Copilul este mai intai al mamei !?

Copilul este mai intai al mamei !? | Autor: tata lu Toma

Link direct la acest mesaj

Am citit, la un alt subiect, aceasta replica cu care eu nu sunt deloc de acord. Voi ce ziceti ?

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns roxana1974 spune:

Eu cred ca asa e, dar mama isi pierde acest drept in momentul in care devine denaturata...astept si eu dezbaterile....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Marina spune:

Nu, nu e al mamei mai mult decat al tatalui in sensul in care intrebi tu.
Dar nu poti nega ca exista in perioada primilor ani o dependenta si o influenta mult mai mare a mamei, si de aici si raspunsul primit la acel subiect. Basca ca 9 luni in burtica nu sunt usor de uitat de catre 99% dintre mame.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tata lu Toma spune:

Sunt perfect constient ca cele noua luni din burtica nu pot, nu sunt si nici nu trebuie uitate nici de mama si nici de copil.
Si in mod sigur ca in acest fel se creeaza intre ei o relatie unica pe care nu sunt tampit sa o neg si pe care noi barbatii nu avem cum sa o concuram.
Apropos, am citit sau am vazut undeva ca pana la 7 ani(cred), daca vrei sa masori campul energetic al unui copil, acesta trebuie sa fie in bratele mamei sale pentru ca campurile lor sunt de fapt unul singur !
Din pacate nu cred ca asta inseamna ca daca tatal are o initiativa in ceea ce priveste copilul ar trebui sa-i ceara voie mamei.
Cred ca un cuplu care se sfatuieste si se ajuta reciproc in cresterea si educarea copilului va avea mai multi sorti de izbanda in aceasta cumplit de grea meserie de PARINTE !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Adela99 spune:

Copilul e al ambilor parinti in egala masura (parerea mea).
Marina , dar ... e drept ca cele 9 luni nu se uita, dar eu nu consider ca perioada de graviditate ne da drepturi mai mari decat tatilor. Ambii parinti au drepturi si indatoriri egale. Iar copilul are dreptul la ambii parintii. Si nevoie de ei, in aceeasi masura.



"Un om nehotarat ajunge la fiecare pas pe pragul unei alternative, adica in situatia de a vedea ca este intr-adevar o fiinta libera. Un om hotarat este lipsit de acest neajuns."
Lucian Blaga

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lauraa spune:

Ei, tata lu TOma,daca vrem sa fim corecti pana in panzele albe, spunem ca nu, nu e mai intai al mamei. Dar dupa mine asa este vrei-nu -vrei. CHiar si in cartea de sarcina scrie cu cuvintele tale.Copilul apartine in primele zile mamei lui,de ea este dependent 100% ...

Laura si papusica din burtik (39 saptamani)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dodo spune:

Interpretarea e gresita, am spus ca bb are nevoie mai mult de mama decit de tata pt ca, in primele luni, mama este fiinta cea mai apropiata de el, pe care o recunoaste dupa miros si voce, in prima instanta si apoi si dupa infatisare. Tata e perceput ca un personaj aflat prin preajma dar nu indispensabil, pt ca cea care raspunde "nevoilor" in prima faza este mama - alaptat, spalat, alintat. Pe masura ce cresc si se familiarizeaza cu mediul, tatii isi ocupa si ei locul in universul bebelusilor, la fel ca si celelalte personaje de care se va atasa in viitor. De aceea eu cred ca tatal are un rol secundar in cresterea si ingrijirea bb-lui in primele luni de viata si, oricit ne place noua sa-i lasam si pe tati sa le schimbe scutecul, sa le faca baie, ajutorul lor nu e indispensabil, de ce sa nu recunoastem. Nu m-am plins nimanui si nici nu astept aplauze dar eu mi-am crescut aproape singura copilul, asta in conditiile in care am avut si am serviciu (bb a mers de la 6 luni la gradi) si sotul meu a fost totdeauna aproape sa ma sprijine, daca i-am cerut asta dar mai bine lipsa, ca-i era si frica sa-l ia in brate, asa era de emotionat la inceput, si pe urma eram asa de preocupata de bb, ca nu-i dadeam eu voie sa faca, aveam senzatia ca nu face bine, si mai bine faceam eu totul asa cum trebuie, decit sa refac in urma lui.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Marina spune:

nu vorbeam de drepturi...sunt absolut egale intre parinti. Si obligatiile asisderea. Cu toate astea raman la parerea ca mama e mai importanta la inceputul vietii.
Si tati lui Toma...penultima fraza...cu nu e nevoie sa ceri voie mamei ...nu sunt de acord. Chiar tu o zici mai incolo...cuvantul cheie este impreuna. Nimeni nu tb sa ia decizii singur si nici sa ceara voie. Comunicarea intre parinti si o viziune unitara in ceea ce priveste cresterea lui sunt din punctul meu de vedere cheia succesului

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tata lu Toma spune:

Pentru Dodo:
Nu am interpretat gresit spusele tale, din simplul motiv ca nu stiu cand si unde le-ai spus.
Replica de la care a pornit subiectul meu a fost spusa de altcineva.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iren spune:

quote:
Originally posted by tata lu Toma

Din pacate nu cred ca asta inseamna ca daca tatal are o initiativa in ceea ce priveste copilul ar trebui sa-i ceara voie mamei.



Deoarece presupun ca eu sint cea citata cu "copilul este mai intii al mamei", tin sa precizez ca nu am spus si nici nu am avut intentia sa spun ceea ce ai inteles tu, ca tatal trebuie sa-i ceara voie mamei pentru a face ceva impreuna cu copilul. Era vorba de faptul ca mama este primul om care-si asuma responsabilitatea in privinta copilului si care trebuie sa vegheze asupra lui, in majoritatea cazurilor.
Marina ai exprimat foarte bine ceea ce gindeam si eu.

Iren burticoasa & Bogdanelu nazdravanu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dodo spune:

OK, Tata lui Toma, am crezut ca te-ai referit la o afirmatie de-a mea in cadrul altui subiect, si asta ti-a inspirat subiectul de fata. Scuze!

Mergi la inceput