compatimesc in acelasi timp. Sincer. Te admir ca lupti pentru ceea ce ai. Eu una nu as putea accepta sa traiesc singuratatea in 2 ca solutie de o viata oricat de mult l-as iubi. Si te compatimesc pentru pretul pe care-l platesti pentru ceea ce ai.
Sotul tau nu se va schimba, stii asta prea bine chiar daca te amagesti singura cu acest gand de atatia ani.
Pe de alta parte numai tu stii daca pretul pe care-l platesti - singuratatea in doi - merita existenta confortabila material pe care o aveti impreuna si imaginea de familie fericita pe care o au cei din exterior despre voi. Stiu ca nu vrei sa-ti superi si dezamagesti mama, dar e sotul tau nu al mamei tale si nu mama ta traieste cu el.
In orice caz ai suportul nostru moral si incurajare

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns infofun spune:

IMI pare tare rau pt. tine dar vin si eu cu o intrebare: DE CE TE MAI GASESTI LANGA EL? cand el pentru tine oricum e absent al absolut tot si toate? Gandestete cum poti sa imbatranesti langa asa o persoana care nu este egoist, este EGOISMUL IN CARNE SI OASE, la batranete aveti nevoie unul de celalalt, asa e normal si moral. Atunci n-o sa mai fie sex si ce va ramane? Daca acum nu te baga in seama si nu te ia cu masina ca esti tanara si frumoasa, da'poi la batranete sa ma ierte Dumnezeu, poti sa mori si el nu cred ca o sa observe. Imi pare rau nu vreau sa fiu dura dar asa gandesc eu.
Cred ca el a fost crescut pe principiul:"Copilul se saruta prin somn, ca sa nu-i creasca coarne" mai stii?
Oare cum pot trai oamenii si sa se poarte ca si cum ar fi morti? fara sa simta nimic fata de cel de alaturi? Pai el nu iti este sot ci Piatra Funerara(ma refer la raceala)....eu zic sa-ti cauti fericirea darga de tine, ca sunt barbati VII care ard de nerabdare sa iubesca o femeie si sa o tina pe brate! Suntem asa de multe pe aici care avem soti de toata lauda asa ca este posibil, de tine depinde sa fii fericita!
Te pup si ...ai grija sa iei decizia cea mai buna care sa nu te faca sa-ti para rau pt. viata pe care ai ales-o ca doar o singura viata avem si nu merita sa o risipim aiurea. Parerea mea!

Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!
http://community.webshots.com/user/GabrielaHope

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns janib spune:

Nu pot sa nu raspund si eu.
In primul rand imi pare rau sincer pentru ce induri, prin ce treci. Totusi am si eu o curiozitate? Cum adica banii lui sunt numai ai lui (bine cumpara pentru casa....) dar banii tai sunt "ai vostri" platesti diverse, haine copil, etc. si cum adica "contributia ta - 1000EURO) . Fiecare are partea lui de bani si se cheama o " casnicie fericita"?
Nu te critic, nu il condamn , nu vreau sa iti spun sa divortezi, dar totusi cred ca o discutie SERIOSA cu sotul tau ar trebui sa ai cat mai CURAND POSIBIL. Trebuie este necesar pentru tine pentru familia voastra, pentru el, pentru copilul vostru, in fine pentru fericirea voastra ca el sa stie prin ce treci, cu ce te confrunti tu zi de zi, si apoi sa luati o hotarare de comun acord.

Acelasi lucru l-am patit si eu cu sotul meu dupa nasterea gazei. Nu eram obisnuiti, nu era el obisnuit (si poate pe alocuri era prea fericit si se bucura cu baietii....) nu eram eu obisnuita, asa ca s-a ajuns inevitabil la lacrimi, raceala, uneori chiar si la vorbe ce aduceau a despartire, dar incercand fiecare sa vedem unde gresim, si ce am putea face pentru ca in fond si la urma urmei ne iubim , am depasit momentele dificile. Bine ce ti-am povestit eu acum a tinut cam o luna dar pentru mine si sunt convinsa ca si pentru sotul meu a fost suficient.

Oricum succes si orice hotarare ai lua noi suntem si voi fi alaturi de tine.
Speram ca situatia sa fie buna atat pentru tine,pentru copil cat si pentru sotul tau.

SUCCES

Mergi la inceput