Sexualitatea
Raspunsuri - Pagina 4
Julie spune:
quote:
Originally posted by descintec
E deja un cliseu asta cu sa ii asculti, sa ii observi, sa comunici. E greu de pus in practica, e chestie de nuante, de intuitie. Limbajul lor, capacitatea de a exprima ce simt, de a constientiza sunt limitate.
D.
Ok, m-am adresat printr-un cliseu, asa cum ti s-a adresat si tie mama ta :P, care poate n-a avut dreptate:P
Io inca mai tin minte totusi ca mama mi-a fost, cel putin pana cand am intrat la facultate (si m-am carabanit de acasa) cea mai buna prietena si persoana in care aveam cea mai mare incredere. Si nu cred ca asta e nici o chestie depasita, nici chiar asa de greu de pus in practica :)))). Normal, pentru cine vede nuantele si are intuitie.
Si inca mai cred ca nu exista retete pe taramul acesta, tocmai datorita amintitelor nuante :))))
Cristina spune:
sursa de inspiratie:
http://www.sexaz.ro/cafeneaua/board.php?boardid=17&sid=445c32324155f33d3e7218abcdb81ea4
Adela99 spune:
quote:
Originally posted by descintec
Uh, dupa ton se pare ca am atins un punct sensibil. Nu asta doream
Nicidecum
, am fost doar grabita. Nu m-am putut abtine sa nu raspund si a iesit cum a iesit. De multe ori sunt prea scurta si concisa, si in scris poate suna aiurea. P.S. Si acum sunt grabita
casandra spune:
Sunt sigura ca nu copiii s-au schimbat, dar se pare ca preocuparile lor s-au schimbat, stiu sigur ca la 12 ani nu se punea problema sexului de nici un fel, cel putin nu printre colegii, prietenii pe care i-am avut eu, si nu eram noi mai altfel decat altii. Ma doare sufletul sa ma gandesc ca baietelul meu la 12-13 ani si-ar incepe viata sexuala. Ma gandesc daca nu l-ar traumatiza cumva o astfel de experienta, ce naiba poate sa inteleaga la varsta asta... Nici pe mine nu ma vad in stare sa abordez astfel de subiecte cu un copil.
Ma intreb daca nu era mai buna totusi separarea in scoli, scoli de fete si scoli de baieti...
Adela99 spune:
quote:
Originally posted by cera
atata l-am "batut la cap" pe radu pana a inteles ca fetele au intotdeauna intaietate, ca li se cuvine bucatica cea mai buna, ca este ABSOLUT interzis sa agresezi o fata nu numai fizic dar in orice alt fel
sper ca asta va fi comportamentul lui in viata si mai sper ca fata de langa el imi va multumi in sufletelul ei
Eu nu l-am invatat pe George ca fetelor li se cuvine "bucatica cea mai buna" ci bucatele egale si la fel de bune. Si nici daca as fi avut o fata nu as fi invatat-o altceva. Respect si egalitate cred ca e sloganul meu intr-o relatie, inafara de dragoste. Pe care cred ca reusesc sa-l transmit si lui George.
Marina spune:
mey io'st o incuiata recunosc. Asa m-a crescut maica-mea si asa sunt. Nu incuiata la genul ca nu-mi dau seama cum tb discutat sau ce ar tb facut dar am o teama cumplita ca nu voi fi in stare sa-i vorbesc fie-mii pe fatza de toate chestiile astea. Noroc ca am un sot la polul opus pt care orice discutie despre sexualitate e ca si cum ai discuta despre mancare asa ca m-o ajuta si el.
V-ati uitat pe linkul dat de Cristina? Vedeti aici:
http://www.sexaz.ro/cafeneaua/thread.php?threadid=496&boardid=17&styleid=1&sid=445c32324155f33d3e7218abcdb81ea4
Nu stiu ce varste au copii aia dar sunt atat de inocenti si naivi!!!! Mai ca-mi vine sa-i raspund baiatului ala sa o trimita la naiba pe mama care isi duce la ginecolog fata de 16 ani sa verifice daca mai e virgina sau nu! Ufff cata nevoie au de ajutorul nostru!
descintec spune:
quote:
Originally posted by Juliequote:
Originally posted by descintec
E deja un cliseu asta cu sa ii asculti, sa ii observi, sa comunici. E greu de pus in practica, e chestie de nuante, de intuitie. Limbajul lor, capacitatea de a exprima ce simt, de a constientiza sunt limitate.
D.
Ok, m-am adresat printr-un cliseu, asa cum ti s-a adresat si tie mama ta :P, care poate n-a avut dreptate:P
Io inca mai tin minte totusi ca mama mi-a fost, cel putin pana cand am intrat la facultate (si m-am carabanit de acasa) cea mai buna prietena si persoana in care aveam cea mai mare incredere. Si nu cred ca asta e nici o chestie depasita, nici chiar asa de greu de pus in practica :)))). Normal, pentru cine vede nuantele si are intuitie.
Si inca mai cred ca nu exista retete pe taramul acesta, tocmai datorita amintitelor nuante :))))
asa, ia-ma peste picior cu nuantele si intuitia mea :P
si de credeam ca e depasita ideea ca mama poate sa iti fie persoana in care poti avea incredere, ne mai strofocam acum? :)))
D.
descintec spune:
quote:
Originally posted by casandra
Sunt sigura ca nu copiii s-au schimbat, dar se pare ca preocuparile lor s-au schimbat, stiu sigur ca la 12 ani nu se punea problema sexului de nici un fel, cel putin nu printre colegii, prietenii pe care i-am avut eu, si nu eram noi mai altfel decat altii. Ma doare sufletul sa ma gandesc ca baietelul meu la 12-13 ani si-ar incepe viata sexuala. Ma gandesc daca nu l-ar traumatiza cumva o astfel de experienta, ce naiba poate sa inteleaga la varsta asta... Nici pe mine nu ma vad in stare sa abordez astfel de subiecte cu un copil.
Ma intreb daca nu era mai buna totusi separarea in scoli, scoli de fete si scoli de baieti...
casandra draga, ma sperii :))) Cum sa ii separam? Ajung adulti fara sa stie numic unul despre altul. Hormonii oricum tropaie in ei si gasesc ei o cale sa se detensioneze. Care ar fi avantajul scolilor unisexuale? Mai multe relatii homosexuale? :)) Vanatul baietilor care dau tarcoale fetelor? :))
Daca postul meu despre presiune, santaj, agresiune sexuala te-a impresionat, pot sa te linistesc. Putini copii isi incep viata sexuala la 12-13 ani. Cei mai multi nu se simt ispititi sa o faca. Presiunile asupra Mariei se refereaula atingeri, mangaieri. Si intotdeauna au existat copii care si-au inceput viata sexuala foarte repede. De asemenea, jocurile erotice au loc la varste foarte mici si nu stiu daca sunt tocmai o crima. Eu cred ca mai degraba trebuie invatati ca sexualitatea e ceva frumos de care trebuie sa se bucure. Si sa se simta Ok in pielea lor in tot ceea ce fac. Daca le dam informatii si despre protectie, consecinte ii putem scapa de tot felul de drame.
Dar atitudinea ta speriata o vei transimet copilului. Relaxeaza-te si bucura-te ca iti creste puiul.
D.
Julie spune:
quote:
asa, ia-ma peste picior cu nuantele si intuitia mea :P
si de credeam ca e depasita ideea ca mama poate sa iti fie persoana in care poti avea incredere, ne mai strofocam acum? :)))
D.
Nu, nu te-am luat peste picior
, dar m-am exprimat laconic (pt. ca eram cu Matei - care vroia sa stie ce scriu - in carca).Ceea ce as fi vrut sa spun - si iar nu stiu daca voi reusi sa ma exprim ca lumea - este ca trebuie sa privim lucrurile acestea cu relaxare. Nu in sensul ca trebuie sa le permitem copiilor sa faca chiar ce vor, in baza propriilor "basic instincts", ci in sensul ca sunt copii asa cum am fost si noi.
Daca ni se pare ca au gresit parintii nostri undeva, atunci sa incercam sa fim mai buni decat ei; daca suntem multumiti cu educatia primita de la ai nostri si nu ni se pare ca au gresit cu nimic fata de noi, atunci sa le urmam exemplul.
Iar aici intervin nuantele, pentru ca, asa cum s-a spus, unii copii se dezvolta mai repede, unii mai incet, unii sunt mai maturi in gandire, altii nu, iar gandirea, dupa cum s-a spus, nu e intotdeauna in concordanta cu dezvoltarea fizica.
Totusi, ma gandesc, anumite limite trebuie impuse.
Dadea cineva exemplul a doi adolescenti, un el si o ea, care dormeau impreuna, cu acordul parintilor. Ei bine, cred ca nu as accepta lucrul acesta (si nici sotul meu), nici ca parinte de baiat, nici ca parinte de fata. Probabil pentru ca atat eu, cat si sotul meu, am experimentat intai de toate dragostea platonica, apoi cea romantica si abia in cele din urma pe cea carnala - si aceste etape le consider necesare in trecerea de la copilarie la viata de adult.
Cum ii calauzim pe copiii nostri pe acest drum - asta depinde si de copii, si de parinti si, repet, nu cred ca exista retete.
Pana la urma, ce dezbatem? Cum actionam cand sexualitatea si dezvoltarea fizica o iau inaintea dezvoltarii intelectului? ca nu mai stiu, hic!
descintec spune:
Aceeasi problema cu "pana la urma ce abordam aici" mi-am pus-o si eu. Mi se intampla cu multe subiecte ca din cauza varietatii de puncte de vedere expuse, a cotiturilor pe care le ia discutia, sa nu reusesc sa asimilez cum trebuie tot si sa am nevoie de un respiro ca sa pot reveni. Cred ca discutam despre toate framantarile prin care trecem si despre problemele pe care ni le punem. Cel mai de folos ar fi din experienta pe care am avut-o cu copiii, ar fi punctual. Dar foarte putini dintre noi sunt dipusi sa dea atat de mult. Recunosc ca si mie mi-e foarte greu cand o fac, de multe ori evit. Cu asta as vrea sa spun ca ar trebui sa avem recunostinta si intelegere cand se expun probleme foarte personale.
In ce priveste problema ridicata de Adela, cu copii care raman impreuna peste noapte daca au acordul ambilor parinti. Sa nu uitam ca ea vorbeste de Suedia, tara model in ce priveste educatia sexuala moderna. Felul in care se abordeaza sexualitatea acolo sta la baza modelului actual de peste ocean si din lumea occidentala in general. O educatie extrem de sincera, dezinhibata, transparenta. Greu de inteles si de digerat o astfel de abordare cand ai crescut in cu totul alt mediu. Oricum, problema care mi se pare ca o ridica Adela la fileu, e ca trebuie discutat din timp cu copiii regulile si valorile pe care vrem sa le respecte. Si nu cu o zi inainte de evenimente :), ci de cand sunt mici.
Problema cu "sunt multumit cu mine insami, cu felul in care am fost crescut, deci folosesc mai departe modelul", pentru mine personal nu tine. Eu sunt omul indoilelior. In plus am o cu totul altfel de ralatie cu copiii si in general cu oamenii fata de ai mei. Apoi eu cred ca noi am crescut intr-o societate anormala. Chiar si pretentia ca puii nostri sa aiba aceleasi interese ca ale noastre mi se pare absurda. Mi se pare aiurea sa le ceri sa citeasca ditamai cartoaiele pe care le citeam noi, cartoaie care te predispuneau la dragostea romantica, la visare, la toate etapele de care Julie a pomenit. Societatea are acum alte canoane, mai lejere, arbitrare. Daca vrem sa le transmitem valorile corecte trebuie gasite alte metode decat faceau ai nostri. Sau si alte metode. In plus sunt supusi unor mai mari presiuni din partea grupului. Au acelasi naivitati, temeri ca noi, totusi se dezvolta in conditii diferite. Cred ca trebuie sa ne adaptam.
Probabil ca am scris extem de ambiguu. Sunt ganduri care imi trec prin minte, inca necristalizate, nu le pot prinde exact. Poate ma ajutati, poate ma clarific. Sper sa va descurcati prin balariile mele :)))
D.