Sa-i mai acord inca o luna, inca un an, cat?
Raspunsuri - Pagina 5
elara spune:
Vedeti, voi, eu simt ca daca iar cedez si ma intorc la el, ne impacam (e un fel de a spune fiindca nu ma simt chiar certata cu el ci doar e o mica pauza, imi apar punctul de vedere) ar insemna ca iar ii acccept conditiile si ca sunt dispusa IAR SA ATEPT pana decide EL sa imi dezvalie planuriele lui, pana va decide EL sa discutam cu parintii (si ai mei dar mai ales cu ei lui, deci cu MINE DE FATA), pana DECIDE EEEEEELLLLLLL CAAAAAAAAAANNNNDDDDDD va aduce INELUL-"THE PRECIOUS"
Ufffffffffffffff 
iar fac haz de necaz, dar asta mi-a mai ramas, asta si voi. 
Auziti, si dupa ce mi-l da ce ziceti? Sa ma duc si eu sa trec muntii sa-l arunc in foc? 
Eu si cu "the lord of the rings'
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca
cipcipcip spune:
Elara, eu te inteleg perfect. Si chiar daca nu exista o posibilitate de a va muta impreuna/casatori acum, ai tot dreptul la o dovada concreta a recunoasterii legaturii voastre, macar a unui inel. Eu nu cred ca esti deloc disperata, mi se pare mai mult decit normal dupa atitia ani de relatie impreuna.
Nu cred ca insistenta ajuta la ceva sau ultimatumurile. Exista mai multe motive pentru care el nu da nici un semn in privinta asta. Cel mai rau ar fi sa nu fie prgatit sa se casatoreasca CU TINE, pare dur, dar eu cunosc N cazuri, barbatul n-a fost "pregatit", iar la citeva luni dupa despartire n-a avut nici o problema sa se insoare cu alta. Sau s-ar putea sa fie speriat de lipsa unui camin si toate celelalte, tu il cunosti mai bine si poti intui ce e in capul lui.
Unele fete ti-au zis sa ai rabdare si sa astepti. Dar daca el nu va face pasul niciodata? E si asta o posibilitate. Atunci risti sa astepti ani de zile degeaba.
Cineva spunea ca fericirea unei relatii nu sta intr-o hirtie/casatorie. Da, asta in cazul in care amindoi sint ok cu asta, dar cind unul dintre parteneri vrea o hirtie/nunta/casatorie, mi se pare normal ca celalalt sa tina cont de aceste dorinte si sa incearca sa-l faca pe celalalt fericit, nu? Nu exista o solutie unica, dar atita timp cit tu simti ca el nu tine cont sau nu asculta de dorintele si pasurile tale, atunci ceva nu e in regula.
orice ai face, incearca sa nu dai ultimatum-uri pe care nu le poti tine, pentru ca isi va pierde respectul pentru tine.
Daca tu deja i-ai spus deschis ce te doare si el nu misca nimic...atunci hmmm, alegerea e a ta.
elara spune:
Nuuuuuuu, de data asta ma tin de cuvant. 
Sunt hotarata.
Ma bucur ca ma intelegi.
Eu stiu ca vrea sa se insoare si stiu ca vrea cu mine. Sunt sigura.
Problema e CASA.
Am si fost impreuna la Targul de oferte bancare la Sala Palatului de curand si am plecat dezamagiti ca nu puteam obtine mai multe 5 mii de euro 
si pe mine m-a apucat plansul in masina la el si el ma incuraja asa frumos........ nu stiu ce m-as face fara optimismul lui...daca ar cadea si el ca mine in melancolie.
Cand eu de obicei sunt trista iubesc la el asa mult calitatea astaaaaaaaaa! forta cu care lupta, glumele lui chiar si cand sunt iritata pe el, si desi eu ii raspund poate mai taios, in adancul sufletului meu simt, stiu ca vreau sa continue, ca vreau sa ma scoata din starea mea, sa invinga el nu eu, glumele lui sa invinga veselia lui .........e ca o mana care m-a scoate din apa, din tristete din furie (uneori chiar pe el) si pana la urma a face sa rad.......
Nu intotdeauna ii reuseste....dar asa e el....
Deci daca nu voia sa facem ceva IMPREUNA, nu venea cu mine, nu? Si da, asa e, eu il cunosc mai bine.
EU STIU CA VREA.............DAAAAAAR ASA CUM AM MAI SPUS TARAGANEAZA PREA MULT.
Pentru toate majusculele imi cer scuze, nu "tipam", voiam sa accentuez o idee sau alta, un cuvant..
Stiu ca exista si culori dar ma grabeam.
Hai, pa, noapte buna, ca aici e seara si ma duc si eu acasa ca poate isi facae mama griji (sora mea tocami mi-a dat un apel) ca nu am ajuns inca acasa.
Te pomenesti ca si-au imaginat ca ne-am impacat si ca sunt cu el si cand colo au aflat ca nu sunt cu el si isi fac griji. Dar daca era asa, el sigur ma suna ca si el isi face griji imediat daca nu stie ce-i cu mine. Las' ca ma lamuresc eu acasa.
Va pup pe toate si va multumesc iar pentru toate mesajele voaste atat de frumoase si prietenoase.
Si pe tine buli, si pe cipcipcip. Pentru voi toate: flo]flo]
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca
slakje spune:
Elara esti o scumpa si jumatate si m-a impresionat suferintza ta.
Eu cred ca mai mult conteaza cum veti trai voi doi impreuna si cat de mult va vetzi sprijini si iubi decat o cerere in casatorie romantica cu flori si inele.
Daca te consoleaza cu ceva nici eu nu am fost logodita, noi direct ne-am casatorit.Si intrebari despre cand si ce(casatorie, kinderi) am avut si noi si raspunsul meu era: never.
Si eu cred ca nu te injosesti cu nimic daca stai cu el serios de vorba si ajungetzi la un numitor comun si la concluzia ca voi trebuie sa va casatoritzi,nu mai fi si tu asa si pune piciorul in prag si spune-i clar ca vrei sa-ti intemeiezi o familie si gata.Si lasa deoparte senzatziile de injosire ca sa vezi tu mai incolo si pe parcurs cate decizii va trebui sa iei pt amandoi, ca tot femeia saraca ajunge sa fie cea puternica si care ia deciziile capitale cand e vorba de ceva in familie, de-acum trebuie sa te obisnuiesti cu asta.
Ce sa zic intreaba-l daca ar fii de acord sa va mutatzi pt inceput intr-o chirie singuri chiar daca tu ai un salariu mai mare(si fii foarte atenta daca o vetzi face si ajungetzi sa va certatzi sa nu-i scotzi ochii cu asta) si vezi cum va merge.
Eu iti spun din proprie experientza si eu am locuit cu sotzul meu inainte de casatorie, sa vezi tu ce crize faceam in primele 3, 4 luni, vorba cuiva de aici imi venea cateodata sa-i crap capul sau sa-i pun perna pe fatza, si din cauza lui dar si din cauza mea pt ca acasa eu am fost tzinuta in puf si pana sa fac proba de locuit in 2 eu nu-mi spalasem in viatza mea vreun chilot daramite la un barbat, ce mai credeam ca masina de spalat e automat de inghetzata si sotzul meu credea ca sosetele sunt de unica folosintza dupa care locul lor e pe veci imputzite dupa dulap...intelegi? Si alte asemenea chestii...incet incet ne-am obisnuit, ne-am acomodat...am mai lasat eu...a mai cedat el...dar oricum relatzia s-a schimbat fatza de cum era.Si in cazul nostru a fost bine, dar eu cunosc si cupluri care dupa ce s-au plimbat 4 ani cand s-au mutat impreuna in 3 luni s-au despartzit.
Si sunt destui barbatzi care fac cereri in casatorie cu surle si trambitze ca apoi sa-i dea nevestei tot in bot...nu asta-i important...important e sa va mearga voua bine.
Si eu sunt convinsa ca o sa va mearga mine, hai pune problema in felul asta: vrei sa-ti intemeiezi o familie, cu sacrificii se poate, si nu te simtzi penibil ca-l ceri tu pe el...ca astea-s chestii minore.
,
Alina.
Claudya spune:
Stiti voi ca "barbatul e capul si femeia e gatul",nu?
