A fost un vis...

A fost un vis, din care m-am trezit brusc, parca presimtind furtuna ce se apropie….
Pacatul ce l-am savarsit? Am iubit… Am fost inrobita de dragoste, cum e omul inrobit de aer, apa si credinta….
4 ani, care ar trebui sarbatoriti in luna iulie. Patru ani, in care am fost eroii unor clipe si zile si poate vieti de fericire, pe care nu le vom uita niciodata..
Este roman si din februarie 2003 locuieste in Canada, locul in care urma sa ne intemeiem o familie, dupa nunta. Au trecut luni intregi de dor si lacrimi, telefoane date uneori si de 3-4 ori pe zi, doar ca sa-mi auda vocea, mail-uri, scrisori trimise prin cunostinte care veneau in Romania…
Inainte sa plece, am asezat fotografia lui in asa fel incat sa-l pot privi oricand: cand mi-e greu, cand mi-e bine, cand ma napadesc amintirile.
A venit si ziua in care a venit acasa, inainte de Craciun, ziua in care mi-a demonstrat ca dragostea poate invinge distanta, ziua in care lacrimile noastre s-au amestecat… Au urmat prea putine zile de fericire, timp in care aproape nu ne-am dezlipit unul de altul.
Cu 2 zile inainte sa plece, mi-a pus pe deget un inel superb si m-a cerut de sotie. Probabil, Calea Victoriei (nume predestinat?) rasuna si acum de “DA!”-ul meu…
Si a plecat, rugandu-ma, ca si anul trecut, sa il astept…
Au urmat telefoane aproape zilnice, visand la nunta noastra, planuri despre casa pe care sa o cumparam in Canada, cum sa o decoram…
6 noiembrie 2004. Data cand ar fi trebuit ca din ochii mei sa curga lacrimi de fericire. Data cand ar fi trebuit sa imbrac rochia de mireasa. Data cand ar fi trebuit sa devin sotia lui.
In loc de asta…
15 martie. Ziua in care i-am auzit vocea atat de draga, pentru ultima oara, spunand ca ma va suna a doua zi, sa discutam despre nunta. A inchis, spunandu-mi “Te iubesc, Gurita!”…
Asteptam cu nerabdare sa sune a doua zi, cum promisese. Nu a sunat. “Nu-i nimic”, mi-am spus, “poate nu a avut timp, ma suna maine”. A mai trecut o zi. Nu a sunat. Seara, i-am dat un mail, cu o veste rea: aflasem de moartea unei persone dragi si simteam nevoia sa ma linisteasca. Nu a raspuns. Din experienta stiam ca daca nu ma suna in cursul saptamanii, ma suna sigur in week-end, asa ca am decis sa am rabdare, chiar daca ma uscam de dorul lui.
Am inceput sa ma simt rau, dar nu am dat importanta. Pentru mine, sa-mi fie rau cand circul cu masina, e ceva normal, deoarece am rau de masina.
A venit si sfarsitul de saptamana. Nici un semn. Am inceput sa imi pun intrebari si sa ii trimit cate un mail, in care, printre cuvinte dragastoase, intrebam si de ce nu suna. Nici un raspuns. Au trecut zile intregi, cu mail-uri dragastoase, unele glumete, altele serioase, altele… speriate. Nimic.
Mi-a fost rau intr-una din zile. “E normal, plang mai mereu si nu prea mai dorm, de-asta ma doare si capul”.
Trec zilele, una cate una, linistite, ducandu-se in vesnicie. Astept in continuare sa ma sune.
In alta zi, in timpul unui seminar, mi se face rau. “E prea cald in sala”. Incep glumele prietenelor “Nu cumva…?” Bine, ceva s-a dereglat, am mai luat putin in greutate, dar… Apoi... 2 teste “gresite” si un medic, care ma pune sa imi amintesc, calculeaza… Acelasi rezultat! “Sarcina. Aproximativ 12 saptamani. Felicitari, domnisoara!”. Nu se poate! Am luat pilule! Cele de urgenta. Numai ca EL a insistat sa nu le iau decat dupa ce il conduc la aeroport, ca sa mai avem timp de …, adica dupa mai mult de 72 de ore, termenul maxim, cat scrie in prospect. Acele pilule nu se iau mai mult de 4 pe luna, iar eu deja luasem 2, deci trebuia sa tragem de timp. Imi amintesc ca intr-una din zilele cand a sunat, i-am spus acest lucru. A ras si a spus ca eu trebuie sa intru in rochia de mireasa, dar la anul... Nu m-a speriat nici faptul ca “intarzia”, doar pilulele respective deregleaza…
Au trecut zile...
L-am sunat acasa; nu a raspuns si m-am vazut nevoita sa ma intretin cu robotul de destul de multe ori. Am sunat la serviciu, unde mi s-a facut legatura in biroul lui. De si mai multe ori! Pana cand, dintr-o greseala, probabil, a raspuns, a ascultat cateva zeci de secunde si a inchis, pentru ca, neauzindu-i vocea de atata timp, m-am blocat si in afara de “Hello?”, n-am scos nimic. Am realizat ca ma recunoscuse si el, abia cand am sunat iar si a intrat robotul… de atunci, aceasta e singura varianta de a-i auzi vocea…
Au trecut alte zile…
Au venit Sarbatorile de Pasti, desigur, fara nici un semn din partea lui. Daca pana atunci, cei dragi ma descoseau daca si cu ce anume l-am suparat, eu negand asemenea lucru, in zilele care au urmat s-au convins ca are ceva, nu doar cu mine, ci cu toti ai mei, pentru ca nu a sunat macar sa ureze “Cristos a inviat!”.
In fiecare luna vizitez o matusa a lui si nici de Pasti nu am lipsit. De data aceasta, erau si parintii lui, care nu prea ma au la suflet. Ideea este ca desi le spusese ca ne vom casatori in toamna, erau foarte mirati ca deja am stabilit data nuntii, lista de invitati, nasii si tot ce este nevoie pentru o nunta. Le-am spus ca urma sa trimita banii pentru pregatirile de nunta cu cateva zile inainte de Pasti si tot atunci sa le spuna totul. A fost prima oara cand am stat de vorba normal cu parintii lui si cand pot spune ca m-au acceptat ca viitoare nora.
Nu m-am gandit o clipa sa le spun alor lui ce se intampla cu mine, nu stiam cum vor reactiona si in plus, el ar trebui sa stie primul. Dar cum sa-i spun, daca nu pot lua legatura cu el? Si uite asa, au trecut alte zile...
Nimeni pare sa nu stie nimic din ceea ce se intampla cu logodnicul meu sau daca se stie ceva, nu vor sa aflu. Pe parintii, fratele si matusa lui ii suna, cred ca si pe alte persoane, numai pe mine nu. Matusa lui sustine ca de fiecare data cand il intreaba de ce nu ma suna, schimba subiectul si in scurt timp inchide telefonul.
Am plans si am reinceput cursurile. La care nu prea ma pot concentra.
In 2 saptamani incep sesiunea! Nu vreau sa pierd examenele, dar nu pot invata.
Nu stiu ce sa fac!
CUM ii spun? Il sun si las mesaj pe robot, ii dau un mail? Peste cateva zile va trebui sa merg la matusa lui. Sa o rog sa-i transmita? Cum va reactiona? Daca va reactiona…
Imi doresc enorm un bebe, chiar isi dorea 5 copilasi, cu conditia ca eu sa le fiu mama, dar primul era programat abia anul viitor.
Curand se vor implini 2 luni de cand nu mai stiu nimic de el. Nu mai stiu daca va mai suna, daca ne vom casatori; pregatirile de nunta trebuiau incepute de mult…
De ce nu suna?
Nu pot sa cred ca am pierdut totul tocmai acum, cand ma bucuram si credeam mai mult ca oricand in iubirea noastra.
E departe de mine si-mi lipseste… Mi-e dor de el. Mi-e dor de el ca nimanui…
Simt ca pierd si ultimele raze de speranta… Am obosit sa sper si sa cred.
Imi este teama sa visez mai departe… si nu stiu ce sa fac...







Raza de soare

"Atat timp cat mai putem zambi, cauza nu-i inca pierduta." (W. Shakespeare)

saphir spune:

Draga mea, fii tare, gandeste pozitiv atat pentru tine cat si pentru minunea care creste in tine.
Sunt convinsa ca exista un raspuns la toate intrebarile tale, dar numai el, poate sa ti le ofere.
Alege una dintre variantele expuse de tine, cea mai convenabila si anunta-l ca va fi tatic, sunt convinsa ca in sufletul lui, indiferent care ar fi motivele pt care nu te suna, ceva se va schimba.



Saphir si Amos Daniel (26.02.04)
http://community.webshots.com/user/ClimAmos

pulstar spune:

Draga Raza,
imi pare rau ca trebuie sa treci prin ceva atat de cumplit, cu atat mai mult acum, cand traversezi o perioada atat de delicata in viata ta, aceea de a deveni mama, cand ar trebui sa traiesti plenar sentimentul fericirii si implinirii ca femeie.
Eu nu pot sa inteleg acei oameni care seamana sperante desarte si promit un lucru pe care ulterior nu il pot duce la bun sfarsit.
Ce anume l-a determinat sa sisteze orice legatura cu tine? Sa fie oare alta femeie la mijloc sau pur si simplu nu mai este atat de sigur ca vrea sa renunte la viata lui de burlac? Orice ar fi eu una nu as putea sa iert atitudinea lui de las. Mie una mi-ar da de gandit aceasta atitudine. Esti sigura ca vrei sa-ti imparti viata cu un om care nu-ti ofera garantia unei certitudini? Daca esti sigura ca nu si-a schimbat adresa de e-mail si isi verifica mail-urile regulat, atunci cred ca ar fi mai inspirat sa-i scri lui direct si sa-i dai vestea. Apoi vezi ce se intampla, daca da vre-un semn. Oricum ar fi, va trebui sa iei o decizie, deoarece viata nu te asteapata si nu are rost sa te consumi pentru un barbat care probabil nici nu te merita.
Sunt alaturi de tine si iti tin pumni! Fii puternica!

lorelei_19 spune:

Lash din partea lui ca nu-ti da nici un semn de viatza. Imi pare rau pentru tine, treci prin niste momente foarte foarte grele. Roaga-te la Dumnezeu sa te ajute, sa-ti dea putere, si lui sa-i dea minte sa se intoarca la voi (tu si bebe), la viitoarea lui familie.
Uuuuf, ai grija de tine, si sa fii iubita si fericita.

Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

ruxi spune:

Draga Raza de soare, sunt alaturi de tine cu multe ganduri bune. Din pacate, dupa ce am citit tot ce ai scris, mi-a venit in minte celalalt subiect, la fel de devastator, al Danzei, in care tot asa, dupa clipe nemaipomenite petrecute impreuna, dupa planuri facute si sperante impartasite, a urmat o ruptura brusca, in urma careia s-a descoperit ca de fapt lucrurile nu stateau deloc asa, ba din contra.
Stiu ca nu-ti va veni usor, dar mie imi face impresia ca ceva l-a facut sa renunte, ceva ce nu tine de tine absolut deloc. Modul las in care procedeaza necatadicsind sa-ti dea macar un telefon, un mail, un semn ceva cu o minima explicatie, ma face sa cred ca se simte cu musca pe caciula, si ca probabil nu mai are ganduri de viitor cu tine, daca intradevar le-o fi avut vreodata. Nu te supara pe mine, stiu ca probabil te va durea cand vei citi, dar eu asa simt ca stau lucrurile. Un om cu inima deschisa, cu dragoste pentru tine, cu planuri de casatorie si de copii, un om curat la suflet, nu ti-ar fi inchis telefonul cand ti-a recunoscut vocea, nu te-ar fi lasat doua luni fara sa-ti dea nici un semn, nimic.
Nu pot sa-ti spun ce sa faci, insa iti pot spune ce as face eu: as renunta sa-mi mai fac vreun gand de casatorie si chiar de a fi impreuna cu acea persoana, dar as incerca sa aflu totusi ce s-a intamplat. Ah, curiozitatea bat-o vina! I-as scrie un mesaj in care i-as spune cam esenta a ceea ce ne-ai spun tu noua, in mesajul tau, dar cu mai putina disperare, adica fara sa-i dau impresia ca sunt distrusa, ca ma agat cu disperare de el, de dragostea lui, un pic mai detasat si mai calculat. As incepe de exemplu:" Inteleg ca "noi" nu mai exista, ca nu va fi nici o casatorie si nici o familie...." dupa care i-as spune ca dupa tot ce a fost si tot ce ne-a unit, inteleg sa primesc macar o minima explicatie. L-as anunta si de existenta copilului, dar doar atat, doar l-as anunta, fara sa-i cer absolut nimic. Eu asa as face, nu zic ca asa e bine, poate iti mai dau si fetele alte idei. Daca nici in urma acestui mail nu as primi nici macar un raspuns cat de mic, mi-as lua adio de la el fara sa mai ezit.
Nu merita!
Ai grija de tine si de bebita din burtica, nu dispera, vei razbate!
Iti doresc numai bine, sa se rezolve cat mai curand si cum e mai bine pentru tine!


Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si 8 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

mamicaluitheo spune:

quote:

---

Originally posted by ruxi

Draga Raza de soare, sunt alaturi de tine cu multe ganduri bune. Din pacate, dupa ce am citit tot ce ai scris, mi-a venit in minte celalalt subiect, la fel de devastator, al Danzei, in care tot asa, dupa clipe nemaipomenite petrecute impreuna, dupa planuri facute si sperante impartasite, a urmat o ruptura brusca, in urma careia s-a descoperit ca de fapt lucrurile nu stateau deloc asa, ba din contra.
Stiu ca nu-ti va veni usor, dar mie imi face impresia ca ceva l-a facut sa renunte, ceva ce nu tine de tine absolut deloc. Modul las in care procedeaza necatadicsind sa-ti dea macar un telefon, un mail, un semn ceva cu o minima explicatie, ma face sa cred ca se simte cu musca pe caciula, si ca probabil nu mai are ganduri de viitor cu tine, daca intradevar le-o fi avut vreodata. Nu te supara pe mine, stiu ca probabil te va durea cand vei citi, dar eu asa simt ca stau lucrurile. Un om cu inima deschisa, cu dragoste pentru tine, cu planuri de casatorie si de copii, un om curat la suflet, nu ti-ar fi inchis telefonul cand ti-a recunoscut vocea, nu te-ar fi lasat doua luni fara sa-ti dea nici un semn, nimic.
Nu pot sa-ti spun ce sa faci, insa iti pot spune ce as face eu: as renunta sa-mi mai fac vreun gand de casatorie si chiar de a fi impreuna cu acea persoana, dar as incerca sa aflu totusi ce s-a intamplat. Ah, curiozitatea bat-o vina! I-as scrie un mesaj in care i-as spune cam esenta a ceea ce ne-ai spun tu noua, in mesajul tau, dar cu mai putina disperare, adica fara sa-i dau impresia ca sunt distrusa, ca ma agat cu disperare de el, de dragostea lui, un pic mai detasat si mai calculat. As incepe de exemplu:" Inteleg ca "noi" nu mai exista, ca nu va fi nici o casatorie si nici o familie...." dupa care i-as spune ca dupa tot ce a fost si tot ce ne-a unit, inteleg sa primesc macar o minima explicatie. L-as anunta si de existenta copilului, dar doar atat, doar l-as anunta, fara sa-i cer absolut nimic. Eu asa as face, nu zic ca asa e bine, poate iti mai dau si fetele alte idei. Daca nici in urma acestui mail nu as primi nici macar un raspuns cat de mic, mi-as lua adio de la el fara sa mai ezit.
Nu merita!
Ai grija de tine si de bebita din burtica, nu dispera, vei razbate!
Iti doresc numai bine, sa se rezolve cat mai curand si cum e mai bine pentru tine!

---

Exact acelasi lucru ti l-as fi spus si eu/ Fi tare si gandeste-te la bebe din burtica.

Noi aici suntem si cand ai nevoie de prieteni nu ezita sa mai scrii.

Cu drag si tinem pumnii sa iei decizia corecta.

andreea mamica de theo si de florin

http://community.webshots.com/user/mamicaluitheo

Simona_B spune:

Draga mea, eu l-as anunta despre existenta lui bebe. Asta din mai multe motive: pt linistea mea, pt a primi si ceva explicatii si a-i auzi opinia, pt ca ai fata de bebe datoria asta. As zice chiar ca ar fi bine sa fii sigura ca a ajuns la el vestea aceasta, adica sa obtii o reactie. Cine stie, poate va fi cea pe care o astepti!
Oricare ar fi reactia lui, tu incearca sa privesti cu obiectivitate: se poate sa fie ff reticent si sa te demoralizeze, sau poate fi ff cooperant, dar sa nu mai poti avea incredere asa cum ai avut...
Oricum, de lamurit, trebuie sa lamuresti lucrurile!
Iti tin pumnii si pt minunea din tine!

infofun spune:

Buna Raza de Soare! Zambeste caci si maine e o zi si nu esti singura esti cu bebita din burtica.Imi pare nespus de rau pentru tine, ma doare sa aud de durerile atat de mari a unora dintre noi. Daca as avea o putere ti-as alina sufletul, iar lui i-as lua si cea mai mica farama de noroc si l-as face sa te iubeasca cu disperare, exact in momentul cand tu n-ai sa mai simti nimic pentru el, caci va veni si acel moment, sunt sigura.Tu trebuie sa afli ce s-a intamplat, caci mai tarziu te va inteba aia mica si n-ai sa stii ce sa-i raspunzi.Exact asa ai putea sa-ti incepi un mail sau o scrisoare:"Spune-mi macar ce s-a intamplat , cu noi, caci mai tarziu va trebui sa-i spun copilului nostru ce fel de tata a avut, da a avut, caci ai fost prezent doar la conceptie..."Scriei in asa fel incat sa vada ca tu nu mai ai aceleasi sentimente pentru el, scriei sa-si dea seama ca tu ai sa devii mama copilului lui, dar atat.
Nu-i cersi iubire NU MERITA pentru ca e un las. Tu fii o luptatoare si ai grija de bb caci macar atat ai sa ai din urma marii tale iubiri.Sa nu fii trista, faptul ca ai ramas insarcinata este un semn ca tu ai sa fii fericita oricum, despre el insa ma indoiesc ca va putea gasi fericirea.O sa te regrete foarte mult insa va fi tarziu.Iti spun din proprie experienta, eu nu am ramas insarcinata insa mi-am gasit fericire absoluta, exact cand eram mai distrusa.Acum este el nefericit, si va fi o viata caci, imi jurase multe fara sa le indeplineasca.
Ai grija de cel mic si concentreaza-ti atentia la sanatatea copilului, si apoi vezi cum mai decurg lucrurile. Iti doresc multa fericire in viata atat de multa incat sa uiti complet de aceste clipe.
Ai grija de examene, caci ai sa ai nevoie de un job pentru a-l intretine bine pe cel mic.Ridica-te si fii puternica, nu te lasa doborata de suferinta, ai sa vezi ca toate astea te vor cali bine.
Sanatate multa lui bebe si tie pace sufleteasca!

Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!

danis spune:

si daca nu ai fi fost insarcinata, tot ar fi trebuit sa-ti spuna ceva...

acum lucrul cel mai important, presupunand ca iti doresti sa pastrezi copilul indiferent ce se va intampla cu voi ca si cuplu, desigur, este copilul; ar trebui sa stie de existenta lui, indiferent de modul in care vrei sa-i comunici, pentru ca are dreptul; desi modul inconstient in care te-a expus riscului unei sarcini inainte de a pleca ... :(
daca decizia de a pastra sau nu copilul depinde de decizia lui, atunci ar trebui sa fii pregatita sufleteste pentru cazul in care vrea sa va despartiti, sau nu vrea copilul (desi declarase inainte ca "vrea 5")

oricum, miroase a lasitate si a rele, imi pare rau sa-ti spun asta

si inca ceva: esti intr-o perioada foarte delicata si trebuie sa ai grija de tine si sa nu te pripesti sa iei o decizie definitiva

ce as face eu... mi-as vedea de viata (cu sau eventual fara copil) dar FARA EL, daca a avut lasitatea si josnicia sa te lasa asa si atata vreme in ceata

fii tare!

elara spune:

Iti scrisesem un mesaj mai lung, frumos in care spuneam mai multe, mai detaliat, insa mi s-a blocat calc. si am pierdut tot. Asa ca acum am sa rescriu insa pe scurt.
Am citit acum cateva opinii aparute pana miam restartat eu calc. si sunt similare cu a mea.

Si eu i-as spune despre copil, ata, fara sa cer nimic ci doar l-as anunta fiindac e dreptul lui sa stie. Si chiar daca m-ar vrea inapoi nu l-as primi. Si nici nu l-as trece pe certificat ca tatal copilului. Asa sunt eu, mai orgolioasa... as vrea sa-l doara ca pierde o persoana foarte importanta (copilul lui) doar fiindca a avut nesabuinta sa imi intoarca spatele si sa uite de tot ce mi-a promis.
Dar nu stiu daca pana in final chiar as proceda asa. Asta imi spune ratiunea si mandria mea, dar judecand cu inima poate ca daca s-ar cai sincer dupa ce ar afla de existeanta copilului l-as primi inapoi......asta fiindca acel copil are dreptul sa aiba un tata. Sa nu sufere apoi toata viata sa are o linie in certificat in dreptul numelui tatalui. Dar de casatorit cu el....nu mai stiu. La-s lasa sa-si vada copilul...sa aiba o relatie cat mai fireasca cu el, fiindca ar fi spre binele puiutului....insa doar daca s-ar dovedi un tata adevarat, care sa merite asta...care sa nu ne faca la amndoi (mie si copilului) mai mult rau decat bine.
Insa asta imi zice ratiunea gandind ipotetic...dar cand trecem prin clipe asa grele ationezi cum zice inima si mai putin minea, iar inima face cum simte ea fiindca o doare....

Dar om care a procedat precum el....te-a parasit asa de las (chiar cand aveai nevoie de dragostea si sprijinul lui fiindca un om drag tie plecase dintre noi) si care vb cu toti si doar cu tine nu....si care se poarta de parca nu existi desi te-a lasat cu un inel pe deget si sperante minunate....nu prea il vad eu un tata bun.

Te imbratisez si iti doresc toata fericirea ce mi-o doresc si mie. Dumnezeu sa-ti dea intelepciune, putere sa treci peste cumpana asta si sa aiba grija de tine si copilasul tau.

P.S. - Daca te intrebi cumva daca sa pastrezi acest copil iti spun si ec as face eu. Eu l-as pastra de dragul atat ce am trait langa iubitul meu insa atat. Am si eu un iubit de mai mult de 5, 1/2 ani si exact asa simt ca as proceda, fiindca omul care ar fi tatal acelui copil ar omul care ma iubea iar pentru mine dupa asa o atitudine.....acel om nu ar mai aexista....ar fi un strain cu chipul lui. Fiindac el care ma iubea nu mi-ar fi facuta sa ceva......sa nu-mi dea un semn de viata doua luni. Iar eu pe acela l-as jeli ca pe un mort iar pe acesta "reintors" nu l-as primi in viata mea. Stiu ca e foarte trist ce spun...dar asa simt eu acum ca as trai asa o experienta atat de dureroasa.

Te pup cu mult drag.
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca

furni spune:

Raza de soare, fara sa vreau, citind mesajul tau, m-am transpuns si simt o durere in suflet. Viata ta a ajuns intr-o rascruce iar deciziile pe care le vei lua vor avea consecinte pt. toata viata. De aceea, eu te sfatuiesc sa nu te pripesti si sa iei o hotarare dupa ce ai datele necesare. Incearca intai sa afli despre ce este vorba, ce s-a intamplat de fapt. Intra in dialog cu el apoi poti sti pe ce cale sa o apuci fara a regreta toata viata ca daca... Transmite-i un mesaj prin care-l anunti de copil si asteapta reactia. Oricum, indiferent de ce si cum oricum trebuie sa stir (si oricum va afla). Mai bine de la tine. Nu-l stigmatiza inainte de a intelege ce l-a determinat sa aiba aceasta atitudine.