Ce inseamna o casnicie fericita?

Raspunsuri - Pagina 10

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns cami30 spune:

Draga mea,
Problema este ca fetele de aici sunt prea bune, prea tolerante si doar cateva au avut curajul sa-ti spuna adevarul in fatza.
Raspunsul este chiar la tine, a fost asa de la inceput si l-ai acceptat. Nu stiu cat de mare a fost dragostea, care dragoste, din cate vad eu a fost sustinuta foarte bine material. Este grotesc sa va numiti familie dar fiecare sa fie cu banii lui, e drept atributiunile trebuie impartite.
Nu stiu cat de mult il iubesti cat iti este teama sa nu pierzi confortul material pe care il ai alaturi de el. Ai spus singura ca exista o perioada in care iti facea toate poftele, ai totul pentru copii, ai doua case si unde mai pui un salariu de 4 ori mai mare decat al meu. Da, lucrez in invatamant si am un mizerabil salariu de 4 milioane, muncesc alaturi de prietenul meu si ne zbatem pentru un biet apartament si pentru a plati o masina. Nici vorba de calatorii lungi si linistite. Dar ne iubim si impartim totul. Ba bine ca salariul meu merge la banca, fiind singura noastra "rezerva".
Eu da, as putea sa ma tem ca fara el... as muri de foame si ar trebui sa ma zbat insutit mai mult pentru un trai subdecent daca n-am mai fi impreuna, insa tu iti poti asigura traiul din salariul tau. Nu exista preturi diferite pentru bucuresti sau costuri de viata diferite pentru bucuresti, viata este peste tot la fel de scumpa.
Ai tot ce-ti trebuie... de ce mai vrei si fericire? Nu ai nici macar curajul sa faci ceva pentru el si il lasi sa te umileasca spunandu-ti ca la 29 de ani nu esti in stare sa castigi mai mult. Spune-i sotului tau ca la 30 de ani, o persoana care va contribui la educatia copilului vostru candva, castiga un salariu de mizerie si isi face meseria cu dedicatie si singura nefericire o reprezinta lipsa banilor pentru carti.
In clipa in care vei fi in stare sa-ti asumi niste riscul si sa ai curajul sa lupti pentru fericirea ta.. atunci sa vii sa ceri sfaturi.
Te lamentezi si te resemnezi intr-un mariaj fals, pur material cu "politetzuri" si partide de sex bun. Nu e suficient si totul se duce de rapa atunci cand nu exista comunicare intre voi.
Toata lumea munceste. Prietenul meu sta pe drumuri toata ziua, vine plin de praf, obosit si cu stresat dar isi face oricand timp pentru mine pentru o vorba buna, pentru noi, chiar daca uneori chiar si eu, am nevoie de mai mult.
Nu e nevoie sa te injure sau sa te bata ca sa fie un barbat rau, uneori indiferenta este cel mai oribil lucru care se poate intampla intr-un cuplu.
Esti un "obiect" frumos in viata lui, o partenera de iesit in societate ideala, mama mostenitorului sau, dar nu esti FEMEIE. Iar in clipa in care in ochii celui pe care il iubesti nu mai ai valoare ca femeie.. s-a dus totul..
Nu trebuie sa te rogi de el... trebuie sa discutati si sa-i aduci aminte ca sunteti o familie si nu doi oameni cu vieti separate pe care ii leaga doar copilul.
Dar probabil e tardiv sa il schimbi din moment ce asa l-ai acceptat in viata ta.
Ai doua posibilitati.. Iti iei copilul si viata de la capat cu salariul tau de 400 de euro cu care eu zic ca poti sa traiesti decent chiar si in bucuresti, sau de ce nu... sa-ti cauti un servici si mai bun daca poti si daca esti buna in meseria ta. Sau, accepti situatia asa cum este, singura, in inchisoarea ta confortabila
Imi cer iertare daca am fost prea dura, dar uita-te in jur. Sunt oameni care traiesc din mult mai putin cu aceeasi pregatire dar care au curaj sa lupte cu viata si pentru care valorile materiale nu reprezinta mare lucru..
Ai grija de tine si de copilul tau

cami

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CRISMIR spune:

