Sfaturi
Raspunsuri - Pagina 6
cl spune:
Alyssa, capul sus! Esti puternica si ai luptat si lupti pentru familia ta, se vede asta. Tu stii mai bine decat noi ce ai de facut. Cum te mai simti? Dar fetele tale? Ele au idee de ce se intampla cu tatal lor?
Iti doresc multa, multa putere si intelepciune!
Claudia
ruxi spune:
Draga Alyssa, te admir, ai luptat cum eu nu stiu daca as fi putut pentru a-ti mentine familia intreaga. Din ce spui, ma cutremur ce cosmar este viata ta. Si eu cred, ca si Garofitza ( care se pare ca stie mai multe )ca : AJUNGE! Vezi-ti si de viata ta, si de a fetitelor tale, eu cred ca nu vrea sa fie salvat, daca vrea sa se cufunde definitiv in mocirla, sa o faca singur, voi trebuie sa va desprindeti! Aveti dreptul la o viata normala!
Te pup si sunt cu sufletul alaturi de tine! Multa bafta si putere!
Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si 8 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA
furni spune:
Alyssa, daca ati incerca un tratament de specialitate (cu o internare intr-un centru), n-ar fi o solutie?... sau macar o incercare...
ralualexandrei spune:
E cea mai sfasietoare poveste pe care am citit-o.Cel mai oribil lucru mi se pare faptul ca un om matur si care este si parinte pe deasupra s-a apucat de droguri?!La adolescenti e explicabil(nu realizeaza pericolul,sunt teribilisti,etc)dar o persoana matura,tata a doi copii?Iti doresc putere si intelepciune si fa asa cum e mai bine pt tine si mai ales pt copii.
andrei
ciuf spune:
Alice, cu toate suntem bune de sfaturi, dar numai tu stii ce e bine pentru voi. Fa cum iti dicteaza inima. Il iubesti, fa tot posibilul sa salvezi aceasta casnicie, vezi ca nu merita acest sacrificiu, lasa-l si vezi-ti de viata ta si de copiii tai.
E mare lucru ca ti-a recunoscut ca ia droguri. Ei sunt ca si betivanii. Nu recunosc chestia asta. Sau daca o recunosc zic ca nu se pot lasa, ca astia sunt ei, eventual sa ii iei ca atare, iar ca sa incerce sa scape de viciul asta au nevoie de sprijinul tau, tarandu-te prin tot felul de murdarii.
Cum spunea cineva ca e bine ca constientizeaza, sa fim sincere... Toate stim cand gresim cate ceva ca trebuie sa ne remediem, dar o facem? Asa si la el, degeaba constientizeaza, daca o tine tot inainte si nu face nimic ca sa renunte.
Cand am citit in primele pagini si vedeam cat esti optimista si ca el nu a mai luat droguri, sa fiu sincera, am fost un pic indoita. Cu greu scapi de asa ceva. Sunt atat de smecheri, le merge mintea atat de bine, folosesc tot felul de tertipuri doar-doar sa te convinga ca sunt curati, eventual sa se convinga si pe ei insisi.
Dar sa cheltuiasca atatia bani e nasol. Munca voastra de atatia ani sa se duca in scopul asta?
Mutati-va din orasul ala. Scapa-l de anturajul ala. O firma de constructii isi poate face si in alta parte. Daca e bun isi va construi o clientela si acolo. Doar e tara tuturor posibilitatilor. Numai sa vrei sa muncesti.
Fii umbra lui. Urmareste-l. Nu ai putea sa ai acces numai tu la cartile de credit? El eventual sa umble numai cu cash ca sa il poti controla mai usor? Sa nu aiba acces nici la conturile voastre din banca? Stiu ca suna cam drastic, dar este si asta o solutie. El daca vrea sa iasa din "groapa" in care a intrat, va accepta tot ce e inspre binele lui.
Du-l, in ultima instanta, si la dezintoxicare. Fa tot ce crezi tu ca e bine ca sa salvezi casnicia, ca sa nu ai reprosuri mai tarziu ca nu ai incercat. Dar sa te astepti la ceva mai rau cand intradevar va incepe sa nu mai ia droguri. Atunci ei trec printr-o perioada groaznica. Dar fii barbata!!!
Te cred ca nu mai ai putere sa lupti, mai ales cand ai crezut ca e pe drumul bun si apoi de fapt sa realizezi ca a fost totul o minciuna, un esec (inscenare) si ca de fapt tu nu ai facut nimic bun ca sa-l salvezi. Adunati ultimele resurse de energie si mai incearca o data.
Dzeu sa-ti arate drumul si sa te ajute sa fii puternica.
Dupa cum vezi toate fetele sunt alaturi de tine. Nu vei fi singura.
Tine-ne la curent.
Numai bine, Valeria
Alyssa spune:
Ciuf, nu se mai poate, nu mai pot sa mai incerc nimic!!!
Admite ca are problema dar zice ca nu e asa grava, ca el poate sa se lase, ca are vointa. Se ducea la counseling si atita. Si nici acolo nu stiu precis daca se ducea, pentru ca i-am descoperit atitea minciuni de am ramas masca!!!
A devenit un om pe care nu-l cunosc, cind este sub influenta are o privire rea, este incapatinat si crede ca el este buricul pamintului...
Daca incerc sa il controlez imi raspunde ca el nu e copil de doi ani sa ii spun eu ce sa faca... Si asta cind il apuca pe el!!! Dupa ce pleaca si are escapadele lui si face ce face si vede ca nu are unde sa se duca vine acasa si se roaga ca un mielusel ca a gresit si sa il iert... Nu cred ca este sincer in dorinta lui de a renunta la viata asta. Zice dar nu face!
Am mers in cercul asta vicios doi ani din viata mea!!! Si nu mai am putere! Trebuie sa ma gindesc si la mine si mai ales sa ma gindesc la fete. Nu vreau ca ele sa vada o astfel de viata si sa o considere o viata normala ca nu e, e un cosmar!!! Si nu vreau ca ele sa creasca mari si sa creada ca e Ok sa fie umilite asa de un barbat!
Am venit in Canada ca mi-am dat seama la 19 ani ca vreau o viata mai buna pentru mine, m-am intretinut aici la facultate muncind pe brinci, m-am zbatut singura... Si am reusit. Am sa reusesc si acum sa imi fac o viata linistita, sa ofer fetelor mele stabilitate si armonie in casa!
casandra spune:
Bravo, Alyssa, fii tare si ai dreptate, trebuie sa te gandesti in primul rand la fetele tale. Mult succes!
mariaangeli_que spune:
CURAJ,din proprie experienta stiu ca atata timp cat te lupti singura ,nu vei face nimic ,e EL care trebuie se vrea,o persoana mie draga a mintit asa timp de 12 ani pana cand a murit(alcoolism),era inteligenta,era iubita dar avea (cum zice bunica )o patima, si asta nu o mai lasi ...
Lasa totul ,vezi de tine si de fete si spera ca macar o data in viata sa mai poti ,iubi un barbat,pt. ca viatza ta trebuie sa o traiesti nu sa o arunci in incercari de tipul celor pe care le facea Don Quijotè, tu ai incercat,acum ori incearca si el ori ....
Mirunda spune:
Draga Allysa,
povestea ta este tare trista...m-am tot gandit la tine de ceva vreme, de cand ai scris aici prima oara, si aveai o alta problema, la fel de dureroasa...si atunci ti-am scris, si am incercat sa te incurajez, dar...sti si tu...putin putem face noi, cele din jurul tau...greul tot tu in duci...Cand a scris Päpä, mi-am dat seama din primele randuri ca tot de tine era vorba....Uneori, pe unii dintre noi, tare greu si dureros ne incerca Bunul Dumnezeu, si sa sti ca imi dau sema prin ce treci...acum 7 ani si eu treceam prin ceva asemanator, nu ca si ceeace s-a intamplat in fapt, dar...eram pe punctul de a imi pierde mintile din cauza tatalui fetitei mele, care, prin alte cai, tot marsave si chinuitoare, ma adusese in pragul disperarii si al nebuniei...Imi dau seama prin ce treci, si nu pot decat sa iti spun, ca eu, in aceasta situate, cand mi-am dat seama ca copilul meu, daca vor merge lucurile tot asa, va ramane si fara tata dar si fara mamica, cand am vazut ca NU MAI POT, ca sunt la limita existentei, si asta ar fi insemnat o catastrofa si pentru COPILUL MEU, atunci m-am hotarit SA MA OPRESC...sa ma despart de el, si din momentul cand am luat aceasta hotarire, nimic nu m-a mai oprit...
Eu cred ca si tu esti la aceasta limita, sau cel putin asa simt, din cum vad eu ca evolueaza randurile tale...Eu cred ca ai nevoie, in sfarsit, de liniste , de calm, de NORMALITATE, pentru tine si fetele tale...eu as pune aici PUNCT cu el...egal, cat de dureros va fi...Daca e in stare sa se ridice cu foarte proprii din noroiul in care singur s-a bagat, atunci e bine...trec anii, poate mai exista, candva , vreo sansa de impacare, DACA vei vedea ca au trecut ani, si el s-a restabilizat . Daca nu, asta este, trist, dureros, dar tu ai 2 copii de crescut, nu esti mama si nici doica lui...iarta-ma poate crezi ca sunt dura, poate SUNT dura, dar eu asa cred...Fiecare dintre noi trebuie sa poarte responsabilitatea faptelor lui...mai mult dacat l-ai ajutat TU, mai mult decat i-a intins TU punti de salvare...nu stiu cine sa o fi facut...nu cred ca multe femei i-ar fi oferit atatea sanse....Iar el ce face cu ele? Raspunsul il vezi si tu, sub ochii tai...si e atat de dureros...
Cresc fetele, si ce vad ele in fata lor? Un tata cumplit de destabilizat, pe care il iubesc, dar care nu le ofera catusi de putin ce isi doresc ele: o dragoste stabila si neconditionata... O mamica sfasiata de durere, care plange si e trista...si cate si mai cate...Eu pot sa iti zic din experienta mea, ai noroc ca ai fetite, si ele isi iubesc taticul, dar-in general-au mult mai multa nevoie de mamica lor...Intr-o atmosfera stabila, fara certuri si discutii, fara lacrimi si durere, fara atatea sperante si promisiuni ce se transforma in cateva ore/zile in ...cenusa....eu cred ca lor le va merge mai bine. Da, isi vor vedea taticul mai rar, mai scurt, dar eu nu cred ca asta le va afecta dezoltarea lor, DACA vor avea o mamica care va fi fi pentru ele STANCA din mijlocul marii zbuciumate, daca vor simti in tine mamica puternica, ce le iubeste neconditionat si din tot sufletul (asa cum sunt sigura ca o faci...), ce le este oricand alaturi, unde ele pot plange si rade fara a le fi (constient sau nu ) frica ca in urmatoarea secunda totul se prabuseste ca un joc de carti...Atunci sunt sigura ca nu vor suferi de pe urma acestui tata, care nu a stiut sa aprecieze ce imense comori i-a daruit lui viata...
Ai grija, nu te lasa dusa la fund de el...
Te rog sa ma ierti daca am fost dura, sau daca te-am intristat...eu am vrut numai sa iti zic ce am simtit eu, citind randurile tale...
Cu drag, Mirunda
"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".
sinzi_ana spune:
Ce poveste!!!
Eu te sustin si iti doresc din tot sufeltul sa fii puternica pentru el, pentru fetite pentru tine!!!!
Sa o luati de la capat, sa fiti din nou fericiti cum ati fost la inceput sa va bucurati de fete impreuna si sa va tineti nepotii in brate!!!
M-a impresionat tare mult povestea ta...pentru ca ma gandesc ca se poate intampla oricui, chiar si noua...care deocamdata suntem asa fericiti si multumiti in caminul nostru.
Deci pana la urma orice schimbare in comportamentul partenerului isi are o explicatie, rolul nostru e sa ne dam seama care este si sa incercam sa ii facem fata, sa vedem daca merita sa salvam ceva din relatie sau sa ne vedem de fericirea noastra ca individ!!!
Iti urez mult succes, bafta si fericire!!!
Sinzi si David
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana