sondaj a la inchizitia spaniola
Raspunsuri - Pagina 2
qsar spune:
Rep: deci, de ce scrieti?
Q: Adica literatura? (ce pompos!) Nu stiu. Zau ca nu.*)
Rep: pentru cine?
Q: pentru mine.
Rep: cum (tabieturi)?
Q: Cafea, tigari. La computer. Aproape ca am uitat de hartie si stilou. Descutza.
Rep: cand ati inceput?
Q: Nu-mi mai aduc aminte. In copilarie scriam compuneri gigantice, trei-patru pagini, despre greieri si alte bazaconii.
Rep: cine va influenteaza?
Q: Adica? Ce ma inspira? Depinde... uneori simt ca-mi vine asa... pur si simplu.
Rep: cine v-a indrumat pasii ezitanti?
Q: N-am pasit ezitant. Gresit, poate. Insa ezitant, niciodata.
Rep: ce va ganditi sa faceti cu productiile proprii?
Q: Intr-o buna zi o sa scriu o carte. :)
Rep: cine credeti ca le va citi?
Q: Hm... cine n-are altceva mai bun de facut.
Rep: mai aveti timp si de cartile altora?
Q: Da. Putin, lenes si subiectiv.
Rep: unde scrieti(locatie in casa si pe planeta)?
Q: ?... Hm...
Rep: cand (ora exacta)?
Q: Cand ma apuca. De obicei noaptea, dupa ce adoarme toata lumea in jurul meu.
Rep: cum impacati rolul de mama, fiica, prietena, iubita, sora, frate, tata etc cu postura de scriitor?
Q: De lene, de lehamite, scriu foarte putin.
Rep: cum va evaluati opera?
Q: Mediocra.
Rep: ...plus intrebarile la care ati vrea sa raspundeti intr-un ipotetic interviu. (?)
Q: Cinismul... asta este principala mea trasatura. Ca om. Si ca "scriitor". :)
Rep: ultima intrebare, tan-taaa-naaam: v-ati gandit vreodata sa va opriti din scris? (cu explicatii detaliate).
Q: Da. Totdeauna.
Rep: va multumesc.
Q: Eu va multumesc. 
_
*) Dioki a dat cam toate raspunsurile la "De-ce-uri".
conchita spune:
era prin '88 toamna, eu in tren spre Baneasa, comuna aia la sud de Bucuresti, cu o doamna profesoara, nu-i retin nici macar numele- ala de alint se termina cu y, ceva cu Picky, Nicky, Micky, uof!-, dar imi amintesc si-gur ca era in zodia Leului :) mi-ar fi placut sa imi ramana prietena pe viata, avea o energie solara speciala si un umor de te sufocai razand, prototipul perfect al liceenei perpetue. o zapacita frumoasa, cu alte cuvinte. eu-suplinitor amarat la doo scoli din comuna, ea-profesoara titulara amarata la una. vorbeam muuult despre carti si viata in general, a se intelege baieti, no, ca la varsta mea aveam nevoie de ghidaj matur :)) fata aia se ascundea in baie si scria folosind wc-ul ca scaun si genunchii drept birou. marea ei drama era ca toata lumea ii simtea lipsa numa cand se refugia in baie sa scrie, a se citi sot, copii, soacra. nu-mi placea ce scrie, cum scrie, dar absolut deloc. insa n-as fi renuntat la imaginea ei de femeie intarziata in alte lumi-ale aspiratiilor de a fi ceea ce nu esti- pentru nimic. toata tevatura si tragedia declansata in jurul ocupatiei ei de a scrie era, ca spectacol, deasupra scrisului in sine. ca isi imagina tot felul de povesti de dragoste cu eroine super-inteligente si complicate, povesti dramatice, sfarsite mai toate cu sinucideri sau crime. unui psiholog i-ar fi tras un semnal de alarma, ma gandesc eu acum. mie imi suna a cella serghi neconvingatoare, superficiala, mediocra. sangele tulburat si-atat. n-avea harul creator. dar avea pornirea viscerala sa scrie si umilinta sa stea pe wc pentru asta. nu conteaza ca se sustragea realitatii unde energia ei si un fel de inocenta a sufletului, daca erau valorificate, i-ar fi dat satisfactii muuult mai mari decat performantele minuscule ca scriitor, obiectiv privind lucrurile. scrisul, da, e o evadare din cotidian, chiar o negare a cotidianului. nu e asta o lasitate a Fiintei? sa scrii despre ce n-ai curaj sa infrunti, desi ai toate atuurile? intrebarea ramane strict pentru cazul profesoarei din povestea aici de fata.
pe repede inainte in anul 2001, amerika. biblioteci imense, librarii ticsite cu zeci de mii de volume, universitati cu resurse inimaginabile, arhive cu documente la dispozitia publicului, un internet-gazda suprarealista pentru toate randurile-gandurile-povestile-informatiile (parafraza dupa stiti voi cine 
) posibile si imposibile. ce curaj de sinucigas sa ai ca sa continui sa scrii, vazand cu proprii tai ochi ca exista miliarde de randuri scrise si doar o mana de cititori? cum stii ca randurile-gandurile tale sunt atat de importante, mai importante ca viata, astfel incat sa mai crezi in dreptul tau de scriitor de a lua timp(viata) de la gura muritorilor de rand pentru a-ti fi martori la povesti?
cred in scrisul devorant, sa nu ma intelegeti gresit, in scrisul caruia n-ai cum sa te impotrivesti cu mainile goale-poate doar niste sedinte la psiholog te-ar elibera de presiune? cred ca e nevoie de o luciditate superioara sa iti dai seama ca scrisul tau tiparit ocupa un alt loc pe raft intr-o librarie, si-atat. si mai cred ca, in lipsa capacitatii de auto-critica a scriitorilor, singura ocupatie nobila in zilele noastre a ramas scrisul critic. in traficul asta nebun al cuvantului scris si de necitit, e nevoie de agenti de circulatie, de apostoli ai haosului democratic, de referinte, de critici literari mai mult decat in secolul trecut.
ma gandesc ce-ar fi daca la ora Z stabilita dinainte de comun acord, toti scriitorii planetei s-ar opri pentru cinci minute in abstinenta creatoare impusa si ar accepta sa contemple viata si ca jucator activ? ar fi posibil? n-ar trisa nimeni, luat de valul nevoii imperioase sa scoata o fraza memorabila despre "singulara" experienta a ne-scrisului?
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by conchita
scrisul, da, e o evadare din cotidian, chiar o negare a cotidianului. nu e asta o lasitate a Fiintei? sa scrii despre ce n-ai curaj sa infrunti, desi ai toate atuurile? intrebarea ramane strict pentru cazul profesoarei din povestea aici de fata.
problema e putin mai profunda... scrisul ca terapie?! eu credeam ca "toti" scriem asa, pentru ca, sa te citez tot pe tine:
quote:
Originally posted by conchitacred in scrisul devorant, sa nu ma intelegeti gresit, in scrisul caruia n-ai cum sa te impotrivesti cu mainile goale-poate doar niste sedinte la psiholog te-ar elibera de presiune?
unde e diferenta? (sau dif-eranta, ma rog
) in calitate? subiectiv punct de vedere
in "scop"? stie cineva cu adevarat daca exista "arta asta pura", "pentru arta" in care crezi tu si care e, pana la urma, un mit romantic... de unde stii tu ca marii scriitori ai lumii nu scriu (si) pentru glorie...
quote:
Originally posted by conchita
ce curaj de sinucigas sa ai ca sa continui sa scrii, vazand cu proprii tai ochi ca exista miliarde de randuri scrise si doar o mana de cititori? cum stii ca randurile-gandurile tale sunt atat de importante, mai importante ca viata, astfel incat sa mai crezi in dreptul tau de scriitor de a lua timp(viata) de la gura muritorilor de rand pentru a-ti fi martori la povesti?
curaj de nebun... curaj pentru simplul fapt ca esti in viata, ca nu poti altfel, ca te "arde" daca nu... ca-ti incerci norocu si tu acolo... ca tre sa tragi lozu, nu, ca sa te ajute Dumnezeu (tu le spui mai frumos, recunosc!
)quote:
Originally posted by conchitacred in scrisul devorant, sa nu ma intelegeti gresit, in scrisul caruia n-ai cum sa te impotrivesti cu mainile goale-poate doar niste sedinte la psiholog te-ar elibera de presiune? cred ca e nevoie de o luciditate superioara sa iti dai seama ca scrisul tau tiparit ocupa un alt loc pe raft intr-o librarie, si-atat. si mai cred ca, in lipsa capacitatii de auto-critica a scriitorilor, singura ocupatie nobila in zilele noastre a ramas scrisul critic. in traficul asta nebun al cuvantului scris si de necitit, e nevoie de agenti de circulatie, de apostoli ai haosului democratic, de referinte, de critici literari mai mult decat in secolul trecut.
ma gandesc ce-ar fi daca la ora Z stabilita dinainte de comun acord, toti scriitorii planetei s-ar opri pentru cinci minute in abstinenta creatoare impusa si ar accepta sa contemple viata si ca jucator activ? ar fi posibil? n-ar trisa nimeni, luat de valul nevoii imperioase sa scoata o fraza memorabila despre "singulara" experienta a ne-scrisului?
eu nu mai cred in scrisul devorant, de cand nu ma mai devoreaza ce ma devora acum cativa ani cand... am ales "contemplatia"
rolul de personaj, nu de papusar... pup pentru un post minunat!
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405
conchita spune:
quote:
Originally posted by gandacelu
unde e diferenta? (sau dif-eranta, ma rog
in calitate? subiectiv punct de vedere
bate-ma, omoara-ma, dar cred sincer ca in calitate. normal ca problema e mai profunda, de aceea nici nu m-am grabit de la primul post sa detaliez cum vad eu lucrurile, am fost convinsa ca amendamentele vor fi evaluate de prietenele noastre aici de fata- cu o mai mare limpezime in exprimare. si nu am vrut sa anticipez, na strategie de comunicare :))
mi-am reamintit de curand (zi-i revelatie
) de un fapt care imi permite o analogie simplificatoare si care ma poate ajuta sa inteleg mai bine ce mi se intampla. sunt multe fete aici care au studiat teoria comunicarii si n-o sa spun lucruri noi cand voi aminti despre emitator, canal de comunicare, receptor, relatia reciproca dintre ele, la al doilea nivel de comunicare, si mesajul. cu alte cuvinte, mesajul 1 pleaca din punctul A cu o viteza de...:)) sa se calculeze cum si cu ce consecinte ajunge mesajul 2 din punctul B in A , viteza lui fiind...daca pleaca la cinci minute dupa startul global :) glumesc. X ii comunica lui Y prin canalul "carte" informatia a. canalul de comunicare distorsioneaza mesajul, unu la mana. bietul a ajunge la Y care il distorzioneaza, la randul sau, dupa teoria probabilitatii, pana la 180 de grade. factorii de distorsiune ii cunoaste toata lumea, ce sa mai intru in detalii? a este un intermediar intre n luate cate un zilion posibilitati de a interpreta realitatea, intre X si Y, sper ca suntem de acord. intrebarea mea: realitatea nu se distorsioneaza in cazul de fata? normal ca nu intreb lucruri noi, au fost dastepti inaintea mea si chiar contemporani care au disecat pana la obsesie fenomenul influentelor culturale asupra societatii. a fost de-ajuns o George Sand in pantaloni, adulterina si perversa, doar una, sa inflameze societatea franceza, de parca mai era posibil un dezmat si mai mare :)) o Nora lui Ibsen pentru liturghii revolutionare in piata publica si in mariaj. nu merg mai departe cu exemplele, ai inteles. dilema mea merge putin mai departe, insa, stai ca iti dau de lucru :) am amintit de haosul democratic nu intamplator. este covarsitoare Utopia asta in care toata lumea incape in fostul turn de fildes, cu pixul in mana sau laptopul pe genunchi...prin reducere la absurd, tindem spre societatea cu 6 miliarde de locuitori, toti scriitori. sa presupunem ca ajungem acolo. ce se va intampla, te intreb? la mine scenariul suna in felul urmator: sunt 6 milarde de scriitori cu nevoia imperioasa de a interpreta fiecare nanosecunda a realitatii in stil propriu si personal, da? probabil ca toti vor mai citi din cand in cand, dar, sunt convinsa, cu reflexul conditionat de a cauta inspiratie in variantele altora. pe de alta parte, influenta culturii va ajunge la perfomanta fantastica in care fiecare traitor al planetei va fi emitator de mesaj cu el insusi receptor: eu driblez, eu dau cu capul, dar in poarta nu e nimeni, deci iata cum marchez io autogoluri :)) scrisul il face pe om mai bun, ii permite o auto-analiza continua, il constientizeaza in ipostazele sale de fiinta cugetatoare si sociala...dar daca dispare obiectul constiintei(relatia cu lumea inconjuratoare si locul omului in context)? dar daca dispar oamenii din jur ca fiinte umane de sine statatoare, pentru ca s-au transformat in muzele altor scriitori? Cuvantul ESTE cunoastere, dar ce ne va mai ramane de cunoscut, totusi? bolnavicioasa concentrare in sine, cred...
nota: rationamentul meu este valabil pentru romancieri, da? deci nu vorbesc despre studii de specialitate si alte minuni, strict informationale.
conchita spune:
iti raspund pe bucatele, sa nu ingreunez lectura mesajelor.
quote:
Originally posted by gandacelu
in "scop"? stie cineva cu adevarat daca exista "arta asta pura", "pentru arta" in care crezi tu si care e, pana la urma, un mit romantic... de unde stii tu ca marii scriitori ai lumii nu scriu (si) pentru glorie...
da, in scop. nimic mai mult decat in scop. eu nu cred in desacralizarea artei. nu cred in coborarea cuvantului in popor altfel decat ca mesager, nu ca unealta de lucru. cred sincer ca majoritatea ar trebui sa se limiteze la lectura. nu stiu si nici nu cred ca voi afla pe cai rationale de ce scriu cei care nu stiu sa scrie ca initiatii? care nu au primit harul, pur si simplu. democratia ne invita pe toti la masa asta, sunt profesori pe toate cararile cu "you can do it, it's easy, follow the rules", coborand scrisul (ca literatura autentica) din olimp in cabinetul terapeutic. da, toata lumea are dreptul sa scrie, dar ma indoiesc ca toata lumea ar trebui sa publice altfel decat pentru uzul intern al grupurilor de suport pe probleme specifice.
am si eu o obsesie cu Baudrillard si teoria simulacrului si o extind acum la scrisul ca terapie. dorinta de a transmite altora prin literatura descrieri comune ale umorilor si frustrarilor si complexelor personale este boala cronica. arata o mare slabiciune morala in primul rand. cand ai probleme (in cazul de fata "nevoia de a scrie" mediocru), ai dreptul legitim sa stai si in cap daca asta iti face bine, dar nu sa inunzi o piata si asa supra-saturata cu inca o lacramatie made in Babilon. spune-mi, Gandacelule, tu pe cine ai da multimii pentru rastignire dintre scriitorii initiati si masa-care-scrie-fara-constiinta-valorii-operei-proprii? stiu, nu imi raspunde, intotdeauna va supravietui Barabas, sta scris...
conchita spune:
quote:
Originally posted by gandacelu
eu nu mai cred in scrisul devorant, de cand nu ma mai devoreaza ce ma devora acum cativa ani cand... am ales "contemplatia"
cred ca d'aia ne si intelegem asa bine
conchita spune:
asa, si te-as mai provoca si cu un alt aspect al problemei: scrisul (si publicarea lui) ca entertainment, circ, ametirea consumatorului, manipulare, etc.
descintec spune:
zorba sau kazantakis..eu aleg sa fiu zorba, clar
D.
conchita spune:
quote:
Originally posted by descintec
zorba sau kazantakis..eu aleg sa fiu zorba, clar
D.
Deoki, Zorba ar fi dat foc cartilor proaste in piata publica, tu ce crezi? nu ma refer la cartile cu un continut ideologic anume, ci la acelea care sunt pur si simplu proaste.
descintec spune:
quote:
Originally posted by conchitaquote:
Originally posted by descintec
zorba sau kazantakis..eu aleg sa fiu zorba, clar
D.
Deoki, Zorba ar fi dat foc cartilor proaste in piata publica, tu ce crezi? nu ma refer la cartile cu un continut ideologic anume, ci la acelea care sunt pur si simplu proaste.
io-s cu ecologia, cartile, cainii, padurea, astea sunt pasiunile mele, scrie si in profil..deci nu foc, ci reciclare..ce-i drept as prefera sa fie scrise pe net cartile proaste..cum sa explic..netul e ca si plasticul, palul..lemnul, hartia obliga, innobileaza..e pacat sa fie risipite oricum..dar aici, pe net, sunt pentru libera expresie..mi se pare chiar un loc potrivit pentru experimentare..si orice isi poate gasi un public care sa aplaude
cat despre Zorba..hm, el nu ar fi citit nici un rand..el a trait fiecare secunda..cand o sa reusesc asta o sa fiu foarte inteleapta si batrana :)
D.