Venirea lui Rares pe lume!

Aveam o fetita(si o mai am si acum)de 10 ani cand m-am hotarat sa mai fac un bebe.Sotul meu a asteptat sa iau eu decizia asta desi el isi dorea mai de demult timp inca un copil.In toata aceasta perioada eram impotriva ideii de a mai face inca unul.Pur si simplu nu mai vroiam desi imi plac foarte mult copiii.Nu se punea problema starii materiale, a sanatatii mele....ci pur si simplu nu vroiam.

Asta pana intr-o zi cand m-am hotarat.De fapt a fost ca o cerinta a corpului, a sufletului meu.Nu pot sa explic ceea ce am simtit atunci, dar intotdeauna mi-am ascultat corpul(in masura in care se putea, normal).
Asa de nerabdatoare eram ca dupa fiecare...incercare, hop a doua zi imi luam un test de sarcina.Normal ca-mi iesea negativ....dar eu habar n-aveam ca ar fi iesit pozitiv dupa cel putin doua saptamani...

Exact in perioada in care am aflat ca-s insarcinata a aflat si sotul meu ca tatal sau era foarte grav bolnav.Bucuria pe care ar fi trebuit s-o simta la aflarea vestii ca vom mai avea un bebe a fost umbrita....dar l-am inteles pt ca stiu cum e sa ti se imbolnaveasca grav un parinte.

Cu sarcina pana la 3 luni si jumatate n-am avut probleme.Aveam greturile inerente, m-am lasat si de fumat(de fapt nu mai puteam fuma de greata).Cam de la 3 luni au inceput niste dureri suspecte in partea de jos a abdomenului...pe care le-am tratat cu indiferenta(nu aveam si alte simptome).
Cand m-am dus la controlul lunar(sarcina a vea 4 luni jumatate)la d-l doctor Badea...m-a anuntat ca trebuie sa-mi faca cerclaj ca am dilatatie de 2 cm.Chiar a doua zi mi-a facut cerclajul.In urma acestui cerclaj mi-a interzis orice efort, chiar si simple plimbari.Trebuia sa stau in pat toata ziua.Initial m-am gandit ca o sa-mi priasca ceva odihna...dar n-a fost asa.Timp de cateva luni am stat numai intr-o durere.Chiar si in pat.Am suferit si am plans...chiar cand ma duceam la toaletaNici dus nu-mi puteam face fara sa ma doara ingrozitor.Sunt destul de tare la durere....dar atatea zile, luni...mi-au pus capac.

M-am dus la fiecare luna la control, la Bucuresti.Drumul cu masina era un chin....La 37 de saptamani de sarcina mi-a desfacut cerclajul dar nu m-a oprit sa ma interneze, desi oricand puteam naste.La acest moment am fost nemultumita de d-l doctor, drept urmare am luat hotararea de a naste in Slobozia.
Pt ca in saptamana 37 spre 38 aveam niste dureri cumplite la fiecare miscare a bebicului, ca nici nu mai stiam ce sa fac:sa ma bucur ca misca sau nu?, m-am tot internat in ideea ca trebuie sa nasc, dar omuletul nu vroia si pace.
Pana la urma am pierdut dopul acela gelatinos, am inceput sa pierd lichid amniotic, m-am internat ,mi-au provocat nasterea pt ca nu dadeam nici-un semn ca as naste desi pierdusem mult lichid.Pt ca nu inaintam cu dilatatia....s-a luat hotararea de a face cezariana.
In sinea mea eram bucuroasa....dar nu stiam ce ma asteapta.Astfel ca la ora 22.52 s-a nascut baietelul meu, avea 3.100 si 52 de cm.A avut scor APGAR 8(era nascut totusi la 38 de saptamani).Nu l-am vazut imediat dupa nastere pt ca am avut anestezie generala.
Operatia s-a prelungit pt ca se declansase o hemoragie pe care intr-un sfarsit au oprit-o.Fuga la reanimare, procedura standard.Am stat cam 10 ore la reanimare...m-au dus in salon apoi.
Exact cand doctorul imi explica ca uterul meu este plin de fibroame mici, din cauza lor avand si hemoragia aceea destul de puternica din timpul operatiei...s-a declansat o noua hemoragie, asa de puternica...ca m-am speriat si eu si doctorii.Au incercat in zadar sa mi-o opreasca...cu injectii, cu gheata...chiar se gandeau sa ma chiureteze, dar n-a fost posibil pt ca pur si simplu curgea sangele din mine siroaie...siroaie.

Ce sa mai, la aproape 13 ore de la cezariana am fost dusa de urgenta la o noua operatie...unde nu au putut decat sa-mi faca o histerectomie, altfel imi puteam pierde viata.

Nu va mai spun cat de cumplit m-am simtit dupa aceea pt ca am pierdut muuuuult sange.
Pe micutul meu l-am vazut exact cand mi se declansase hemoragia, mi-l adusese o asistenta.Eram speriata de ce mi se intampla dar tot am putut sa ma uit cu drag la el...si sa constat ca-i un mic caraghios.Nu semana cu nimeni:))

Am trecut prin multe....dar nu regret absolut nimic din ce mi s-a intamplat.

Acum e o minune de baietel si sanatos tun(de fapt el asa s-a nascut).Stiti si voi cum e....

Toate cele bune!

bibi spune:

Dragutza si curajoasa.
M-a cam luat cu ametzeala povestea ta, mai ales ca initial si pe mine ma amenintase dr. cu o histerectomie. Din cauza uterului fibromatos riscul asta era destul de mare (a fost "o fericire" toata sarcina avand in vedere ca vestea am aflat-o pe la inceputul sarcinii). Una peste alta eu am scapat ( si abia acum inteleg de ce dr. s-a opus categoric ideii de cezariana)si astept cu nerabdare sa raman din nou insarcinata.
Felicitari pentru curajul tau si aplauze pentru stoicismul cu care le-ai indurat pe toate!
Sa-ti traiasca puiutii si sa va bucurati de ei!

lorelei_19 spune:

Miruna, sa-ti traiasca nazdravanul si fetita, sa fii fericita si sa va ocroteasca Dumnezeu pe toti!
Saracutza de tine, imi imaginez cam prin ce-ai trecut vazand hemoragia aia. Bine ca s-a terminat totul cu bine! Sa fiti sanatosi!
Lorelei

Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

Anina_n spune:

Ma bucur ca s-a terminat totul cu bine, pana la urma ! Felicitari, esti o femeie puternica si curajoasa ! Multumim pentru povestea nasterii baietelului tau !
Sa va traiasca, alaturi de surioara lui mai mare !



Nina & Nina-Cristina (2 ani in ianuarie)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina

Andre_eam spune:

Sunt o membra noua a acestui forum.Am tot citit si m-am hotarat sa incep si eu sa particip efectiv.
Ti-am citit povestea(care de fapt n-a fost poveste) si m-a impresionat foarte mult.

Esti o femeie curajoasa si cred si eu ca a meritat tot efortul si tot chinul prin care ai trecut.

Sanatate celui mic, fetitei, tie si intregii tale familii!

Babee spune:

Felicitari Miruna!Numai o mama poate sa se intareasca si s apriveasca detasat dupa ce se termina totul..dar cu bine.
Sanatate multa voua

'Fiecare dintre noi este un inger cu o singura aripa.Si nu putem zbura decat imbratisandu-ne unul pe celalalt.'

http://www.unet.univie.ac.at/~a0209879/botez.html
Iubi si Phillip (6.02.2004)

sinzi_ana spune:

Sa te bucuri de mititel in fiecare minut al vietii lui!!! Asa cum ne bucuram si noi de Davidutu nostru mic.
Sinzi
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana