SINGURATATE IN DOI
Raspunsuri - Pagina 2
Jeff spune:
Camira, eu te inteleg asa de bine... sunt intr-un fel in situatia ta, dar departe din fericire de tine: soacra mea sta ziua cu fetita si isi tot baga coada intre noi, DAR, nu reuseste sa ne desparta (desi se tot amesteca) nu reuseste (si nu cred ca vrea totusi asta) sa indeparteze copilul de mine, nici nu cred ca ar reusi, fetita ma divinizeaza si cu toate ca petrece cu altii (parintii mei, soacra, sotul) majoritatea timpului, cand eu vin seara acasa (dupa 12 ore ca si tine) eu sunt soarele ei si nu mai vrea sa vada macar pe altcineva, asa e ea, nu a invatat-o nimeni, cred ca asa simte (am iubit-o enorm dinainte sa se nasca si mai mult dupa si relatia dintre noi sper ca va fi mereu de nezdruncinat).
Fetele ti-au spus bine, ia copilul mai repede de acolo, fetita (mai ales ca este fetita, sensibila, delicata, sufletel drag...) trebuie sa te iubeasca pe tine nu pe ea, trebuie sa-ti ceara tie voie sa plece la plimbare cu soacra si nicidecum invers.
Eu sunt avocat si te sfatuiesc sa iti apropii ACUM (la modul concret)copii, adica, i-ai acum de la soacra, matusi etc, pentru ca la un eventual divort sa nu aduca martori impotriva ta, ca nu te-a interesat fetita, ca trebuie sa ramana la el etc.
Poti parasi domiciliul conjugal sa scapi de belea, dar la divort va putea invoca si asta impotriva ta.
Eu, in locul tau, as lua copii, as pleca din oras la parinti si as incepe acolo o alta viata: alt serviciu, alta atmosfera, fetita-cresa, baiat -gradinita si mi-as vedea de viata mea.
Asta nu-i barbat pentru care sa lupti, asta este sugar, lasa-l sa suga la mama lui (scuza-mi nervii). Si soacra-mea e nervoasa ca al meu tine familia noastra unita si se cearta tot timpul din cauza mea cu el. Cu ce crezi ca sunt eu vinovata ? Iti spun imediat: ca nu stau la cratita ca ea, ca nu frec de 10 ori pe luna geamurile si dulapurile! De aia. Dar nici nu am de gand, de aia am invatat, de aia am facut taspe' scoli si perfetionari, de aia lucrez ca avocat sa nu curat zarzavat ca soacramea pe sub birou la servici, sa nu spal pe jos in fiecare zi indiferent daca e murdar sau nu, sa am si alte pasiuni decat sa coc placinte si sa vad telenovele.
Sunt revoltata, mai da-i in colo, i-ati viata in maini, copii de-o aripa si cauta-ti alta viata mai buna, ca sigur o meriti!
Melania & Anna-Luciana
Tinabeve spune:
Camelia draga, Jeff are dreptate. Ma gindisem la ce a spus ea inca inainte dse a ajunge sa citesc ce a scris. Dar m-am mai gindit de te intreb ceva: in cazul unui divort, ai avea independenta financiara totala? Adica: te descurci cu toate probleme si fara ajutorul soacrei. Pentru ca desi acest acest lucru nu ne place, statul fetitei la soacra ta te scuteste de a plati o gradinita... Nu stiu care sunt preturile, dar atunci cind asemenea cheltuiele se aduna...
In alta ordine de idei: daca ai pleca ai gasi in alta parte sprijin? La parinti? Macar pina iti intri intr-un ritm care sa -ti convina.
Sper sa fii tare si sa iei deciziile cele mai potrivite, pentru tine si cei doi copilasi ai tai.
Tina
Speranta moare ultima.
andabrro spune:
ah, dac-ar fi al meu inainte de-a divorta as clarifica niste puncte ... ca de exemplu, daca vrea sa stie pe ce se cheltuie banii sa incerce (ca variatie) sa cistige si el citiva si sa preia plata facturilor lunare ... ca daca "mamitica" e asa buna, polivalenta si arhisuficienta cind vine noaptea sa mearga la ea in pat nu la mine ... ca un barbat adevarat se presupune ca e 1-intarcat,2-capabil sa se autointretina si sa "produca" si pt propriile progenituri, 3-capabil sa-si respecte si trateze corespunzator partenera. daca-i place sa se joace de-a cuvintele (vezi "nenorocita") sa reflecteze un pic la unele de genul "neispravit", "ratat", "bun de nimic" si altele care ma tem ca-s prea "tari" pentru acest loc. esti intr-un cerc vicios exact din cauza lui (nu aduce partea lui de bani in casa) deci trebuie sa muncesti dublu, deci n-ai timp pentru copii si alte activitati fie casnice fie recreationale. interesant e ca tot tu-ti "iei" suturile in posterior pentru aceasta situatie - ceea ce inseamna ca-i ceva putred rau la mijloc si trebuie sa iei masuri neintirziat. eventual cautind un adevarat barbat, nu un purtator ilegal de nadragi (expresia e imprumutata dar vai, atit de adevarata).lasa-l pe-asta la mamica, sa-l mai creasca vreo 20-30 de ani.
CAMIRA spune:
Imi cer scuze Jeff , cred ca nu m-am facut inteleasa . Copii mei sunt deja maricei .Fetita mea are 12 ani , iar baietelul 9 ani . Prin urmare ma intelegi de ce nu prea am sanse sa mi-o apropii pe fetita .
Cat priveste baietelul , el este sufletul si viata mea ( fara a exclude fetitza , dar nu stiu cum sa ajung la sufletul ei ).Fetita este in clasa a V a , iar baietelul a II a .
BDana spune:
Nu cred ca e tarziu ca sa reanozi relatia cu fetita ta. pana la urama sunteti mama si fiica. Imi dau seama ca toate sfaturile pe care le-ai primit pana acum ti le-ai dat si tu, singura, intr-o masura mai mare sau mai mica. Nimeni nu poate intelege situatia mai bine decat tine. Ma gandesc totusi, daca oricum tu intretii familia, sotul tau ese un om de nimic, care nu iti ofera nici un sprijin-nici moral, nici financiar- nu ai putea sa te "debarasezi" de el si sa iti refaci viata alaturi de copii si departe de sot, soacra si relatia lor bolnavicioasa? Ma gandesc...
andabrro spune:
ai incercat vreodata s-o iei la o plimbare intre 4 ochi si s-o pui sa-si imagineze ca-i in locul tau? ea sa "aiba" cei 2 copii, necesitatea de-a munci asa mult, toata situatia cum a fost si este. si intreab-o ce-ar face ea ... si cum ar simti distanta intre ea si fiica "ei". totul pe un ton detasat si ca intre adulti ...s-o transpuna cit mai mult in scenariu. e maricica de-acum, in curind va avea un prieten, lucrurile se pot repeta pentru ea cum au fost pentru tine ... poate asa capeti vreo idee "lucrativa" sau macar simpatia ei. si nu accepta nicicum "voia" de la bunica sa ai activitati cu ea ...pune piciorusul in prag mai mult decit pina acum ...
ocebine spune:
Nu pot decit sa-mi imaginez cit de cumplita este viata ta in acest moment, dar stiu ca nu as putea trai fara copiii mei. Daca el nu mai merita eu mi-as lua copiii si as pleca. Tu muncesti si intretii casa oricum, de ce sa muncesti si sa fii si luata la interogatoriu?
Barbati mai sint pe lumea asta, copiii sint numai ai tai. Nu este prea tirziu sa reiei legatura cu fetita ta. Ea va avea mare nevoie de tine la adolescenta.
Istoria se repeta. Vrei si copiii tai sa se comporte precum sotul si soacra?
Stiu ca este cea mai grea decizie din viata ta si iti apartine dar gindeste-te la viitorul copiilor tai.
Anamaria mama la Nick (6)& Alex (3)
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Alex3.jpg
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Nick3.jpg
CAMIRA spune:
Dragele mele ,
Situatie este cat se poate de bizara . Fetita mea nu ma percepe deloc ca pe mama ei , nici macar ca pe prietena ei ,cu toate ca toti ceilalti copii cu care este prietena ma plac . De cate ori ajung pe la ea ( si atunci conditia este sa nu fie soacra mea acasa ) incerc sa o pup , ea imi intoarce obrazul dupa care pleaca in camera , o intreb ce mai face , imi raspunde invariabil " bine " ce-ai mai facut " bine " ce mai zici " bine " moment in care ma simt blocata si nu stiu ce sa mai zic .
Motivul pentru care am ramas in casnicia asta este in primul rand faptul ca in cazul unui divort nu voi mai ramane in acest oras si ea oricum nu va veni cu mine , deci as desparti copii , lucru care ma inspaimanta .
Probabil ca mai sunt multe lucruri de lamurit si promit ca de fiecare data cand am ocazia sa o fac . Va multumesc la toate si va
Cristina spune:
Camira, oare fetita ta nu are ceva resentimente, frustrari, din pricina faptului ca se simte "abandonata" la bunici? Nu crezi ca pe undeva este deranjata de faptul ca fratele ei sta la parinti si ea nu? Mai pe inteles, nu cumva simte ca fratele a fost "preferatul" tau si el a fost "ales" sa locuiasca cu voi? Nu stiu ce sa zic, ma gandesc la diverse scenarii.
Care este relatia dintre ea si fratele ei?
lorelei_19 spune:
Camelia, si fiica mea are 12 ani si sa stii ca imi face uneori la fel: intoarce capul cand vreau sa o pup, macaie in continuu, etc. Si totusi ne iubim enorm. Citeam undeva ca intre 11 si 15 ani e singura perioada in viatza cand e NORMAL ca oamenii sa faca invers decat ar trebui. Si pentru ea- fiica ta, este greu, incearca sa-si defineasca personalitatea, incearca sa se gaseasca. Incerca sa intreprinzi cu ea tot felul de lucruri care-i plac ei- de exemplu McDonalds, inot, etc. Si cand sunteti amandoua, orice ar zice, n-o critica. Fii blanda si iubitoare si va veni la tine. Eu sunt convinsa ca te iubeste, dar probabil ca este influentata de mediul in care traieste. Nu trebuie decat sa descoperi perla care se ascunde in sufletzelul ei: dragostea pentru tine. Si parerea mea e ca ar trebui sa excluzi din cap ideea despartirii copiilor si sa te gandesti doar ca ea, fetita ta, face parte din viatza ta la fel ca si baiatul si sa nu concepi altfel. Daca esti perseverenta si ai rabdare, sigur ca vei reusi. Dumnezeu sa te ocroteasca si sa-ti dea mintea cea buna.
Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm