Aveti fobii?

Eu am citeva,dintre care una REA de tot:SERPII!!Nu pot nici macar sa vad unul desenat de un copil pe asfalt,simt ca-mi creste tensiunea instantaneu,un gol in stomac,sint paralizata!!Nu pot sa ma uit linistita la discovery,nu pot sa rasfoiesc o revista pina nu se uita cineva inainte sa vada daca sint poze cu serpi,nu pot sa suport nici macar ca cineva sa imite sisiitul unui sarpe.Chiar cind scriu cuvintul,ma ia un fior pe sira spinarii!!
Stiu si de la ce mi se trage.Eram mica,aveam cam 3-4 ani,cin am fost la Gradina zoologica.Am intrat la reptile(nu mi-era frica atunci)si m-am tot cocotat eu sa vad mai bine un crocodil.Ceea ce nu am vazut(era un perete de sticla)era un ditai sarpele incolacit foarte aproape de perete..nu am mai realizat ca e un geam despartitor,am crezut ca sarpele este aproape aproape.Am avut un soc..ca sa vedeti cit este de sensibila copilaria si cu cite sechele raminem!!
Cert este ca viata mea este limitata,din cauza acestei fobii pe care nu o pot controla in nici un fel.
Si mai nou,ca sa pun capac,de cind am fost gravida am capatat o fobie groaznica la ..mers cu masina mica.Aceleasi simptome..nodul in gitgol in stomac..CE MA FAC FRATILOR???
Voi aveti fobii?CUm "supravietuiti" cu ele???

Otilia spune:

Eu cu serpii n-am treaba, chiar am vazut unul mititel (care o sa se faca mare ) in gradina mea zilele trecute si n-am simtit nimic deosebit... Alta data m-am pozat cu un sarpe (de cabaret) la git... Nu mi-e frica de reptile, (serpi, sopirle) in schimb mor daca vad paienjeni, nu de-aia micuti, dar aici avem unii IMENSI si negri!
Chiar aseara am facut o criza, am intrat in biroul meu si am vazut un monstru de-asta pe perete!!! L-am chemat pe sotul meu sa-l omoare, el ca nu, ca paienjenii poarta noroc, ii zic ba da pentru ca eu nu traiesc cu asa ceva in casa. El hop da cu papucul si monstrul fuge... Am facut scandal ca eu plec de acasa si am inchis calculatorul, am trintit usile... Am scos bariera din titini si m-am incuiat in alta camera, tot privind peste tot sa vad daca nu ma ataca alt monstru!!! Pina la urma, sotul, inspaimintat din cauza mea, a reusit sa prinda bestia!!!
Alta data tot asa era unul imens si negru in camera in care dormea bebe, incerc eu sa-l prind si el scapa! Ei bine, l-am luat pe bebe cu noi in pat si a fost un cosmar noaptea aia, nu am dormit deloc de frica sa nu... cada bebe din pat. Pe ticalosul ala nu l-am mai gasit niciodata...

~Otilia&LaAdelita~ www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Otilia" target="_blank">

iileana spune:

Impresionanta povestea ta cu serpii. Dar cu masina ti se trage de la vreo intimplare anume?

Da, eu am una, si anume oaresce claustrofobie. S-a declansat (sau am devenit eu constienta de ea) in urma cu vreo 8 ani. Trebuia sa fac un RMN -un soi de tomografie mai complicata, presupunea sa stai cuminte intr-un tub cu diametrul putin mai mare ca al meu si, dat fiind ca zona vizata era craniul, cu o masca din bare metalice pe figura, timp de vreo 20 de minute. Din trei incercari succesive, recordul personal a fost de 30 de secunde...Cum ai zis si tu, nod in git, gol in stomac, plus transpiratii reci si o stare de panica de nedescris. M-au dat pe usa afara, nervosi ca le stric aparatul si invitindu-ma sa revin numai in stare de anestezie totala...Cum traiesc cu ea? Nu folosesc liftul, urc si 11 etaje pe jos la nevoie, nu prea mai ma duc in Laptaria lui Enache, chestii d-astea...Probabil ca nu o sa ma fac niciodata astronaut, si nici cu submarinul n-am sa calatoresc...

adda spune:

Eu am o problema cu serpii, ramele, omizile...cu tot ce e lung si misca ...chiar si un viermisor cat de mic imi provoaca fiori pe sira spinarii (mi-e frica pana si de viermii din cirese )...
Si mai am o fobie: intunericul ...Daca se intampla sa petrec noaptea singura aprind toate luminile din casa si ma trezesc din ora in ora ...din acest motiv nici nu ma uit la filme horror....atata imi trebuie: sa vad un monstrulet in film sau vreo scena sangeroasa-rau si eu sa fiu singura noaptea in casa! brrrr!

Dragostea e intotdeauna gata sa ierte, sa aiba incredere, sa spere si...sa indure orice urmeaza.

infofun spune:

Paianjenii si gandacii oricat ar fi ei de mici sunt o oroare pt mine. Din aceasta cauza mi-e teama sa mut canapele sau dulapuri ce nu au fost miscate mai mult de 3 luni din locul lor, caci e posibil sa intalnesc astfel de “orori” Cel putin cand vad paianjani mari su gandaci mari, simt cum incep sa tremur, nu stiu daca e chiar frica sau scarba?!

Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!

roxana1974 spune:

VIESPILE. Prefer de 1000 de ori sa ma muste un paianjen mare sau sa am de-a face cu un sarpe, pe bune. Daca vad o viespe intr-o incapere ies automat afara pana e indepartata. Daca se apropie de mine vreuna afara ma isterizez. Prietenii si cunostintzele s-au "obisnuit".
In coshmarele mele cele mai nasoale apar viesiple. Bashka k am vazut un reportaj pe Discovery (draku' m-a pus sa ma uit) ku niste viespi otravitoare mari cat China, care traiesc in ceva paduri tropikale, puii mei, erau atat de rele incat scuipau victima in ochi cu venin dupa care...cica 100 de viespi din acelea, in cateva zeci de minute omoara 10.000 de albine. Ziceau acolo ceva de genul: bine ca traiesc acolo in paduri si nu au de gand sa porneasca la drum...
Pe locul 2 dar la o distantza maaaaare de tot se gasesc rechinii...mi-am jurat ca n-o sa fac baie in ocean.

lorelei_19 spune:

cainii- cinofobie mai exact. cand trec pe langa un caine mi se strange carnea pe mine. in mare parte reushesc sa ma stapanesc, dar cand depaseste inaltimea de 30 cm e tare greu. asta era si este cea mai mare groaza a mea in romania si asta e motivul cel mai mare pentru care ma bucur ca nu mai locuiesc in ro: de cate ori n-au sarit la mine caini vagabonzi, de cate ori nu m-am chircit de groaza in apropierea vreunui canin????

Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

conchita spune:

chestia cu serpii e ciudata rau de tot, daca ii vad la teveu, prin filme sau daca ii visez paralizez de groaza si am atacuri de panica. in realitate insa, n-am nici o treaba, cand eram mica ii alergam si chiar ma jucam cu ei. bine, cu d'aia din Ro de gradina. aici vad copiii din cartier pescuindu-i pe aia din lac toata ziua, iarasi n-am nici o spaima, ba se intampla sa ma implic si eu in pescuiala. nu pot sa-mi explic fenomenul, cum de am fobie de serpii care nu sunt prezenti, iar de cei din realitate nu? hm...
mai am o fobie, un fel de agora combinata cu claustro, dar si asta intr-o forma pe care nu o inteleg: numai in spatii foarte largi sau foarte mici(malluri si masini). daca merg in mari aglomeratii(stadioane) imi pierd vederea la propriu, totul devine incetosat, iar in masina tre sa fie geamul deschis tot timpul, iarna-vara nu conteaza, altfel am senzatii cumplite de sufocare.

mi se pare absolut induiosator cand ma gandesc cat de puternica este fiinta umana totusi, si cat de vulnerabila in acelasi timp. culmea e ca suntem puternici cu ce ne depaseste, dar o insecta mica si sfrijita, de pilda, actioneaza ca foarfeca Dalilei in pletele lui Samson. :))


Authority Zero

Victoria spune:

Mie imi plac reptilele, rozatoarele, etc... DAR...gandacii de bucatarie, aia rosii si scarbosi, nuuuu. Slava Domnului ca eu nu am avut niciodata in apartament, dar, pe unde s-a intamplat sa vad, am murit de scarba...Prefer sa vad 10 sobolani decat unul de ala, bleahhhhh


V.

veni, vidi, Victorie!

descintec spune:

io incerc sa imi gasesc una mica, mititica..si nimic, mai frate..mai sunt oameni fara fobii sau sunt defecta, ca cei care nu simt durerea, de exemplu?

D.

Rayuela spune:

Vorbea cineva (scuze ca nu imi aduc aminte cine)ca exista metode de "vindecare".Am vazut si eu la suedezi un studiu pe tema asta...erau mai multe terapii,unele te luau cu frumuselu'..altele drastice.Una,referitoare chiar la serpi:te baga intr-o incapere cu un sarpe(evident ca neveninos)si te lasa acolo.Cica faci un soc,dar trece si iti dai seama ca dracu(sarpili) nu e chiar asa de negru.Faza amuzanta este ca pentru o asemena "terapie"trebe sa si dai cam 10000 de coroane(o mie de dolari)..adicaatalea,pacatele mele..sa-mi dau si salaru sa ma incuie cu un sarpe!!HAHA!!Glumeti specialistii astia!
Eu m-am consolat cu ideea ca pentru mine nu exista leac si incerc sa supravietuiesc cum pot.Ce sa va mai spun...cind am fost insarcinata ,a fost un cosmar din punctul asta de vedere..mi-a fost teama constant ca pierd sarcina daca vad un sarpe!
Culmea e ca eu ma impac bine cu ginganiile..gindaci,paianjeni,viespi..etc.
Conchita,si eu am o forma "mai usoara" de agorafobie,dar oricum,nu se compara cu serpii..rezist mult mai eroic.
Am auzit de o femeie care ajunsese alergica la..barbatul ei..o apuca mincarimea cind il vedea..dar asta e alta mincare de peste