Ce inseamna o casnicie fericita?
Raspunsuri - Pagina 11
ancuta06 spune:
Eu cred ca deja aici sfaturile sunt de prisos.
Ancuta & 
Martijn, (24.10.2003)
http://community.webshots.com/user/Busch_family
geut spune:
quote:
Originally posted by CryssUK
se pare ca unor oameni la place sa traiasca asa, sa se complaca , sa se planga, sa imparta totul fifty-fifty si sa mai creada pe deasupra ca asta se numeste casatorie.Poate daca ar arunca o privire in biblie ar vedea cam ce ar tb sa stea la baza casatoriei:DRAGOSTEA
Hai sa-ti explic despre ce este vorba in aceste casnicii in care oamenii se complac, "umilitor" dupa cum spui.
Este vorba despre femei care sunt secate sufleteste si care nu mai pot iubi asa cum scrie in Biblie. Si atunci se casatoresc cu omul cu care se inteleg cel mai bine, cu care nu se cearta, care nu le face sa sufere.
Si suporta viata asta de mare angajament, nu pentru ca le place, ci pentru ca au experienta grea in urma si stiu ca si daca divorteaza nu le poate astepta nimic nemaipomenit cu altcineva.
Nu mai aruncati cu vorbe care dor, dati sfaturi daca puteti, dar nu mai puneti etichete, va rog, pentru ca nu de fiecare data aveti dreptate!
cami30 spune:
Doare, stiu, dar poate asa te face cumva sa vezi realitatea.
Eu n-am avut o viatza roz in spate.. sunt trecuta nu numai printr-un divortz, ci printr-o poveste pe care nici dusmanilor nu le-as dori-o.
Disperata, distrusa, fara nimic si fara o cale pe care sa apuc, a trebuit sa invatz din nou sa traiesc. M-am complacut aproape confortabil intr-o relatie de 6 ani, stiu ce vorbesc, spun din experienta proprie si spun ca se poate. Nici pe mine nu m-a jignit, nu m-a batut nimeni insa eram ingrozitor de nefericita ca sa nu mai spun de alte probleme pe care din nefericire nu le pot mentiona public.
M-am ridicat de la nimic. De la absolut nimic... si toata lumea impotriva mea, inclusiv propria mama.
Asa ca nu cred in lamentari si nu cred ca nu se poate.. Eu am putut si cu mana pe inima spun ca nu am fost o femeie foarte puternica. Poate am devenit si am invatzat.. dar tarziu, dupa dezastrul din viata mea.
Nu pun etichete si nu vorbesc niciodata decat din experienta proprie sau documentandu-ma, asa ca afirmatiile mele nu sunt gratuite..
E ok.. o astfel de casatorie e foarte comoda pentru cineva.. dar... multumeste-te cu ceea ce ai ales. Nu pretinde de la barbatul bun, care nu te jigneste si aduce bani in casa.. sa te si iubeasca sau sa fie Fat-Frumos din visele tale..Sincer fetelor, nu dati vina numai pe ei... Eu in esecurile mele ma acuz pe mine pentru ca n-am vazut si n-am actionat ca o femeie puternica asa cum imi placea sa ma pretind
Exista o cale, se poate. Eu nu cred in destin , cred ca fiecare isi poate construi fericirea... Nu exista retete, exista doar munca si dorinta asidua de a fi fericit.
cami
marcellinna spune:
fetelor,sunt deacord ca uuuuuneori se intampla ca oamenii sa se schimbe.
Nu stiu ce sa zic fetelor care sustin ca se poate si in cazul de fata (si nu numai),decat ca ,cine stie...poate cu o tura pe la Lourdes sau mai stiu eu poate vreo spalare de creier...s-ar putea.
nu te supara pe mine draga Anonima.Eu fac patre din grupul celor ce considera ca o viata are si nu si-o iroseste asteptand miracole ce se vor intampla (daca se vor intampla)undeva pe la varsta senectutii.
Nu de dragul dezmatului ci de dragul vietii pe care nu trebuie sa ti-o calci in picioare.
Tu faci cum iti dicteaza constiinta.
Sunt sigura ca vei gasi calea justa.Va mai trece un pic ,dar o sa o gasesti in cele din urma.
geut spune:
Raman la ideea mea. In cazul in care exista si copii, nu stiu unde gasesti barbatul ideal care sa-ti accepte si copiii si sa te iubeasca, sa te venereze, sa sarute pamantul in fata ta.
Hai sa fim serioase!
Fiecare isi iubeste propriul copil, este imposibil sa-i ceri unui barbat strain sa-ti iubeasca copiii.
Si decat un barbat strain langa ei, mai bine un tata care-i iubeste!
CryssUK spune:
Draga Geut,
Nu vreau sa supar pe nimeni,dar asta e parerea mea formata intr-un anumit context care imi da dreptul sa spun cuvintele astea!
Imi pari f isteata si diplomata si iti respect punctul de vedere,dar voiam sa dezvolt o idee pe care ai expus-o in ultima ta postare.
Bine ai spus''un tata care ii iubeste '' pe copii.
Dar din cate am vazut in cazul Anonimei tatal nu isi alinta copilul, nu isi petrecea timp cu el si nici macar nu s-a dus la spital cand i-a nascut sotia.
Ceea ce este f clar , e ca un copil are nevoie sa i se arate dragostea, pt ca el nu prea stie ce is alea dovezi , si din nefericire singurele dovezi de dragoste raman ''banii''.
Si apoi copii sufera cel mai mult cand traiesc intr-un mediu strsant!Mai tarziu copii o sa le reproseze mamelor de ce au ales sa sufere in tacere si de ce si-au expus proprii copii?! Raspunsl e arhicunoscut''Ca sa ai tata, ca sa iti fie tie bine, pt copii am stat si am suferit!''
Pt clarificere,mentionez ca nu e vorba despre familiile in care tatal este introvertit,dar f bun si sufletist,ci de tatici indiferenti, zgarciti,rai,stresanti si autoritari(in sesul exacerbat!),viciati sau nu.
Fiecare relatie tb privita individual,pt ca nu toate datele problemei sunt la fel!
In final , dau exemplul unei mame adevarate care a ales sa isi cresca 3 copii singura dintr-un salariu f mic,dar care si-a iubit cu adevarat copii si nu s-a mai recasatorit!
Nu este obligatoriu ca o mama sa se recasatoreasca , asa cum ai mentionat!Asta insa nu exclude eventualitatea sa gasesca un barbat care sa ii iubeasca copii ca si cum ar fi ai lui.Insa o mama tb sa fie pregatita sa sufere si sa puna fericirea copiilor ei, inaintea propriei fericiri de a fi cu un alt barbat!
Pup si sper ca situatia din familia ta nu este chiar asa de rea!
Cristina