Mamici din Arad...? (8)
Raspunsuri - Pagina 4
maggda spune:
nu pot
claudiak spune:
Ceau fetelor 
@Pufimic & Arad Linda
Am citit ca tot aveti probleme cu contractii... Luati magneziu? La mine a ajutat destul de bine. Desi la mine contractile au inceput abea prin a 24a-25a saptamina de sarcina...
@Alina 33
Esti acasa cu bebe mic? Chiar vorbeam cu Li acum citeva minute la telefon despre voi... Sper ca sinteti bine.
@Claudelu
Ce copil cuminte ai! 
Iti tin pumnii sa ramina asa cuminte!
Vanessa sugea pe la 11 noaptea (atunci reuseam sa o bag in sfirsit in pat. Am o cucuvea mica acasa, e minune daca reusesc sa o bag la 21.30 in pat!) Apoi pe la 2-3 noaptea si dimineata pe la 6. Abea pe la 3 luni a inceput sa doarma mai bine. Dupa aia pina pe la 7 luni a dormit tot mai bine (cu mici exceptii) 8-9 ore noaptea. Dar cind am inceput cu mincarea, a fost catastrofa 
Cica dorm copii mai bine daca primesc gris cu lapte... Poate, dar nu mica mea... De 1 an de zile nu mai dorm nici o noapte... Aveam nopti cind se trezea de 10 ori...
@Magda, ai reusit sa descoperi cum functioneaza cu scrisul?
@Alina M.
Si la noi ploua de 5 zile deja si bate vintul ca nebunu de ieri Si sint tot intre 6-10 grade...
Fetele noi, voi ce mai faceti?
claudiak spune:
Si iar eu 
Fiindca azi la noi a fost ziua mamei si am picat in butoiul cu melancolie... toata ziua m-am uitat la pozele de cind a fost Vanessa bebe, am citit felicitarile cind s-a nascut... m-am pus sa traduc ceea ce am scris despre nasterea ei. Eu i-am facut la Vanessa un fel de Jurnal in care am scris ce am facut aproape in fiecare zi, de cind s-a nascut (si cite ceva din timpul sarcinii), progresele care le face... Poate ar fi asta ceva si pentru proaspetele si viitoarele mamici E minunat sa poti reciti peste citiva ani, cum a fost, ce ai facut... si cred ca si pentru ea va fi interesant cind va fi mare...
Ok, acum iar am deviat de la subiect... melancolia e de vina
Distractie placuta la citit dar atentie, e foarte lung! Sper sa nu va plictisiti!!!
Asa s-a nascut raza noastra de soare...
De fapt, as fi avut pe 23.7. planificata cezariana... Joi spre vineri noaptea am dormit foarte prost, am avut dureri mari... Vineri mi-a mers apoi mai bine, simbata am lustruit toata casa, am facut un dus, m-am spalat pe cap, am sunat toata familia si prietenii in Germania si Romania.... de parca as fi avut o presimtire...
Ne-am culcat simbata, de fapt duminica (21.7.) la ora 1.15 si la 1.45 m-am trezit ca eram toata uda... Dupa ce dormisem numai o jumate de ora, eram complet ametita de cap si nu reuseam sa-mi dau seama de unde vine apa Sotul meu, la fel de obosit ca mine, a zis sa mai dormim putin La urmatoarea miscare a bebelasului, a curs iar putina apa(lichidul amniotic)... asa ca mi-am trezit sotul si am zis ca trebuie sa mergem la clinica.
La ora 2.20 am fost acolo si moasa tocmai ma intreba ce probleme am cind a inceput sa curga din nou apa pe jos. Asa ca i-am zis ca mi s-a rupt apa si ca bebelasul sta inca cu capul in sus in burta... Atunci m-a pus repede sa ma intind pe pat, mi-a facut CTG-ul (a controlat bataile inimii la bebelus si contractiile). Citeva minute mai tirziu am inceput sa am contractii. Destul de puternice si regulate. Nu am mai avut voie sa ma ridic din pat, am primit perfuzii sa imi opreasca contractiile, sau cel putin sa nu mai fie asa de puternice. Apoi mi-a zis moasa sa incerc sa dorm putin... Asta nu prea a functionat, am povestit toata noaptea cu sotul meu, am respirat la contractii asa cum invatasem la curs si apoi pe la 5 dimineata am stat la povesti cu o moasa tinara si draguta, cu care ne-am distrat si am ris de numa 
, mai ales pe tema ca inca nu stiam ce nume va avea copilul daca va fi baiat. Noi eram convinsi ca va fi fetita. Eram destul de relaxata, dar mi-a fost clar ca dimineata o sa-mi faca cezariana, fiindca toata noaptea cursese apa, la fiecare miscare a bebelasului.
(Si acum o mica paranteza... termenul era de fapt 8.8.02. Cind mi-a spus medicul meu ca imi va face cezariana pe 23.7. am fost de-a dreptul socata, mi se parea mult prea repede si era si foarte ciudat sa stiu asa o data fixa... acum vine bebe. Dar el a spus ca nu e sigur ca o sa mai tin sarcina pina in 23.7. Si a avut dreptate, la fel cum avuse dreptate ca Vanessa nu o sa se intorca cu capul in jos)
Cu toate ca primisem perfuziile, dimineata pe la 7 am avut contractii tot mai puternice si regulate. Moasa a sunat apoi dupa medic (ginecologul meu nu era in oras ) Medicul a venit pe la ora 8, m-a controlat, a discutat cu mine, apoi a venit anestezista si m-a intrebatce fel de anestezie vreau sa primesc, spinala sau sa ma adoarma. Am spus ca spinala, vreau sa stiu ce fac cu mine si cu bebe. Apoi m-am uitat la sotul meu si l-am intrebat daca vine cu mine in sala de operatii, iar el a zis, spre surpriza si bucuria mea ca da. Atunci mi-a explicat anestezista ce va face, mi-a zis ca incearca o data sau de doua ori si daca nu merge ma adoarme fara sa ma mai intrebe prea multe. Mi-a explicat care sint pericolele si probleme ce se pot ivi, dar ca asa ceva se intimpla foarte, foarte rar si la medicii fara experienta (nu-mi era frica de injectie ci de faptul ca umblau la coloana mea). Am semnat un munte de hirtii, apoi am fost pregatita, i-au pus cateterul (asta a durut putin), am primit sa beau un lichid ciudat, care reduce aciditatea in stomac, mi-au pus un ac nou de perfuzie in mina stinga si mi-au luat o gramada de singe pentru analize. La ora 9 mi-au scos perfuzia ce o primisem noaptea si atunci am avut contractii fara pauza. Deja credeam ca o sa nasc inainte de a ajunge in sala de operatii. Atunci am si realizat cu adevarat ca in citeva minute o sa imi tin bebelasul in brate. In sala de operatii mi-au facut mai departe CTG-ul pina au venit medicii. La ora 9.10 minute m-am asezat pe masa de operatii si anestezista i-a explicat ce va face. Am primit intii o injectie cu anestezie locala, care nu a durut mai mult decit o injectie normala. Dupa aia am asteptat sa imi spuna ceva sau sa simt ceva (nu aveam voie sa ma misc) Atunci am auzit-o spund „acum va dau anestezia spinala” si apoi imediat „intindeti-va repede pe spate cu picioarele sus pe masa de operatii” (era ca un scaun ginecologic). Si eu ma gindeam... hmmm.. de ce repede? Inca in timp ce gindeam toate astea am simtit cum imi amortesc picioarele si apoi o furnicatura ciudata si in burta. Mi-au pus o stofa verde in fata ochilor ca un paravan, intr-o mina am primit o perfuzie, cealalta a fost legata de masa (sunamai rau decit a fost). Citeva clipe mai tirziu, era si sotul meu linga mine. Atunci mi-a zis anestezista ca au inceput deja sa taie si m-a intrebat daca simt ceva. Si eu ma gindeam... asa de repede??? Si daca doare??? Nu sint decit 4 minute de cind am primit injectia... Nici nu ma gindisem pina la capat si o aud pe doctorita spunind... „luati aer adinc in piept si presati!” Iar eu... „haaaa??? Sa presez??? De la piept in jos nu simteam nimic (stateam un ic cu capul in jos si cu picioarele in sus pe masa). Am simtit numai ca trageau de mine de numa, ca am crezut ca pic de masa dar am ascultat de doctorita, am tras aer in piept si am presat #61514; Doctorita a zimbit si a zis „picioarele sint afara, inca odata inspirati adinc si presati”, iar eu, foarte ascultatoare am facut ce azis, desi nu prea pricepeam ce efect ar putea sa aiba... in afara de cel mental... Doctorita a inceput sa rida si a zis „aveti o fetita, dar capul e inca inauntru, mai presati odata”. Am facut ce a zis, dar eram deja foarte emotionata. Nu stiusem sigur ce o sa avem, o fetita sau un baiat ( Roland vroia fetita, mie imi era egal, numai sanatos sa fie)... Si atunci a zis anestezista „acum e