Sexualitatea

sileriki spune:

Salut
am citit tot capitolul , am ramas un pic uimita ,eu as vrea sa imi cresc baietelul cum am fost eu educata , pe la 15-16 ani , vroiam si eu sa ma distrez cu restul prietenelor mele ,si mergeam la discoteca (pe vremea aceea era printre putinele distractii), si ai mei mi-au zis nu imi interzice nimic , dar sa fiu sincera cu ei ce fac si asa si a fost , am incercat si tigara dar nu mi-a -placut si sunt nefumatoare , de incercat alcool mai mult de o gura nu , sexul? nu eram curioasa , auzeam restul amicelor cum e si nu am cedat nici unei curozitati dealtfel aveam 20 de ani cand s-a produs marele eveniment din viata mea si era o relatie de lunga durata , au fost nopti cand veneam la 2-3 noaptea acasa pe la 16-17 ani fiind fata , mama nu dormea , vedea ca sunt bine si adormea si ea linistita , nu putea dormi noaptea pana ce nu veneam eu acasa , deci nu mi-a fost interzis nimic si nici nu am profitat de nimic , gasca mea de atunci avea probleme din asa ceva ca nu se intelegeau nicicum cu parintii pe acesta tema , era o fata care nu era lasata nicaieri si nici nu i-a fost permisa nimic si ea le-a incercat pe toata si pot sa va zic a ajuns rau , dar fie
eu stiu dupa mine majoritatea adolescentilor trec prin asa ceva , eu voi permite fiului meu libertatea de care nevoie si voi incerca sa fiu prietena buna cu el vom vedea ce si cum va fii
pa o zi buna tuturor


evi , Eric 14.06.2000

Ana-Maria21 spune:

Interesant subiect.Desi am 21 de ani ma sochez cand vad ca fetele la 12 ani se gandesc la sex.Mi se pare ca la varsta aia esti mult prea copil dar asta e parerea mea si poate ca si voi va mirati de noi cand va spunem ca am inceput pe la 16-17.Eu una mi-am inceput viata sexuala la 16 ani si 8-9 luni nu mai stiu exact.Nu am facut-o din curiozitate pentru ca eu nu am fost niciodata un copil curios(sunt curioasa dar nu in chestii din astea unde trebuie sa experimentezi),nu am facut-o nici pentru ca presiunea era mare ori din partea prietenului ori din partea amicilor,am facut-o pentru ca pur si simplu am vrut ca el sa fie primul si pentru ca ma simteam pregatita.Mai sunt cu el si acum,o sa facem 5 ani impreuna anul asta.Eu spre deosebire de alte fete de varsta mea nu ma jenam de faptul ca sunt virgina,chiar deloc.....le spuneam chiar prietenilor ca sa nu le vina cine stie ce idei si dupa ce se desparteau de mine sufeream pentru ca nu stiam de ce(acum stiu)
Imi pare foarte rau ca multi tineri sunt influentati de cei din jur,ca cedeaza prea usor doar pentru a fi ca ceilalti.
Sper ca atunci cand o sa fiu mama sa fiu intelegatoare si sa nu ma sochez foarte usor dar nu sunt prea sigura pentru ca lucrurile se schimba de la an la an si deja ma sochez daramite cand o sa fiu mama...cred ca o sa-i leg de pat.


http://community.webshots.com/user/AnaMaria360
"Moare incet cel care nu schimba foaia atunci cand este nefericit,cel care nu risca certitudinea in favoarea incertitudinii pentru a urma un vis,moare cate un pic cel care nu-si permite macar o data in viata sa fuga de sfaturi intelepte"-Pablo Neruda

be_yourself spune:

...eu am 16 ani si ma gandesc ca nu i-ar strica si mamei mele sa mai intre pe net, sa vorbeasca cu alte mame
...n-a prea vorbit cu mine despre sex, dar stie ca nu trebuie sa-si faca griji,ca nu m-a tinut niciodata prea din scurt, m-a tratat ca pe un adult, dar nu i-am facut nici probleme, ca sunt eleva la cal mai bun liceu din bucuresti....singura problema e ca ma considera adult doar cand are nevoie,si nu cred ca stie prea mult despre cat m-am maturizat cu adevarat
lasand asta la o parte, conflictele dintre parinti si copii cred ca vor exista mereu,pt ca generatiile se schimba tot mai mult. cred ca important este sa stim sa pastram limitele si sa ne intelegem reciproc in limita rationalului
n-am precizat ca sunt virgina si ca desi am un prieten, n-o sa primeasca nimic prea curand, pt ca eu nu sunt inca pregatita sa accept si riscurile...cu toate metodele de protectie pe care le-as folosi,numai gandul ca nu sunt 100% sigure ma copleseste....dar la un moment dat o sa trec si peste asta
doar ca zilele astea, am ajuns sa vorbesc pe net cu un prieten de-al fratelui meu (care are 11 ani)...pustiul este extrem de comunicativ si din vorba in vorba am ajuns la subiectul sex...mi-a povestit cum stiu toti baietii de varsta lui pozitiile ca pe rugaciune (de parca asta i-ar ajuta cu ceva), ce filme xxx vad ei si ca de-abia asteapta sa faca pasul asta
le-am povestit colegilor mei,fete si baieti, cu care pot sa vorbesc la modul matur despre orice, si am ramas toti uimiti de cum avanseaza generatiile...noi ne credeam razvratiti si totusi ne dam seama ca se poate mai rau, si am ajuns sa ne intrebam ce o sa fie peste 10 ani...mai rau ca batranii

....cam asta vroiam sa spun, cand imi mai aduc aminte mai postez, pt ca as vrea sa inteleaga si adultii ca unii dintre noi pot decide pt propria persoana, dar din pacata tot mai putini, din cate am obs in ultimul timp

eu_nicoleta spune:

Dupa mai multe ezitari, m-am decis sa scriu pe acest forum, pentru ca as dori sa va cer cateva sfaturi legate de varsta inceperii vietii sexuale si de 'presiunea' pe care o resimt unii tineri virgini. Am citit aici si realitatea e ca tinerii isi incep viata sexuala mult mai devreme decat o faceau parintii nosti. Eu am 19 ani si sunt inca virgina. Ma gandesc ca deja sunt privita ca o 'fata batrana', in societetea aceasta...ceea ce ma cam sperie si chiar as putea spune ca pune presiune pe mine. Da, stiu ca nu ar trebui sa ma afecteze experientele altora, dar iata ca sa se intampla. Mentionez ca l-am refuzat pe fostul meu prieten atunci cand mi-a cerut sa facem dragoste, pe de-o parte pentru ca nu ma simteam 100% pregatita si pe de alta parte pentru ca ai mei au insistat foarte mult ca la 18 ani(varsta mea la momentul 'propunerii') este prea devreme sa-mi incep viata sexuala, mai ales ca ma asteptau bac-ul si admiterea si trebuia sa fiu concentrata pe aceste examene. Ulterior, m-am despartit de acel prieten(si din cauza refuzului meu, dar si din alte cauze), dar raman cu indoiala daca ar fi trebuit sau nu sa fac pasul respectiv, daca nu cumva am cedat insistentelor parintilor. Sfatul pe care vi-l cer e insa legat de modul cum considerati ca ar trebui sa tratez subiectul acesta in viitor, in perspectiva, la momentul aparitiei unui nou prieten in viata mea. Sa continui sa tin la virginitatea mea(care pare deja desueta, la 19 ani, din cate se pare) sau sa dau frau liber dorintei si curiozitatii, in ciuda opozitiei parintilor, care va ramane constanta... Imi cer scuze ca nu am putut fi foarte coerenta si concisa, dar e prima oara cand scriu pe un forum si chiar as dori cateva sfaturi si ganduri bune din partea unor adulti. Multumesc anticipat!Nicoleta

Gabrielama spune:

Nicoleta,

felicitari pentru ca esti un om responsabil si care se respecta! Nici 19 ani... nici 20 si nici 25 nu inseamna o varsta prea mare sau prea mica pentru a-ti incepe viata sexuala. O sa o incepi atunci cand vei simti ca tu esti pregatita si ca persoana cu care esti este persoana potrivita.

Lasa lumea si ce crede ea... sa faci ce simti tu, respectandu-te pe tine, este cel mai important.

N-am sa-ti spun sa astepti pana la casatorie, pentru ca eu recomand sa te casatoresti cu cineva pana cand nu-l cunosti cu adevarat; si cunoasterea asta inseamna, din punctul meu de vedere, sa stai cu el in aceiasi casa pentru o vreme; cu tot ce implica aceasta convietuire impreuna.

Succes!

Gabi

There is no taste like the taste of being thin!

bird70 spune:

Am sa scriu si eu la subiectul asta pentru ca am o fata adolescenta. Eu nu prea inteleg mamele care vor sa stie cand s-a produs evenimentul . Eu am fost invatata sa tratez viata sexuala ca pe ceva foarte intim, foarte personal. Am discutat cu fiica mea despre asta, i-am spus ca este o decizie foarte personala si ca trebuie sa se simta pregatita sa o faca si trebuie sa inteleaga responsabilitatea care decurge din asta. Dar sa fim seriosi, nu pot eu sa decid la ce varsta isi incepe fiica mea viata sexuala, sa ii dictez eu ce si cum . Si nici nu ma astept sa alerge la mine dupa, sa ma anunte ca a facut-o, sau sa-mi ceara parerea, eventual consimtamantul inainte. Sper ca am facut o treaba buna explicandu-i ca e vorba de ea, despre ce simte ea ca vrea sau e pregatita sa faca, nu trebuie sa se lase presata de mediu sau prieten.

Eu_nicoleta, parerea mea este ca parntii tai nu au ce cauta in aceasta decizie, esti la varsta la care esti capabila sa iei decizii. Personal cred ca e nociv ca o persoana majora sa accepte o astfel de invazie a vietii personale din partea oricui, indiferent cat de bine intentionat este. Daca nu ti-ai inceput viata sexuala din cauza ca nu ai simtit ca esti pregatita atunci este perfect ok, daca insa ai luat acesta decizie din cauza parintilor tai cred ca ai facut o mare greseala. Iti doresc sa iti iei in stapanire viata si sa faci ceea ce simti TU ca esti ok, nu ceea ce cred parintii tai.

eu_nicoleta spune:

Multumesc mult pentru sfaturi, cu siguranta voi tine cont de ele!

SSerafiotti spune:

Draga Nicoleta,

M-am inscris poate prematur pe acest forum, in ideea de a lega prietenii cu viitoare mame cu care as avea interese in comun. Am 31 de ani si in urmatorii 2 ani vor urma casatoria cu dragostea vietii mele si (Doamne ajuta)primul copilas. Am calatorit mult,am avut numeroase experiente si din multe puncte de vedere ma situez peste medie (scriu chiar o pagina de sfaturi/lifestyle foarte po****ra pentru un ziar din orasul predilect al protipendadei americane- dar asta e alta mancare de peste, aici pe forum doresc sa traiesc anonim).

Nu aveam intentia de a incepe sa contribui la subiectele de discutie deja, ci doar de a lua pulsul comunitatii (chiar si virtuale)de mame din Romania de azi, insa mesajul tau mi-a rupt inima, intrucat in el m-am regasit pe mine.

Sper doar ca ce scriu acum sa ajunga la tine la timp si ideal sa te ajute sa eviti o tampenie (sau mai multe).

Din perspectiva mea, a legii si chiar a bunului simt, la 19 ani jumatate esti capabila fizic de a te bucura de o relatie sexuala implinita. Insa doar faptul ca poti vibra din pdv fizic nu inseamna si ca vrei sa o faci sau ca trebuie sa vrei sa o faci, si nici ca esti pregatita- or toate aceste conditii este ideal sa fie indeplinite pentru un debut sexual optim.

Sper ca te va ajuta putin povestea mea. O sa o spun pe sleau. Primul meu sarut a fost cu cea mai buna prietena- eram curioasa si nu cred ca a fost o alegere proasta (si da, sunt fata...). Aveam vreo 15 ani.La 17 ani am sarutat prima data (si foarte sofisticat, hahaha)un baiat care imi placea- am facut-o din proprie initiativa si a fost tare bine!

Problema este ca si atunci, prin 94-95, era 'moda' ca fetele sa nu prea scape virgine la sfarsitul liceului,iar eu preferam sa imi petrec timpul cu prietenele (baiatul sarutat era de unde se agata harta in cui) si nici nu eram la nivelul celor care isi pierdeau virginitatea beti turta in tabara sau seara in curtea scolii.

Mentionez ca nu am fost tinuta din scurt-nu as fi avut voie sa raman peste noapte intr-o casa straina sau sa umblu prin discoteci noaptea, insa mergeam la colegi acasa la ore rezonabile fara sa fiu obligata sa dau raportul si mai mergeam si in nenumarate tabere si excursii, pe care de altfel le primeam drept premiu la olimpade.
Erau, sa zicem, cel putin 15 ocazii pe an de a-mi petrece vremea printre cei de o varsta cu mine, departe de casa, uneori pentru zile in sir. Mi-au placut diversi baieti, faceam cate o pasiune, puneam botul, mai scriam o scrisorica si totul se termina acolo.Tot prietenele cele mai bune erau personajele cele mai de marca din viata mea.

Problema a fost ca in clasa a 12-a mama mi-a gasit un jurnal in care scriam ca mi-as dori o viata alternativa- pe care as fi vrut sa mi-o petrec cu prietenele, intr-un fel de comunitate stransa in care sa adoptam copii impreuna. Asta era gandirea mea de atunci, in urma unor dezamagiri care isi gaseau sursa in probleme grave de familie (mama violenta si colerica la a treia casatorie, 'tatal vitreg' care ma pipaia de la 9 ani etc etc.)Mama a tras concluzia ca sunt lesbiana si a declansat un scandal monstru, facand cel mai urat lucru pe care il putea face- a confiscat jurnalul, pe care eu il cautam innebunita, si l-a scos de fata cu bunicul meu (cum nu avusesem niciodata un tata, imi adoram bunicul si il respectam nespus). N-o sa uit cat oi trai incordarea extrema din momentele in care a citit bunicul acele randuri in fata mea si a mamei, si nici usurarea fantastica auzindu-i verdictul (adresat mamei): 'Calmeaza-te, pentru ca exagerezi'.

