SINGURATATE IN DOI
Raspunsuri - Pagina 3
buli spune:
Camira, si eu cred ca fetita este frustrata ca sta la bunica si ca fratele ei sta cu voi, parintii.
nu vreau sa ma intelegi gresit, dar mie mi se pare ca ai cam abandonat lupta pentru ea. adica iei situatia asa cum e si ... asta e. copiii au un al saselea simt care noua ne cam lipseste si simt imediat daca ceva scirtiie.
eu cred ca daca iti doresti din tot sufletul sa reinnozi relatia cu fiica ta vei putea, dar va fi nevoie de multa rabdare, de sinceritate si de multe dovezi de afectiune din partea ta.
in plus ea e acum mare, deci ati putea discuta aproape ca de la adult la adult.
iti doresc numai bine
Anca si bebitza Matei (data nasterii - 1 ianuarie 2004)
http://community.webshots.com/user/ancutza124
Porumbita spune:
mai, e fata ta...pune mana si lupta pentru ea...cred si eu ca fata simte ca ai abandonata-o....
oricum nu e normal ca baiatul sa stea cu voi si fata de atatia ani sa o tii la soacara...
macar weekendul ar trebui sa o aduceti acasa...
in privinta lui sotului..pune mana si ia atitudine...dc il lasi sa stearga cu tine pe jos mi se pare si normal ca omului i s-a urca la cap...
CAMIRA spune:
Dragele mele , aveti toate perfecta dreptate . Probabil ca , constient sau mai putin constient am incetat sa lupt pentru copilul meu din frica . Frica de a fi respinsa , frica de soacra mea , frica ca in afara de dragostea mea nu am ce sa-i ofer , teama ca in momentul in care se ajunge la divort ea va opta inevitabil pentru mamaie . Nu gasesc calea prin care sa ajung la inima ei . Probabil ca ma veti judeca si va dau dreptate dar in acelasi timp va rog sa ma ajutati .
Relatia cu fratele ei este buna . Este un copil tare bun dar si foarte rautaciosa ca si cand ar fi crescut singura fara alt frate si deseopri il jigneste dar consider ca este o problema a varstei . Baietelul insa resimte foarte mult respingerea , sau hai sa nu-i zicem respingere , diferenta de comportament pe care o adopta soacra mea de fata cu ei . Se simte frustrat pentru ca fetitei ii iau lucruri pe care lui nu i le iau ( datorita lipsei de bani) .
lorelei_19 spune:
Daca se poarta urat cu fratele ei, e pentru ca se simte privata de ce-si doreste orice copil pe lumea asta: dragostea parintilor. Asha cum spuneau si fetele: e geloasa pe dragostea voastra.
Camelia, nimeni nu are dreptul sa te judece, si te inteleg ca esti intr-o situatie foarte grea. Vreau doar sa-ti explic ca in privinta fetei nu e totul pierdut asha cum inclini sa crezi, ci ai o viata inainte s-o castigi. Si eu am trait o perioada scurta la bunici si stii ce ma enerva fratele meu si ce-l uram in perioada aia ca el statea cu ai mei??? Pe atunci faceam ce face fiica ta: tipam la maica-mea, o jigneam si nu ma lasam pana nu izbucnea in plans (copiii pot fi uneori cumplit de cruzi cu parintii). Inarmeaza-te cu rabdare si recastig-o, se merita, crede-ma. Altfel o sa fie frustrata toata viatza. In definitiv e carnea si sangele tau, nu al soacra-ti! ea sa-si faca daca-i trebuie!
In privinta sotzului, pune piciorul in prag. decat sa iti dea sfaturi cum sa te porti cu mamica lui, mai bine sa-si puna fundul la treaba si sa-si intretina familia. Incearca sa o iei pe fata cu orice pretz la tine, chiar daca la inceput va riposta, e doar pentru ca are nevoie de dovezi de dragoste de la voi, vrea sa fie sigura de voi. Ai grija de tine.
Lorelei
Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm
buli spune:
Camira, cred ca n-am vazut bine!!! cum adica ti-e frica de soacra???
din ce ai scris am inteles ca esti femeie in toata firea, ai o slujba buna (ca doar tii in spate atitia oameni) si cred ca te poti descurca foarte bine. eu zic sa nu-ti mai fie frica de nimeni si sa cam faci ce crezi tu. probabil pe asta si se bazeaza, pe "frica" ta.
iar cu copiii, nu stiu ce sa zic ... unul tinjesete dupa prezenta ta, altul dupa lucrurile pe care i le cumperi celuilalt ca sa compensezi absenta, probabil ...
eu cred ca amindoi ar trebui sa aiba in egala masura si afectiune si parte materiala. asa nu s-ar mai simti frustrati si s-ar intelege mai bine unul cu celalat.
Anca si bebitza Matei (data nasterii - 1 ianuarie 2004)
http://community.webshots.com/user/ancutza124
cl spune:
Camira, bine ai venit!
Este usor de dat sfaturi din exterior. Am sa incerc insa sa-ti dau si eu cateva. Dar, mai intai, am sa-ti pun o intrebare: ai incercat sa-i spui vreodata, intre patru ochi, fetitei tale, cat de mult o iubesti si ca esti in stare sa faci orice pentru ea? Ar trebui sa incerci sa-i recastigi dragostea, sa cauti sa petreci un timp numai cu ea. Stiu ca e greu, dar lupta pentru ea, nu ceda. Urmatorul pas: ia-ti fetita sa locuiasca cu voi, indiferent de disputele care vor aparea. Nu va fi usor, dar n-o mai lasa la soacra. Copiii trebuie sa traiasca cu parintii lor, nu cu bunicii. Apoi discuta si cu sotul tau si incercati sa vedeti de ce nu va intelegeti. Daca, cu timpul, nu reusiti sa comunicati, iti iei copiii si pleci, dar vei stii ca ai facut totul posibil pentru ca ai tai copii sa aiba o familie intreaga. Multa putere!
Claudia
Simona_B spune:
Am impresia, Draga Camira, ca tu nu ai in casa aia dreptul la pareri priprii, nici fata de sotul tau, nici fata de soacra. Ma insel eu? Spune tu drept: ai decis si tu, impreuna cu sotul ca sa stea fetita ta la soacra de la 3 anisori? Daca da, cum Dumnezeu accepti, si de atata vreme?
Dar nu, nu pot sa cred ca ai facut-o de buna-voie. Am stat aproape o luna departe de cainele meu care era la parintii mei, si de indata ce am ajuns acasa, m-am dus, obosita cum eram direct de pe drum, si mi l-am recuperat, numai la gandul ca nimeni in lumea asta nu ii stie tabieturile ca si mine, nu stie cum miorlaie cand vrea afara, cand vrea sa fie alintat, cand ii este foame, sete, cald, etc...
Stiu ce vb cu suspiciunile de mai sus din experienta (mama terorizata de toata familia paterna). Cand putea divorta i-a fost frica (sa nu ma piarda pe mine, sa nu fie batuta-desi a fost, de gura lumii etc). eu stiu ce o fi fost in capul ei...
Uite, chiar a fost o perioada cand am stat la bunicii paterni iar mama facea pe sluga in casa lor dupa programul de serviciu. Chiar am intrebat-o acum de curand cum a putut crede ca s-ar fi inhamat bunicii paterni sa ma creasca, sau tata... sa cresti un copil nu e floare la ureche! Eu nu cred ca erau in stare, si amenintarile ca ma castiga la divort si ca ma ia de langa ea au fost pepsi...
Apropierea intre noi a existat, nu tin minte sa fi fost o scindare, dar eu o vedeam zilnic. Mai tarziu, odata cu inceperea scolii, lucrurile s-au asezat mai bine, in sensul ca am locuit cu parintii si apropierea de mama a fost si mai evidenta, mai mult tatal meu incepuse sa o acuze ca ma influenteaza impotriva lor.
Eu am inceput sa vad lucrurile destul de clar de la inceput si i-am oferit mult suport moral mamei, de pe la 3-4 anisori, lucru cu doua taisuri:mi-a furat din copilarie, dar m-a maturizat mult.
Am suferit si inca mai sufar mult din cauza lipsei de afectiune dintre parintii mei. Incerc sa le gasesc circumstante atenuante, mai ales mamei care stiu ca trece si acum prin momente cumplite.
Acum mama il ingrijeste 24/24 pe tata infirm, fara picioare, si se lupta cu ingustimea mintii rudelor. Acum pasul sper divort este tardiv, de greu ii este pe zi ce trece mai greu, mai ales ca ii suporta nervii zilnic cu insulte de tot genul.
Nici tatal meu nu a lucrat o buna bucata de vreme, nu ca asta ar fi o problema daca ar fi temporara, eu stiu ce probleme, care se vor aseza, sa il vezi barem ca se chinuie sa isi gasesca ceva... dar de trei ani... In concluzie cam seamana poveste cu a mamei si teama mi-e ca am dreptate!
Nu te inhiba mai mult decat deja o faci! Pune-ti in tema fetita cu lucrurile vazute din punctul tau de vedere. Aveti amandoua dreptul acesta. Poate descoperi ca e mai receptiva decat crezi, insa poate ca si tine e amenintata de bunica si de tata cu te miri ce insinuari. Asigur-o ca indiferent cat iti va fi de greu acolo unde poate va trebui sa mergeti dupa divort, tu vei fi toata viata ta alaturi de ea, capabila sa mori cu gatul dusmanilor in dinti
. Trebuie sa ii spui ca esti puternica si sa si fii!
Ia-ti copii mandro si fugi in lume, bineinteles dupa divort. Pana atunci aranjeaza-ti apele: nu ii mai da raportul sotului ca divortezi, ca pleci, unde pleci; alege-ti un oras unde iti poti face un transfer de la serv de acum (mi s-ar parea mie mai simplu), daca nu cauta-ti de lucru intr-un oras unde te simti bine.
Mie una mi se pare aiurea ce s-a spus ca s-ar putea sa fie incredintata fata soacrei. Pai ce, ea a facut-o? In conditiile ca tatal nu are venit nu e normal ca mama sa primeasca custodia pruncilor?
Divorteaza!!!!! si fugi in lume cu pruncii tai!
Cristina spune:
Eu nu stiu daca trebuie sa divortezi sau nu. Stiu doar ca asta este cea mai mica dintre toate problemele tale acum. Cel mai important lucru este sa-ti canalizezi energia..toata..spre recastigarea fetei tale.
Schimba-te incepand de azi! Ignora-ti consortul si ifosele lui, ignora-ti soacra si carcotelile ei. Fa-te ca nu-i auzi. N-ai energie de consumat in dispute de 2 lei.
Invita-ti fata in oras la o inghetata. Sau pe banca in parc. Ia-o de mana si spune-i si ei tot ceea ce ne-ai spus noua. Si repeta-i de n-shpe mii de ori cat o iubesti si ce mult inseamna ea pentru tine. Recunoaste-ti greselile. In fata ei poti sa-ti arati slabiciunile.
In fata celortalti..NU! Arata-le ca de astazi esti un alt om, o alta femeie. Una puternica, care stie ce vrea: liniste si pe copiii ei. Vei vedea ca te vor privi cu alti ochi.
Succes!
CAMIRA spune:
Cam asta este ce simt acum . Vorbind cu voi mi-am adus aminte cat de mult imi iubesc copilul si ca de fapt tot timpul ea a reprezentat motivatia mea de a ramane intr-o casnicie in care nu mai exista nimic decat inimi frante .
Tot ce mi-ati spus pana acum a reprezentat un dus inghetat care mi-a dat posibilitatea sa-mi analizez prioritatile .
Asta este tot ce se intampla in sufletul meu . C
k.lili spune:
Din cate am inteles eu Camira nu are (in cazul separarii) unde sa se adaposteasca(soacra si sotul au locuinte pe numele lor-stiti cat conteaza asta in cazul unui divort si cat dureaza un partaj ?)
Singurul sau atu este serviciul care poate deveni incert in cazul divortului-stiti si voi cum e in colectivitati.
De ce se zbata ea in indoieli de atata amar de vreme?
De cate ori si-a luat avantul in tot acest interval de timp?
Cata putere de lupta mai are fara o motivatie afectiva,pt ca mi se pare ca familia din care provine nu i-a sustinut moralul,altfel nu ar fi facut greseli primordiale decat dintr-o dragoste oarba sau cine stie ce alta disperare...
Sfaturile sunt doar teorie,totusi merita sa risti-subscriu celorlalte pareri si in plus :CAUTA-TI FERICIREA CA SA AI PUTERE,pt ca nimeni nici copiii macar nu-ti vor pretui sacrificiile daca nu esti fericita