VICTORIE-campylobacter!!

finul meu de un an si 4 luni are o infectie intestinala cu campylobactercare nu a cedat la tratamentul cu antibiotice. A facut o pauza de 2 saptamani si, dupa analiza, a iesit din nou acelas lucru. Alternativele ar fi sa inceapa din nou tratamentul cu antibiotic, sau sa stea asa sa vedem ce se mai intimpla. Problema este ca exista o gramada de repercusiuni posibile foarte nasoale dc. nu este tratata. Forumul este prea incarcat sa ma lase sa caut daca s-a mai discutat subiectul, va rog mult sa ne sfatuiti ce sa facem, sau sa ne dati link-uri, merci, merci


ardit

gioto spune:

nu am gasit nici eu mai nimic in arhiva forumului,nu stiu mai nimic despre aceasta infectie insa am gasit niste link-uri care sper sa-ti fie utile.s-ar parea ca in unele cazuri vindecarea poate dura 3-4 sapt.citeste aici:
http://kidshealth.org/parent/infections/stomach/campylobacter_p2.html da-i go to next page.
http://www.about-campylobacter.com/page4.htm
http://vm.cfsan.fda.gov/~fsis/FSISCAMP.HTML fii atenta la ce-i dai sa manince(daca ai inceput diversificarea)iar daca alaptezi la ce maninci tu.

MonicaGj spune:

Boli contagioase si transmise de insecte:

Infectiile cu Campylobacteria
Intrebãri frecvente

Ce este campylobacterioza?
Cât de des intâlnitã este campylobacteria?
Ce fel de bacterie este campylobacteria?
Cum se diagnosticheazã infectia?
Cum poate fi tratatã campylobacterioza?
Existã consecinte pe termen lung?
Cum apare infectia?
Cum sunt contaminate apa si alimentele cu campylobacteria?
Ce se poate face pentru a preveni infectia?
Informatii utile pentru prevenirea campylobacteriozei.


--------------------------------------------------------------------------------


Ce este campylobacterioza?

Campylobacterioza este o boalã infectioasã cauzatã de o bacterie din clasa Campylobacter. Majoritatea persoanelor care se imbolnãvesc prezintã crampe, dureri abdominale, diaree si febrã la circa 2 – 5 zile dupã contractarea infectiei. Diareea poate contine chiar si sange si poate fi acompaniatã de stãri de ametealã si vomã. In mod normal boala dureaza 1 sãptãmanã. Unele persoane infectate nu prezintã nici un fel de simptome. La persoanele cu un sistem imunitar slãbit, campylobacteria poate pãtrunde in sânge si poate cauza astfel o infectie extrem de gravã care poate provoca chiar si decesul pacientului.



Cât de des intâlnitã este campylobacteria

Campylobacteria este bacteria care cauzeazã majoritatea cazurilor de diaree. De obicei este vorba doar despre cazuri izolate si nu despre o epidemie. Campylobacterioza apare cu precãdere vara. Cel mai des afectati sunt sugarii si tinerii de sex masculin. Desi campylobacteria nu provoacã in mod normal moartea, se estimeazã cã aproximativ 500 de persoane mor anual datoritã infectiei cu campylobacteria.



Ce fel de bacterie este campylobacteria?

Organismul campylobacteriei este de fapt un grup de bacterii in formã de spiralã care pot provoca boli atat la oameni cat si la animale. La oameni boala este cauzatã in special de o specie numita Campylobacter jejuni; 1% dintre cazuri sunt cauzate de o altã specie. Campylobacter jejuni se dezvoltã cel mai bine la temperatura corpului pãsãrilor si se pare cã acestea chiar sunt purtatoare ale bacteriei. Bacteria nu poate suporta mediul uscat si este ucisã de oxigen. Ea se dezvoltã numai in prezenta unei cantitati de oxigen mai mici decat concentratia din atmosfera. Congelarea cãrnii reduce considerabil numãrul de bacterii.

Cum se diagnosticheaza infectia?

Existã mai multe tipuri de infectii care pot cauza diareea precum si aparitia sangelui in momentul defecarii. Analiza fecalelor poate oferi informatii sigure asupra acestui subiect.



Cum poate fi tratatã campylobacterioza?

Teoretic, toate persoanele infectate cu campylobacteria isi revin fãrã a fi necesar vreun tratament. Consumarea de lichide este foarte importantã pentru a preveni deshidratarea. In cazuri mai grave pot fi folosite antibioticele, cum ar fi eritromicina sau fluoroquinolone, care pot scurta durata de aparitie a simptomelor dacã ele sunt generate de o faza de inceput a bolii. Decizia asupra necesitãtii administrãrii de antibiotice trebuie luatã de cãtre medicul dumneavoastrã.



Existã consecinte pe termen lung?

Majoritatea celor care suferã de aceastã boalã isi revin complet dupã 2 - 5 zile, desi uneori poate dura panã la 10 zile. In urma infectiei cu campylobacteria apar foarte rar consecinte pe termen lung. In unele cazuri urmarea campylobacteriozei poate fi artrita; in altele o boalã rarã care afecteazã nervii si care se declanseazã la cateva sãptãmani dupã incetarea bolii initiale. Aceastã boalã, numitã sindromul Guillain-Barreacute, apare in momentul in care sistemul imunitar atacã nervii propriului organism, generand astfel o paralizie ce dureazã cateva sãptãmani si care necesitã de obicei ingrijiri speciale. Se estimeazã cã in unul din 1000 de cazuri de campylobacteriozã boala degenereazã in sindromul Guillain-Barreacute.



Cum apare infectia?

Cele mai multe cazuri de campylobacterioza apar in urma contactului cu carnea de pasãre (crudã sau insuficient de bine gãtitã). Numãrul organismelor campylobacteria care pot genera boli la oameni este foarte mic (mai putin de 500). Chiar si o picãturã de lichid scursã din carnea de gãinã incã negãtitã, poate infecta o persoanã. Folosirea acelorasi ustensile, atat la tãiatul cãrnii, cat si la prepararea altui aliment, fãrã a le spãlã in prealabil, poate duce la aparitia infectiei. Organismele Campylobacter din carnea crudã se pot rãspandi si in alte alimente. In mod normal bacteria nu se transmite prin contact direct, dar aceasta se poate intampla dacã persoana infectata produce o mare cantitate de diaree. Animalele pot fi si ele infectate, iar unele persoane au contactat infectia in urma contactului cu fecalele unui animal bolnav.



Cum sunt contaminate apa sau alimentele cu campylobacteria?

Multe pãsãri de curte sunt purtãtoare ale campylobacteria, aceasta insemnand cã bacteria este prezentã in organismul lor, dar ele nu se imbolnãvesc. Campylobacteria se poate rãspandi cu usurintã de la o pasare la alta prin intermediul apei sau prin contactul cu fecalele infectate. Atunci cand pasãrea este sacrificatã, bacteria poate trece din intestine in carne. Campylobacteria se mai gãseste si in mãruntaiele pãsãrilor, mai ales in ficat.

Laptele nepasteurizat poate fi si el contaminat dacã vaca respectivã este purtãtoare a unei infectii cu campylobacteria in uger sau dacã laptele este infectat din cauza bãlegarului. Apele necurgãtoare si izvoarele montane se pot infecta datoritã fecalelor vitelor sau pãsãrilor sãlbatice. Infectia este extrem de des intalnitã in tãrile in curs de dezvoltare, prin urmare turistii trebuie sã acorde atentie mãsurilor preventive.



Ce se poate face pentru a preveni infectia?

Existã cateva reguli simple pentru prevenirea infectiilor cu Campylobacteria. Medicii care descoperã persoane infectate si laboratoarele care identificã bacteria ar trebui sã isi prezinte concluziile autoritatilor competente. Dacã numãrul de cazuri este mare aceasta poate insemna cã mai multe persoane au fost expuse la o sursã de infectie care mai poate infecta si alte persoane dacã nu este detectatã rapid. Se crede cã bacteria se poate rãspandi prin apa de bãut a pãsãrilor de curte. Prin urmare asigurarea unor surse de apã curatã poate preveni rãspandirea infectiilor cu Campylobacteria si poate reduce cantitatea de carne infectatã care intrã pe piatã.



Informatii utile pentru prevenirea campylobacteriozei

Gãtiti corespunzãtor toate produsele pe bazã de carne de pasãre. Dacã intr-un restaurant vi se serveste carne de pasãre insuficient de bine fãcuta, refuzati-o.
Spãlati-vã pe maini cu apã si sãpun inainte de a incepe pregãtirea cãrnii. Spãlati-vã pe maini cu apã si sãpun dupã ce ati terminat aceastã operatiune si inainte de a atinge orice altceva.
Folositi ustensile separate pentru pregãtirea mancãrurilor de origine animalã.
Spalati cu apã si sãpun toate ustensilele folosite la pregãtirea mancãrurilor de origine animalã.
Asigurati-vã cã persoanele suferind de diaree, in special copiii, se spalã frecvent pe maini, pentru a reduce riscul rãspandirii infectiei.
Spãlati-vã pe maini cu apã si sãpun dupã ce ati intrat in contact cu fecalele animalelor de casã.

ardit spune:

multumesc mult gioto, mai ales primul link a fost util, merci mult moniq este foarte util tot ce mi-ai trimis, mai ales povestea cu cutitul folosit la taierea carnii si pe urma la altceva fara sa fie spalat cu det. (cite femei sunt atente la astfel de detalii?). In ceea ce priveste tratamentul, puiul a luat eritromicina in prima etapa de tratament si, acum, doctorita a recomandat ampicilina. Este normal la un copil asa de mic sa fie dopat cu atitea antibiotice?! Eu as prefera un tratament mai natural, aveti idee ce am putea sa-i dam?
Merci

ardit

adrianangi spune:

quote:

---

Originally posted by ardit

multumesc mult gioto, mai ales primul link a fost util, merci mult moniq este foarte util tot ce mi-ai trimis, mai ales povestea cu cutitul folosit la taierea carnii si pe urma la altceva fara sa fie spalat cu det. (cite femei sunt atente la astfel de detalii?). In ceea ce priveste tratamentul, puiul a luat eritromicina in prima etapa de tratament si, acum, doctorita a recomandat ampicilina. Este normal la un copil asa de mic sa fie dopat cu atitea antibiotice?! Eu as prefera un tratament mai natural, aveti idee ce am putea sa-i dam?
Merci

ardit

---

Din pacate, infectiile numai cu antibiotic se trateaza. Dar trebuie dat un antibiotic care are eficienta in asftel de caz. Banuiesc ca atunci cind au fost facut analizele si s-a descoperit aceasta bacterie, vi s-a facut si o lista cu antibiticele eficiente in acest caz. Daca nu, repetati analiza la un cabinet profesionist. Eventual Instit. Cantacuzino (Eroilor). Antibiticele sunt singurele care pot invinge infectia, dar schimbarea tratamentului mareste rezistenta bacteriei in lupta cu ele...

Multa, multa sanatate celui mic!



Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

ardit spune:

adrianangi cum adica schimbarea tratamentului mareste rez.bacteriei? Si ce este de facut? este mai bine sa ia tot eritromicina? la antibiograma amandoua antibioticele au iesit ca fiind bune. Si totusi noi am prefera un tratament naturist... Poate ne ajuta cineva si cu un sfat in sensul asta. Merci mult pentru sfatul cu Cantacuzino, m-am gindit si eu ca mai tre'facuta o analiza in alta parte pt.ca daca nu a cedat la primul tratament, una dintre posibilitati este sa nu fie campylobacter (!)
merci mult

ardit

MonicaGj spune:

Info medical - Articole Enterocolitele acute Vineri, 14 Mai 2004
Meniu principal
Cuvant inainte
Despre noi
Servicii medicale
Abonamente
Analize de laborator
Servicii pe specialitati
Alte servicii

Contact
Link-uri utile

Informatii
Noutati
Info medical

Documente
Formulare medicale

Preferinte
Add to Favorites
Make Home Page

Download



Enterocolitele acute

dr. Tatiana Carata-Dejoianu - medic specialist medicina generala si epidemiologie

Enterocolitele sunt afectiuni ale tractului digestiv determinate de infectii diverse, cu bacterii, virusuri, ciuperci, paraziti. Manifestarile obisnuite sunt emisia de scaune numeroase, moi, insotite sau nu de greata, varsaturi, dureri abdominale, febra, frisoane, alterarea starii generale. Manifestarile generale sunt date fie de diseminarea agentului infectios ori a toxinelor acestuia in tot organismul, fie - cel mai frecvent - de pierderile importante de apa si minerale, consecinta diareei si a varsaturilor.
Printre agentii etiologici ai enterocolitelor acute sunt de amintit :

Bacterii - Salmonella, Shigella, Escherichia coli, Campylobacter etc.;
Virusuri - enterovirusuri, rotavirusuri, virusul Norwalk, adenovirusuri;
Ciuperci - candida, in special la pacientii imunodeprimati sau care au primit anterior tratamente prelungite cu antibiotice;
Paraziti - Giardia lamblia (cu frecventa mare a infestarii in randul populatiei, dar nu intotdeauna cu manifestari clinice), Balantidium coli, Blastocystis homnis, Cryptosporidium (diaree aparuta la persoanele cu imunodepresie), Entamoeba histolytica (produce dizenteria amibiana, intalnita in zonele tropicale).
Patrunderea in organism a agentilor infectiosi se face pe cale orala, prin intermediul apei, alimentelor sau mainilor murdare, contaminate. Unii vectori (muste, gandaci, rozatoare etc.) pot vehicula si imprastia microorganismele pe o distanta mare. Prin urmare se pot imbolnavi intr-un anume moment toti cei care au consumat un anume aliment contaminat sau apa dintr-o sursa contaminata, precum si cei care au venit in contact direct cu acestia nerespectand r egulile de igiena elementare.
O problema medicala mereu actuala

Sezonul vara-toamna se asociaza cu frecventa maxima a cazurilor de enterocolita, dar exista si agenti infectiosi implicati preponderent in imbolnavirile aparute in sezonul rece (Virusul Norwalk, rotavirusurile). De asemenea, raspandirea infectiilor pe cale digestiva este favorizata de factori economico-sociali (nivelul de salubritate, aprovizionarea deficitara cu apa, igiena individuala si colectiva precara).

Un caz aparte il reprezinta enterocolitele acute aparute la persoanele care calatoresc in zone nu obligatoriu endemice pentru infectii digestive (asa numita "diaree a calatorului"). Acestea se infecteaza de obicei prin ingestia de alimente (legume, fructe) sau apa contaminate. Diareea in acest caz poate fi datorata si schimbarilor de regim alimentar, consumului de preparate specifice zonei, condimente. Microorganismele cel mai des implicate in enterocolitele turistilor sunt: E.coli, Shigella, Salmonella, rotavirusurile, stafilococii enterotoxici, Giardia lamblia, Entamoeba histolytica. In 20 - 30 % dintre cazuri, agentul infectios declansator ramane neidentificat. Datorita multitudinii de microorganisme cauzatoare si a posibilitatilor de raspandire, enterocolitele acute reprezinta o problema medicala mereu actuala.

Ce putem face cand ne-am imbolnavit?

Prevenirea bolii este posibila prin respectarea regulilor de igiena individuala: spalatul mainilor cu apa si sapun inaintea oricarei mese, spalarea eficienta a alimentelor care se consuma neprelucrate termic, spalarea si dezinfectarea tacamurilor, veselei, prin utilizarea numai a apei provenite din surse sigure, necontaminate, iar cand acest lucru nu este posibil, a apei fierte si racite ori a apei minerale imbuteliata corespunzator.

Ce-i de facut daca imbolnavirea a aparut ? Nu intotdeauna tratamentul cauzei, adica eradicarea agentului infectios cu ajutorul antibioticelor, este indicata. Diareea provocata de virusuri nu raspunde la tratamentele antibiotice. In plus, utilizarea nerationala a antibioticelor duce la perturbarea florei intestinale normale nepatogene sau determina selectionarea unor tulpini microbiene rezistente la antibiotice. Pe prim plan in tratamentul enterocolitelor este corectarea pierderilor de lichide si electroliti. Aceasta se realizeaza prin consumul de lichide - ceaiuri neindulcite, apa minerala (plata), zeama de orez, supa de morcovi. Utila este adaugarea sarurilor de rehidratare care se gasesc in farmacii, in pliculete cu dozaj corespunzator. Pentru calmarea durerilor abdominale se pot utiliza antispastice ( numai la recomandarea medicului), aplicatii de caldura pe abdomen. Varsaturile pot fi combatute cu medicamente de tipul Emetiral, Torecan, Metoclopramid, dar numai la indicatia medicului si in dozaj corespunzator. De cele mai multe ori, cu un regim alimentar adecvat, enterocolitele se vindeca in cateva zile. Regimul alimentar este bazat pe orez fiert, branza proaspata, mere rase, supa de zarzavat strecurata, carne fiarta. Sunt excluse legumele si fructele crude, lactatele si prajelile. Regimul trebuie mentinut 2 - 3 zile dupa disparitia simptomelor.

Administrarea de antibiotice se face numai la indicatia medicului

Antibioticele sunt utilizate in unele cazuri de enterocolite bacteriene: dizenteria bacteriana, gastroenterite cu Salmonella, cu risc de bacteriemie si localizari extraintestinale, forme care nu raspund la dieta si la medicatia simptomatica, forme recidivante, enterocolite ale sugarului, cu coproculturi pozitive. Totodata sunt recomandate in enterocolite ale copiilor din colectivitati, enterocolite ale personalului din sectoarele cu risc epidemiologic crescut si enterocolite cu febra persistenta. Administrarea de antibiotice se face numai la indicatia medicului. Antibioticul recomandat, doza zilnica, durata tratamentului, difera in functie de etiologia enterocolitei, gravitatea bolii, varsta pacientului. In diareea calatorilor se poate utiliza Doxiciclina (Vibramycin) 100 mg/zi sau Cotrimoxazolul (Biseptol) 2 tablete de 2 ori pe zi.

Enterocolitele acute cu modificarea starii generale, cu deshidratare mare trebuie spitalizate in vederea reechilibrarii hidroelectrolitice rapide si a prevenirii complicatiilor. Se spitalizeaza enterocolitele aparute la persoana care lucreaza in sectoare cu risc de a provoca epidemii (industria alimentara, comertul cu produse alimentare, alimentatia publica, distributia apei). O mare atentie trebuie acordata enterocolitelor sugarilor si copiilor mici, deoarece acestia se deshidrateaza mult mai usor, fiind astfel predispusi formelor severe de boala.

Enterocolitele acute sunt boli care pot fi in mare masura prevenite cu respectarea normelor de igiena corespunzatoare. Ele au in general o evolutie autolimitata in timp, regimul alimentar bogat in lichide si de protectie digestiva, fiind cheia de bolta in remisia formelor necomplicate.


sus






Copyright © 2002 - 2004 - C.D.T. "Dr. Victor Babes"


Asta am mai gasit eu.
Mai caut.
Poate te ajuta.
Oricum , atunci cand discuti cu medicul , e bine sa cam stii "cu ce se mananca", boala pe care ti-o zice el acolo...parerea mea.
Eu de obicei o bombardez cu intrebari pe doctorita noastra.

MonicaGj spune:

Medicamente


Cauta: Descriere Nume
orice cuvant toate cuvintele



A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z


Nume: KLACID, susp. de uz ped., Producator: Abbott Laboratories

--------------------------------------------------------------------------------
Prezentare farmaceutica: Suspensie de uz pediatric. Flacoane, continand dupa reconstituire 60 si 100 ml suspensie Claritromicina 125 mg/5 ml.

Actiune terapeutica: Claritromicina este un antibiotic apartinand familiei macrolidelor. Claritromicina isi exercita activitatea antibacteriana prin inhibarea sintezei proteice legate de subunitatea ribozomala 50S. Klacid este activ in vitro impotriva urmatoarelor microorganisme: Streptococcus agalactiae, Streptococcus pyogenes, Streptococcus viridans, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae, Neisseria gonorrhoeae, Listeria monocytogenes, Legionella pneumophila, Mycoplasma pneumoniae, campylobacter pylori, campylobacter jejuni, Chlamydia trachomatis, Brahamella catarrhalis, Bordetella pertussis, Staphylococcus aureus, Propionibacterium acnes. Studiile clinice au demonstrat aparitia nivelelor plasmatice maxime la doua ore de la administrarea orala a unei doze unice de Claritromicina, cu valori de 0,35 mcg/ml dupa o doza de 100 mg, si respectiv de 3,97 mcg/ml dupa o doza de 1.200 mg. Timpul de injumatatire al drogului pare a fi dependent de doza. Mai mult, alimentatia nu s-a dovedit a avea o influenta semnificativa asupra biodisponibilitatii acestei forme farmaceutice. Dupa absorbtie, Claritromicina difuzeaza rapid in majoritatea tesuturilor, mai putin in SNC, fara diferente semnificative de concentratie. Claritromicina este metabolizata de ficat, metabolitul cel mai important fiind 14-hidroxi-N-desmetil-claritromicina, care atinge nivele plasmatice maxime de 0,5 mcg/ml si de 1,2 mcg/ml la 2-4 ore dupa administrarea unei doze de 250 si, respectiv, de 1.200 mg. Numai dupa administrarea unei doze de 1.200 mg au putut fi identificate nivelele plasmatice scazute de descladinozil - claritromicina. Procesul metabolic tinde la saturatie la doze mai mari. La 5 zile de la administrarea orala sau i.v. de Claritromicina marcata cu C14, 35% din doza a fost excretata in urina si 52% in materiile fecale.

Indicatii: Tratamentul infectiilor cu germeni sensibili la Claritromicina. Infectiile tractului nazofaringian (amigdalite, faringite), si ale sinusurilor paranazale. Infectiile tractului respirator inferior: bronsite, pneumonii bacteriene si pneumonii atipice. Infectii ale pielii: impetigo, erizipel, foliculite, furunculoze si placi septice.

Mod de administrare: Doza zilnica in mod uzual recomandata este de 15 mg/kg corp/zi, fractionata la 12 ore. Doze pediatrice recomandate, bazate pe greutatea corporala.

Dozare calculata pentru 7,5 mg/kg corp la 12 ore:

Greutatea corporala(kg)Doza (la 12 ore)125 mg/5 ml 5 ml
962,5 mg2,5 ml la 12 ore
17125 mg5 ml la 12 ore
25187,5 mg7,5 ml la 12 ore
33250 mg10 ml la 12 ore
Claritromicina poate fi administrata fara ajustarea dozei in prezenta afectarilor hepatice, daca functia renala este normala. Cu toate acestea, in situatia unei afectari renale grave, cu sau fara afectari hepatice coexistente, este necesara micsorarea dozelor sau prelungirea intervalelor de administrare.

Supradozare: Daca au fost ingerate doze mari de Claritromicina, pot surveni tulburari gastro-intestinale. Pot surveni de asemenea reactii sistemice, care trebuie tratate imediat cu spalaturi gastrice si prin masuri de sustinere. Deoarece Claritromicina nu poate fi eliminata din organism prin hemodializa sau prin dializa peritoneala, este necesar sa fie luate masuri energice pentru eliminarea din tractul digestiv a drogului inca neabsorbit, aplicand in acelasi timp o terapie simptomatica adecvata.

Contraindicatii: Claritromicina este contraindicata la pacientii cu hipersensibilitate la macrolide. Sarcina. Alaptare. Insuficienta hepatica severa.

Precautii: Claritromicina, fiind in principal metabolizata si excretata de catre ficat, trebuie luate precautii speciale cand este administrata la pacientii cu afectari ale functiilor hepatice; de asemenea la pacientii cu insuficienta renala severa si la varstnici (peste 65 ani). S-a demonstrat ca, Claritromicina poate interfera cu nivelele plasmatice ale carbamazepinei, acestea putand creste semnificativ. Pacientii carora li s-a administrat o asemenea combinatie trebuie sa fie monitorizati clinic si, daca este necesar, trebuie operate modificari semnificative ale posologiei. Claritromicina poate produce o crestere a concentratiilor plasmatice de teofilina, totusi fara sa justifice modificarea posologiei acesteia. Ca si la alte macrolide, sunt posibile interactiuni cu warfarina si cu ciclosporinele.

Reactii adverse: Dupa administrarea orala a Claritromicinei, s-au raportat unele tulburari gastro-intestinale (greata, pirozis, dureri abdominale, diaree), cefalee si rash cutanat. La folosirea macrolidelor sunt posibile cresteri tranzitorii ale GOT - GPT, care sunt in mod normal reversibile dupa intreruperea administrarii. Deoarece in timpul testelor clinice cu Claritromicina nu s-au experimentat probleme mai severe privind ficatul, trebuie luat in calcul ca pentru antibioticele din aceasta clasa pot surveni, in mod exceptional, episoade de hepatita colestatica. Ca si in cazul altor antibiotice, in timpul tratamentului cu Claritromicina se pot rareori inregistra suprainfectii cu bacterii rezistente sau cu fungi, necesitand intreruperea administrarii si adoptarea unei conduite terapeutice adecvate.




© 2004 Anet Software. Programming and Design Dazoot Software.
Powered and hosted by @net.

ardit spune:

multumesc moniq, esti o comoara, esti o dulce iti doresc numai bine


ardit

ardit spune:

VICTORIE, ultima analiza a iesit OK, fara sa mai fie nevoie sa mai facem tratamentul cu al doilea antibiotic (ampicilina), tratament pe care l-am amanat cu frica in san ca poate se rezolva... Si s-a REZOLVAT cu ceaiuri de cimbrisor, menta si afine(fructe de afine), dieta normala dar orez cit cuprinde, banane, mere, supe zarzavat, NU sucuri de fructe, NU zahar.
Va multumesc mult moniq, adrianangi, gioto ca v-ati rupt din timpul vostru ca sa ma sfatuiti, sunteti minunati

ardit

adrianangi spune:

Ma bucur din suflet! Dumnezeu sa-i dea multa sanatate celui mic!

Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm