Sa-i mai acord inca o luna, inca un an, cat?

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns furni spune:

Eu cred ca ai facut o obsesie din dorinta de a te vedea casatorita. Probabil esti influentata de cei de acasa (parintii fac presiuni asupra ta) si pt. a-i linisti consideri ca trebuie facut ceva. Cum bine a spus Ponicid, nu rezolvi nimic daca il cari cu forta la Starea Civila, din contra risti sa distrugi totul. Daca nu face pasul inseamna ca nu este pregatit. Mie mi se pare un tip cinstit. Elibereaza-te de gura lumii si de prejudecati si traieste relatia in profunzimea ei.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Simona27 spune:

Subscriu si io la multe din cele spuse.
Insa, nu sfatuiesc pe nimeni, nici pe dusmani sa se mute cu parinti/socri.
Trebuie sa incercati in fel si chip sa va descurcati pe cont propriu, chiar si o "gaura" in care sa stati la inceput, numa' nu cu parintii.
Stand cu parinti/socri e de fapt en exemplu 24ore/zi a conflictului intre generatii, "fiecare cu casa si obiceiurile lui".. In loc sa va cunoasteti o sa fie joc de picioare cu parintii!

Si da, recomand oricui sa stea impreuna cel putin cateva luni inainte sa se casatoreasca. Si noi ne certam de cum sta furculita in uscatorul de vase, care si el era motiv de disputa, eu vroiam pe stanga, a mea jumatate pe dreapta

Si al meu sot tot asa zicea: "boala unga, moarte sigura" si mare dreptate i-am dat.
Si eu mai cred foarte mult in puterea cuplului...noi ne-am casatorit civil, nunta mai asteapta (avem 8 ani de casnicie pt care sunt mai mult decat recunoscatoare si tot radem ca poate la 10 ani facem nunta).
Am plecat cu doua valize in lume si eu zic ca am reusit foarte bine. Si am reusit pt ca am invatat sa ne bazam unul pe forta celuilalt.
Nu aia e important, nunta sau inelul de logodna!
Si mai cred si in puterea conversatiei - discuta cu el, dar nu pe picior de razboi, ci pur si simplu prieteneste, deschide-ti sufletul,el e singurul tau prieten adevarat din lume.
S-ar putea sa ai o surpriza ca de asta se codeste la inaintare pt ca fiecare barbat in sufletul lui vrea sa ofere un cuib, vrea sa fie cel mai bun si jumatatea lui cea mai fericita. Si nu uita ca barbatii sunt in majoritatea cazurilor mult mai sensibili si mai interiozati decat femeile
Vai...m-am pornit dar ma opresc...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns slakje spune:

asa e Simona.
Sper ca Elara sa te asculte.

Alina.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns elara spune:

Fetelor, va multumesc din suflet pentru cat sunteti de dagute si de sensibile. Stiu ca nu sunt prima care o spun, dar chiar nu speram la atat de multe raspunsuri. Din pacate, din motive ce nu tin de mine, nu am putut raspunde mai devreme. V-am citit toate parerile. Am sa va raspund pe cat cu putinta ca sa raspund tuturor nelamuririlor voastre, celor care incercati cu atat prietenie sa ma ajutati. Si chiar ma ajutati. Am nu o prietena ci mai multe.

Slakje, infofun, Adela Iepure, ancasoare, Nora, tinatake, Donia, Androix,casandra, flori76, country girl, raducu,ralualexandrei, Claudya,conchita, allya, ponicid, Cristina, Adela99, Nty,chatonel, furni,Simon27 (si daca am sarit pe cineva, o rog mult sa ma scuze) va multumesc tuturor.

"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

Elara, eu zic sa faci exact ce simti tu. adica daca ai chef sa-l mai astepti, bine, daca nu, nu.

dar, sa nu cumva sa faci ceva influentata fiind de cineva din exterior (familie, prieteni samd)
mi se pare mie din ce ai scris ca esti putin presata si din exterior. eu zic sa rezisti la acest tip de presiuni, in fond e vorba de viata ta si ceilalati oricit de bine intentionati ar fi nu trebuie sa te influenteze f. mult.

subscriu si eu la ideea ca nu e deloc bine sa locuiti cu nici unii din parinti. da' deloc, deloc.

cit despre amintirea cu "cererea in casatorie" ... crede-ma e mult mai important sa ai o viata in doi fericita si implinita decit o cerere in casatorie romantica.

si mai cred ca trebuie sa te linistesti un pic si sa nu intri intr-un cerc vicios in care tu il bati pe el la cap, el se simte strins cu usa si bate in retragere si tot asa.

a, si inca ceva. incearca sa renunti la atitudinea asta disperata. chiar daca pui picorul in prag fa-o cu demnitate si, de ce nu, cu putin umor. vei avea mult mai mult de cistigat.

succes

Anca si bebitza Matei (data nasterii - 1 ianuarie 2004)

http://community.webshots.com/user/ancutza124

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns elara spune:

Ce am vazut ca nu am exprimat eu prea clar este ca nu tin atat de mult la casatorie sa o facem urgent, cat sa discutam. Claudya, tu ai pus degetul pe rana . Parca vorbeam eu. E vorba de "viata noastra", nu doar de a lui. Vreau sa ma simt inclusa in planurile lui. Surpriza de care imi spune el ca va veni daca am rabdare (si nu mai vine)nu va mai fi chiar o surpriza. Suferinta de acum, asteptarea asta, ma macina cel mai mult.
Spunea, foarte frumos si intelept, L. Blaga ca uneori cand ne dorim ceva foarte mult un lucru si se implineste nu mai avem puterea sa ne bucuram. "Ne-a costat prea mult suflet".


Si iar, ce am vazut ca nu s-a inteles. Nu tin asa tare la "hartia aia". E drept ca o vreau, recunosc, dar nu sunt disperata sau, cum ziceai tu, furni, obsedata. Nici pe departeeeeeeeee. Pot sa ma astept sa zicem pana la anul.......dar sa stabilim ceva. Sa fiu langa el.
ASTA DOARE CEL MAI TARE!!!
Sa adorm in bratele lui, sa-i simt mirosul cand ma trezesc, sa ne putem sfatui mereu asa cum m-am obisnuit, sa glumim, sa radem, sa ne gadilam asa cum ne place, sa comentam filmele, stiriel sa TRAIESC LANGA EL.
AM OBOSIT sa il vad doar pe apucate cate o jumatate de ora la cateva zile (noi eram obisnuiti sa ne intalnim aproape \zilnic si sa petrecem multe ore impreuna). Nu e vorba de dependenta, e vorba de DRAGOSTE.
Nu suntem absurzi, avem si momente cand iesim cu prietenii nostri (comuni - dar stiti cum e cand vor sa iasa numai fetele sau doar baietii, cand au preocupari diferite uneori)Dragostea nu inseamna doi oamnei care se privesc ochi in ochi ci doi oameni care privesc impreuna in aceeasi directie" - Asat suntem si noi DAR IMI E PREA GREU DUPA ATTA VREME SA LOCUIM SEPARAT.

Si iar nu s-a inteles ca noi am discuta problema. Si nu o data doar. Stie TOT ce va spun si voua, doar ca parca ceea ce smt, ceea ce vreau nu ajunge cu adevarat la el, la sufletul lui. Parca nu ma intelege. Sauuuuuuuuu poaate ca are aceleasi rationamente ca si voi, fetele care ii dati lui dreptate. Eu sa stiti ca nu ma supar pe nimeni, asa cum nu ma supar nici pe el. Il iubesc. Si sunt sigura ca ma iubeste.
Si pentru cele cateva care nu au nteles: DA. Vrea sa fiu sotia lui.
Ma asteptam sa existe si pareri diferite de a mea. Pareri care sa coincida cu a lui, dar am vrut sa vad care e "majoritatea de opinie", ca sa zic asa.

El vrea sa mai asteptam. Eu am obostit sa astept. Eu ma simt neinteleasa de el, de parca nu vede cat ma "consuma" aceasta suferinta. Daca ma iubeste cum?????? suporta sa vada ca sufar???????????
Azi sunt fericita, maine ma intristez si nu pot sa-i spun mereu ce ma doare fiindca l-as sacai,nu? Stiti ce greu mi-a fost in aceste luni cu termenele? Ma apuca asa melancolia uneori si nu ii puteam spune ce ma doare. Eu care ii spun orice am pe suflet. NU trebuia sa-l zoresc. Speram si speram. Asa sper de mai multi ani. Prima data i-am batut apropouri de logodna cand era in armata (prin vara lui 2002). Si apoi am tacut si am asteptat si am sperat si am sperat si am sperat. Trecea ziua noastra de nume (ca avem numele unor sfinti care se sarbatoresc impreuna), ziua mea de nastere, Craciun, An Nou, Sf. Valentin, 1 martie, 8 martie, si eu continuam sa sper si am sperat si in 2003 si in 2004 la fel si am obosit. .