Asa ca draga mea,intoarce gatul spre directia care-ti convine tie
!
Si-acum cum a ramas ca io tot n-am intzeles
.Nu te mai intalnesti cu el sau cum?Cu ce "te tii de cuvant"?
Aaaa si eram si eu curioasa cati ani aveti fiecare dintre voi...adica tu si iubitul tau.Asta daca nu te superi.
Asteptam sa ne mai scrii!
Mami si Emma gangurica
http://community.webshots.com/user/claudik100
http://community.webshots.com/user/claudik1000
amuleta spune:
Of, unde-au disparut cavalerii calare pe cai albi care se luptau cu balaurii sa-si salveze iubita ? Secol prozaic si minuscul !
Jeff spune:
Desi citesc de la inceput discutia, nu prea stiu ce sa-ti spun, dar pentru ca m-ai rugat, scriu..
Iubita mea, este foarte greu sa te sfatuiesc intr-o problema atat de delicata, la care raspunsul nu poate veni decat de la tine !
Stii de ce-ti spun asta ? - pentru ca sunt sigura ca mai exista multe elemente necunoscute mie, multe lucruri pe care le stiti doar voi doi, si ai vostri.
Eu, am trecut printr-o situatie similara acum 8 ani: am avut din clasa a 10 un prieten pana in anul 3 de facultate. Era cam la fel ca al tau. Nehotarat, moale (iarta-ma ca-ti spun asta dar asa cred ca este si al tau...), nu voia sa auda de casnicie, nu se lupta sa obtina un serviciu (eram in facultate, dar in timp ce eu ma duceam si la cursuri si munceam ca sa nu stau la mana parintilor, de jena asa.., el freca mentosanul toata ziulica - nu tu facultate de viitor, nu tu slujba, ceva sa vad ca misca...). Ne iubeam foarte mult, el ma adora, dar incetul cu incetul s-a cam epuizat iubirea mea, s-a uzat.
Eram innebunita la gandul ca vreau un bb - el spunea: da, ce frumos, ce dragut, dar nu acum...eu voiam sa ne casatorim - el spunea ca nu e sigur ca va face lucrul acesta vreodata !
De stat, stateam impreuna, in garsoniera mea, in lucrurile mele...etc.
Si ce crezi ca s-a intamplat ? Am plecat cu colegii de facultate la ski (domnul meu bineinteles ca nu servea - el de fapt nu facea nimic -nu sport, nu iesiri, nu excursii - NIMIC !!!), si am cunoscut un grup de francezi care lucrau in Romania. M-am "lipit" de unul dintre ei si am inceput sa ne vedem in secret. Urat, vei spune poate, dar asta am simtit ca trebuie sa fac ! Imi iroseam viata langa o persoana lipsita de curaj si personalitate, eram tanara, frumoasa, colegii mei imi faceau curte si eu simteam cum trece vremea, cum trec anii pe langa mine in zadar.
Nu am ramas cu francezul pentru ca nu eram atrasa serios de el (lui i-am frant inima, dar de stadiul de legatura platonica nu am trecut niciodata), cred ca mai mult ma incita nevoia de nou, de altceva...
Am petrecut atunci 2 luni minunate, poate unele dintre cele mai frumoase momente din perioada aceea: mergeam in fiecare zi in alt loc (el isi permitea, avea multi bani), faceam niste petreceri pe care nu le voi uita niciodata, eram in anturaj cu persoane foarte cunoscute din PRo TV si nu numai (nu dau nume). Plecam la cabana, la ski, cu grupul, pana cand respectivul m-a "somat" sa merg cu el in Grecia. Nu m-am dus...S-a intors si mi-a spus ca ma ia cu el la Paris sa-i cunosc familia ca vrea ceva serios...nu m-am dus, l-am dezamagit, a suferit, dar eu eram atat de speriata. Iti imaginezi, dupa 6 ani petrecuti cu o persoana care nu numai ca nu avea nici o initiativa dar nici nu facea macar vreo presiune asupra mea din nici un pdv., ma trezesc cu unul care ma voia de nevasta. L-am parasit...pe francez...dar si pe celalalt.
La scurt timp (perioada in care cativa barbati interesanti imi faceau curte) l-am cunoscut pe EL, cel care mi-e sot si tatal fetitei mele, si care la fel ca si francezul, este un barbat puternic, cu initiativa, cu o meserie interesanta, cu multa (poate prea multa...personalitate), care nu m-a mai lasat sa plec.
A pus mana pe mine si dupa 2 zile deja ne mutaseram impreuna (la el), iar dupa 7 luni ne casatorisem.
Cam asta este povestea mea, nu stiu ce sa-ti spun - daca-l iubesti asteapta-l, daca simti ca este atat de nehotarat, eu zic sa-i mai dai un ultimatul si apoi sa pleci.
Ti-a mai zis cineva, poate nu esti persoana cu care vrea sa faca pasul acesta, poate vrea altceva.
Si fostul meu, dupa cativa ani s-a casatorit cu o fosta colega de liceu, o fata stearsa, care nu-l atragea cu nimic in ciuda faptului ca ea suferea teribil, si pentru care el nu avea decat un maaare sentiment de compasiune.
Doamne iti multumesc si acum ca nu m-ai lasat sa-mi pierd capul, si ca nu m-am bagat intr-o casnicie care oricum ar fi esuat. Nu stiu sotia lui ce fel de om este, dar eu una, nu as fi rezistat langa un om atat de moale si nehotarat. Ori e barbat ori carpa de praf.
Scuza-ma, poate am fost prea radicala, dar eu asa sunt, spun verde in fata !
Melania & Anna-Luciana (daca vrei mai vorbim, poate vrei sa ma suni - da PM)
emaxx spune:
Buna Elara,
Uneori suntem asa de grabiti...
Sunt casatorita de 7 ani, timp in care caracterul meu "navalnic" de leoaica s-a mai domolit. Bunica mea obisnuia sa spuna ca intelepciunea vine din rabdare. In primii ani eram asa de grabita sa fac totul, si pot sa spun ca eram asa de nemultumita de viata, de sotul meu care nu era chiar asa cum vroiam eu, sau cum credeam eu ca imi doresc sa fie un sot.Nu stiu exact ce s-a intamplat cu mine in timp de am putut realiza ca fericirea este langa mine si ca nu trebuie s-o caut in alta parte.Din momentul in care am inteles ca imi iubesc sotul asa cum nu as fi in stare sa iubesc un alt barbat, viata mea s-a transformat total.Cred ca nu ne-am mai certat de cel putin 2 ani. Nu spun ca nu ma mai enervez deloc dar nu mai iau "foc".Acum sunt multumita tot timpul pentru ca este langa mine si pentru ca ma iubeste.Restul nu mai conteaza...
Cred ca atunci cand vei realiza cat de important este el in viata ta, te vei linisti. Iar daca nu vei realiza asta, inseamna ca nu este "el".
Inainte de toate, iubeste!
Ema
Jeff spune:
Acesta este al 2 lea mesaj identic pe care il postez. Rog pe moderatori sa-mi spuna ce se intampla: ori postez mesaje care nu apar, desi sunt informata ca au fost trimise, ori apar dar eu nu le pot vedea...in fine.
Elara, nu am scris pana acum pentru ca subiectul e dificil, in schimb am tot citit, dar pentru ca m-ai rugat sa-mi spun parerea, incerc...
Iubita mea, este foarte greu sa te sfatuiesc intr-o problema atat de delicata, la care raspunsul nu poate veni decat de la tine !
Stii de ce-ti spun asta ? - pentru ca sunt sigura, mai exista multe elemente necunoscute mie, multe lucruri pe care le stiti doar voi doi, si ai vostri.
Eu, am trecut printr-o situatie similara acum 8 ani: am avut din clasa a 10 aun prieten pana in anul 3 de facultate. Era cam la fel ca al tau. Nehotarat, moale (iarta-ma ca-ti spun asta dar asa cred ca este si al tau...), nu voia sa auda de casnicie, nu se lupta sa obtina un serviciu (eram in facultate, dar in timp ce eu ma duceam si la cursuri si munceam ca sa nu stau la mana parintilor, de jena asa.., el freca mentosanul toata ziulica - nu tu facultate de viitor, nu tu slujba, ceva sa vad ca misca.. ).
Eram innebunita la gandul ca vreau un bb - el spunea: da, ce frumos, ce dragut, dar nu acum...eu voiam sa ne casatorim - el spunea ca nu e sigur ca va face lucrul acesta vreodata !
De stat, stateam impreuna, in garsoniera mea, in lucrurile mele...etc.
Si ce crezi ca s-a intamplat ? Am plecat cu colegii de facultate la ski (domnul meu bineinteles ca nu servea - el de fapt nu facea nimic -nu sport, nu iesiri, nu excursii -NIMIC !!!), si am cunoscut un grup de francezi care lucrau in Romania. M-am "lipit" de unul dintre ei si am inceput sa ne vedem in secret. Urat, vei spune poate, dar asta am simtit ca trebuie sa fac ! Imi iroseam viata langa o persoana lipsita de curaj si personalitate.
Nu am ramas cu francezul pentru ca nu eram atrasa serios de el (lui i-am frant inima, dar de stadiul de legatura platonica nu am trecut niciodata), cred ca mai mult ma incita nevoia de nou, de altceva....
Dar am petrecut atunci 2 luni fantastice pe care nu o sa le uit toata viata si pe care nu le regret: ieseam in fiecare seara in alta parte, mereu cu un grup imens de francezi, intrasem in niste cercuri selecte (PRO-tevisti, VIP-uri, nu dau nume..., mergeam saptamanal la cluburi de fite, la piscina, la ski, ce mai credeam ca am ajuns in alta lume...oricum era ceva total diferit de ce traisem pana atunci(daca se poate afirma ca traisem, mai mult ma irosisem).
Francezul a stricat totul pentru ca a dorit cu disperare sa ma aiba: ca iubita, ca sotie - eu nu il doream, nu era nici frumos, nici urat, ma speria doar prin felul lui de a fi - extrem de decis si de hotarat, adica total opusul prietenului meu.
M-a somat intai sa merg cu el in vacanta in Grecia - l-am refuzat oliticos, iar apoi mi-a spus ca atunci cand se intoarce ma ia la Paris sa ma prezinte familiei. Atunci am zis pas si mi-am vazut de ale mele. M-a cautat mult timp dupa...
A urmat o perioada in care cativa barbati foarte interesanti incercau sa ma cucereasca.
La scurt timp dupa, l-am intalnit pe EL - sotul meu si tatal fetitei mele. La 2 zile dupa ce ne-am cunoscut, ne-am mutat impreuna, la 7 luni de la mutat, ne-am casatorit.
Vezi tu Elara, ce ciudata este viata asta ?
Eu cred foarte mult in destin, si mai ales in felul in care ajuti tu destinul.
Am alaturi de mine un barbat frumos, extrem de destept, cu o meserie interesanta, cu situatie materiala buna, care iubeste sportul, calatoriile, un barbat asa cum mi-am dorit, puternic, cu multa personalitate (poate prea multa...).
Ii multumesc si acum lui Dumnezeu ca mi-a calauzit pasii si ca nu mi-a luat mintile sa aleg in viata ceva nepotrivit: daca faceam un pas gresit l-as fi regretat pentru totdeauna, ma refer la situatia in care m-as fi casatorit cu prietenul din liceu.
Ti-a mai scris cineva ca poate el nu te vrea pe tine, poate vrea alceva....nu se stie, poate asa este.
Fostul meu prieten, s-a casatorit in final (de vreun an) cu fosta lui colega de liceu, o fata totalmente stearsa, care se tinea scai dupa el, si pentru care el nutrea doar un sentiment de mila ! Life is crazy....eu una nu as fi putut sta o viata langa un om fara personalitate, fara initiativa, fara un ideal.
Acum sunt multumita, am o familie, casa, masina, m-am rasfatat destul, m-am plimbat destul, copilul creste, viata curge mai departe, cu bune, si cu rele (te-as minti sa-ti spun ca totu-i dulce armonie), dar macar stiu ca la un moment dat am facut ce trebuia, ce mi-a dictat in egala masura si sufletul si ratiunea....
Te sarut, daca vrei mai vorbim, poti sa ma suni pe mobil,
Melania & Anna-Luciana
chatonel spune:
jeff, la mine apar doua mesaje scrise de tine.
Toulouse, la ville rose