Mai catolic decit Papa-sau regula bunului-simt
Raspunsuri - Pagina 3
liris spune:
quote:
Originally posted by gorjan
eu una nu sint credincioasa in adevaratul sens al cuvintului. Nu crec atit in toate minunile religiei cit in faptul ca intreadevar exista ceva, nu neaparat acolo sus, foarte peersonal care ne calauzeste.Cred ca bunul simt este religia de baza a poporului roman.
Pt mine superioritatea religiei ortodoxe romane este chiar spiritul de toleranta. Nu am purtat razboaie, nu am facut cine stie ce atrocitati in numele religiei. Nu avem ca principal tel convertirea celorlalti la aceasta religie. Majoritatea ii privesca pe cei de alta religie mai mult ca pe o curiozitate decit ca pe cineva care trebuie convertit.
Asta e opinia mea si nu vreau sa supar pe nimeni de nici o religie.
Toata copilaria mea m-am intrebat ce s-a intimplat cu puzderia de zei si zeite de pina la Cristos?
Numai bine
AP
de acord cu tine.
mi se pare ca ortodoxia a ramas mai curata totusi, mai putin implicata in putere si politica si asta e bine. ptr ca religia si puterea nu au nimic in comun. prima lucreaza cu Dumnezeu, a doua cu Diavolul.
de aceea eu cred ca ortodoxia romana este intr-un fel superioara.
din pacate , aceasta institutie se perimeaza si la noi : din saracie, din alienarea spirituala a preotilor... e pacat , dar e un adevar.
Preoti ca parintele Adrian sau Arsenie Papacioc stau la manastiri si se roaga ptr noi , insa s-au retras din lumea asta care atita dezgust le-a adus. ei sunt aproape sfinti... dar curind vor muri si cine ii inlocuieste ca sa ne calauzeasca mai departe ?! exista o generatie de schimb a "Rugului Aprins"? mi se pare ca nu.
http://www.formula-as.ro/articol.php?nrrev=611&&culoarebgr=1a60a8&&numecapp=Spiritualitate&&codcapp=199
dyana spune:
Doar pentru cine e interesat si se simte mai bine, mai linistit asa...
http://saraca.1plan.net/biblioteca.htm
Diana
xenocid spune:
Credem astazi ca ultimul cui batut in crucea lui Isus a fixat de asemenea definitiv canoanele si dogmatica crestina, ca noua religie s-a raspandit instantaneu in lumea pagana, irefutabila ca teorema lui Pitagora.
Nimic mai fals. Secole mai tarziu teologii timpurii sint extrem de divizati. Sinoadele ecumenice convocate pentru a pune capat discutiilor se transforma in bai de sange.
Nu doar injurii si blesteme zburau in timpul lor ci si capetele celor aflati in minoritate. Semnaturile erau obtinute sub amenintare, argumentele celor care avusesere proasta inspiratie sa vina nesustinuti de armate la negocieri nu contau. (sinodul de la Efes 449 va ramane in istorie drept Sinodul Talharilor cel din Constantinopole 795 - "sinod de nebuni si posedati")
Aceasta este perioada in care noul testament capata forma cunoscuta astazi, nu fara dificultati insa.
De ce patru evanghelii? De ce nu 12? Nu l-au cunoscut toti pe Isus.?
Ei bine in aceste vremuri tulburi ale crestinismului timpuriu s-a impus autoritatea lui Irineu.
Invocand duhul sfant care se pogorase asupra lui precum si faptul ca exista 4 puncte cardinale si ca ...dobitoacele au patru picioare...hotaraste ca noul testament va contine 4 evanghelii.
Exista si altele? da ..cele apocrife care nu concorda cu dogmatica existenta...Evanghelia dupa Toma, dupa Maria Magdalena...(ideea este adusa in atentia publicului in filmul <<Stigmata>>)
Apocalipsa dupa Ioan intra si iese in noul testament dupa vointa sau puterea militara a sustinatorilor/detractorilor ei
Iata dragi prieteni cum istoria bisericii crestine este cel putin la fel de interesanta ca si ceea ce astazi numim Biblie - o compilatie a carei forma a fost hotarata de oameni in conditiile de mai sus
Cu stima,
Alin
*Ex astris, Scientia*
amuleta spune:
De acord cu tine, Alin. Totusi, Biblia este produsul unei revelatii, mai ales ca a fost pusa impreuna sute de ani dupa Pentecost (adica atunci cind crestinismul a devenit biserica).
Problema apare atunci cind oamenii spun "Nu scrie in Biblie deci nu exista" si asta nu este adevarat, pentru ca exista zeci de texte crestine revelate si ele, cu aceeasi vechime a testelor biblice si care nu au "incaput" in Biblie.
lily spune:
<<Initial creeata de amuleta
Nimic nu scoate la iveala strafundurile noastre contorsionate precum politica sau religia. Mi-am amintit de acest lucru citind subiectul "Ucisa pentru onoarea familiei". Acolo, intrebarea esentiala s-a pierdut undeva in zgomotul de sabii si iatagane dar ea continua sa ma framinte : cum putem sa fim fiinte profund religioase si sa ne pastram bunul-simt intact ?
Ca sa nu fiu acuzata de partizanat, o sa incep cu exemple din propria ograda : mi se par lipsite de bun-simt regula care spune ca femeia la ciclu nu are voie sa intre in biserica, mesele uriesesti intinse la tara cu ocazia inmormintarilor si pomenilor, ideea ca ortodoxia este "cea mai tare in parcare" si ceilalti sint un fel de sectanti (mai putin catolicii care sint intr-un fel de ceata), celibatul preotilor catolici, faptul ca un Papa ramine in functie pina la ultima suflare, chiar daca boala-i cuprinde trupul si mintea.
Apoi ma gindesc la tot ce-am judecat si mi se face frica : Doamne, gresesc fata de tine neacceptind pe nemestecate si de la A la Z dogma si regulile ?
Dar ma uit la monstruozitatile generate in istorie de exagerarile religioase, orori care-ar fi putut fi evitate daca oamenii si-ar fi urmat ceva mai mult propriul bun-simt si ceva mai putin pe cel al liderilor lor. Ma gindesc la judecata finala cind nimeni nu va putea delega vina personala spunind "Mi-am urmat liderul, pe cel trimis de tine sa-mi spuna ce sa fac !" Daca prostia si credulitatea pot servi drept scuze in fata lui Dumnezeu, atunci toata rasa umana ne-am putea considera mintuiti aprioric. Dar daca tot ce vrea El de la noi este sa urmam roboteste niste reguli, atunci de ce ne-a inzestrat cu ratiune ? Doar ca sa fie lupta mai grea ?
P.S. Subiectul acesta nu se refera la o religie anume, ci la o dilema personala, asa ca va rog sa lasati sabiile si iataganele la poarta.
[/quote]>>
Draga Amuleta, aceste intrebari odata puse te scot din turma atit de convenabila si comoda a majoritatii care se lasa dusa incotro doresc liderii si astfel vei avea multe piedici de trecut, insa personal da-mi voie sa te felicit !
Gindesc, deci exist !
Cel putin in domeniul politico-religios, de fapt religia e tot un fel de politica! s-a exagerat , s-a mers in extrem pt ca au existat intotdeauna oameni care sa profite de bunul simt al altora.
Pe mine m-a preocupat acest aspect , de fapt ce e religia? ce e credinta ? Dumnezeu de ce e reprezentat ca un mos cu barba aflat undeva departe si care nu se implica prea mult in viata omului? sfintii de ce sint mai importanti decit Isus Cristos? de ce Isus si-a dat viata pt mine, pt pacatele mele, el Fiul lui Dumnezeu a lasat Cerul, Raiul a devenit om, nascut dintr-o fecioara si a trait pe pamint 33 ani apoi dintr-o data a fost rastignit pe o cruce??
Erau multe intrebari pe care la sfirsitul a 3 ani de facultate de profil economic-deci nici-o legatura cu vre-o religie! ma gaseam undeva pe muchia unei prapastii si nu vedeam rezolvare in interiorul unei biserici. Oricit de patrunsa eram de ortodoxie-religia pe care o mostenisem, nu gaseam echilibrul si raspunsul la nici-o intrebare-un sir de slujbe facute duminicile, vinerile, in zilele de "sarbatoare", de ritualuri, multe de fapt pagine-cultul mortilor, inchinatul cu fata la rasaritul soarelui, multe superstitii preluate de fiecare regiune a tarii si o vorba adevarata "cite bordee, atitea obiceie".
Observam ca nu omul e important, ci ritualurile facute din automatism, fara a sti semnificatia lor, fastul, aparentele inselatoare de multe ori.
Am intilnit atitia oameni credinciosi, admirabili care faceau bine ,dar evitau bisericile si ma intrebam de ce nu vor sa mearga?? Am aflat ca multe inselaciuni pornesc din rindul celor care vorbesc f frumos de Dumnezeu, in Numele Lui, dar asa cum Isus spunea "pe Dumnezeu Il cinstesc cu buzele, dar inima lor e departe"...
Am urmat asadar o cale as zice paralela-am mers in biserica, dar am citit carti, subiecte legate de Dumnezeu si am fost criticata ca nu am voie ca fata sa citesc Biblia, sa merg la "sectanti", sa gindesc liber...Mergind la "sectanti" am aflat atit de multe despre Dumnezeu, om, viata, societate, cultura cit nu as fi aflat intr-o mie de ani stind printre traditionalisti. Si ei niciodata nu ai interzis celor din cultul lor sa mearga in alta biserica, nicidecum sa ii "afuriseasca", blesteme pe altii ca nu sint de acolo, chiar daca fiecare isi sustinea punctul de vedere.
Si totusi, omul e in cautare de sacru, divin, ceva care sa ii umple golul din inima-pt ca nici banii, bogatia,nici faima, cultura, relatiile, placerile, distractiile, nimic nu il fac fericit pe om, nu il linistesc asa cum il linistesc rugaciunea si increderea in Dumnezeu.
Insa pt a stii cum e cu Dumnezeu trebuie sa experimentezi pacea Lui si bucuria de a fi in relatie personala cu El, asa cum nici-o religie sau lider religios nu pot oferi.
Malraux a spus : "secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc", dupa cite se intimpla azi in lume, care ajung sa se raporteze la religie, ar putea avea dreptate. Vrem, nu vrem cautam definitii si termeni religiosi, doctrine, aflam nume noi de sefi sau conducatori care se impun pe scena politica vorbind de religie, credinta, atragind simpatii si antipatii.
Cea mai frumoasa fraza intilnita in Biblie mie mi s-a parut a fi "Dumnezeu este dragoste" 