Ce inseamna o casnicie fericita?

Dragi prieteni,

Scriu mesajul asta in numele unei prietene, membra activa a comunitatii DC dar care ar dori sa-si pastreze anonimatul in povestea asta. E alegerea ei si o respect si v-as ruga din tot sufletul sa o ajutati cu un sfat pentru ca ea are mare incredere in voi!

Sunt casatorita de 7 ani cu un barbat pe care inca il mai iubesc. Ne-am casatorit din dragoste, eu si acum sunt foarte indragostita de el...el mai putin...
De 3 ani avem si un copil - lumina ochilor nostri. Este, la prima vedere, un sot normal, si un tata foarte bun.
DAR, eu ma lupt pe zi ce trece cu singuratatea, cu indiferenta lui, cu raceala dusa la extrem: el spune ca ma iubeste, dar in momentele grele din viata
m-a lasat mai mult sau mai putin singura...
Concret: toata sarcina m-am simtit foarte singura - nu mi-a mangaiat burtica, nu ma intreba ce simt, cum ma simt, ma stresa ingrozitor pentru ca-mi pierdusem serviciul...(din cauza sarcinii), nu am avut decat foarte putini bani in acea perioada din cauza asta...
Cat am stat in maternitate, 3 zile, trecea 5 minute la pranz si 5 seara si pleca, n-am primit nici macar o floare de la el, o multumire ca i-am nascut un copil superb, parca nici nu-i pasa.
Dupa ce am nascut, la doar cateva zile m-a lasat singura in casa cu copilul si a plecat la munte - era stresat !
In timpul acesta (primul WE singura cu copilul), bb a facut o infectie la stomacel, ceva grav, pentru ca al 14 lea scaun a fost cu sange. Plang cand va scriu, pentru ca stiu prin ce am trecut eu atunci singura, pardon m-au ajutat toti vecinii - el se relaxa...am fost la un pas sa pierd copilul...Doamne prin ce am trecut - cand
s-a intors si i-am spus, nu a parut socat, i-am reprosat ca putea muri bb si a spus ca sunt o exagerata !
Dupa 3 saptamani de stat singura in casa cu bb (el venea seara tarziu, se uita la TV si se culca - in cealalata camera), am plecat la parinti unde am stat pana copilul a implinit 8 luni cand am inceput serviciul (singura mi-era imposibil sa ma descurc cu toate, plus ca eram operata..).
De atunci, (de fapt si inainte de asta tot la fel era) sunt o persoana singura, atat de singura ca ma gandesc ca daca nu eram casatorita era mai bine, poate imi faceam mai multi prieteni, poate mai ieseam si eu...
E adevarat am copilul, este cel mai frumos lucru pe care mi l-a dat vreodata Dumnezeu...dar nu ajunge ! Eu parca traiesc singura..cred ca de fapt asa este...
Barbatul de langa mine nu ma ajuta la absolut nimic in casa, nici cu bani, nici cu copilul, doar mai iese din cand in cand cu el la plimbare, asa in WE intre o partida de tenis si un joking...
In rest este foaaaarte ocupat cu servicul (care intre noi fie spus este lejer pentru ca are afacerea lui - pleaca pe la 9 de acasa, se intoarce la 1, mananca, se odihneste, se intoarce seara si la fel...TV, jocuri pe calculator).
Vreau sa ma fac inteleasa: nu m-a jignit niciodata in sensul de a-mi adresa cuvinte urate, insulte, injuraturi, nu m-a inselat niciodata (orice ati crede voi, eu il stiu bine si il simt - mi-a jurat pe copilul lui, si nu, nu este genul, sunt 100% convinsa), dar nu se implica in viata noastra, nu prea iesim decat foarte rar, cateodata in WE, in rest stau eu cu copilul, eu il ingrijesc, eu ma joc cu el, eu ii fac baie (el nu l-a schimbat niciodata de pampersi, nu i-a facut baie, nu i-a dat de mancare, nu se oboseste...)
Spune ca ma iubeste, dar ca pentru asta nu este nevoie de cuvinte...ce eu am nevoie de cuvinte ?... de siropuri goale de continut? Se refera la acei barbati care desi au alte legaturi extraconjugale, aduc sotiei flori, cadouri si o pupa toata ziua, ca sa nu dea de banuit.
Apropos de flori - n-am mai primit o floare de vreo 3 ani - pe bune...
Zice ca pentru noi munceste, ca pentru noi strange bani, ca sa fie copilul asigurat - in timpul asta eu ma descurc cum pot sa intretin una dintre cele doua case extrem de costisitoare (unde mergem in fiecare We si unde nu plateste nimic), sa iau copilului tot ce are nevoie, sa platesc taxele la care sunt obligata si pe ultimul loc sa ma intretin pe mine...nu-mi prea ajung banii, sunt zile in care ma imprumut...asta este.
De curand am avut un mic accident, am alergat sa ajung la timp la serviciu (eu merg cu metroul, cu ce apuc, el are super limuzina...)si am cazut, mai bine zis am plonjat cam un metru - mi-am zdrelit infiorator ambele palme, genunchiul - aveam carne vie - la sfarsitul programului l-am rugat sa ma ia si pe mine de la job (trecea in drumul meu si cam la aceeasi ora..), mi-a spus ca el tocmai a terminat si ca sa mai stea o jumatate de ora ???!!!! A plecat acasa, eu am mers numai eu stiu cum cu metroul....nici nu puteam cobora si urca scarile de durere, cu pantalonii sfasiati in genunchi, de-abia ma abtineam sa nu izbucnesc in plans pe strada.
Alta data, cand mi-am rupt piciorul, dupa o saptamana de la scos gipsul m-am dus cu metroul la servicul - nici nu ma puteam tine singura pe piciore, am facut un drum de 5 minute in 15-20 minute, asa greu mergeam - el trebuia sa mai doarma 1 ora, cum sa ma duca el ? Seful - un strain - mi-a dat masina si soferul si m-a trimis acasa !
Tot timpul spune ca trebuie sa fiu independenta, sa nu mai astept de la el atatea (care or fi alea...), la fel se comporta si cu mama lui (care-si merita soarta ca asa l-a crescut..egoist si salbatic).
Daca ma doare ceva, daca mor de rau langa el, nu-mi face un ceai, nici gand sa se deplaseze la farmacie...Doamne fereste, asteapta sa-mi treaca, nici macar nu ma mai intreaba cum ma simt.
Daca stam la TV impreuna, la masa, oriunde, nu vorbeste mare lucru cu mine - cateodata stam ore in sir in casa, el la calculator, eu pe canapea si nu-mi adreseaza nici un cuvant. Ii reprosez, ca traiesc singura, ca vreau sa comunicam , sa ne povestim durerile, necazurile, bucuriile - imi spue "nu acum , ce naiba mai este, sunt ocupat, nu vezi ?"/
Rarele momente de asa-zisa fericire, cand il vad zambitor si mai vorbim despre noi, mai facem un plan de vacanta, despre copil, se sfarsesc inevitabil cu certuri despre faptul ca nu aduc suficienti bani in casa, ca s-a saturat sa munceasca singur, sa stranga singur...eu castig cam 400 Euro, e asa de putin ? De sarbatori, am luat prima 1000 USD- am facut toate cumparaturile, cadouri etc - mi-a spus "mare scofala, ai cumparat si tu ceva pentru casa de Craciun...", desi si anul trecut tot eu am facut masa de Paste, de Craciun, etc.
E adevarat, nu prea cumpar mancare in casa - el mananaca la pranz la mama lui, copilul la fel, eu la birou ce apuc, pentru ce sa cumpar in casa? Cu ce? Eu fac curatenie, eu cumpar toate produsele de care este nevoie, eu dau o gramada de bani pe mancarea copilului, pe hainute, incaltaminte, ce sa mai fac? Sa-i platesc cumva si benzina?
Nu stiu ce sa mai fac...nu vreau sa divortez, este copilul la mijloc, nici el nu ar fi incantat de asa o perspectiva.
Am incercat si cu vorba buna, si cu scandal, si cu indiferenta cu care ma trateaza el...NIMIC...nici un rezultat....atunci cand ne certam si nu mai are argumente imi tranteste un "extraordinar" de ma amuteste...atunci izbucnesc in plans si incepe iar "cat de exagerata esti, ce-ti place sa te faci sa suferi...".
Cand facem dragoste, este tanru, ma imbratiseaza cu patima, ma saruta, doar atunci, si eu cu lacrimi in ochi il intreb: ma iubesti - imi raspunde razand "sigura ca te iubesc, prostuto, daca nu te iubeam dmai stateam eu cu tine ? pe tine te iubesc, esti singura femeie din viata mea, ce naiba nu intelegi ? te iubesc foarte mult, dar nu sunt genul care sa te pupe toata ziua, sa te cocoloseasca, tu nu vezi ca de-abia astept sa vin acasa, sa plecam in concediu, sa fim impreuna? " - pe cuvant ca nu stiu ce sa mai zic...
Nici nu mai stiu cum sa procedez. I-am explicat ca o familie inseamna nu doar sex (capitolul care poate ne mai tine impreuna, doar aici treburile merg extraordinar)ci si respect, prietenie, empatie, ajutor reciproc...
Ziceti si voi ca ar mai trebui sa fac...nu vreau sa dezbin familia, copilul este fericit, il iubeste mult, si el la fel, cateodata mi se pare ca ma iubeste si pe mine - doar atunci cand suntem despartiti cateva zile si ne revedem, ma saruta, ma strange in brate, parca simt ceva din partea lui.
In rest, doar cuvinte spuse in graba, multe dintre ele rautacioase (referitoare la incapacitatea mea de a produce mai multi bani, probabil ar vrea 1000-2000 Euro/luna), spate intors, indiferenta.
Am obosit, sunt atat de deprimata, in ultimele zile nu i-am mai vorbit, decat strictul necesar, am plans si iar am plans....nu am cui sa spun, va spun voua, imi sunteti atat de aproape...parintilor nu am cum sa le spun, ar suferi prea mult, oricum vad si ei, sufera, nu vreau sa le mai pun sare pe rana, mama lui nu are ce face, si cu ea este la fel de egoist si rece...si ea este foarte necajita pe el, din cauza situatiei...Asta este viata mea, mai mult rea decat buna, ce ziceti sa fac ?
O membra activa a DC.

lorelei_19 spune:

Aoleu, Marina, prin ce mai trece saracutza de prietena ta! ce egoist insensibil!!!! nici eu nu cred ca e o solutzie divortul, dar cred ca o idee e sa-i raspunda cu aceeasi moneda. Sa nu mai dea nici ea bani in casa, sa-si cumpere lucruri frumoase, sa se ocupe de ea, si sa-l ignore. candva va simti raceala.

Imi amintesc ca aveam acum 2 ani un coleg de munca italian, pe nume Rodolfo. Eu nu-l prea placeam ca si coleg, era egoist, trandav, dar baiat rau nu era. SE casatorise in urma cu un an si-mi povestea uneori de sotzia lui sau de ce faceau in weekend. Imi spune intr-o zi ca s-a certat cu sotzia lui pentru ca era al 3-lea weekend pe care-l petrecea in fatza tv-ului si ea era obligata din cauza lui sa stea in casa si ea. El chiar nu intelegea si ma intreba: de ce crezi ca s-a suparat ca stau in fatza tv-ului, ca doar n-o bat, nu ma duc cu femei, doar ma vede! alti barbati merg la baut, fac prostii, eu nu, imi vad de treaba mea. Si ea poate sa iasa daca vrea. Eu am incercat sa-i explic ca pentru o femeie e foarte frumos sa iasa cu sotzul ei, sa intreprinda diferite lucururi impreuna, ca toate prietenele ei probabil sunt cu partenerii in munti, pe undeva, ca ar trebui sa-i ofere si ei mai mult timp. Rodolfo spunea: parca esti nevasta-mea- cu ochii mari. Dar voi nu intelegeti (completa el), ca e un concurs si ca trebuie sa-l vad? i-am spus de o luna! Eu l-am intrebat cand au mai ieshit ultima oara si mi-a spus ca in urma cu ... 4 luni. Si asta inca in primul an de casatorie. In rest, copia identica a sotzului prietenei tale. Ea a fost bolnava, el nu i-a facut nici un ceai- ca ce, eu sunt femeie? si ce daca e bolnava, doar nu moare. Nu misca un pai niciodata- doar ea e femeie, era mereu vorba lui, nu il interesa decat persoana lui. Am incercat sa-i pricep filozofia si il intrebam mereu ce si cum, ba chiar l-am urnit de cateva ori sa mearga cu ea la plimbare, dar e chestie de educatie, de fire si nu-l poti schimba. Cel putzin cu Rodolfo- eu una nu prea vad schimbare. Problema e ca sotzi (parteneri) ca Rodolfo exista enorm de multzi, mai multzi decat ne imaginam noi!
Sunt convinsa ca sotzul prietenei o iubeste cu adevarat, dar el nu poate mai mult, asha e el! el da tot ce are, dar mai mult n-are!!!
Poate o solutzie ar fi consilierul familial, poate sa-i dea o lectie mai puternica (sa nu-i mai gateasca nimic, sa nu-i mai spele, sa-l lase in plata Domnului), chestii care-l ating direct, care-l dor! uuf, ce insensibil!

Multa rabdare prietenei tale, sanatate si Dumnezeu sa-i arate calea cea buna!
Ana


Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

lena spune:

Scumpa mea,

De la inceput pot sa-ti spun ca-mi pare tare rau de tot ce ti se intampla si sa-ti spun ca nu este normal sa traiesti in acest stress si cred eu nefericire acum cand esti tanara si inca mai ai putere si energie si sanatate sa lupti pentru puiul tau, darmite mai tarziu...cand o sa te uiti inapoi si o sa vezi ca i-ai daruit cei mai frumosi ani si el nici macar nu este multumit cu asta.

Eu cred ca sexul nu poate tzine doau persoane impreuna fara sa existe respect reciproc, ajutor si intelegere...eu zic sa-ti analizezi bine dorintele si asteptatrile si sa alegi ce-i mai bine pentru tine si mai ales si pentru copilul tau, eu nu sunt de principiul: sa te sacrifici pentru copil, ci sa stii ca in oricare carte desteapta despre cresterea copiilor se spune ca mai bine singura si fericita si starea ta sa se reflecte asupra copilului tau, decat super-frustrata si intr-o familie in care scuza-ma de duritate: el, sotul tau, tatal copilului tau, tot lipseste!

Numai bine si intelepciune, si un dram de noroc, Lena

otau spune:

E foarte greu de dat un sfat intr-o asemenea situatie.
Ce mi se pare de neacceptat este modul in care a procedat dupa ce s-a nascut bb. Nu este cu putinta asa ceva! E jignitor! Si apoi, cum adica sa te lase sa te duci cu metroul la serviciu cand el merge cu masina? Si mai are si tupeul sa spuna ca te iubeste! Pai iubirea se vede in comportamentul lui zilnic, nu in cel "nocturn".
Divortul nu este o solutie, mai ales pentru copil. Trebuie gasita o cale prin cale sa-l faci sa te "vada" si sa te apreciaze. Eu de felul meu sunt un pic mai dura si i-as face zilnic viata un iad, plus ca nu am avea "viata nocturna" (asa ca pedeapsa) si poate as rezolva-o intr-un fel, dar asa nu as mai putea continua.
Aurora

MariaM spune:

Eu una zic...ca si divortul este o solutie,,,copilul este mic...
ea este matura si nefericita...asta este clar...
Din punct de vedere material, cred ca se descurca si fara el....
Nu inteleg ...pt ce plateste ea chiar totul....sa le mai lase si neplatite...sa vada ce o sa se intample...

Zice ca o iubeste...eu nu cred....asta nu mai este iubire....
Cat ar fi de delasator cu ea....dar macar cu copilul lor sa fie altfel....

Spune ea ca nu este genul sa umble cu altele...asa o fi...nu pot sa o contrazic...dar...cred ca nici pe ea...cred ca s-a instalat obinuinta aceea nenorocita...si lasa sa mearga totul din inertie...

Undeva cred ca a gresit si ea....prea l-a obisnuit cu totul la nas....

Oricum este un mare magar...asta in viziunea mea....este clar...

Multa fericire si bafta in continuare...sa va gasiti drumul pierdut...

