Unul sau mai multi copii?!?

maria m m spune:

Eu nu imi inchipui viata fara sora mea


maria, de Paula si Miruna

maria m m spune:

Nici Miruna,fiica mea nu isi inchipuie viata fara de sora ei,Paula. punct.

maria, de Paula si Miruna

kiwi117 spune:

Draga Bibi,

Eu am crescut pe vremea cand si mancarea era o problema.
N-am vazut ani de zile salam de Sibiu in frigider (Romania pre-revolutionara).
Aveam colegi la scoala care avea sandwich-uri cu tot felul de lucruri care la noi in familie mai rar se vedeau, dar nu pot sa spun ca asta mi-a indus vreodata frustrari. Fitze gen fructe si legume in contrasezon.. sa nu mai vorbim. Intr-o iarna nu aveam gaze si am ars parchet in sobele de teracota si tata ne-a pus in pat cu caramizi calde la picioare. Mama mea, medic de altfel, a facut toata copilaria mea naveta in jud. Teleorman si eu am crescut cu o bona si cu bunica. Cand esti copil, teme de genul hainelor nu te afecteaza deloc. Oricum habar n-ai de Z sau Stefanel. Iar amintiirile mele cele mai placute sunt excursiile pe munte cu ai mei, cand m-a dus tata la pationar sau la bazin etc. (chestii necostisitoare).
Frustrarile apar (nu numai la copii) prin comparatie si cred ca este sarcina parintilor sa le insufle copiilor preocupari care sa nu aiba neaparat legatura cu statutul financiar (chiar dac parintii au bani gramada).
Seara tata imi spunea povesti cu un personaj inventat de el, care facea numai lucruri educative, iar mama venea sa ma mangaie (am ramas si acum extrem de pisicoasa).
Cand ma gandesc la copilaria mea, astea sunt lucrurile pe care le rememorez cu placere. Daca vrei un copil ... go ahead.
Intrebari de genul "Ne putem permite un copil?" au din punctul meu de vedere un singur raspuns: daca-l vrei, ti-l poti permite pentru ca toate lucrurile importante pe care esti obligat sa i le oferi ca parinte nu costa bani.

casandra spune:

Kiwi,

bibi spune:

quote:

---

Intrebari de genul "Ne putem permite un copil?" au din punctul meu de vedere un singur raspuns: daca-l vrei, ti-l poti permite pentru ca toate lucrurile importante pe care esti obligat sa i le oferi ca parinte nu costa bani.

---

Ma inclin in fata ta

lucamatei spune:

Kiwi, bravo draga mea, cuvinte frumoase graiesti...cind ma gindesc cit de saracii era cind am facut baietii, mi se zbirleste piele, dar eram totusi foarte fericiti...acuma daca as avea un copil, desi imi pot permit, nu l-as imbraca in haine cu figuri...nu cred ca e sanatos.

oana olson

Andruska spune:

Eu am fost singura la parinti si intotdeauna le-am reprosat ca nu mi-au facut si mie un frate sau o sora (ai mei s-au chinuit 12 ani sa ma aiba).

Eu l-am avut pe Andrei la 25 de ani si il iubeam/iubesc ca pe ochii din cap. El era universul meu si nu mai vroiam inca unul pe motiv ca nu am sa il pot iubi la fel de mult insa surpriza - si pe Andrei si pe Matei ii iubesc la fel de mult poate in feluri diferite dar acum ei sunt centrul Universului meu si cel mai mult ma bucura dragostea dintre ei, mai mult a lui Andrei ptr Matei.

Sunt f fericita ca l-am facut si pe al doilea, si daca ar fi fost sa fi nascut natural si nu cu cezariana cum i-am nascut pe amandoi, as fi incercat si pe al treilea poate mi-ar fi dat Dumnezeu o fetitza.

Pupici la mamici si bebici,

Andra mamica lui Matei (6.02.2004) si Andrei (18.09.1999)

anda141 spune:

kiwi,, foarte frumos ai vorbit si adevarat. Numai faptul ca stam pe internet arata faptul ca nu o ducem chiar asa la limita existentei, sa nu mai avem cu ce creste un copil, si eu zic ce e doar chestie de vointa si conceptii.

Monica si bebe Albert
( 19.ian.2004)
http://community.webshots.com/user/monica1816

Banti spune:

"Intrebari de genul "Ne putem permite un copil?" au din punctul meu de vedere un singur raspuns: daca-l vrei, ti-l poti permite pentru ca toate lucrurile importante pe care esti obligat sa i le oferi ca parinte nu costa bani."

E foarte adevarat ce spui, si eu cred acelasi lucru.

Ioana

elara spune:

Eu vreau 2 copii, cel putin. Nu-mi pot imagina viata fara sora mea. Oricati sau oricate prieteni/e as avea nimeni nu e ca o sora sau un frate. Cand va fi sa ne luam adio de la parintii nostrii, nimeni nu imi va intelege suferinta mai bine ca sora mea, indiferent cat de mult ma iubeste logodnicul meu sau prietena mea din copilarie. Asat e realitatea. Si al sora mea voi putea merge oricand la vreo nevoie si eu o voi primi mereu cu bratele deschise.

De aceea vreau ca si copii mei sa se abiba unul pe altul. Si in plus copii care cresc cu frati sau surori socializiaza mai repede, mai usor, mai bine. Nu spun ca nu o pot faces i cei care sunt singuri la parinti, la gradinita de exemplu, dar nu e la fel.

Si cu cat starea materiala e mai precara, parca cu atat legatura dintre frati e mai stransa. Fiindca atunci o bucatica de ciocolata are alta valoare si sa o impartim frateste (sau "surioreste" cum ne alintam eu cu sora mea) era un act induiosator. Asa imi amintesc eu astfel de clipe.
Si eram si suntem fericite. Suntem cele mai bune prietene.



"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca