Sfaturi
Raspunsuri - Pagina 2
andreea-ana spune:
Cred ca in primul rand ar trebuie sa stie exact ce fel de droguri consuma este sigur vorba de amphetamine sau sant mai multe. Recuperarea este foarte lung si o sa aiba perioade bune si rele(depresie). Sotia lui va trebui sa-l ajute foarte mult si sa-l sprijine dpdv moral. Sant programe ptr drug addicted.Insa in primul rand el trebuie sa vrea sa se lase asta este cel mai important. O alta modalitate ar fi sa se mute sa plece cat mai departe de anturajul care l-a facut sa se apuce de droguri. Stiu ca ptr cei care consuma heroina sau cocaina exista o clinica de methadone(un drog sintetic care nu eset asa de daunator) (Dundas/Victoria). Daca mai imi aduc aminte de ceva o sa scriu. Multa rabdare si nervi de otel. Pupici
Andreea si Anaïs (1 an pe 26.04)
http://community.webshots.com/user/andreeaana
Cleomax spune:
papadie, uite aici un link pentru inceput. pe ultima pagina sunt adrese cu centre detox. bafta multa prietenei!
http://www.ccsa.ca/ccendu/pdf/methamph_summary_2003.pdf
tinatache spune:
papa, nu a mai fost odata demult povestea asta aici? Si doamna respectiva a ramas din nou insarcinata? Asta a fost demult, anul trecut, sau in 2002 cred... oare n-o fi prin arhiva... ea ce-o fi facut? stiu ca tot 2 fetite avea si tocmai aflase ca-l asteapta pe al treilea si nus tia ce sa faca, pana la urma a zis ca il lasa ca are incredere in Dumnezeu ca-i scoate din impas... si tot in Canada, asta stiu sigur...
Cristina
Alina spune:
quote:
Originally posted by tinatache
papa, nu a mai fost odata demult povestea asta aici? Si doamna respectiva a ramas din nou insarcinata? Asta a fost demult, anul trecut, sau in 2002 cred... oare n-o fi prin arhiva... ea ce-o fi facut? stiu ca tot 2 fetite avea si tocmai aflase ca-l asteapta pe al treilea si nus tia ce sa faca, pana la urma a zis ca il lasa ca are incredere in Dumnezeu ca-i scoate din impas... si tot in Canada, asta stiu sigur...
Cristina
Daaa!Exact,si eu imi aduc aminte perfect,era toamna trecuta.
Alina
lorelei_19 spune:
E o lupta cumplita! Pur si simplu cumplita! Si e atat de greu sa dai un sfat! Pe de o parte prietena ta care are responsabilitate si ii trebuie putere pentru fetitzele ei, pe de alta parte nici pe el sa-l lashi singur, acum are foarte multa nevoie de incurajare! Fara ea cred ca s-ar distruge.
Nu stiu, Papa, uneori facem lucruri extrem de dificile, doar pentru ca nu stim la ce ne inhamam. A doua oara cand ne mai confruntam cu un caz asemanator, nu cred ca am mai avea curajul sa o luam de la capat.
Pe scurt, sanse mici si munca titanica. Ce sa-ti mai spun mai mult de atat???
Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm
coral spune:
Am cunoscut aici o familie de romani, fata are probleme cu drogurile. S-au mutat in Nord pentru a scapa de anturaj, dar se pare ca are un magnet care o duce direct la sursa.
A fost internata de 2 ori, cu rezultate promitatoare. Are momente cind se comporta ca un om normal, dar numai parintii stiu prin ce trec. Tratamentul consta in scaderea treptata a dozei zilnice de drog. Chiar si faptul ca nu ia droguri zilnic ci doar de citeva ori pe luna e un cistig enorm.
Din grupul in care a fost copila mai stiu inca 2, la ei nu s-a reusit mai nimic.
Pentru parinti e o lupta, in fiecare zi sunt alaturi de ea si mama a renuntat la serviciu ca sa o "pazeasca" din umbra.
Paralel cu medicatia, spitalul ii va da trimitere la un psihiatru.
Mult curaj si putere prietenei tale, are mare nevoe de tot suportul moral al celor apropiati.
E o lupta care va dura, dar merita.
Poate un prim pas ar fi sa il indeparteze de anturajul nesanatos si sa ii gaseasca o motivatie, au 2 copii si el va deveni al III-lea cu si mai multe probleme...
There is a difference between knowing the path and walking the path.
mstroie spune:
Sfatul meu este sa schimbe orasul sau daca se poate tara pt. ca poate sa faca 100 de tratamente de dezintoxicare, cand va iesi de la clinica la prima intalnire cu vechiul anturaj va cadea iar pt. ca tentatia este foarte mare. Am o prietena care tot din cauza asta s-a despartit de sotul ei si exact asa cum spune si prietena ta, sotul ei o acuza ca il insala, ca are dovezi, ca are poze cu amantii ei.... dar problema a fost ca el nu a recunoscut pana la divort ca se drogheaza, desi toata lumea isi daduse seama si familia si prietenii .
Degeaba s-au chinuit parintii lui sa-l duca la psiholog, la dezintoxicare, ca el cand venea acasa si se intalnea cu vreunul din anturajul lui, era foarte usor de corupt si iar ajungea sa se drogheze. S-au gandit sa se mute din Bucuresti, sa-l rupa de anturajul de cartier, dar inca n-au avut curajul sa o faca.
Deci sfatul meu este sa se mute si sa fuga cat mai departe de vechiul anturaj.
Eu ii urez succes si sa nu se dea batuta pt. ca lupta va fi foarte grea si este un inceput bun daca el a recunoscut si vrea sa se vindece de aceasta "boala" nenorocita.
Alyssa spune:
Despre mine este vorba. Nu am vrut sa postez eu povestea pentru ca imi stie nickul, pentru ca am computer acasa si pentru ca s-ar uita poate de curiozitate sa vasa despre ce e vorba daca ar vedea un subiect deschis de mine. Am vrut chiar sa o postez sub alt nume, dar nu am vrut ca povestea sa fie luata drept SF, si in primul rind m-am gindit ca nu e onest fata de ceilalti membri si nu am vrut sa imi pierd credibilitatea in viitor.
I-am cerut ajutor lui Papadie si ea l-a postat sub numele ei, ca venind de la o prietena si pentru asta ii multumesc.
Am vrut sa am pareri, sprijin, vreau sa am suportul moral al prietenilor mei virtuali.
A fost greu pina a recunoscut, pina a cerut ajutor si imi dau seama ca va fi greu si de acum incolo. Am fost la medic, ne-am inscris la cursuri terapeutice, doctoral vrea sa vada nivelul de toxicitate ca sa stie situatia de fata si cu ce avem de luptat.
Partea buna este ca nu mai are de-a face cu “prietenii” lui. Nu se mai intilneste cu ei, nu mai are nici o legatura. Am urmat firul logic al actiunilor lorsi mi-am dat seama ca nu mai au nevoie de el. Au vrut sa il foloseasca pentru ca el are compania lui, credite bune, nepatate. Au vrut sa spele banii lor cistigati pe cai dubioase in compania lui ca sa-I poata scoate curati…
Mi s-a sugerat sa plecam , sa ne mutam in alt oras. M-am gindit si la asta de multe ori, ba in disperarea mea m-am gindit sa fug din tara eu si fetele. Sa iau ce bani mai am si sa ma intorc intr-un orasel mic din Romania (nu in orasul natal, ca m-ar fi gasit) si sa imi refac viata… Dar am luptat prea mult pentu viata mea de aici! Sa ne mutam cu totii intr-un alt oras nu are sens! De ce? Pentru ca schimbarea trebuie sa vina dinauntrul lui, nu din afara!
Schimbarea adevarata si trainica trebuie sa vina de la el, din simburele lui, din esenta lui de om, daca nu, nu va rezista!
Si eu va trebui sa ma schimb, si eu va trebui sa lupt sa ma vindec de ranile ce le-am acumulat in periada asta! Imi dau seama perfect de situatia in care sint, lucrurile au inceput sa devina clare de cind a admis, au inceput sa se contureze! In primul rind mi-am dat seama ca EU NU SINT DE VINA! Si realizarea asta a facut sa se mi se ia o greutate imensa de pe suflet! I-am spus-o si lui. Eu nu sint de vina cu nimic. Eu ca persoana nu il pot face ( cu nici o actiune a mea, cu nici o vorba sau altceva) pe el ca persoana matura sa decida ca ii trebuie drogul, sa se duca sa il cumpere, sa il piseze si sa il traga pe nas!!! I-am spus clar ca nici o persoana nu poate face alta persoana sa faca ceva fara voia lui. Si daca el alege sa se drogheze nu este din cauza mea!
Incerc sa gindesc logic si e greu, credeti-ma! Este ca si cum ai incerca sa faci un puzzle dar privind in oglinda pentru ca este vorba de altcineva, de adictia altcuiva si nu a ta…
Ieri a venit de la munca si era oboist, era trist din calea afara… Avea privirea trista, obosita, cearcane… L-am luat in brate, I-am pus capul pe umar si am ineput sa vorbim… I-am explicat ca e o stare prin care trebuie sa treaca, I-am spus ca este felul organismului de a cere toxina cu care a fost invatat de atita timp. I-am spus ca va trece, am incercat sa vorbim de altceva, a mincat iar apoi am imbracat fetele si am mers in parc, la aer, sa isi ia mintea de la tristete si oboseala. Azi vad ca e mai bine.
Inca un lucru ce l-am facut a fost sa il pun sa il ia pe tatal lui la munca cu el. Asta inseamna ca se trezeste de dimineata, merge sa il ia pe taica-su de acasa si merg la munca amindoi. Apoi il duce inapoi si vine si el acasa. In felul asta este in permanenta cu cineva.
I-am cerut access la conturile lui de business ca sa vad ce bani face si unde se duc. De asemenea I-am cerut passwordul la cellular ca sa vad cu cine are de-a face.
I-am explicat ca nu fac asta ca sa imi satisfac cine stie ce curiozitate ci pur si simplu pentru a-l ajuta. A fost de accord.
Un lucru pe care l-am facut pentru mine: am inceput sa maninc cum trebuie, m-am inscris la Weight Watchers. Intr-o saptamina am dat jos 3.8 lbs adica 1.73 kg. Este un program supravegheat. Am reluat obiceiul de a bea cel putin 8 pahare de apa pe zi si de am merge pe jos in fiecare zi. Tot stresul asta ma facea sa maninc chiar si cind nu eram flaminda pentru ca pur si simplu imi cautam refugiu in mincare.
Inainte de a avea grija de altii trebuie sa am grija de mine. Si trebuie sa creez un mediu fara stress pentru mine, pentru fete si pentru el. El fiind in stare depresiva sint sigura ca va abuza de mincare si el. Ciocolata, dulciuri, mincare grasa, cantitate mare. Si asta va duce mai mult la depresie. Asa ca am golit tot ce e tentant in casa, am luat multe vegetale si fructe multe, gatesc cu atentie pentru ca si asta va avea un effect nefavorabil daca nu e tinut in control. Pentru ca fetele au prin casa dulciuri, le-am pus int-o cutie si le-am dus jos, in camara din basement, in cutie.
Week-endul asta nu il las sa se duca la munca. Am sa incerc sa creez un program in asa fel in care sa ne faca sa vorbim, dar in ambiantii placute si stress-free… M-am gindit la mai multe variante. Mergem cu fetele la bazin. In parcul de copii. Ma gindeam chiar sa mergem sa alegem vopsea de zugravit sugrageria si sa ne apucam de asta. Peretii sint crem, asi adauga un pic de culoare si asta ar schimba un pic in casa. Si fetele scriu cu creioanele pe perete iar cind ne-am mutat aici au folosit vopsea ieftina, care nu se sterge frumos… Am face ceva care ne-ar da satisfactie, ne-ar tine departe de discutii in care foarte usor am ajunge la reprosuri si negativitate…
Cam asta este strategia mea la lupta care a inceput.
Daca aveti idei si sfaturi va ascult cu atentie.
Multumesc pentru tot.
Alice
casandra spune:
Mi se pare excelent modul in care ai gandit sa procedezi. Felicitari si mult succes!
Oana_B spune:
Doamne Alice, ma rog pentru voi ca tare mult aveti de luptat
. Oare inscrierea intr-o clinica de dezintoxicare n-ar fi buna? Este adevarat ca mediul familial intotdeauna este de preferat dar ma gandesc ca la clinicile astea au programe specializate, cu medicatie care il pot ajuta sa treaca fizic mai usor peste inceputul perioadei de abstinenta si va pot indruma si la grupuri de suport. Sunt extraordinare schimbarile pe care le-ai facut tu, e ca inceputul unei alte vieti.
Sa va ajute Dumnezeu sa scapati de nenorocirea asta,
Oana_B