Te pup

Maria&Vladut

Nora spune:

Eu cred ca asa o viata este iadul si ca ea trebuie sa iasa din el. Ea si copilul. Punct. Din tot ce a spus, se poate descurca singur, doar asta face si acum, nu? Si atunci? Eu nu cred ca ea il mai iubeste, un asa om nu poate fi iubit.

Fugi, fetito, viata e frumoasa, nu te consuma intr-o relatie imposibila! Mai tarziu, copilul va fi si el afectat, cine stie ce probleme poate avea si el, Doamne fereste.

Iti doresc sa-ti dea Dumnezeu gandul cel bun!

Nora, mamica lui Andrei si a lui Victor
http://community.webshots.com/user/NoraCosmin

flori76 spune:

Draga mea,

Nu pot sa cred ca treci prin asa ceva.Sunt ,intr-adevar,multi barbati egoisti pe lumea asta si,din nefericire,tu ai nimerit unul.
Ceea ce vroiam sa te intreb este daca si inainte de casatorie tot atat de rece era?Adica,asta e firea lui sau s-a schimbat intre timp?

Nu stiu ce sfat as putea sa-ti dau...Poate sa fii si tu mai rece,sa-i platesti cu aceeasi moneda.Sa te preocupe mai mult persoana ta,sa nu-i dai de inteles ca esti dependenta de el(sa te ajute cu bebe,sa te ia de la servici...),sa-i lasi impresia ca te poti descurca foarte bine si fara el.

Sa-ti dea Domnul putere sa treci peste aceasta perioada grea si sa iei decizia cea mai buna.

Flori

slakje spune:

Nu inteleg dar el ce face cu banii?

Salariu de 400 dolari si prime de 1000 dolari? intrebi e putzin? Locuiesti in Romania? Banuiesc ca in Bucuresti...nu e putzin e foarte mult!
Nu vad rostul acestei intrebari sincer, cred ca ai avut putzin nevoia de a exagera.
Si tocmai de aceea eu una am senzatzia ca aceasta nu este o poveste reala.
M-as bucura daca moderatoarea Marina mi-ar respecta si mie parerea si nu imi va sterge postarea.

Astept sa vad cum vei primi sfaturi sa divortzezi...caci eu cred ca la asa poveste numai cam asemenea sfaturi vei primi.

Imi pare rau...este ceea ce cred chiar daca exista posibilitatea sa ma insel.

Numai bine,
Alina.

Adela99 spune:

Ce inseamna o casnicie fericita? In nici un caz cea descrisa de tine (nu ma adresez Marinei si autoarei mesajului scrisoare). Din punctul meu de vedere, divortul e o solutie (trezire la realitate prin actiune, nu vorbe; sa te porti si tu la fel, inrautateste doar situatia si cred si starea ta)... ceea ce nu exclude ca va puteti recasatori cand si-a schimbat atitudinea. Nu te lasa calcata in picioare! Eu as refuza sexul, poate atunci si-ar pune intrebarea ce a mai ramas din casnicia voastra daca sex nu e. Si cine stie ...

buli spune:

e tare neplacut si trist

sotul tau a fost asa dintotdeauna, cind erati prieteni, inainte de a va casatori, inainte de a fi gravida??

daca era asa ... nu stiu ce sa zic ...
daca nu, poate s-a intimplat ceva la un moment dat

Anca si bebitza Matei (data nasterii - 1 ianuarie 2004)

http://community.webshots.com/user/ancutza124

country girl spune:

de data asta nu ma pot abtine sa nu dau un sfat

draga mea, divorteaza (pentru ca ai dovedit ca material te descurci foarte bine si singura), ia copilul cu tine (cred ca sotul tau ar fi un excelent "tata de duminica" - poate chiar ar acorda mai multa atentie asa copilului vostru ) si, pentru ca e aspectul care functioneaza extraordinar intre voi pastraza-l doar ca amantul tau, daca si atunci cand ai tu chef.

se pare ca este un amant bun in pat si poate iesi cu copilul in parc duminica. deci exploateaza aceste calitati.

iar pentru restul pune-te pe picioare si cauta un barbat care sa te iubeasca, sprijine, resfete, asculte, alinte si sa te faca sa te simti FEMEIE nu doar mama responsabila.

ai toata intelegerea si sustinerea mea