Cum sa fac sa imi revin?

Au trecut ani de cand incercam pe toate caile sa avem si noi un bebelush. Am inceput sa ma sperii, din ce in ce m-ai mult nu m-ai am chef de nimik, nici de servici, nici de iesit pe la o petrecere ceva...nici sa rad la o gluma buna...uneori plang din senin..plang cand vad copii in carucioare.. Refuz orice lucru..si simt ca ma inchid in mine.

CUM SA FAC SA DEPASESC MOMENTUL? Sau cum sa infrunt fiecare zi, stiind ca fiecare zi e si o lupta in incercarea de a avea un bebelush. Problema e ca nu imi pot concepe viata fara sa dau nastere unui sufletel.



AniS

mara26 spune:

Draga mea Anis,si eu am trecut acum cativa ani printr-o depresie de genul acesta .Ar fi bine sa iti faci si niste analize pt ca s-ar putea sa fii si anemica.Eu am descoperit ca doar in mine sta puterea de a -mi reveni.Sfaturi exista cate-n luna si in stele ,dar cred ca cel mai intelept ar fii acela sa te iubesti mai mult si sa te bucuri si de cele mai mici lucruri.Mult curaj!

Garofitza spune:

Anis,

Cunosc starile prin care treci foarte bine. Dar trebuie sa te gandesti ca si maine este o zi, si iarasi trebuie sa o iei de la capat, pana cand vei reusi. Nu trebuie sa te descurajezi, si mai ales nu trebuie sa gandesti negativ. Da, plange cat poti, descarca-te, ca apoi sa te poti ridica si depasi inca o zi. Anis, nu dispera, timpul iti va aduce copilasul mult dorit. Iti doresc numai bine din toata inima.

Garo

Sanatate, ca-i mai buna ca toate.

roxanal spune:

Draga Anis, nu dispera, stiu ca pare usor pentru altii, dar faptul ca te-ai axat atat de mult pe conceperea unui copil te face foarte stresata, lucru care nu-ti trebuie..ia-ti o pauza nu te mai gandi deloc la asta, lasa putin lucrurile sa curga de la sine si vei vedea ca o sa fie mai usor, puterea sta in tine...nu vorbesc aiurea, eu am trecut cam prin aceleasi probleme, inainte s-o am pe Maria, si la un moment dat, am zis, gata, cum o vrea Dumnezeu, daca fac un copil bine, daca nu, asta-i viata, infiem...si am lasat viata sa curga mai usor pe langa mine, si cand nici nu ne gandeam, uraaaaa, am ramas insarcinata, fara alte mii de planificari si alte chestii, pur si simplu...acum ma gandesc ca in curand o sa vreau al II-lea copil si sper sa nu repet ce-am patit la Maria, dar vom vedea, viata mi-a demonstrat ca ideile preconcepute si atotstiitoare nu-si au locul cand este vorba de viata adevarata de care majoritatea dintre noi fugim, ptr. ca ne este prea frica sa simtim mai mult decat altii, sa nu fim raniti..eu am avut curajul sa risc si pot spune c-am castigat...eu iti urez curaj si mult noroc sa aveti bb-ul pe care il doriti...
pupici

Roxana Lilea,mama Mariei 3 ani si ceva

Irinel spune:

Draga Anis,
Imi imaginez prin ce treci si cat de greu iti e si, probabil ca orice sfat ti-am da noi, o sa iti vina greu sa il aplici, dar o sa iti spun si eu ce cred.
Un organism stresat se imblonaveste usor, nu mai are rezistenta, si nu te poate ajuta in lupta ta. In acelasi timp, imi dau seama ca iti e greu sa te relaxezi, sa nu te mai gandesti deloc la ceea ce te macina cel mai mult. Eu am trecut pentru o perioada mult mai scurta prin starile astea, caci Dumnezeu a fost tare bun si mi-a ascultat ruga dupa 1 an de incercari.
Nu stiu daca crezi in asta, insa eu am crezut tot timpul ca Dumnezeu ma poate ajuta si, daca el vrea, in final voi avea bebelusul mult visat. In ultima perioada, chiar vorbeam cu sotul ca, in cazul in care stabilim ca nu se poate sa avem bebelusul nostru, sa adoptam. Imi parea rau, dar uneori trebuie sa realizezi ca esti mic si pana la urma, oricat te agiti si iti faci rau, se face tot voia lui Dumnezeu.
Sa nu ma crezi dusa cu pluta sau sa o iei de bla-bla, eu chiar am crezut in lucrurile astea. M-am rugat mereu sa am si eu bucuria de a avea un copilas dar am gandit mereu ca oricum voia Domnului e mai presus de a mea, insa poate imi va asculta ruga. Cand am ramas graviduta doar ce incepusem sa ne ducem si eu si sotul meu la analize sa vedem daca e ceva in neregula. Numai ca nu am mai apucat decat sa facem niste analize de sange caci la 2 saptamani am facut testul de sarcina, primul pozitiv dintre atatea facute...
Daca nu e total impotriva convingerilor tale, eu zic ca te poate ajuta sa mergi la biserica, sa te reculegi, sa te rogi, sa dai un acatist, sa incerci sa te relaxezi usor-usor si sa te bucuri de ceea ce Dumnezeu ti-a daruit mai presus de orice:viata ta.Si sa astepti cu incredere ca El sa decida, chiar daca raspunsul va fi negativ. Eu iti doresc din tot sufletul sa ramai graviduta asa cum iti doresti din rasputeri, dar ajuta-te si in alt fel decat medical.Ajuta-ti organismul sa lupte, sa nu se imbolnaveasca.
Sper sa nu fi fost patetica, da nu prea stiu cum altfel sa iti spun ceea ce cred.



Irina, burtica cu baietel

32+ saptamani (DPN 9 iunie)

oana cretu spune:

Roaga-te, anis, caci rugaciunea te va ajuta sa treci peste aceasta mare suferinta, si iti va da speranta ca intr-o zi bunul D-zeu te va rasplati cu un copilas. Eu ma voi ruga pentru tine si sper ca in curand sa auzim vesti bune!


oana-cannes
"Si maine mai este o zi..."
http://community.webshots.com/user/oanacretu..."

lily spune:

Ani

Asa cum frumos a spus Irinel, roaga-te ! Poate astfel Dumnezeu te pune la incercare, orice obtinem bun de la El avem.
Sa adoptati un copil ar fi minunat.
Nu intotdeauna e usor de acceptat. Dar sint asa de draguti si de scumpi si au atita nevoie de dragoste si atentie si ingrijire...
Duminica trecuta veneam cu autobuzul din oras, o doamna avea un copil mic in brate, era asa de iubitoare cu el si il calma:-gata, acum ajungem ! Si explica apoi celor de linga ea ca ea era doar asistent maternal, ca e un copil abandonat- mama lui a nascut intre timp altul, dar tatal nu l-a recunoscut pe acesta ...
Si era asa de dragut, el iar scincea ca ii era somn, ea il linistea iar cu blindete...si apoi a povestit ca ea are baiatul mare, dar familia ei asa mult s-a atasat de micut ! La acel centru de plasament sint atitia copii abandonati care asteapta putina afectiune !

Stiu ca e usor sa dai sfaturi, sa indemni pe altcineva sa adopte cind nu poate face un copil, insa in acea duminica de Paste asa mi-am dorit sa fiu casatorita , sa am posibilitatea sa adopt un copil care nu stie ce inseamna mama si tata, chiar daca as naste inca unul mai tirziu...

Laura T spune:

Sa-ti spun ce as face eu in locul tau? As adopta un copilas mic, nou-nascut sau de cateva luni maxim, dupa care, fara stress, as spera in continuare ca pot ramane insarcinata. Si daca dupa cativa ani, tot nu as reusi, poate l-as adopta si pe al doilea.

Laura si bebitele: Bianca (5 ani) si Ramona (1 an si 11 luni)
http://community.webshots.com/user/lauratenea

danilie spune:

Anis stiu prin ce treci si eu trec prin asa ceva dar poate tu esti mai tanara si mai ai o sansa .eu as vrea sa infiez dar sotul meu nici nu vrea sa auda .Si eu ma uit la femeile care au copii si stiu ca eu nu pot dar am incercat sa ma impac cu ideea .Eu iti dau un sfat fa orice sa ai un copil iar daca nu poti impacate cu ideea si incearca sa mergi mai departe e greu dar TREBUIE SA POTI ,gandeste-te ca nu esti singura si santem multe ca tine si incercam sa mergem mai departe.Iti urez mult succes si sa ne dai o veste ca ai un bb.si lupta .

bidiloi spune:

Asa cum au afirmat si fetele, unele lucruri desi par mai greu de realizat nu sint imposibile, totul este sa nu-ti pierzi speranta si credinta, aceste doua lucruri te fac puternica si te ajuta sa lupti in continuoare! Eu iti doresc din suflet ca D-zeu sa te ajute si sa poti sa iti regasesti acea forta de a lupta in continuoare.Cu prietenie

OtiliaLia spune:

Draga Anis,
Stiu ce simti, pentru ca si eu ma aflu intr-o situatie asemanatoare, mai putin partea cu "stress-ul".
Are mama o vorba (cu care ma consoleaza): "cine are copii sa-i creasca, cine nu, sa nu-si doreasca" - e cam dura si sincer nu gandesc asa (nici ea) dar asa de consolare e buna.
Eu imi continui viata incercand sa ma bucur de tot ce se poate. Daca va apare un copil in viitor, OK, daca nu, asta e ! Ce rost are sa-mi consum nervii si sanatatea. Asa cum unii se nasc surzi, orbi, si cu alte defecte de la mama natura, asa probabil m-am nascut (sau poate am dobandit ?!?) si eu cu acest "handicap".
Ce ar fi daca surzii si orbii ar plange toti de dimineata pana seara ?
Gata cu depresia ! Traieste viata asa cum e ! Bucura-te de o raza de soare, de o floricica ivita din zapada, de ciripituri, de copaci, de un petic albastru de cer.