In rest e minunat. Este tot ce-mi pot dori. De asta vreau sa fiu cu el mereu. Fiindca lucram mult (mai ales el si ne vedem putin de tot seara, dupa ora 19.30 -20.00 si nu zilnic). Am obosit sa mai fiu ca o fetiscana care se intalneste cu iubitul si apoi o conduce acasa ......Cand ma aduce acsa si apoi pleacaaaaaaaaaaaaaa Offfffffff parca imi cade cerul in cap uneori. Mi se pare IMPOTRIVA FIRII!!!!!
Parca nu e normal sa mai fie asaaa. Ma simt ca si sotia lui. Daca pe unele dintre voi, care sunteti deja sotii le deranjeaza ca simt asa imi cer scuze. Stiu ca o sa-mi spuneti ca nu stiu ce inseamna sa stau cu el sa ii gatesc, sa ii spal....Am mai stat cand si cand o saptaman sau cateva zile....am si eu o idee, nu spun ca stiu totul, tot ce inseamna si placerile dar si neplacerile traiului in doi, DAAAAAAAAAAAAAAARRRRRRRRR simt ca sunt indreptatita dupa atat vreme SA-MI DORESC ASTA.

Iar el e minunat, e tandru, e atent la tot ce-mi trebuie, ma suna mereu (si eu pe el), daca nu ne vedem nu e zi sa nu vorbim macar la telefon, imi face diverse comisioane cand poate, ma face sa rad (ahhhhhh, Doamne, asa m-am indragostit......stie sa ma faca sa rad).

Nu e normal ca atunci cand esti fericita sa vrei sa pasrezi ce ai langa tine?

Azi sunt pe culmile fericirii si-l albesc sarutandu-l.....si apoi.....din senin ...........Exemplu: Duminica asta eram foarte fericita si luni seara.........



"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns elara spune:

Scuze pentru greselile de scriere, dar fiindca de la servici nu am putut scrie, acum sunt la internet cu plata si ma grabesc sa spun cat mai multe.

Offfffff,vad ca mai muolte4 lucruri auau ramas neintelese.
Asadar:
-Nu ma preseaza nimeni, nimeni, nimeni din exeterior, e ceea ce vreau EU. Ba inca sora mea e cam de partea lui putin. Bineeeeeee, e ea e psiholog si zice ca ma intelege si pe mine da'l intelege si pe el.
Ufffffff ca si eu taaaaaareeeeeee ma mai lupta sa-l inteleg. De atat amar de vreme.
Hai sa mai si zambesc. Sa astiti si voi ca nu-s asa de disperata sai de "pe marginea prapastiei" cum probabil ca am lasat impresia.
Adevarul e ca ieri eram rau de tot cazuta "in butoiul cu melancolie". Dovada ca nu am vrut, sau nu am mai avut taria si cheful sa caut si sa mai pun nici macat "fetisoare", eu care de obicei le cam folosesc.

Eu ma consider destul de cu capul pe umeri si cu suficienta demnitate ca sa nu "ma agat" chiar ca o disperat de el. Imi pare rau ca am lasat impresia asta.Oare chiar am facut-o?????? Dar stiti ce? Chiar ca nu prea imi mai pasa asa tare ca de vreo 3 ori de la inceputul anului pana acum.......m-am pus pe jelit in fata lui....... Asat am simtit.....asta am facut.
Paaaaai, odata a fost in martie cand i-am dat termenul de o luna. A doua oara a fost cu trei zile inainte de ziua lui de nastere cand..........am explodat........O sa va povestesc si cum a fost.
Si a treia ora.......luni saeara...la telefon. Dupa ziua lui de nastere. Dar de data asat m-am decis: gata cu termenele.
Nu vreau sa ne mai intalnim pana nu vine MACAR sa imi impartaseasca planurile lui despre "misterioasa" surpriza despre carea zis ceva aseara la telefon ( cand iar am izbucnit la final in plans si am inchis zicand-ui "sa ma lase......." - pana la ora asta se pare ca m-a inteles ca nu m-a sunat). Aaaaaaa ce a zis la telefon, sa nu va tin in suspans (cum ma tine el pe mine) ca daca mai am rabdare ( de UNDEEEEEEEEEEEEEEE se cupara asa ceva ca nu mai aaaaaaaaaaaaaaam
) ca poate pe la sfarsitul anului s-ar putea sa ne mutam impreuna. E o veste buna, nu??? Chiar m-a mai linistit putin. Dar ma supara ca nu vine sa-mi spuan si mie ca eu NU SURPRIZA VREAU ci ceva de care sa agat, o speranta, un plan, "ceva palpabil".
Surpriza si suspansul ma omoara...........nu mai pot sa astept.........am asteptat destulllllllllllllllllllll.
Sa nu am intelegeti gresit, daca mai glumesc, nu vreau sa-l ironizeze pe el, nu imi ploace sa fac asa ceva, nu rad de el, mai degraba as rade de mine , dar FAC SI EU HAZ DE NECAZ.
Credeti-ma, fetelor, o spun cu mana pe inima, simt ca nu mai depinde de mine, nu mai gasesc IN MINE RESURSELE NECESARE SA SPER, SA ASTEPT...........dac apoate cineva sa-mi dea RABDAREA ASTAAAAAAAAA.
OOOOOOOOOOFFFFFFFF CE BINE AR MAI FI!
Dar eu simt ca am avut ataia ani al rand.

Iar o iau pe aratura, nu? Pai cred si eu ca las impresia ca-s disperata!
Hai ca scriu alt mesaj sa explic si cum a fost in wk ala, cu trei zile inainte ziua lui si cum e si cu parintii lui, ca tot ma intreba o fata (scuze ca nu mai stiu cine) daca ai lui ma vor sau nu.

"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns elara spune:

Despre parintii lui. Ma plac amandoi, chair foarte mult. Se poarta foarte bine cu mine, se poarta ca si cum asa fi deja nora lor. Nu fac diferente intre noi doi, de ziua noastra de nume ne iau cadouri la amandoi, cand e ziua mea sau martisor primesc cadouri si de la ei sau macar flori. M-au luat cu ei la rude la tara. Cand vin ei de la tara mereu imi aduc si mie cate ceva, pentru acasa (branza, oua, verdeata, fructe..........) Nu stiu ce as mai putea povesti, imi vorbesc frumos mereu. Nu pot sa spun ca sunt prietena la catarama cu vreunul din ei,.... diferenta de varsta, dar sunt convinsa ca nici nu isi imagineaza ca nu as deveni nora lor. Dar cand o sa fie asta....... nu stiu.

Si ai mei il iubesc pe el. Se poarta foarte bine cu el. Tata chiar il prefera pe el fata de prietenul surorii mele (si ei au tot cat noi ca s-au cunoscut cu o luna inaintea noastra).

Acum, sa povestesc cum a fost inainte de ziua lui. Ma dusesem la el ca ai lui erau plecati iar in wk la tara si cand se intampla asa (la cteva saptamani odata) ma duc si stau la el. Si ca de obicei, m-am dus incantata cu gandul al un wk de vis, m-am "pregatit" asa cu toate armele feminine din dotare, la el acasa am facut mancare amandoi, a mancat mai mult el (ca eu sunt la regim si, apropo, in seara sta nici nu ma mai duc la sala, ca am venit la internet sa va scriu), ne-am uitat la tv si mai spre seara cand ne mai incalzisem putin si sa facem si noi dr...... m-a apucat tristetea............Da' o tristete fetelooooooorrrrrrr....Si nu era prima data dar alte dati ma stapaneam si ascundeam tot adanc in suflet. Si acum nu am mai putut si nu mai aveam chef si i-am spus ce ma macina ...ca e buba mea veche........ ca nu mai pot.. ca m-am saturat sa fiu "nevasta de wk" .......ca daca tot vin la el ai lui oricum stiu, ca doar nu-s "dusi cu sorcova" ce mai incolo-incoace .....macar sa facem ceva........ I-am spus ca nu mai pot.....ca atinci cand facem dr....... ma gandesc ce frumos ar fi sa stiu ca fac dr...cu sotul meu.....
Dar asa??????? Ce astept? De ce sa stau asa de atatia ani langa el daca el nici macar nu aduce subiectul in discutie si o fac doar eu? De ce nu discutam si cu rudele noastre? Sa pot spune si eu ca sunt logodnica lui, ca de aia stau langa el, sa nu mai am senzatia aia ciudata ca poate isi ziec cineva ca stau de fraiera pe langa el si el nu mi-a promis NIMIC, nici nu ne-am logodit macar!.
Mergem la tara la ei, sau la mine si vorbim cu rudele si mai intreaba, stiti voi cum e, unul -altul " da' voi cand va casatorit?", "da' voi cand faceti unul?" (asta cand e vreun copilas prin preajama). Si mie imi vien sa le strig: PAI CU CINE? Ce? Mi=a zis ceva? Mi-a promis ceva, ca ma ia de nevasta?" .
Nu stiu daca ma intelegeti...... Stiu ca poate dau impresia ca ma supara "gura lumii" da' nu-i asa. Asat imi doresc eu, asa m-as simti sieu intr-o situatie mai fireasca, mai decenta.... Offffffff nu ca acum mi-ar fi jena ca altfel nu mai acceptam atatia ani statutul asta dar simt ca E CAZUL SA TRECEM LA ETAPA URMATOARE!

De asta vreau SI logodna!!!!!
Ma intelegeti?
Macar, ancasoare, Androix, sau tu, Naty. Voi ati trecut (mai mult sau mai putin asemanator) prin asa ceva.

Mi-am printat raspunsurile voastre de la servici, le-am citit in autobuz si acum o sa va mai raspund pe ici colo la unele din voi.

Nora, foarte bine ai subliniat tu, ca am zis "ne iubim".
Ponicid, sa nu te superi , dar eu nu pot sa pun in practica sfaturile tale, bine intentionate - sunt sigura, dar nu pot sa fiu nesincera cu el. Eu imi pun sufletul pe tava si imi place sa cred ca primesc si eu la fel.Deci nu pot sa ma fac ca uit sa ii dau telefon..sau altele.. Mi-a fost si asa greu sa ii ascund offffffffful meu cand au fost aceste termene, norocul meu ca stia sa ma faca sa uit destul de des, ma facea fericita....dar si "uitarea" asta cat putea sa tina???.....
Fericirea daruita de iubitul meu era ca "ludanumul" care te face sa uiti. Licoarea lui te imbata si cand te trezesti doare si mai rau.......

Casandra, sfatul tau cu sa strangem bani e foarte bun, da' eu daca stau la ai mei nu prea am cum ca o duc cam rau, da' el la ai lui a si sytrans ceva ca ei o duc mult mai bine. Si am zis deja ca oful meu e ca nu stiu de unde sa mai am rabdare inca 2-3 ani .....Offfffff
Ralualeandrei, nu ii e teama de responsabilitati,sau cel putin asa vreau eu sa cred. Voi ce ziceti din tot ce v-am povestit despre el pana acum?
Conchita eu stiu ca sunt eu ALEASA! Nu asta e buba. Am explicat mai sus.
Cristina, stai fara grija ca nu-i e lui teama ca o sa-l bag in lesa, ca nu-s genul. Si apoi el nu iese la berica. Prefera sa bea acasa. El iese la un targ de masini.........la de-astea, la un fotbal cu baietii (nu pe stadion).
Infofun, Raducu, Adela99, . Simt ca voi parca m-ai inteles putintel mai bine.

"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns casandra spune:

Elara, m-ai impresionat!
Din ce am inteles eu, tu il iubesti si esti sigura si ca el te iubeste, dar vrei sa iti dovedeasca ca vede viitorul vostru impreuna. Tu ai fi fericita si daca iti cumpara un inel si te cere de sotie, nu neaparat sa va casatoriti acum sau sa va mutati impreuna cat de curand, ceea ce nu va recomand, oricat de mult v-ati iubi, pentru ca nu e bine nici cu parintii, nici sa va cheltuiti banii pe chirie, mai bine puneti niste bani deoparte pentru casa voastra, zic eu. Oricum, banii astia sa ii puneti deoparte, nu sa ii cheltuiti pe alte chestii, ca banii puteti sa ii cheltuiti si daca nu stati impreuna...
Dar de ce nu va intalniti mai des? Chiar daca nu locuiti impreuna, puteti sa mai ramaneti unul pe la altul, sau sa va petreceti week-end-urile impreuna.
Pai un inel ar putea sa iti cumpere, chiar daca nu sta asa bine cu banii, si o logodna in familie nu cred ca ar fi prea costisitoare.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns elara spune:

Eiiiiiii, Casandra, vezi ASTA NU INTELEG NICI EU!

Dar si mutat imreuna vreaaaaaaaaauuuuuuuuuuuuuuuuuu.
Biiiiineeeeeee, fie la sfarsitul anului, mai pot sa astept pana atunci, da' sa-mi zica si mie solutia sa simt xca se sfatuieste si cu mineeeeeeeee. Nu sa astept mereu asaaa

"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca

Mergi la inceput