sondaj a la inchizitia spaniola

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 6

conchita spune:

Laura, dupa ce te-am citit ma framanta alta chestiune: dilemele astea se rezolva in scris? sau ce se intampla cu ele pana la urma? este scriitorul un intermediar modern intre muze si muritorii de rand, o antena parabolica fara putere asupra harului si, implicit, asupra drogului astuia numit literatura, un vasal la randul sau? cine si ce vorbeste prin noi pana la urma, atunci cand scriem?

Gandacelu, marturisesc ca pe mine ma ia durerea de cap cand ma gandesc ce cantitate uriasa de cuvinte si semne a fost produsa de omenire de cand a inventat scrisul. ma gandesc ca din toate papirusurile spulberate in neant, manuscrisele inecate, arse, ingropate, pierdute, date prin masina de taiat hartie, toate volumele, actele oficiale, documentele secrete, istoriile, matematicile, filosofiile, notele de calatorie, jurnalele personale, tezele si extemporalele, ziarele, scrisorile de afaceri, ravasele de amor etc etc etc...daca le-am pune unele langa altele am umple o sfera de marimea unei planete. si eu ce rost si rol mai am in toata afacerea asta covarsitoare? al cui mesaj sunt destinata sa-i fiu mesager, carei carti i-am fost scrisa in stele ca cititor ? da, ma omoara cantitatea, frate, ca ma lasa indecisa si cu dileme, dar nu de'ale lui Plesu, ci dintr-alea simple, umane: eu pe care o citesc pana la urma? zi tu ca cititorul occidental din ziua de azi n-are soarta lui Sisif! si cititorul ajunge sa fie Gandacel care se sustrage poverii de a-i asculta prin lectura pe altii si alege sa traiasca pur si simplu. vezi JJ Rousseau, intoarcerea la starea naturala :)) pai asta pare sa fie singura solutie pana la urma, da doamne sa ajung cat mai tarziu la ea :)) prin urmare, nu este necesar un apel umanitar la scriitori sa se lamureasca ei insisi privind dialectica scrisului si sa decida ecologic daca mai publica sau nu? vezi, reiau intrebarea: daca toti scriem si publicam in ritmul in care se intampla asta in zilele noastre, cine puii mei mai citeste? si cum sa faci selectia in haosul asta?

poate ca ar trebui sa incerc sa inteleg fenomenul din punctul de vedere al contactului cu lumea libera, consumista si democrata, ce ziceti? :)))

conchita spune:

quote:
Originally posted by gandacelu
de fapt, ce te deranjeaza pe tine, in afara de nesimtenia constiintei lor de efemeride?! faptul ca au succes?
vezi ca intrebarea de mai sus e extrem de serioasa!

pai, stii vorba aia, Coana Bovary sunt Eu :)))

nu ma deranjeaza nimic, vorbim si noi. crezi ca cei care infiereaza public spaga nu mai dau maine mita pentru ca a deschis nush cine nush ce subiect? fii serioasa, io mai am doo carti din sapte de terminat si ma duc iar la biblioteca dupa un morman. iar pe forum o sa scriu tot in fiecare zi, deci :)))

Andrada spune:

Nici vorba conchita!!!!
Mesajul nu e criptic decit in masura in care nu vrei sa vezi decit cuvintele. Si nici vorba sa te banuiesc de invidie sau neputintza in ale scrisului.Doar stii...
Probabil ca trecind in sfera personalului am sa trec pe PM cu scuzele de rigoare ca am inceput aici,
Andrada

L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele

conchita spune:

quote:
Originally posted by gandacelu
bisturiul, va rog! sunteti gata?!

ma tem ca nu. vezi, inca o dilema, de ce refuza scriitorii intalnirea cu cititorii in mod direct? adica de ce ar trebui sa le cumpar cartile daca ei imi ignora feed-backul? vorbesc in general, nu e legat de cazuri particulare, sa ne intelegem.

antoioana spune:

Petre Tutea spunea asa: "De creat doar zeul creeazã, iar omul imitã. Eu cînd citesc cuvîntul creatie - literarã, muzicalã, filozoficã - lesin de rîs. Omul nu face altceva decît sã reflecte în litere, în muzicã sau în filozofie petece de transcendentã."...si eu cred ca are mare dreptate. Oamenii, mai mult sau mai putin voalat, tind spre marele Adevar si cauta si cauta si cauta... Unii dintre ei au ceea ce se cheama Dar si spun foarte frumos ceea ce le este revelat. Ceilalti...cei ce produc maculatura...pur si simplu nu au simtul penibilului. Scriitorii isi striga cautarea in cuvinte, iar cititorul este o conditie sine qua non...fara el nu se poate. Nu cred ca cineva poate scrie pentru el/ea insusi/insasi. Mie-mi suna a "Eu ma aranjez ca sa fiu frumoasa pentru mine!"
Culmea, si eu am aflat azi ce s-a intamplat cu Trandafirul albastru . Vreti sa stiti de ce abia azi? Pentru ca renuntasem a-l mai citi. Ceva devenise stresant. Sincer, nu cred ca Vektros a renuntat din cauza Conchitei. Mai degraba cred ca nu a primit feed-backul de care avea nevoie, desi toate lumea era binevoitoare si doritoare sa mai citeasca. Din nefericire, la un moment dat am avut o senzatie acuta de...telenovela. Nu cred ca cineva poate scrie asa...pe banda rulanta. Ori noi, cititorii :), deveniseram cam agasanti. Pe mine nu m-a interesat nici o clipa finalul, iar descrierea aceea cu taurul chiar mi-a placut...a ramas undeva in mine.
Conchita, eu iti admir lupta pentru calitate. Numai ca democratiei zilelor noastre, ,ce pacat, ii pasa de cantitate.
Numai bine.
anto
PS: dpdv al cititorului :)asa ca daca-mi spuneti sa stau in banca mea, nu ma supar :)

conchita spune:

quote:
Originally posted by antoioana

Petre Tutea spunea asa: "De creat doar zeul creeazã, iar omul imitã. Eu cînd citesc cuvîntul creatie - literarã, muzicalã, filozoficã - lesin de rîs. Omul nu face altceva decît sã reflecte în litere, în muzicã sau în filozofie petece de transcendentã."...si eu cred ca are mare dreptate. Oamenii, mai mult sau mai putin voalat, tind spre marele Adevar si cauta si cauta si cauta... Unii dintre ei au ceea ce se cheama Dar si spun foarte frumos ceea ce le este revelat. Ceilalti...cei ce produc maculatura...pur si simplu nu au simtul penibilului. Scriitorii isi striga cautarea in cuvinte, iar cititorul este o conditie sine qua non...fara el nu se poate. Nu cred ca cineva poate scrie pentru el/ea insusi/insasi. Mie-mi suna a "Eu ma aranjez ca sa fiu frumoasa pentru mine!"

Anto

pentru curajul de a spune lucrurilor pe numele lor real de botez. eu m-am fofilat rau de tot, avea dreptate Anda. :))
mesajul tau e de pus in rama!

quote:
Culmea, si eu am aflat azi ce s-a intamplat cu Trandafirul albastru . Vreti sa stiti de ce abia azi? Pentru ca renuntasem a-l mai citi. Ceva devenise stresant. Sincer, nu cred ca Vektros a renuntat din cauza Conchitei. Mai degraba cred ca nu a primit feed-backul de care avea nevoie, desi toate lumea era binevoitoare si doritoare sa mai citeasca. Din nefericire, la un moment dat am avut o senzatie acuta de...telenovela. Nu cred ca cineva poate scrie asa...pe banda rulanta. Ori noi, cititorii :), deveniseram cam agasanti. Pe mine nu m-a interesat nici o clipa finalul, iar descrierea aceea cu taurul chiar mi-a placut...a ramas undeva in mine.
Conchita, eu iti admir lupta pentru calitate. Numai ca democratiei zilelor noastre, ,ce pacat, ii pasa de cantitate.
Numai bine.
anto
PS: dpdv al cititorului :)asa ca daca-mi spuneti sa stau in banca mea, nu ma supar :)

btw de ce spui, ma gandesc...oare am putea incerca un atelier literar aici pe DC? ar dori cineva dintre cei care scriu si publica pe forum asa ceva? adica sa fie ca un prim pas la scara redusa a ceea ce ar trebui sa fie comunicarea intre cititori si scriitori, poate chiar punctuala, daca se cere. nu stiu...un cenaclu literar virtual? adica vina scriitorul cu ce a scris si ceilalti isi spun parerile de cititori...cum ar fi?

Adela99 spune:

quote:
Originally posted by conchita

btw de ce spui, ma gandesc...oare am putea incerca un atelier literar aici pe DC? ar dori cineva dintre cei care scriu si publica pe forum asa ceva? adica sa fie ca un prim pas la scara redusa a ceea ce ar trebui sa fie comunicarea intre cititori si scriitori, poate chiar punctuala, daca se cere. nu stiu...un cenaclu literar virtual? adica vina scriitorul cu ce a scris si ceilalti isi spun parerile de cititori...cum ar fi?

N-ar fi o idee rea - cenaclul virtual

. Eu sunt amatoare, ca cititor. Amatoare in toate sensurile

V-am citit cu interes pana acum, abtinandu-ma de la comentarii (mesaje)pentru ca ma simt ca avocatul diavolului ... imi sta in fire dealtfel

danais spune:

Eu nu (mai) scriu. Iar cand am scris, cu foarte mult timp in urma, cred ca am facut-o din motivul care inconstient sta poate la baza tuturor actiunilor: dorinta de putere. Pentru ca a izbuti sa tii macar un cititor prins in panza ta de paianjen, care sa uite pentru un timp de "realitate" si sa acorde acest timp elucubratiilor tale mai mult sau mai putin artistice, este o dovada de putere. Eu personal am prins gustul asta pe vremea odioaselor compuneri scolare, cand am produs o compunere mamut despre vulcanii noroiosi care a tinut toata clasa in tacere o ora intreaga, apoi in aplauze vreo cateva minute. Da, am avut si eu clipa mea de glorie. Pacat ca nu mai am compunerea cu pricina s-o disec critic, ca banuiesc ca s-ar incadra cu brio la genul trash lacrimogen. Am recidivat si am prins din ce in ce mai mult gustul acestei puteri si am inceput sa racolez audienta din toate categoriile: parinti, colegi, profesori, etc, tuturor incercam sa le rapesc macar cateva minute in plasa mea.

Asta pe post de explicatie de psihanaliza de amator asupra impulsurilor catre scris. Slava Domnului ca nu am publicat decat o poezie amarata, ca altfel mi-ar fi acum o rusineeee.

M-am oprit in facultate, din cauza bibliotecii, dar nu din cauza ca mi s-ar fi parut sufocanta marea de carti, ci tocmai pentru ca am descoperit ca imi place sa ratacesc prin labirint, imi place mai mult jocul cu margelele de sticla si sunt atat de absorbita de el incat nu mai am timp sa-mi tes propria plasa de vorbe. Plus ca nu mai am "o camera a mea", care ar fi dupa Virginia Woolf conditia esentiala a scrisului pentru o femeie.

Cred insa cu tarie in puterea pe care scrisul o da unei femei (in sensul feminist de "empowerment"). Scrisul, nu neaparat artistic, nu neaparat menit publicarii sau demn de publicat, este un act de independenta si uneori de revolta fata de "rolul de mama, fiica, prietena, iubita, sora, etc." Dar aici iesim iar de pe taramul creatiei artistice si dam in cel al feminismului sau psihanalizei si cred ca nu despre asta se doreste sa se vorbeasca aici.

Super teoria mesajului circular, Conchita, curat posmodernism...Cat despre "realitatea" care ar fi in pericol sub avalansa apocaliptica a cartilor, eu personal nu o consider altceva decat un text - labirint, imperfect dublat de labirintul bibliotecii, asa ca nu exista o realitate care sa fie periclitata. Hai ca ar face infarct Eco daca ar vedea interpretarea mea de balta, dar la ora asta nu-mi prea functioneaza neuronul pe motiv ca am stat azi-noapte pana pe la 2 sa citesc Breathing Lessons a Annei Tyler.

Daniela si Denisa

Laura _Oprescu spune:

mai gandacel, tu ai dreptate cand spui ca involuntar ne adresam unui cititor utopic ...cumva poate de-aia apare cochetaria in scris si poate de-aia apare si furia ca nu poti lasa fraza asa cum a picat,rebela ,parfumata cu figuri de stil inutile.... si simti nevoia sa te explici mai mult..daca ar fi doar pentru tine ar mai fi nevoie de metaexplicatii? clar ca nu..si totusi...cand am spus ca scriu pentru mine,as fi intentionat a nuanta: :scriu intru cunoasterea mea...si uite , fie el si alter ego, si tot simti nevoia sa te explici...de ce nevoia asta?/ din dorinta de autocunoastere...de autocompletare...implicit recunoastem ca avem cel putin o natura duala...ne uitam intr-o oglinda si nu ne vedem pe de-a-ntregul...tot ramane ceva de spus...chiar de catre tine tie insuti...intru (in)cautarea ta, intru punerea pe tapet si incercarea reconstituirii unui intreg...o chintesenta de carne,spirit, sentimente...cine este Eu? si sperand ,prin scrieri, sa evit raspunsul pe care altii l-au dat Eu este Altul.

gandacelu spune:

quote:
Originally posted by conchita
zi tu ca cititorul occidental din ziua de azi n-are soarta lui Sisif! si cititorul ajunge sa fie Gandacel care se sustrage poverii de a-i asculta prin lectura pe altii si alege sa traiasca pur si simplu. vezi JJ Rousseau, intoarcerea la starea naturala :)) pai asta pare sa fie singura solutie pana la urma, da doamne sa ajung cat mai tarziu la ea :)) prin urmare, nu este necesar un apel umanitar la scriitori sa se lamureasca ei insisi privind dialectica scrisului si sa decida ecologic daca mai publica sau nu? vezi, reiau intrebarea: daca toti scriem si publicam in ritmul in care se intampla asta in zilele noastre, cine puii mei mai citeste? si cum sa faci selectia in haosul asta?

poate ca ar trebui sa incerc sa inteleg fenomenul din punctul de vedere al contactului cu lumea libera, consumista si democrata, ce ziceti? :)))

mey, io m-am sustras din greata venita din supradoza, la mine e o problema viscerala, nu metafizica, recunosc!