...da,dintre toate mesajele care le-am citit vreau sa o felicit pe CAMI30...are atat dreptate,si eu sunt de acord cu ea...si eu sunt cam de aceeasi varsta cu anonima noastra,si maritata,si impreuna cu sotul meu de 11 ani....si il iubesc enorm,dar cred ca daca s-ar schimba sau daca s-ar intampla ceva din ce ai patit tu,eu l-as lasa maine,fara sa ma gandesc prea mult...in primul rand pt copil,iar apoi pt mine,care urasc singuratate si lipsa de comunicare....noi suntem in America,singuri fara familie si muncim enorm de mult,iar el chiar mai mult decat mine...dar pt asta are timp pt mine,si mai nou pt bebele din burtica mea,pe care o mangaie in fiecare seara cand vine acasa,indiferent cat de obosit ar fi,si daca imi e rau sta cu mine, chiar daca el a doua zi munceste cate 17 ore ...nu e un tip extraordinar de deschis,si nu imi zice toata ziua ca ma iubeste,insa stie sa ma aprecieze si sa-mi arate dragostea lui in fiecare clipa cand e cu mine...ne e tare greu aici si ne avem unul pe celalalt,si ne iubim enorm,chiar daca au trecut atatia ani...insa amandoi ne-am casatorit din dragoste si ceea ce am realizat pana acuma am realizat impreuna... Eu cred ca partea materiala intr-o viata de om,scurta de altfel,nu este cel mai important lucru...sper ca tu sa faci ce este mai bine pt tine si copilul tau,asa sa va ajute Dumnezeu!....Va pup si numai bine la toata lumea...Mirela si

mirela Stoia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bebitzu spune:

"AA si un lucru care i-a socat pe parintii lui stie sa intinda rufele pe sarma cea ce un barbat adevarat nu face nici in ruptul capului"

Imi pare rau ca intervin, nu prea are legatura cu subiectul dar chiar nu ma pot abtine.
Nu stiu ce inseamna a fi un barbat adevarat, dar eu stiu un singur lucru - a intinde rufele pe sarma nu este o rusine, o fac multi barbati (nu stiu daca sunt adevarati sau nu), tatal meu o face, sotul meu, cumnatul si chiar si altii, si o fac pentru a-si ajuta sotia, o fac pentru ca poate sotia este la munca, o fac poate pentru ca sotia sta cu cel mic sau este tare tare obosita.

Sa inteleg ca este o rusine?
Cred ca ar trebui sa deschid un topic pe tema asta - ce ar trebui barbatii adevarati sa NU FACA?

Imi cer scuze, chiar nu vreau sa deranjez pe nimeni.
Nicoleta si Mihnea

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns jojo spune:

Cami30,cita dreptate ai,de parca mi-ai raspuns si mie...prebabil ca ne-ar trebui mult mai mult curaj sa stim sa zicem PINA AICI ...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns geut spune:

quote:
Originally posted by Marina

mesaj de la autoare:

"Fetelor, voi sunteti niste dulci, dar nu stiti sau mai bine spus, nu va inchipuiti cu cine am eu de-a face....
Atunci, intr-adevar erau pusi undeva in casa, de acolo luam, cumparam doar de mancare nu altceva si era foarte incruntat cand vedea cati se duc. Am uitat sa va spun ca daca ar putea ar trai doar cu bere. Nu este betiv, dar berea este iubita lui nr. 1. Berea si meciurile cu Dinamo....niciodata nu cumpara nimic de mancare in casa, (decat daca ii este lui pofta in mod special), dar berea nu lipseste.Bine macar ca nu se imbata.





Mai copilule, esti sigura ca nu te-ai maritat cu sotul meu? Prea seamana si credeam ca al meu n-are asemanare.
Hai sa-ti spun eu despre ce e vorba: nimeni nu are o casnicie perfecta, de multe ori lucrurile sunt frumoase in aparenta si realitatea este alta.
Eu nu cunosc cupluri casatorite si fericite. Poate ca exista, dar nu le-am intalnit eu.
Multa rabdare iti doresc, si hai sa ne intalnim sa ii barfim pana ne doare gura, poate asa ne mai racorim.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns geut spune:

As vrea sa aflu cate dintre fetele care te-au sfatuit sa divortezi au o casnicie frumoasa.

Si mai este un aspect al problemei pe care vreau sa-l comentez: eu mi-as dori foarte mult sa avem banii separati, pentru ca atunci cand nu eram casatoriti si fiecare avea banii lui, ne intelegeam foarte bine.
Atunci cand dai peste unul de-asta, indiferent cum se cheltuie banii, tot rau e.
Dar solutia nu este divortul, ci rabdarea sau nepasarea cateodata.

Fara suparare!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cami30 spune:

geut... si asta nu mai e casatorie.. e o lunga agonie..
De ce nu va separati.. case diferite, bani separati.. copilul sau copiii ii faceti fifty-fifty.. si poate iti vei regasi fericirea...

cami

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sinzi_ana spune:

Cum sa fii nepsator intr-o casnicie?????
Ce fel de casnicie e aia? Sa fii rabdator si nepasator? Sa rabzi ce?
Nici cu un prieten nu poti fi nepasator, daramite cu sotul/sotia?
Daca ajungi la nepasare...relatie e moarta de mult..
Sinzi si David
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CryssUK spune:

Draga Cami 30,
Se pare ca pui punctul pe I si spui ceea ce multe dintre noi nu au curajul sa spuna(inclusiv subsemnata).Darrrr, se pare ca unor oameni la place sa traiasca asa, sa se complaca , sa se planga, sa imparta totul fifty-fifty si sa mai creada pe deasupra ca asta se numeste casatorie.Poate daca ar arunca o privire in biblie ar vedea cam ce ar tb sa stea la baza casatoriei:DRAGOSTEA
Poate suntem noi mai transante, mai exigente, dar oare nu exigenta determina progresul?!
Nu pot simti compasiune pt sotiile care accepta sa se complaca in astfel de casatorii,dar fiecare om e diferit prin nastere si prin ceea ce dobandeste de-a lungul vietii,asa ca sa le lasam sa isi traiasca viata cum le place!
Singura parere de rau o am pt copii, care fara vina lor sunt martorii inocenti ai unui stil de viata pur formal, contractual si uneori(din nefericire)umilitor!
Pup,
Cris

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cami30 spune:

Am fost una dintre aceste femei.... "prinsa" de una singura intr-un mariaj care nu avea nimic decat o camaraderie faina: nu sex, nu comunicare. Da' era confortabil : el muncea, eu invatzam si..... ma lamentam ca ce nefericita sunt.
Am o experienta si nu vorbesc aiurea cand spun asta... care ma face sa afirm faptul ca relatiile care nu sunt bazate pe comunicare 100%.. sunt condamnate la ceea ce ne-a descris prietena in suferinta. E drept.. uneori din prea multa iubire stai si suferi... dar cred eu ca si iubirea are o limita a suportabilitatii ..
Sunt foarte multe femei "fericite" cu foarte putin.....problema e ca isi afirma fericirea in public si nefericirea in particular..Asta deja ma lipseste de sentimentul compasiunii pentru ele. Eu am suferit, am fost proasta si afirm cu tarie ca mi-am meritat soarta. Nu dau vina doar pe el. Dar..... eu am avut curajul. Regret doar... timpul dar ii multumesc celui de sus ca n-am fost atat de nesabuita incat atunci sa fac si un copil...ca sa rezolv situatia... cum multe cupluri cu probleme fac..
Curaj!!

cami

Mergi la inceput