Buuuun. Mi-am petrecut urmatorii 3 ani jumatate muncindu-ma cum sa scap de tara oribila de a nu ma fi culcat cu cineva, in conditiile in care mamei nu i-a trecut o data prin cap sa imi spuna ca neculcatul ala cu un barbat era un lucru de pret cu care m-as fi putut mandri si care ma facea deosebita, sau ca ar fi existat posibilitatea reala sa ma bucur mai incolo ca am asteptat, cand ar fi urmat o dragoste mare sau, si mai bine, casatoria (tot din dragoste- si alte motive bune, cumulate). Ce conta ca prietenele isi pierdeau/pierdusera virginitatea
cu niste imbecili in conditii insalubre, ca nu avusesera bani sa isi cumpere nici sticla de cola de 'dupa', daramite el ei o floare, ce conta ca o sfecleau lunar si ca eu eram aia care avea curaj sa le ceara testul 'barza' la farmacie...nuuu, toata lumea, incepand de la mama, avea o problema, si anume ca eu eram o ciudata pentru ca nu aveam un prieten (i.e. nu mi-o trageam cu nimeni).

Cum timpul trecea si un baiat/barbat tanar cu care sa se infiripe vreun romeo-julietism sau pe care sa il doresc fizic nu aparea (desi nu eram total inocenta, stiam ce inseamna dorinta, chiar si rafinatete, eram toba de carte... de fapt de diverse carti, treceam in anul 2 de facultate, ce dracu),am facut-o pur si simplu.

Lucram deja ca traducatoare/interpret, cunosteam 4 limbi straine, calatoream mult. Am cunoscut un italian cu 32 de ani mai in varsta (eu aveam 21 si 10 luni)si intr-un hotel deosebit, dupa o seara de gentileturi, undeva cu fructe de extrasezon si sampanie-s-a intamplat.

Acum, eu fusesem setata ca trebuie sa scap musai de a fi nf, fiind acest fapt de interes public, dar, asa cum nimeni nu se obosise sa observe ca virginitatea e un atu si o protectie in plus, nu un handicap, tot asa nimeni nu mi-a spus ca dupa ce te f..., nu capeti instantaneu experienta, placere, lauri de po****ritate, ci pentru o vreme tot neexperimentata ramai, iar daca treaba s-a produs fortat, in urma unor presiuni de a o face, nu doar ca nu te simti femeia fatala, ci magarul in ceata- si un magar mizerabil at that.

Povestea devine si mai sinuoasa- un inceput prost declanseaza de obicei un continut prost-, italianul indragostindu-se lulea de mine (debutul sexual neprecoce si lipsa unui cavaler de brat nu trebuie asociate automat cu un aspect dizgratios: eram o frumusete clasica, inalta, cu piele creola, ochi de Bambi, gropite in obraji, un par superb si corp sculptural). Au urmat 2 ani f****i in care el tragea de mine sa raman intr-o relatie pe care n-o doream, si care ma impiedica sa imi intalnesc o dragoste pe potriva. Motivul? Efectiv n-a fost nimeni langa mine care sa imi spuna ca faceam deja suficient de multe lucruri, eram deja destul de independenta, de ocupata si de atragatoare ca exemplu de viata incat sa nu am nevoie sa imi validez permanent existenta printr-o relatie sexuala in dorul lelii. Mentalitatea era sub linia de plutire si suma intelepciunilor societatii se invartea in zona 'Femeile nf sunt ciufute' (parerea mamei), 'E cool sa ti-o tragi' (just about anyone else), 'E trendy sa fii cu cineva' (tinerii de orice varsta', 'Cand te mariti???' (generatiile mai incercate).

Ca sa iti dau o idee despre persoana mea de atunci- lucram part-time ca interpret pentru cateva firme bucurestene, ceea ce insemna ca vedeam des ministri si eram in apele mele la protocoale inalte, ma imbracam de la Dika (eheiii...in 1999???are you serious?), mergeam la una din facultatile alea de stat la care se intra cu 9.40,publicam, ingrijeam animale parasite si de curand luasem la mine (pentru a o creste pana intra la scoala) o fetita saraca de 4 ani de la sat, in ideea ca intre timp ai ei sa lucreze in strainatate si sa se mai puna pe picioare.

Eram descurcareata, culta, desteapta si superba- in nici un caz nu as fi avut nevoie de un domn mult mai in varsta care sa imi cadoriseasca chiloti La Perla si cu siguranta as fi putut trai inca 8 ani fara sa stiu cum e sa faci sex pe masa- dar deh, prietenele, colegele si, aveam eu senzatia, o lume intreaga facea si statea cu ochii pe mine sa vada daca stiu si eu cum sa fac.

E incredibil cum in toata aceasta perioada premergatoare dezastrului nu am nimerit macar o persoana care sa imi spuna ca ma respecta pentru alegerea de a nu fi avut relatii sexuale inainte de a intalni persoana vietii mele. Mai erau prietene care nu faceau sex- dar cot la cot cu mine, umilite, complexate, tematoare de misto-ul altora si gata sa sacrifice mult ca sa fie, sau macar sa para, in 'randul lumii'. Iar eu, cu toate calitatile mele, aveam marele handicap de a fi crescut fara tata, sau mai degraba abuzata de mama si de o serie de tati, si de a fi fost constant intimidata si terorizata. Cand cresti asa nu prea iti vine natural sa te valorifici si sa tii fruntea sus contra curentului- nici macar a unui curent imbecil.

Pana aici desprind doua concluzii care ti-ar putea servi si tie:
1)Daca nu exista nimeni in jurul tau care sa iti spuna ca virginitatea, si in fond viata ta in perioada premergatoare debutului sexual are o valoare in sine, nu inseamna ca valoarea nu exista, nu e reala. Sunt momente in care multi oameni laolalta, societati intregi chiar, neaga anumite valori- dar asta nu le face sa dispara. Si mai pe sleau: Tampitii pot fi multi, si se pot aduna- you'd be impressed! Dar TU esti ok.

2)Daca eu, care mi-am pierdut virginitatea printre flori si cocktailuri, cu un om de o calitate pe care nu i-o pot contesta, am ramas traumatizata pana astazi...pentru ca am facut-o ca sa demonstrez ceva cuiva, inchipuie-ti cu cat mai rau ar fi sa o faci pe unde apuci, cu cineva mai lipsit de exerienta si consideratie si mai concentrat pe propria placere (cum ar fi fost prietenul despre care mentionai ca facea presiuni asupra ta). Sa te culci cu cineva pentru ca exista presiuni (in sensul ca fie sa o faci, fie sa nu o faci, si indiferent de unde vin ele)este nu doar gratuit, ci si daunator.

Mai departe. La fix 24 de ani am trait, in sfarsit, Romeo-Julietismul.A fost ceva apropiat de un basm- (pana cand n-a mai fost: ca toate basmele).Eram proaspata absolventa, profesoara la o scoala privata din, sa-i spunem, Orientul Mijlociu iar el, la doar 20 de ani, student la studii politice, avea deja o cariera de succes in turism.Fiindca nu aveam atatia bani sa ne cumparam o casa si sa ne casatorim, si nici minte sa strangem inca nu aveam, cheltuiam ce aveam- flori, haine, cadouri, bijuterii (mai ales el mie...sau eu mie!), restaurant zilnic si excursii cat incapea (ti-am spus in ce domeniu lucra).Pana in ziua de azi nu cred ca m-a adorat cineva vreodata precum baiatul acela, nu cred ca am avut parte de o pretuire mai pura si cred ca exista sanse reale sa nu ma mai bucur niciodata de o relatie la fel de pasionala.Abia atunci am realizat cat mi-as fi dorit sa mai am acea virginitate pe care as fi putut-o pierde intr-un context care ar fi avut sens- eram amandoi indragostiti pana peste urechi, nu depindeam de nimeni, traiam iubirea ca pe un har de la Dumnezeu.

Prima dragoste implinita a fost sa fie doar atat- o dragoste-, dar am sentimentul clar ca atunci imi fusese menit sa inteleg si sa ma bucur de sexualitatea mea, nu cu doi ani si ceva in urma cand fortasem nota pentru a dobandi ok-ul celor din societatea mea.
Eu si 'Romeo' ne-am despartit dupa trei ani (era musulman si asta incepuse sa se remarce si altfel decat prin faptul ca imi dadea bucata cea mai buna din farfurie), si desi relatia nu a avut o finalitate pe are sa o pot pune acum pe masa ca pe o carte castigatoare, a fost 'gradinita' mea emotionala, locul in care am crescut ca femeie si unde mi-am definitivat ideile despre ce fel de barbat imi doresc pentru toata viata (pentru cine mai are dubii- nu, la 14, 15 sau 16 ani nu poti sti ce barbat iti doresti pentru toata viata, ba de multe ori nu stii nici ce baiat iti doresti sa iti dea martisor sau sa te ia la dans la petrecerea de sfarsitul anului scolar. Mie frecvent imi placeau 2-3 in acelasi timp!!!)

Culmea e ca la 30 de ani, anul trecut, dupa destula (nu cantitativ, ci calitativ) expertiza sexuala si destula expertiza umana (de data asta si cantitativ)incat sa ii cer eu unui barbat sa faca dragoste cu mine daca asa imi doream, si sa se intimideze, iar eu sa il bat pe umar binisor 'nu te teme, o sa te respect si maine!'...am intalnit, venita fiind in Ro intr-o scurta vacanta de la NY, un fost coleg de scoala. Si el e ala. Si punct.

Il iubesc atat de mult- cu dragostea aceea egala,nefurtunoasa,adanca, de la 30 de ani- si ne iubim atat de mult incat ne calculam pasii cu multa atentie si rabdare, fiindca amandoi stim ca celalalt este unicul pentru noi. Am pornit intr-o calatorie ca nici o alta dinainte, din care vrem sa iesim de cel putin opt ori mai multi- e dragut sa faci mai multi copii cand exista multa iubire. Stim ca n-o sa ne petrecem viata pe roze, si oricum roze pentru noi nu inseamna ursuletul de Valentine's day, been there, done that, ci mai degraba o carte buna pe care sa avem timp sa o discutam impreuna.

Ei, si aici vine bomba. Despre mine deja iti inchipui ca, daca voi regreta mereu ca nu am avut pe cineva care sa ma fi sfatuit sa astept pana cand l-as fi intalnit pe frumosul si dragul Romeo, cu care totul s-a intamplat atat de natural, cu atat mai mult acum fac spume la gandul ca as fi putut sa ofer prima mea experianta sexuala barbatului vietii mele, care imi va fi sot. Si ce daca ar fi fost la 30 de ani? Ce daca n-as fi avut orgasme intre timp- stai linistita ca si alea uneori vin dupa ani buni, si de multe ori, vorba lui Frankee, 'you have better sex all alone'? Ce daca? Ar fi meritat totul, ar fi capatat sens totul pentru ca dragostea mea fizica sa ii apartina in totalitate cui i se cuvine de fapt- iubirii vietii mele.

Ok. Intarzii cu bomba...iat-o: baiatul, din generatia mea (noi am terminat generala in 1992), a inceput devreme (si ma refer la sex complet-nu la joaca). Foarte devreme. Nu va spun la ce varsta, pentru ca e socant- numai eu stiu cum reusesc sa trec peste chestia asta in fiecare zi. Practic putin mai tarziu, in clasa a 7-a facea exact ca in filme...tot-tot...si nu cu fete mai mari ca el. Ba uneori cu unele de clasa a cincea. Asta apropo de afirmatii de genul 'generatia de azi e schimbata, se maturizeaza mai repede sexual, au alte nevoi etc.' Aiureli. Mereu au fost copii care au facut tampenii, nu ca ar fi avut 'drepturi' sau 'nevoi'- pentru ca asta sunt, tampenii, si sunt tampenii mari la varstele astea. Nu copiii s-au 'schimbat', ci parintii, deveniti de o permisivitate excesiva, defensivi in fata copiilor, disperati sa nu apara mai 'rai' sau mai 'incuiati' ca altii. Dar ma rog, revenind la subiect- iti dai seama ca daca la 13 ani pustiul asta era in scenarii porno, Dumnezeu stie cate fete/femei au ma fost dupa aceea (mi-a povestit multe, dar ascultam doar cu juma' de ureche pentru ca imi facea rau). Si concluzia lui acum e ca 'ar sterge cu buretele totul'. Ar da orice sa nu fi facut nici unul din lucrurile alea. Sa fi fost doar al meu. Daca nu s-a putut atunci pentru ca nu ne-am intalnit, macar acum. Sa fi asteptat pana acum, pana la marea dragoste, pentru ca ea este cea care merita totul.

A fost o marturisire socanta pentru mine, cu atat mai mult cu cat a venit nefortata in vreun fel si neconditionata de nimic (adica nu ca raspuns la o observatie a mea sau mai rau, la o intrebare gen 'Nu e asa ca ti-ai dori sa fi fost singura femeie din viata ta? Nu e asa? Nu e???'.Nici nu cred ca vorbeam atunci cand mi-a spus asta. Pur si simplu stateam unul langa altul, obositi morti, lihniti de dragoste dar fara puterea de a o face, mutilati de suferinta prin care treceam eu de a-mi vedea persoana cea mai veche si mai draga pe lume topindu-se de un cancer terminal.

Si stii ceva? Si eu as da orice ca fiecare din noi sa fi fost primul din viata celuilalt. In noaptea nuntii, sau aproape de acea noapte, sau chiar si la o saptamana dupa nunta daca am fi fost prea stresati imediat dupa eveniment.Chiar daca ar fi ajuns la 'destinatie' in cateva secunde si nu m-ar fi facut sa lesin de placere.Am fi avut tot timpul din lume sa ne perfectionam dupa aia, oricum. Dar am fi stiut ca trupurile noastre au ajuns acasa- fara tot felul de abateri care au atras incalciri dubioase ale vietii noastre si, fara sa stim, ne-au tinut departe unul de celalalt.

Acum, cu povestea mea faci ce vrei. Sfaturile mele strict pentru tine sunt urmatoarele: baga pe toata lumea in p...ma-sii, in afara de parinti, iar daca iti vara in cap lucruri inacceptabile, baga-i si pe ei (uneori n-ai ce sa le faci mai bun).Inacceptabil este orice in afara de a-ti spune ca virginitatea nu este un handicap si ca sexul trebuie sa aiba o baza morala, pentru ca asa e cel mai bine pentru tine si partener.

Un parinte trebuie sa-ti spuna musai ca pentru sex ai nevoie atat de varsta potrivita, de maturitate (care nu se suprapune perfect varstei)- cat si de persoana potrivita. Varsta o ai. Matura devii. Mai ramane de gasit baiatul. Asta poate lua timp. Nu trebuie sa te descurajeze. Experianta de viata oricum se acumuleaza, si ea e cea mai importanta. Asa cum spuneam, dupa ce faci sex cu cineva cu care nu esti sigura ca vrei oricum nu te poti considera experimentata.

Nu invidia prietenele care rup patul la camin sau profita de plecarea parintilor la bai, ca dupa doua saptamani sa astepte sa ia bursa (sau mai rau...alocatia) sa cumpere test, prezervative (coz the gentleman can't be bothered) sau ora la domnul acela simpatic care se uita si iti spune ce e cu alunitele mici care au aparut pe la pasarica. Tu le esti superioara, chiar daca traim intr-o lume cu fundul in sus care te ridiculizeaza pentru chiar superioritatea ta.

Nu cred ca trebuia sa te culci cu baiatul pe care l-ai mentionat (=ai procedat corect). Din doua motive: 1), asa cum frumos a spus cineva pe aici...daca te-a lasat ca nu te-ai culcat cu el, nu crezi ca te-ar fi lasat si ca te-ai culcat??! Dragostea este altceva...indelung rabdatoare...e o epistola in Noul Testament care o descrie in detaliu (si nu, nu sunt genul care citeaza din Gospels cand nu e absolut necesar).
2)Daca ar fi trebuit intr-adevar, si ai fi vrut intr-adevar, si ai fi fost convinsa ca el e cel care trebuie sa primeasca darul asta de la tine ai fi facut-o deja, cu convingere si bucurie, fara sa mai pui intrebari pe aici.

De fapt,draga mea, am scris atata amar si am povestit atatea ca sa iti spun doua cuvinte simple: jos palaria. Departe de 'desueta' si nu mai stiu cum te-ai numit tu, esti o persoana onorabila, preocupata de sentimentele celorlalti, delicata fata de parinti, repectuoasa fata de sine. Ce faci mai departe cu aceste calitati este treaba ta- eu una te-as clona daca as putea.

Ramane hotararea ta daca astepti pana la casatorie sau doar pana intalnesti o persoana valoroasa pentru tine intr-un mod care te intereseaza pe tine, spre exemplu un mentor, un bun amic sau pur si simplu un tip caruia nu ii poti rezista. Treaba mea a fost doar sa subliniez ca ai si aceste optiuni- nu doar varianta de a ceda presiunilor intr-un context sordid doar pentru ca alte fete proaste facute gramada (asa cum am fost si eu odata din punctul asta de vedere)o fac.

SSerafiotti spune:

Draga Nicoleta,

M-am inscris poate prematur pe acest forum, in ideea de a lega prietenii cu viitoare mame cu care as avea interese in comun. Am 31 de ani si in urmatorii 2 ani vor urma casatoria cu dragostea vietii mele si (Doamne ajuta)primul copilas. Am calatorit mult,am avut numeroase experiente si din multe puncte de vedere ma situez peste medie (scriu chiar o pagina de sfaturi/lifestyle foarte po****ra pentru un ziar din orasul predilect al protipendadei americane- dar asta e alta mancare de peste, aici pe forum doresc sa traiesc anonim).

Nu aveam intentia de a incepe sa contribui la subiectele de discutie deja, ci doar de a lua pulsul comunitatii (chiar si virtuale)de mame din Romania de azi, insa mesajul tau mi-a rupt inima, intrucat in el m-am regasit pe mine.

Sper doar ca ce scriu acum sa ajunga la tine la timp si ideal sa te ajute sa eviti o tampenie (sau mai multe).

Din perspectiva mea, a legii si chiar a bunului simt, la 19 ani jumatate esti capabila fizic de a te bucura de o relatie sexuala implinita. Insa doar faptul ca poti vibra din pdv fizic nu inseamna si ca vrei sa o faci sau ca trebuie sa vrei sa o faci, si nici ca esti pregatita- or toate aceste conditii este ideal sa fie indeplinite pentru un debut sexual optim.

Sper ca te va ajuta putin povestea mea. O sa o spun pe sleau. Primul meu sarut a fost cu cea mai buna prietena- eram curioasa si nu cred ca a fost o alegere proasta (si da, sunt fata...). Aveam vreo 15 ani. La 17 ani am sarutat prima data (si foarte sofisticat, hahaha)un baiat care imi placea- am facut-o din proprie initiativa si a fost tare bine!

Si atunci, prin 94-95, era 'moda' ca fetele sa nu prea scape virgine la sfarsitul liceului,iar eu preferam sa imi petrec timpul cu prietenele (baiatul sarutat era de unde se agata harta in cui) si nici nu eram la nivelul celor care isi pierdeau virginitatea beti turta in tabara sau seara in curtea scolii.

Mentionez ca nu am fost tinuta din scurt-nu as fi avut voie sa raman peste noapte intr-o casa straina sau sa umblu prin discoteci, insa mergeam la colegi acasa la ore rezonabile fara sa fiu obligata sa dau raportul si mai mergeam si in nenumarate tabere si excursii, pe care de altfel le primeam drept premiu la olimpade.
Erau, sa zicem, cel putin 15 ocazii pe an de a-mi petrece vremea printre cei de o varsta cu mine, departe de casa, uneori pentru zile in sir. Mi-au placut diversi baieti, faceam cate o pasiune, puneam botul, mai scriam o scrisorica si totul se termina acolo.Tot prietenele cele mai bune erau personajele marcante din viata mea.

Problema a fost ca in clasa a 12-a mama mi-a gasit un jurnal in care scriam ca mi-as dori o viata alternativa- pe care as fi vrut sa mi-o petrec cu prietenele, intr-un fel de comunitate stransa in care sa adoptam copii impreuna. Asta era gandirea mea de atunci, in urma unor dezamagiri care isi gaseau sursa in probleme grave de familie (mama violenta si colerica la a treia casatorie, 'tatal vitreg' care ma pipaia de la 9 ani etc etc.)Mama a tras concluzia ca sunt lesbiana si a declansat un scandal monstru, facand cel mai urat lucru pe care il putea face- a confiscat jurnalul, pe care eu il cautam innebunita, si l-a scos de fata cu bunicul meu (cum nu avusesem niciodata un tata, imi adoram bunicul si il respectam nespus). N-o sa uit cat oi trai incordarea extrema din momentele in care a citit bunicul acele randuri in fata mea si a mamei, si nici usurarea fantastica auzindu-i verdictul (adresat mamei): 'Calmeaza-te, pentru ca exagerezi'.

Buuuun. Mi-am petrecut urmatorii 3 ani jumatate muncindu-ma cum sa scap de tara oribila de a nu ma fi culcat cu cineva, in conditiile in care mamei nu i-a trecut o data prin cap sa imi spuna ca neculcatul ala cu un barbat era un lucru de pret cu care m-as fi putut mandri si care ma facea deosebita, sau ca ar fi existat posibilitatea reala sa ma bucur mai incolo ca am asteptat, cand ar fi urmat o dragoste mare sau, si mai bine, casatoria (tot din dragoste- si alte motive bune, cumulate). Ce conta ca prietenele isi pierdeau/pierdusera virginitatea
cu niste imbecili in conditii insalubre, ca nu avusesera bani sa isi cumpere nici sticla de cola de 'dupa', daramite el ei o floare, ce conta ca o sfecleau lunar si ca eu eram aia care avea curaj sa le ceara testul 'barza' la farmacie...nuuu, toata lumea, incepand de la mama, avea o problema, si anume ca eu eram o ciudata pentru ca nu aveam un prieten (i.e. nu mi-o trageam cu nimeni).

Cum timpul trecea si un baiat/barbat tanar cu care sa se infiripe vreun romeo-julietism sau pe care sa il doresc fizic nu aparea (desi nu eram total inocenta, stiam ce inseamna dorinta, chiar si rafinatete, eram toba de carte... de fapt de diverse carti, treceam in anul 2 de facultate, ce dracu),am facut-o pur si simplu.

Lucram deja ca traducatoare/interpret, cunosteam 4 limbi straine, calatoream mult. Am cunoscut un italian cu 32 de ani mai in varsta (eu aveam 21 si 10 luni)si intr-un hotel deosebit, dupa o seara de gentileturi, undeva cu fructe de extrasezon si sampanie-s-a intamplat.

Acum, eu fusesem setata ca trebuie sa scap musai de a fi nf, fiind acest fapt de interes public, dar, asa cum nimeni nu se obosise sa observe ca virginitatea e un atu si o protectie in plus, nu un handicap, tot asa nimeni nu mi-a spus ca dupa ce te f..., nu capeti instantaneu experienta, placere, lauri de po****ritate, ci pentru o vreme tot neexperimentata ramai, iar daca treaba s-a produs fortat, in urma unor presiuni de a o face, nu doar ca nu te simti femeia fatala, ci magarul in ceata- si un magar mizerabil at that.

Povestea devine si mai sinuoasa- un inceput prost declanseaza de obicei un continut prost-, italianul indragostindu-se lulea de mine (debutul sexual neprecoce si lipsa unui cavaler de brat nu trebuie asociate automat cu un aspect dizgratios: eram o frumusete clasica, inalta, cu piele creola, ochi de Bambi, gropite in obraji, un par superb si corp sculptural). Au urmat 2 ani f****i in care el tragea de mine sa raman intr-o relatie pe care n-o doream, si care ma impiedica sa imi intalnesc o dragoste pe potriva. Motivul? Efectiv n-a fost nimeni langa mine care sa imi spuna ca faceam deja suficient de multe lucruri, eram deja destul de independenta, de ocupata si de atragatoare ca exemplu de viata incat sa nu am nevoie sa imi validez permanent existenta printr-o relatie sexuala in dorul lelii. Mentalitatea era sub linia de plutire si suma intelepciunilor societatii se invartea in zona 'Femeile nf sunt ciufute' (parerea mamei), 'E cool sa ti-o tragi' (just about anyone else), 'E trendy sa fii cu cineva' (tinerii de orice varsta', 'Cand te mariti???' (generatiile mai incercate).

Ca sa iti dau o idee despre persoana mea de atunci- lucram part-time ca interpret pentru cateva firme bucurestene, ceea ce insemna ca vedeam des ministri si eram in apele mele la protocoale inalte, ma imbracam de la Dika (eheiii...in 1999???are you serious?), mergeam la una din facultatile alea de stat la care se intra cu 9.40, publicam, ingrijeam animale parasite si de curand luasem la mine (pentru a o creste pana intra la scoala) o fetita saraca de 4 ani de la tara, ca intre timp ai ei sa lucreze in strainatate si sa se mai puna pe picioare.

Eram descurcareata, culta, desteapta si superba- in nici un caz nu as fi avut nevoie de un domn mult mai in varsta care sa imi cadoriseasca chiloti La Perla si cu siguranta as fi putut trai inca 8 ani fara sa stiu cum e sa faci sex pe masa- dar deh, prietenele, colegele si, aveam eu senzatia, o lume intreaga facea si statea cu ochii pe mine sa vada daca stiu si eu cum sa fac.

E incredibil cum in toata aceasta perioada premergatoare dezastrului nu am nimerit macar o persoana care sa imi spuna ca ma respecta pentru alegerea de a nu fi avut relatii sexuale inainte de a intalni persoana vietii mele. Mai erau prietene care nu faceau sex- dar cot la cot cu mine, umilite, complexate, tematoare de misto-ul altora si gata sa sacrifice mult ca sa fie, sau macar sa para, in 'randul lumii'. Iar eu, cu toate calitatile mele, aveam marele handicap de a fi crescut fara tata, sau mai degraba abuzata de mama si de o serie de tati, si de a fi fost constant intimidata si terorizata. Cand cresti asa nu prea iti vine natural sa te valorifici si sa tii fruntea sus contra curentului- nici macar a unui curent imbecil.

Pana aici desprind doua concluzii care ti-ar putea servi si tie:
1)Daca nu exista nimeni in jurul tau care sa iti spuna ca virginitatea, si in fond viata ta in perioada premergatoare debutului sexual are o valoare in sine, nu inseamna ca valoarea nu exista, nu e reala. Sunt momente in care multi oameni laolalta, societati intregi chiar, neaga anumite valori- dar asta nu le face sa dispara. Si mai pe sleau: Tampitii pot fi multi, si se pot aduna- you'd be impressed! Dar TU esti ok.

2)Daca eu, care mi-am pierdut virginitatea printre flori si cocktailuri, cu un om de o calitate pe care nu i-o pot contesta, am ramas traumatizata pana astazi...pentru ca am facut-o ca sa demonstrez ceva cuiva, inchipuie-ti cu cat mai rau ar fi sa o faci pe unde apuci, cu cineva mai lipsit de exerienta si consideratie si mai concentrat pe propria placere (cum ar fi fost prietenul despre care mentionai ca facea presiuni asupra ta). Sa te culci cu cineva pentru ca exista presiuni (in sensul ca fie sa o faci, fie sa nu o faci, si indiferent de unde vin ele)este nu doar gratuit, ci si daunator.

Mai departe. La fix 24 de ani am trait, in sfarsit, Romeo-Julietismul.A fost ceva apropiat de un basm- (pana cand n-a mai fost: ca toate basmele).Eram proaspata absolventa, profesoara la o scoala privata din, sa-i spunem, Orientul Mijlociu iar el, la doar 20 de ani, student la studii politice, avea deja o cariera de succes in turism. Fiindca nu aveam atatia bani sa ne cumparam o casa si sa ne casatorim, si nici minte sa strangem inca nu aveam, cheltuiam ce aveam- flori, haine, cadouri, bijuterii (mai ales el mie...sau eu mie!), restaurant zilnic si excursii cat incapea (ti-am spus in ce domeniu lucra).Pana in ziua de azi nu cred ca m-a adorat cineva vreodata precum baiatul acela, nu cred ca am avut parte de o pretuire mai pura si cred ca exista sanse reale sa nu ma mai bucur niciodata de o relatie la fel de pasionala.Abia atunci am realizat cat mi-as fi dorit sa mai am acea virginitate pe care as fi putut-o pierde intr-un context care ar fi avut sens- eram amandoi indragostiti pana peste urechi, nu depindeam de nimeni, traiam iubirea ca pe un har de la Dumnezeu.

Prima dragoste implinita a fost sa fie doar atat- o dragoste-, dar am sentimentul clar ca atunci imi fusese menit sa inteleg si sa ma bucur de sexualitatea mea, nu cu doi ani si ceva in urma cand fortasem nota pentru a dobandi ok-ul celor din societatea mea.
Eu si 'Romeo' ne-am despartit dupa trei ani (era musulman si asta incepuse sa se remarce si altfel decat prin faptul ca imi dadea bucata cea mai buna din farfurie), si desi relatia nu a avut o finalitate pe are sa o pot pune acum pe masa ca pe o carte castigatoare, a fost 'gradinita' mea emotionala, locul in care am crescut ca femeie si unde mi-am definitivat ideile despre ce fel de barbat imi doresc pentru toata viata (pentru cine mai are dubii- nu, la 14, 15 sau 16 ani nu poti sti ce barbat iti doresti pentru toata viata, ba de multe ori nu stii nici ce baiat iti doresti sa iti dea martisor sau sa te ia la dans la petrecerea de sfarsitul anului scolar. Mie frecvent imi placeau 2-3 in acelasi timp!!!)

Culmea e ca la 30 de ani, anul trecut, dupa destula (nu cantitativ, ci calitativ) expertiza sexuala si destula expertiza umana (de data asta si cantitativ)incat sa ii cer eu unui barbat sa faca dragoste cu mine daca asa imi doream, si sa se intimideze, iar eu sa il bat pe umar binisor 'nu te teme, o sa te respect si maine!'...am intalnit, venita fiind in Ro intr-o scurta vacanta de la NY, un fost coleg de scoala. Si el e ala. Si punct.

Il iubesc atat de mult- cu dragostea aceea egala,nefurtunoasa,adanca, de la 30 de ani- si ne iubim atat de mult incat ne calculam pasii cu multa atentie si rabdare, fiindca amandoi stim ca celalalt este unicul pentru noi. Am pornit intr-o calatorie ca nici o alta dinainte, din care vrem sa iesim de cel putin opt ori mai multi- e dragut sa faci mai multi copii cand exista multa iubire. Stim ca n-o sa ne petrecem viata pe roze, si oricum roze pentru noi nu inseamna ursuletul de Valentine's day, (been there, done that), ci mai degraba o carte buna pe care sa avem timp sa o discutam impreuna.

Ei, si aici vine bomba. Despre mine deja iti inchipui ca, daca voi regreta mereu ca nu am avut pe cineva care sa ma fi sfatuit sa astept pana cand l-as fi intalnit pe frumosul si dragul Romeo, cu care totul s-a intamplat atat de natural, cu atat mai mult acum fac spume la gandul ca as fi putut sa ofer prima mea experianta sexuala barbatului vietii mele, care imi va fi sot. Si ce daca ar fi fost la 30 de ani?Ce daca n-as fi avut orgasme intre timp- stai linistita ca si alea uneori vin dupa ani buni, si de multe ori, vorba lui Frankee, 'you have better sex all alone'? Ce daca? Ar fi meritat totul, ar fi capatat sens totul pentru ca dragostea mea fizica sa ii apartina in totalitate cui i se cuvine de fapt- iubirii vietii mele.

Ok. Intarzii cu bomba...iat-o: baiatul, din generatia mea (noi am terminat generala in 1992), a inceput devreme. Foarte devreme (si ma refer la sex complet, nu joaca). Nu va spun la ce varsta, pentru ca e socant- numai eu stiu cum reusesc sa trec peste chestia asta in fiecare zi. Practic putin mai tarziu,in clasa a 7-a facea exact ca in filme...tot-tot...si nu cu fete mai mari ca el. Asta apropo de afirmatii de genul 'generatia de azi e schimbata, se maturizeaza mai repede sexual, au alte nevoi etc.' Aiureli. Mereu au fost copii care au facut tampenii- pentru ca asta sunt, tampenii, nu 'drepturi' si 'nevoi', si sunt tampenii mari la varstele astea. Nu copiii s-au 'schimbat', ci parintii, deveniti de o permisivitate excesiva, defensivi in fata copiilor, disperati sa nu apara mai 'rai' sau mai 'incuiati' ca altii. Dar ma rog, revenind la subiect- iti dai seama ca daca la 13 ani asta micu era in scenarii porno, Dumnezeu stie cate femei au ma fost dupa aceea (mi-a povestit multe,dar ascultam doar cu juma' de ureche pentru ca imi facea rau). Si concluzia lui acum e ca 'ar sterge cu buretele totul'. Ar da orice sa nu fi facut nici unul din lucrurile alea. Sa fi fost doar al meu. Daca nu s-a putut atunci pentru ca nu ne-am intalnit, macar acum. Sa fi asteptat pana acum, pana la marea dragoste, pentru ca ea este cea care merita totul.

A fost o marturisire socanta pentru mine, cu atat mai mult cu cat a venit nefortata in vreun fel si neconditionata de nimic (adica nu ca raspuns la o observatie a mea sau mai rau, la o intrebare gen 'Nu e asa ca ti-ai dori sa fi fost singura femeie din viata ta? Nu e asa? Nu e???'.Nici nu cred ca vorbeam atunci cand mi-a spus asta. Pur si simplu stateam unul langa altul, obositi morti, lihniti de dragoste dar fara puterea de a o face, mutilati de suferinta prin care treceam eu de a-mi vedea persoana cea mai veche si mai draga pe lume topindu-se de un cancer terminal.

Si stii ceva? Si eu as da orice ca fiecare din noi sa fi fost primul din viata celuilalt. In noaptea nuntii, sau aproape de acea noapte, sau chiar si la o saptamana dupa nunta daca am fi fost prea stresati imediat dupa eveniment.Chiar daca ar fi ajuns la 'destinatie' in cateva secunde si nu m-ar fi facut sa lesin de placere.Am fi avut tot timpul din lume sa ne perfectionam dupa aceea, oricum. Dar am fi stiut ca trupurile noastre au ajuns acasa- fara tot felul de abateri care au atras incalciri dubioase ale vietii noastre si, fara sa stim, ne-au tinut departe unul de celalalt.

Acum, cu povestea mea faci ce vrei. Sfaturile mele strict pentru tine sunt urmatoarele: baga pe toata lumea in p...ma-sii, in afara de parinti, iar daca iti vara in cap lucruri inacceptabile, baga-i si pe ei (uneori n-ai ce sa le faci mai bun). Inacceptabil este orice in afara de a-ti spune ca virginitatea nu este un handicap si ca sexul trebuie sa aiba o baza morala, pentru ca asa e cel mai bine pentru tine si partener.
Un parinte trebuie sa-ti spuna musai ca pentru sex ai nevoie atat de varsta potrivita, de maturitate (care nu mereu se suprapune perfect varstei)- cat si de persoana potrivita. Varsta o ai. Matura devii. Mai ramane de gasit baiatul. Asta poate lua timp. Nu trebuie sa te descurajeze. Experianta de viata oricum se acumuleaza, si ea e cea mai importanta. Asa cum spuneam, dupa ce faci sex cu cineva cu care nu esti sigura ca vrei oricum nu te poti considera experimentata.
Nu invidia prietenele care rup patul la camin sau profita de plecarea parintilor la bai, ca dupa doua saptamani sa astepte sa ia bursa (sau mai rau...alocatia) sa cumpere test, prezervative (coz the gentleman can't be bothered) sau ora la domnul acela simpatic care se uita si iti spune ce e cu alunitele mici care au aparut pe la pasarica. Tu le esti superioara, chiar daca traim intr-o lume cu fundul in sus care te ridiculizeaza pentru chiar superioritatea ta.