afara” si imediat l-am auzit pe unul din medicii care operau spunind „nascuta la ora 9.21”. Iar eu asteptam sa o aud ca plinge... iar in secunda urmatoare a inceput sa plinga Doamne, ce un sentiment minunat a fost!!! In clipa urmatoare a fost asistenta cu Vanessa infasata intr-un prosop linga mine, mi-a aratat-o mie si la sotul meu, apoi mi-a pus-o pe piept. In clipa aceea a incetat Vanessa sa plinga si m-a privit cu ochisorii ei mari... ca un ingeras!!! Imi curg de fiecare data lacrimile cind ma gindesc la acel moment... am sarutat-o si sotul meu ne-a sarutat pe amindoua si mie imi curgeau lacrimile de fericire. E un moment de nedescris, pur si simplu minunat, magic si fermecator!!! In clipa aceea ne-am indragostit de fetita noastra minunata!!! Apoi mi-au luat-o pentru citeva minute (2-3 nu mai mult) si eu ma gindeam... „e atit de minunata, dar asa de mica” Apoi am avut-o din nou pe piept, sotul meu a tinut-o. Micuta mea m-a privit cu ochisorii ei minunati si nu a mai plins, iar eu am sarutat-o mai departe... nu ma mai saturam de ea. Era asa frumoasa si calda (numai culoarea fusese ciudata in primele secunde cind am vazut-o, gri-albastrui) Apoi l-am intrebat pe sotul meu daca e totul in regula cu ea, are toate miinile, picioarele si degetelele, iar el a spus ca „E perfecta, minunata, la fel ca si mamica ei curajoasa! Va iubesc!” Si mamica a inceput din nou sa plinga... Apoi a plecat sotul meu cu asistenta(moasa de fapt), sa ii faca baita si sa o masoare ( a avut 2690g, 48 cm lungime si 33.5 circumferinta capului). Putin mai tirziu am fost si eu gata. Am mai primit o infuzie cu antibiotice, care mi-a provcat o usoara greata si apoi m-au dus in sala de nasteri (erau 3 sali in cinica in care am nascut). Operatia a durat de la injectie pina am iesit din sala 25 de minute. O moasa a venit la mine si mi-a zis ca micuta arata exact ca mine iar eu am ris Dar avea perfecta dreptate! Apoi mi-am primit comoara in brate, ne-au facut o poza si putin mai tirziu, am pus-o pentru prima oara la piept, iar ea a baut cu lacomie Nici nu e de mirare, colostrul e dulce ca mierea
Apoi a venit medicul care a facut cezariana sa o controleze si pot sa spun ca cezariana a fost hotarirea corecta. Medicul a zis ca a forma pe care o avea capul Vanessei, nu as fi putut sa nasc normal. (sus, in virful capului era complet plata, o linie aproape dreapta de sus de la frunte pina jos la crestet). Capul nu i-ar fi incaput in colul uterin. Nu pot sa spun, decit ca ii multumesc la Dumnezeu ca mi-am ascultat cel de-al saselea simt si m-am hotarit sa fac cezariana. Probabil asta a fost motivul pentru care nu s-a intors cu capul in jos. Nici nu vreau sa ma gindesc ce s-ar fi intimplat daca as fi incercat sa nasc normal!
Anestezia a trecut destul de repede, pe la 10.30 am inceput sa-mi simt piciorul drept, 10 minute mai tirziu cel sting. Am primit si ceva impotriva durerilor, care erau tot mai puternice. A fost unsentimnet ciudat cind a inceput sa treaca efectul, aveam in tot corpul furnicaturi destul de neplacute si am inceput sa tremur putin, dar mogildeata care o tineam in brate a reusit sa-mi distraga atentia de la asta. Ceea ce mi se paruse foarte ciudat, a fost, ca tot timpul simtisem ca am picioarele undeva sus, ca pe pe masa de operatii (fusese ceea ce simtisem ultima oara) desi puteam sa imi vad picioarele intinse pe pat...
La ora 11.30 m-au dus sus in salon. Sotul meu sunase deja pe toata lumea. Erau cu totii foarte surprinsi, astetau abea pe marti vestea cea mare Nimeni nu facuse socoata cu curioasa mea mica care nu a mai avut rabdare pina la termin si s-a nascut cu 19 zile mai devreme. Dupamasa si seara am pus-o la piept, moasele au fost tare dragute si m-au ajutat. Numai ca era cam micuta si nu avea asa putere sa traga din piept si obosea repede.
Duminica dimineata fusese cezariana, seara m-am ridicat prima oara din pat, luni dimineata mi-au scos in sfirsit cateterul si eu am putut sa „fug” la 
toaleta. Ma chinuia deja de duminic#259; noaptea Asa ca eu nu am avut nici o problema cu „vinturile”, am trecut direct la problemele mari 
Luni am circulat tot din ora in ora la toaleta, cred ca am eliminat 5 litri de apa. Burta ma durea, dar nu era asa de rau. Mai rau ma durea cind sugea Vanessa sau spatele fiindca nu puteam sta pe o parte... Marti mi-a aratat moasa cum sa-i schimb scutecul la Vanessa si de atunci m-am ocupat singura de ea. Joi am avut in sfirsit voie sa fac dus si m-am spalat pe cap. M-am simtit imediat ca un alt om 
Am avut-o tot timpul in salon, numai pe la 12-12.30 noaptea, dupa ce ii dadeam sa suga, o duceam la asistente si ele mi-o aduceau cind se trezea sa-i dau sa suga iar. De obicei, pe la 5 dimineata.
In primele 3 zile a slabit 300 de grame, fiindca nu avea putere sa suga prea mult, asa ca din a 4–a zi i-am dat sa suga si apoi primea restul de lapte ce il mulsesem cu sticluta.
In 29.7., luni, am fost acasa (am stat mai mult fiindca sotul meu trebuia sa lucreze la sfirsit de saptamina si nu vroiam sa fiu singura cu Vanessa acasa, iar de luni avea concediu...). Cu alaptatul a mers tot mai bine, dura cam mult pina sugea fiindca adormea tot timpul, dar cind avea stomacelul plin dormea 3-4 ore ca un ingeras.
Vanessa noastra e pe zi ce trece ot mai dulce, pot sta ore in sir sa o privesc si sa o sarut... si o iubesc in fiecare zi tot mai mult!!!
Gasesc ca e egal cum naste cineva, fiecare mamica trebuie sa asculte ce ii spune instinctul ca e bine si atunci e decizia corecta. Egal cum s-au nascut copii nostri, vom fi toate niste mamici minunate!
Asta am scris pe data de 31.7.02 la 10 zile dupa ce o nascusem pe Vanessa.
Cu cezariana nu am avut probleme, 2 saptamini mai tirziu nu se mai vedea decit o linie roz deschis si eu aproape ca uitasem ca am avut o operatie.
In timpul 
m-am ingrasat 11kg, la 12 zile dupa ce am nascut aveam 8.5kg mai putin, 2 luni mai tirziu, 13kg mai putin. Asa ca am fost mai subtire ca inainte de a fi gravida... Ca acum iar m-am ingrasat, e probabil(de fapt, mai mult ca sigur) de vina tiroida...
Am avut o sarcina foarte usoara, nu mi-a fost niciodata rau. Singura problema a fost contractiile ce le-am avut in a 32 sapt. de sarcina, cind am fost 3 zile in spital. Sper ca la urmatorul bebe sa scap tot asa de usor
Ok, acum mai "tac" si eu, ca am scris o gramada
V-am pupat
Claudelu spune:
Magda, selectezi textul apoi itit alegi culoarea pe care o vrei, tipul de caractere, marimea, etc...daca vrei sa vezi ce ai facut da vizualizare si doar atunci poti vedea daca ai reusit sau nu sa colorezi...trebuie sa fie ceva de genul [culoare] Magda[/culoare]...asta e doar un exemplu cum arata cand vrei color...TE-AM LAMURIT???? nu prea cred dar incearca totusi...
Claudia eu am sa citesc dimineata povestea ta ca acum vreau sa profit de faptul ca doarme Raul...ma gandesc ca e interesant...
Alina nu-ti fa griji ca si la Arad tot asa a fost vremea...
Chiar ca a fost foarte liniste pe aici in week-end-ul asta...las' ca recuperam noi!!!
Pupici la toate si somnic usor celor care mai sunteti pe aici (si celorlalte binenteles!)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/claudia_floarea/album?.dir=/a9af&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//f2.pg.photos.yahoo.com/ph/claudia_floarea/my_photos
LindaG spune:
Ceau fetelor,
Eu am reusit simbata sa ies din butoiul cu melancolie pt. ca... mi-a venit pasaportul acasa,HIPI,HIPI,IEEEE!Nici nu stiti ce fericita am fost.
Clau ma bucur mult de tot ca poti sa dormi si ca Raul ii asa de cumintel.
Ioana mersi,se pare totusi ca nu a fost raceala.Tu cum te simti?Ce face 
-ul?
Linda N. se misca burticuta la tine?
Magda, cum a fost in vana?Ce n-as da sa fac si eu o baita!!(eu nu am decit dus)
Alina M. nu-ti fa probleme,si aici ii urit ca dracul.Ploua si ii frig.
Va pup mult si pe cele pe care le-am uitat
LindaG
dialu spune:
Salut fetele, incurajata de povestea Claudieik, m-am gandit sa va povestesc cum a decurs intamplarea si la noi, dar voi incerca sa fiu putin mai scurta, (se pare ca nu am reusit)!!!!
Pot spune ca am avut o sarcina superusoara, fara greturi si alte probleme. A fost mai grau la sfarsit, dar cred ca asta e valabil pentru toata lumea.
Nu stiu daca stiti, dar aici nu prea esti incurajat sa stai in spital, in cazul unei nasteri normale durata de spitalizare fiind 12 ore (daca nu te prinde noaptea, atunci stai pana dimineata).
Deci...duminica 09.02.2003 dupa amiaza am fost invitati mai multi romani la o alta familie de romani, sa facem cunostiinta cu o bebelusa de curand nascuta. DPN meu era pe 12, deci mai aveam 3 zile. Nu presimteam nimic. Am stat mult in picioare, am sporovait si pe la 8 jumate seara am ajuns acasa, facand glume cu o prietena ca poate nasc la noapte...nu aveam de unde sa stiu ca asa va fi.
Putin mai tarziu ma apuca o mancarime de piele de imi vina sa mor....merg la dus (un dus mai fierbinte ca de obicei) si ma frec cu lufa pana imi dau jos un strat de piele. Ce bine a fost! M-au lasat nervii din piele!
Cateva minute mai tarziu incep sa simt ceva crampe usoare (mai simtisem in ultimile saptamani), dar si o usoara umezeala pe chilot...si ceva din mine imi spune ca se pare ca a venit sorocul. Nu prea stiam ce sa fac si la 22.30 am pornit spre spital.
M-au luat, m-au verificat, eco, monitorizare contractii... mi-au spus ca nu s-a fisurat sacul amniotic, ca totul e bine si sa vin maine la controlul programat cu cateva zile in urma.
Acasa am ajung pe la 2.30 dimineata, moment in care au inceput brus contracti foarte puternice si m-au luat niste dardaieli de nu mai puteam vorbi.
Am facut o baie superfierbinte, si m-a lasat tremuratul, iar durerile erau mai acceptabile...nu pt. mult timp insa.
Timp de aproape 4 ore am stat pe canapea intr-o parte (altfel nu puteam de durere), cu sticle cu apa fierbinte la burta si spate, incercand sa ma concentrez pe respiratie. La mine durerile cele groaznice erau lucalizate le spate.
Pe la 6 dimineata, gandindu-ma ca s-a deschis "buticul cu anestezia" (la spitalul respectiv nu aveau anestezist valabil pe timpul noptii la nasteri), am zis hai la spital, ca daca nu, io mor aci de durere. De cum am intrat, am spus moaselor ca vreau epidurala, ca daca durerile mai continua in ritmul si intensitatea in care erau, eu cad lata.
M-au controlat...si surpriza 7 cm, prea tarziu pentru epi.
Asa si era, caci la ora 8.09, (la 2 ore de la sosirea in spital) in dimineata de luni 10.02 2003 a venit pe lume Patric Maximilian cu 3,380 gr si 50 cm.
Am nascut numai cu moase, doctorul a dat numai cu un ochi sa vada daca totul e bine, si totul a fost asa bine ca nu am avut nevoie nici macar de epiziotomie!
Acasa am ajuns in dimineata urmatoare.
Nu va spun ca desi nasterea a parut usoara, 2 saptamani am fost foarte slabita (am pierdut cam mult sange).
N-a fost o nastere spectaculoasa, dar pentru mine asa este (ca pentru fiecare mama, de altfel). Nimic din ce mi-am imaginat ca o sa fie, nu a fost. In afara de metodele de respiratie, celelate lucruri invatate la pregatirea pentru nastere au ramas doar un fapt divers. Masaje, aromoterapie, muzica de relaxare, schimbat pozitii??? Nici vorba, vroiam doar sa fie liniste si sa fiu lasata in pace sa pot si eu sa ma odihnesc un pic in scurta pauza dintre contractii.
....
Acum Patric e mare, are 15 luni si numai de smecherii se tine toata ziua.
Imi pare rau ca nu pot sa pun niste poze la album, din motive tehnice, nu le pot micsora si albumul nu mi le primeste asa mari.
Sper ca nu v-am inoportunat cu povestea mea si sper ca nu v-am plictisit prea tare.
Va doresc toturor, bebici, mamici si burtici sanatate maxima si o zi buna!
Diana
dialu spune:
Si mai am o rugaminte la voi.
Puteti sa-mi recomandati o sala de aerobic cu sauna daca se poate, masaj, cosmetica si coafura bune? Nu neaparat cu fite, dar mai moderne daca se poate. Sper ca ma puteti ajuta. Multam anticipat!
Va pupic!
Diana
alina33 spune:
Helo fetelor,ati scris atit de mult ca nu am reusit sa citesc decit din sesiunea asta.scuze ca nu am scris dar de joi de cind m-a lasat acasa am avut emotii cu alaptatul.Normal ca acasa noaptea n-a mai vrut sa suga si l-am trimis pe Daci dupa lapte praf.Dupa ce l-a facut a inceput si Dragos sa suga.La fel si la urmatoarea masa.Pe urma a invatat si n-am mai avut probleme .E mai greu cu programul ca la inceput minca din 3 in 3 ore si noaptea chiar si la 4 ore.Acum are colici si minca din 2 in 2 aproape.
Cu alte cuvinte sunt frinta de oboseala.Asa e de foame ca nici macar nu-l pot schimba inainte.La noi scutecul se schimba dupa masa cind e satul.
Probleme avem cu caca de cind am trecut exclusiv pe alimentatia la sin.E constipat.Cu termometru n-am rezolva ,numai cu supozitor desi nu l-as invata asa.
Eu ma simt un pic mai bine avind in veder la cit de putin dorm, iau vitamine si calciu si fier si partea proasta ca, mi-a revenit strinsoare de git .Eu zic ca de la oboseala.Ca in spital pina sa merg la alaptat imi trecuse.Nici cu tensiunea nu stau prea bine ca am 135 cu 90 desi a scazut de la 140 cu 100 cind m-au externat.
Fetelor n-am timp sa comentez la cite ati scris desi tare as vrea sa mai sccriu.
Acum s-a trezit si Daci il schimba.Noaptea il schimb eu ca sa se odihneasca el si ziua invers sa pot dormi eu .Desi nu pot dormi si nici pofta de mincare n-am.
Sa speram ca trec si astea si venim mai proaspeti pe net.
Va pup pe toate si vas doresc toate cele bune.
anto spune:
Mai fetelor da`ce-ati mai scris de cand nu am mai fost pe-aici
Ganglionii mei i-si fac de capiar m-au durut ingrozitor
Sambata mi-au schimbat antibioticul ,deja nu mai rezist
Maine merg la ORL ,sa vad ce mai zic si aia .
Alina merci de zama(vorba lu`Clau), o copiez ca nu stiu cand apuc s-o fac.
Alina33 ma bucur ca bebe e bine si tu la fel.Poate stransoarea in gat o ai de la tensiune.Ai mai avut probleme cu tensiunea inainte sa fi gravida ?
Dia eu pot sa-ti recomand cosmetica si coafura ,cred ca au si aerobic si masaj acolo.La salon Cleo de langa matern,e salonul unei foste colege (pe cand lucram in Ro.):Ocheama Claudia si e cosmeticiana,daca te hotarasti sa mergi poti sa spui ca te-am trimis eu .
Coafura daca vrei ,am una buna pe Eminescu vizavi cu farmacia ,intrebi de Hangi(a ei e coafura)
Vrei sa-ti faci de cap cand mergi in Romania
O sa-ti mai dea si fetele din Arad idei ,precis.
Clau ce mai face Raul?Cred ca e mare acum .Cand am fost la tine mi-a fost si frica sa-l iau in brateCand o sa mai vin o fi flacau mare
va pup si mai "vorbim noi"
LindaG spune:
Bine ati venit acasa Alina 33 si Dragos!
Dialu mie mi-a placut ce ai scris!
Anto sper din tot sufletu sa te faci bine!
Celelalte fete pe unde umblati?Trageti chiulu azi?
Va pup
LindaG