Unul sau mai multi copii?!?
Raspunsuri - Pagina 7
roxica spune:
Subscriu si eu ideii de a avea doi copii sau chiar trei pentru cine are posibilitatea
eu am fost singura la parinti...si provin dintr-o familie cu posibilitati materiale suficienta ca eu, copil fiind sa am cam tot ce imi doresc..cu exceptia unui fratior sau a unei surioare...sincera sa fiu nu stiu daca atunci cind ceream asa ceva chiar realizam ca asta vreau..era cred eu, mai mult din dorinta de a avea pt ca si altii aveau...
acum, cind tatal meu a murit..eu am fost foarte atasata de el..am simtit cel mai tare singuratatea...dincolo de toate bunatatile, de haine ..de casa sau masina...eu zic ca imi ramine singuratatea..nu zic ca nu conteaza asa ceva...este foarte important..dar mai devreme sau mai tirziu tot le ai cit de cit....exista si latura cealalta..sa ai o sora sau un frate si sa iti fie cel mai amre dusman..dar cred ca asta tine de educatie
daca ar fi dupa mine fireste ca nu as mai face alt copil...banii mai putini....iara trezit noaptea..iara boli si chinuri..plinsete si tipete si altele...
dar astea trec si ramine un om in urma ta....
ma gindesc la Alexa...fetita mea...ca stiu ca o sa-i fie mai greu cu o sora sau un fratior mai ales la inceput...stiu ca automat nu mai pot sa ii iau cu aceeasi suma de bani ceva ei ci acum va trebui sa o impart la doi...dar aste atrec si ele...
si peste ani...o sa fie impreuna...
fireste ca am si eu temerea ca pe al doilea nu o sa-l iubesc la fel ca pe alexa....dar timpul imi va arata ca m-am inselat degeaba...m-as uri daca as face vreo diferenta cit de mica intre ei...cunosc foarte multe cazuri cind aceasta diferenta exista...si e ingrozitor pt cel nedreptatit...dar tine de educatie...eu ma rog la Dumnezeu sa nu fiu asa...caci vreau cu disperare un al doile copil in primul rind pentru alexandra..si si pentru noi..ca atunci la batrinete sa fie de sarbatori casa plina cu copii nostrii cu nepotii..sa fie veselie si galagie in casa...asta visez si asta imi da putere sa trec peste noptile nedormite de plinsete de grija sau altceva
si sint convinsa ca numai cine e mama ma intelege cu adevarat ..
asta e parerea mea!
cu drag....
Yasmin spune:
eu intotdeauna mi-am dorit multi, multi copii, sa fie casa plina si sa isi aduca si prietenii si sa fie mereu party la noi in sufragerie
.
vreau ca puii mei sa se simta iubiti, sa aiba cu cine le imparti toate, sa aiba cu cine sa se certe si sa impace.
ca mamica, sunt depaaaaarte de a fi perfecta. sunt zapacita, cam dezordonata si tot mi se arde mancarea intr-una. dim, ca sa mai lenevesc o jumate de ora in pat, o iau pe asli langa mine si ne jucam in loc sa ii pregatesc micul dejun la ora stricta. dar suntem fericiti si sper sa mai pot avea cel putin inca un copil.
http://community.webshots.com/user/yasmintarakci
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro/
klavier spune:
stai tu linistita ca, daca vrei sa ai 2 copii, o sa ii iubesti pe amandoi exact la fel de mult si o sa te minunezi de amandoi si o sa te intrebi unde mai incape atata si cum de e posibil.
problema apare la capitolul timp si nervi, adica e greu sa constientizezi ca nu poti sa le dai la amandoi acelasi lucru in acelasi timp. ca mereu e unul din ei care asteapta sa termini cu celalalt ca sa te ocupi de el. si cel mai mishto e cand urla amandoi deodata si tu ai exact atunci altceva de facut. dar cred ca asta e destul de bine pentru frati, sa invete ordinea: acum el/ea, dupa aceea tu. si nu imi vine deloc greu sa fiu impartiala.
in schimb la inceput e foarte greu. de aceea tentatia e enorma - hai ca il las pe unul din ei la bunici. si automat cel lasat la bunici se indeparteaza. dupa parerea mea e doar o solutie de strut. noi am petrecut mai bine vreo 2-3 luni de urlete non stop ale tuturor 4 membrilor familiei, dar IMPREUNA! decat sa o las pe cea mare la bunici. si acum ne pare bine si ne miram de ce legatura se formeaza intre copii si intre noi.
trebuie putina nebunie ca sa ai mai multi copii.
bafta!
A.
Adriana (24 ani - 10.11.1979) + Adriana jr (2 ani si 8 luni - 21.09.2001) + Andrei (4 luni - 6.01.2004) + Dragos taticutzul (30 ani - 7.01.1974)
http://photos.yahoo.com/apaler
PaulaM spune:
2 sau 3! dar in unele cazuri e bine sate opresti la unul singur
bibi spune:
quote:
klavier Posted - 02/06/2004 : 13:13:49
--------------------------------------------------------------------------------
stai tu linistita ca, daca vrei sa ai 2 copii, o sa ii iubesti pe amandoi exact la fel de mult si o sa te minunezi de amandoi si o sa te intrebi unde mai incape atata si cum de e posibil.
problema apare la capitolul timp si nervi, adica e greu sa constientizezi ca nu poti sa le dai la amandoi acelasi lucru in acelasi timp. ca mereu e unul din ei care asteapta sa termini cu celalalt ca sa te ocupi de el. si cel mai mishto e cand urla amandoi deodata si tu ai exact atunci altceva de facut. dar cred ca asta e destul de bine pentru frati, sa invete ordinea: acum el/ea, dupa aceea tu. si nu imi vine deloc greu sa fiu impartiala.
in schimb la inceput e foarte greu. de aceea tentatia e enorma - hai ca il las pe unul din ei la bunici. si automat cel lasat la bunici se indeparteaza. dupa parerea mea e doar o solutie de strut. noi am petrecut mai bine vreo 2-3 luni de urlete non stop ale tuturor 4 membrilor familiei, dar IMPREUNA! decat sa o las pe cea mare la bunici. si acum ne pare bine si ne miram de ce legatura se formeaza intre copii si intre noi.
trebuie putina nebunie ca sa ai mai multi copii.
bafta!
A.
Super familie!
vrabiuta spune:
eu am fost copil unic la parinti. mama mea are rh negativ, ceea ce in anii 70 era o mare problema. a incercat sa mai duca o sarcina, sa am un fratior, dar bebelusul a trait doar o zi. a fost cumplit pentru ea - desi eram mica mi-o amintesc plangand pe ascuns.
am avut norocul sa am o familie mare, foarte unita si iubitoare - bunici, matusi, unchi, verisoare si verisori. in fiecare an asteptam sa vina vacanta mare sa merg in satul bunicilor unde erau "fratii" mei, un verisor si doua verisoare cu care am cele mai frumoase amintiri ale copilariei! cu ei am invatat sa impart jucariile, sa mananc aceeasi bucatica impartita in 4, sa iau hotarari tinand cont si de parerea celorlalti. daca nu ar fi fost ei, cred ca as fi fost o razgaiata si jumatate.
in adolescenta eram hotarata ca atunci cand va veni momentul, voi face 4 copii. se pare ca m-am apucat cam tarziu de treaba , alexandra o sa se nasca la inceputul lui septembrie iar eu am aproape 30 de ani. dar o sa mai am cel putin un copil, daca nu chiar doi.
nu inteleg problema "impartirii" inegale a iubirii de mama. mama isi iubeste copiii, pe fiecare in felul lui si in felul ei, cu o dragoste care nu se poate masura si care nu are sfarsit.
marcela si 
alexandra din burtica - DPN 5 sept - dr. nayel cfr2
aida_o spune:
cu cit mai multi copii, cu atit mai bine dupa ce noi, parintii, ne vom ridica la cer, ei se vor avea unii pe altii. am vazut copii dezorientati, ramasi complet singuri, dupa moartea parintilor. e foarte trist.
oriunde ati fi, fiti uniti, dragi romani...
http://community.webshots.com/user/atomskin-date
l_carmen2003 spune:
quote:
Originally posted by roxica
Subscriu si eu ideii de a avea doi copii sau chiar trei pentru cine are posibilitatea
eu am fost singura la parinti...
....
acum, cind tatal meu a murit..eu am fost foarte atasata de el..am simtit cel mai tare singuratatea...dincolo de toate bunatatile, de haine ..de casa sau masina...eu zic ca imi ramine singuratatea..nu zic ca nu conteaza asa ceva...este foarte important..dar mai devreme sau mai tirziu tot le ai cit de cit....exista si latura cealalta..sa ai o sora sau un frate si sa iti fie cel mai amre dusman..dar cred ca asta tine de educatie
Noi suntem 3 frati.
Foarte greu nu pot spune ca ne-a fost vreodata, chiar daca am fost 3... Fratele mai mare e cu 10 ani si jumatate mai mare decat mine, celalalt e mai mic cu 1 an si 6 luni decat mine. Stiti cum sunt fratii, se mai cearta, se impaca dar se iubesc. Si cand am aflat cat imi iubesc fratii? Cand l-am pierdut pe tata... O asa de mare durere nu as fi putut-o stinge de una singura... I-am avut pe ei sa ma ajute... Multumesc lui Dumnezeu ca ii am pe ei.
Eu am doar un copil... De ce? De PROASTA! si era sa nu am nici unul... Tot de PROASTA! Am vrut sa ma realizez profesional si material intai. Si cand m-am trezit aveam 32 de ani si probleme de sanatate...
Ii multumesc lui Dumnezeu pt Alex si am sa incerc sa mai fac un copil sau macar sa infiez un copil sau doi... Imi e groaza cand ma gandesc ca atunci cand ALex va avea varsta mea eu voi avea 70 de ani! Ce voi mai putea face eu la 70 de ani sau sotul meu la peste 70 de ani pt el? Dar daca vor fi 2 se vor ajuta unul pe altul...
Si desi ma gandesc cum as putea sa iubesc pe cineva la fel ca pe Alex, unde as mai avea atata loc... sper, vorba lui Descantec, ca imi va creste daca nu inca o "tzatza", macar locul in inima pt urmatorul copil. Pt ca vreau sa il iubesc la fel de mult.
Cu drag,
Carmen
Draga mamica, fa al doilea copil daca asa vrei tu, si nu te lasa influientata de nimeni.
ralualexandrei spune:
Dragele mele eu am avut cu totul alta spaima,stiam ca vreau doi,dar voiam doi baieti pt ca mi se parea mie ca nu sunt in stare sa iubesc fetele!!Sotul meu dorea exact invers,iar acum avem un baiat si o fetita si amandoi suntem nebuni de fericire si plini de iubire pt amandoi la fel.Ei sunt minunile pe care am fost in stare sa le facem si zic eu,ca altceva mai frumos pe lumea asta nu exista,decat copiii nostri.
andrei
mariaangeli_que spune:
Eu am doi copii si sant tare fericita cand ii vad ca se inteleg bine,iar cand se cearta ....macar au cu cine se certa