Nu cred ca trebuia sa te culci cu baiatul pe care l-ai mentionat (=ai procedat corect). Din doua motive: 1), asa cum frumos a spus cineva pe aici...daca te-a lasat ca nu te-ai culcat cu el, nu crezi ca te-ar fi lasat si ca te-ai culcat??! Dragostea este altceva...indelung rabdatoare...e o epistola in Noul Testament care o descrie in detaliu (si nu, nu sunt genul care citeaza din Gospels cand nu e absolut necesar).
2)Daca ar fi trebuit intr-adevar, si ai fi vrut intr-adevar, si ai fi fost neclintita in parerea ca el e cel care trebuie sa primeasca darul asta de la tine ai fi facut-o deja, cu convingere si bucurie, fara sa mai pui intrebari pe aici.

De fapt,draga mea, am scris atata amar si am povestit atatea ca sa iti spun doua cuvinte simple: jos palaria. Departe de 'desueta' si nu mai stiu cum te-ai numit tu, esti o persoana onorabila, preocupata de sentimentele celorlalti, delicata fata de parinti, repectuoasa fata de sine. Ce faci mai departe cu aceste calitati este treaba ta- eu una te-as clona daca as putea.

Ramane hotararea ta daca astepti pana la casatorie sau doar pana intalnesti o persoana valoroasa pentru tine intr-un mod care te intereseaza pe tine, spre exemplu un mentor, un bun amic sau pur si simplu un tip caruia nu ii poti rezista. Treaba mea a fost doar sa subliniez ca ai si aceste optiuni- nu doar varianta de a ceda presiunilor intr-un context sordid pentru ca alte tute facute gramada o fac.

bird70 spune:

Dar privita in context poate ajuta la intelegerea ei. Cand te mai indragostesti in viata la fel ca in adolescenta? Prima dragoste e o experienta atat de unica, atat de totala. Mai tarziu in viata devii mai suspicios, mai atent, mai paranoic. Eu ma bucur foarte tare ca parintii mei mi-au spus ca sexul este manifestarea fizica a dragostei intre 2 persoane, in loc sa-mi spuna, ca majoritatea parintilor sa ma pazesc, sa astept, baietii vor un singur lucru, etc. Experienta mea a fost deosebita si nu as schimba nimic.


Cred ca depinde ce intelegi prin exemplu bun. Pentru mine parintii mei au fost exemplu. Dragostea lor, felul cum tatal meu s-a purtat cu mine, dragostea, respectul si loialitatea pe care le-a arata fata de mine si fata de mama mea. Asta a fost exemplu de relatie pe care am avut-o. E adevarat ca in familie mai avem si alte relatii din astea, bunicii mei din partea mamei, fratele bunicii mele care si la 75 de ani se uita in ochii nevestei parca avea 17 ani . In final cred ca e o chestie care se invata, din familie. Exemplul cum il vad eu este respectul si loialitatea dintr-o relatie, faptul ca pleci la drum cu asteptari mari si familia iti arata practic ca o relatie trebuie sa fie intr-un anumit fel, ca e firesc asa.


Nu intelegi! Eu nu am crezut la inceputul relatiei noastre ca vom fi impreuna pe viata. Eram lesinata dupa el si el era evident foarte indragostit de mine. Dar eram suficient de realista sa vad ca viata e mai complicata de atat. M-am bucurat de dragostea noastra ATUNCI cand s-a intamplat. Poate ca daca nu faceam dragoste atunci nu mai eram impreuna. Poate nu ar fi inteles de ce nu vroiam sa il iubesc si fizic daca pretindeam ca il iubesc atat de mult. Eu singur nu as fi inteles daca el m-ar fi refuzat . Pana la 19 ani cand am ramas gravida nu m-am gandt la viitorul relatiei noastre, am trait pur si simplu fiecare zi fara sa-mi bat capul. Dar atunci, la 19 ani mi-am dat seama ca asta este ceea ce vreau, copilul lui si pe el, de tot, pe viata.


Noroc am avut ca m-am nascut in familia in care m-am nascut. Asta si-a pus amprenta pe felul in care vad viata si relatiile intre parteneri. Cunosc atatea femei care fac la varsta adulta greseli pe care eu nu le-as fi facut in adolescenta. Femei care cred ca pot schimba barbatii, ca el va face si va drege daca ele ii iubesc destul, femei care accepta sa fie tratate fara respect in speranta ca el se va schimba, etc. Eu din start am stiut ce vreau si ce merit, fara compromisuri. Nu cred ca e noroc ca m-am indragostit de sotul meu si el s-a dovedit a fi asa o persoana potrivita mie. Cred ca daca nu era conform standardelor mele nu ma indragosteam de el .

Dar si daca prima relatie nu merge, ce e asa rau in asta? Eu chiar nu mi-am imaginat ca asa va fi si nici nu mi-am dorit asta in mod special. Pur si simplu s-a intamplat. Dar si daca nu ramaneam impreuna tot as fi ramas cu aceleasi amintiri, despre o relatie frumoasa care pur si simplu nu a functionat. As fi pus-o in sertarul cu experiente si as fi vazut-o ca pe ceva pozitiv, ceva din care am invatat.


Aici intervine adevarata problema. Pentru ca trebuie sa te asiguri ca acel copil creste intr-un mediu care sa ii ofere o anumita viziune asupra relatiilor si asupra vietii. Eu nu cred ca un copil crescut intr-o relatie armonioasa, unde parintii se respecta si se iubesc, fuge la 12 ani sa faca sex prin wc-urile scolii cu colegii. La fel nu cred ca acest copil va tine cu dintii la virginitate dupa 16 ani daca a gasit un baiat pe care il iubeste si care raspunde corespunzator (dragoste si respect). Eu am mare incredere in fiica mea si cred ca am reusit sa ii aratam cum trebuie sa fie o relatie. Sotul meu o iubeste si o trateaza cu foarte mult respect si ar face orice pentru ea (si ea stie prea bine asta ). Cred ca probleme apar atunci cand adolescentele nu primesc suficienta atentie si dragoste acasa, o cauta in alta parte si daca nu stiu ce inseamna atentia si dragostea de calitate atunci se multumesc cu 'atentia' pe care o primesc de la baietii care se folosesc de ele. Sau cad in cealalta extrema si incearca sa protejeze exagerat virginitatea pentru ca nu au incredere, nu stiu sa conduca o relatie si dau virginitatii o atentie si o insemnatate mult prea mare.


Nu pot decat sa ma oripilez ca o revista dedicata varstei 12-17 ani publica asa ceva. In Australia nici nu pot sa-mi imaginez asa ceva. Este vorba de minori si revista ar incerca sa ia legatura cu ei sa le ofere informatii despre serviciile de consiliere. Am ceva experienta in mental health ca sa vad ca fetele astea sunt copii traumatizati cu probleme foarte mari. Nu stiu ce procent reprezinta ele din po****tia 12-17 ani dar e foarte trist ca o revista publica asa ceva. In fara de faptul ca subiectele sunt total nepotrivte varstei, aici ar fi ilegal sa expui tineri de varsta asta la acest fel de topic.


Nu, fetele astea trebuie consiliate. Problemele lor sunt mult mai adanci si mult mai mari decat faptul ca fac sex cu cine apuca. Ceea ce fac ele nu este problema ci expresia problemelor pe care le au. Nu este boala ci unul din simptomele bolii. Nu cred ca ar ajuta sa le spui sa faca sex dupa 18 ani ci sa le ajuti sa castige self-esteem si self-respect.