va rog ajutati-ma!!

Nu sunt mamica, nu sunt nici sotie, deci poate nu ar trebui sa imi scriu povestea aici, dar am adunat atata suferinta si simt ca daca nu impartasesc cuiva ce simt o sa-mi pierd mintile, oricum nu sunt departe.Nu stiu daca ceea ce astept sunt sfaturi caci oricum inima, proasta, face tot cum vrea ea, dar vreau macar sa stiu ca cineva in lumea asta mare intelege ce simt si imi da dreptate.
Povestea mea, cosmarul meu, a inceput anul trecut, in primavara, cand eram inca in Romania, inconjurata de prieteni si familie, studenta, fericita, foarte fericita.Dar stim cu toti cum e viata in Romania, si am indraznit sa vizez la un trai mai bun in alta tara, asa ca am intrat pe net pe un site de aupair incercand sa devin aupair la o familie in Anglia.Dintre miile de anunturi pe care le-am gasit m-am orpit doar la unul, Dumnezeu stie de ce.Era anuntul unui barbat de 37 de ani, divortat, cu 4 copii, care cauta un aupair sa aiba grija de casa si de copiii lui in weekenduri, acestia locuind cu mamele lor in timpul saptamanii.De aici totul a fost ca un vis, am vorbit la telefon, pe chat, ne-am inteles de minune.Insa pt. a ajunge aupair in Uk e cale lunga, vizele se obtin foarte greu, mai ales in cazul meu (fara cont bancar, fara locuinta personala)asa ca i-am spus acelui domn englez( il voi numi Mark)ca va trebui sa isi caute alt aupair.In aceiasi seara am primit un sms de la el :''m-am indragostit de tine, vin maine in Romania, te rog acorda-mi doar 2 zile din viata ta, nu vei regreta''.Dumnezeule, nu-mi venea sa cred, asa ceva se intampla doar in filme, mi-am spus.Asa ca mi-am luat inima in dinti si a doua zi m-am prezentat la aeroport.Mark era.....contrar opus barbatului ideal din mintea mea, era cam plinut, avea gusa, burta si chelie....ce mai, toate la un loc.Dar m-am gandit sa-i acod o sansa, mi-era mila de banii pe care ii cheltuise sa vina in Romania.Eu, proasta, cu inima mea mare, daca m-as fi intors atunci din drum nimic din toate acestea nu s-ar fi intamplat.Am petrecut ziua si noaptea vorbind, iar a doua zi dimineata m-am gasit obosita si...teribil de indragostita.Se parea ca imi impartasea sentimentele, asa ca ne-am hotarat pe loc sa depun actele pt viza de turist si sa merg in vara la el, in Anglia.Actele le-am depus 2 luni mai tarziu, iar pana atunci totul a fost sublim, am crezut c-am ajuns in rai si l-am prins pe D-zeu de picior.Venea in Romania sa ma vada odata la 2 saptamani, iar sms-urile pe care mi le trimitea de zeci de ori pe zi erau minunate, parea ca nimeni si nimic nu va putea sta in calea iubirii noastre.Petrecand mai mult timp cu el am inceput sa ma intreb de ce un om minunat ca el a divortat de 2 ori , cine anume a fost de vina in casniciile lui....dar m-a lamurit el repede, sotiile, ele erau rele si argatoase si ieseau cu alti barbati.Observasem si ca bea cam mult dar tot el m-a linisit,mi-a spus ca bea doar cand este in vacanta, in rest e cuminte ca un ingeras, munceste mult si petrece timpul liber cu femeia iubita.Asa ca fara urma de indoiala in privinta lui am ajuns in iunie in Anglia, cu o viza de 6 luni.Copii lui erau niste ingerasi cu care ma inteleg si acum de minune, iar casa lui era un palat, imensa, luxoasa, incepuse sa mi se para nedrept sa fiu atat de norocoasa.Si visul a mai durat cam 2,3 zile.Dupa aceea el s-a intors la serviciu, zi-lumina ''lucra'' iar seara avea ''intalniri de afaceri''.Prima luna am rezistat destul de bine, imi era dor de prieteni si de tara de muream, dar nu aveam voie sa ma plang pt ca el avea destul de mult stres la serviciu, nu mai avea nevoie si de vaicarelile mele.In timpul zilei faceam curatenie in casa, dura cateva ore bune pt ca dupa cum v-am spus , casa era uriasa, iar cand terminam curatenia ma plictiseam de moarte.As fi vrut sa ies la o plimbare, la cumparaturi, dar el nu-mi dadea niciodata bani (desi avea muuuulti)iar eu, mai simtita, nu indrazneam sa-i cer.Uneori,desi foarte rar, petrecea serile acasa, si de fiecare data bea alcool(si eu care crezusem ca bea doar cand este in vacanta).Visul meu incepuse sa se spulbere, dar nu vroiam sa-l las.
Apoi a aparut o alta problema:FOSTA SOTIE.Care de fapt nu era fosta, era actuala, il parasise cu cateva luni inainte sa ajung eu in Anglia si inca nu depusesera actele de divort.Deci Mark al meu era insurat, si avea un baietel de 3 ani cu actuala sotie.A picat cerul pe mine, dar Mark mi-a alungat durerea spunandu-mi ca n-a vrut sa ma minta, dar nu a vrut sa riste sa ma piarda spunandu-mi adevarul, mi-a spus cat de rea este sotia lui, cum a facut casnicia lor sa devina un cosmar.Eram banuitoare, dar i-am auzit pe amandoi vorbind de multe ori la telefon si dupa modul in care ea zbiera si il ameninta mi-am format in minte imaginea unei scorpii deosebit de rele.Si am mers mai departe, cu serile petrecute singura in casa,cu Mark al meu venind tot timpul la miezul noptii ''afumat'', cu weekendurile in care trebuia sa ma ascund cand sotia venea sa aduca baietelul si inca nu aflase ca eu locuiam in casa lui Mark(cum era sa afle de existenta mea daca eu nu ieseam niciodata din casa?).Apoi intr-o buna zi,prin luna lui august, a aflat, si m-am trezit cu ea la usa.A urmat o discutie furtunoasa, parea o femeie in pragul nebuniei( acum stiu si de ce:))).Mi-a povestit prin cate a trecut in cei 8 ani de casnicie, cum Mark o lasa singura in fiecare weekend fiind plecat in ''holiday'' in timp ce ea avea grija de ceilalti copii ai lui de la prima nevasta, mi-a povestit cum atata timp cat a fost gravida Mark nici nu a stat pe acasa iar de indata ce s-a nascut baietelul Mark a inceput sa doarma la birou, pt. ca nu suporta sa-l auda tipand pe cel mic noaptea.Si multe, multe altele.......Si a plecat.Pe moment am crezut ca a mintit, ca a exagerat, de gelozie pe mine si ura pe el dar am inceput sa deschid ochii.Sa vad cum in fiecare weekend in timp ce aveam copii la noi pe mine ma ignora total(''nu vreau sa supar copiii si sa ii fac gelosi''pretexta el am observat cu stupoare cum NICI MACAR O DATA nu se joaca cu ei, cel putin cu cel mic, am observat cat e de egoist, cum se pune pe el primul , chiar si in fata copiilor......si m-am speriat.Intr-o zi m-a anuntat ca pleaca in weekend, in Spania, si ca nu ma poate lua pt ca e un weekend intre barbati, numai el si prietenii lui.Incepuse deci poveste cu weekendurile.Si a plecat iar in acelasi weekend am iesit intr-un bar in care obisnuia sa se intalneasca cu ''baietii'', l-am intalnit pe cel mai bun prieten al lui , l-am imbatat si am inceput sa il trag de limba.Mi-a spus cum Mark nu a avut niciodata intalniri de afaceri seara, cum sta in fiecare seara in bar la baut, cum le povesteste la toti ca e satul de mine si de milogeala mea dupa afectiune.Nu l-am crezut, bine-nteles, credeam ca e gelos, stiam ca toti sunt gelosi pe ca Mark are asa o ''gorgeous girl''.Dar atunci a sunat telefonul prietenului lui Mark.Era Mark, din Spania, si tocmai ii spunea prietenului lui ca urmeaza sa mearga seara intr-un club de striptease si ca a agatat o femeie si multe altele.Am auzit tot, am inteles tot.....si am inceput sa plang.Si nici in ziua de azi nu m-am oprit.Unde era dragostea din sms-uri , din Romania??De ce ma adusese in Anglia sa-si bata joc de mine?Il iubeam mult, dar eram o fata mandra, cu principii, asa ca mi-am cumparat bilet de avion, mi-am facut bagajele si luni dimineata eram in drum spre aeroport.Dar intre timp a ajuns si el acasa,a observat ca plecasem si , disperat, a ajuns inaintea mea la aeroport.Si nu m-a lasat sa plec, m-a implorat sa raman, mi-a spus ca a plecat in Spania ca sa-si clarifice sentimentele, dar ca si-a dat seama cat de mult ma iubeste, ca a fost rece cu mine pt. ca se simtea vinovat fata de copii lui,mi-a spus cate-n luna si-n stele.Nu numai ca l-am crezut,dar am inceput EU sa-mi cer scuze, eu sa ma invinuiesc ca nu l-am inteles,ca nu am observat prin ce trece.Si m-am intors.Si totul a fost la fel...poate chiar si mai rau.Desi renuntase la ''intalnirile de afaceri din fiecare seara'' pt. ca aflasem adevarul despre ele, acum imi spunea verde in fata ca iese la o bere cu baietii (de fapt erau vreo 7-8 beri dar ce mai conta).Deja trecusera cateva luni bune si eu nu reusisem sa-mi fac inca o prietena, pt ca singurele persoane pe care le cunosteam erau prietenii lui care, in mod uimitor, erau toti in pragul a 40 de ani, dar toti fie divortati, fie burlaci iar atitudinea de femei era urmatoarea (Ex:Prietenul X:''Cred ca m-am indragostit, o s-a rog sa se mute la mine''. Ceilalti:''Esti nebun???Vrei sa nu mai scapi de ea dupa aceea ?(de parca asta era scopul vietii, cum sa scapi de femeia iubita)sau alt exemplu (prietenul Y:''Cred ca o sa divortez de nevasta-mea''.Ceilalti:''URAA!bravo baiatule, esti de-al nostru, hai sa bem'').Asta m-a ingrijorat si mai tare, stiam ca indiferent ce problema vom avea si din vina oricui ar fi baietii vor avea grija sa ma invinovateasca pe mine si sa-l intarate si mai mult pe Mark impotriva mea.Nu are rost sa mai scriu amanunte din relatia noastra din aceea perioada, a mers din rau in mai rau, dupa o revenire din Spania i-am gasit sms pe telefon de la 2 femei, pe care aparent le sunase si le invitase cu el in Spania.Prins cu mata in sac a fost diplomat, a inceput el sa sara cu gura ca sa mi-o inchida pe a mea, mi-a reprosat ca petrec prea mult timp pe net si pe el il neglijez (faza care se intamplase O SINGURA DATA, timp de 30 de minute am stat la calculator in timp ce el era acasa).Eh, in fine, daca zice el asa infocat ca e vina mea probabil ca e si probabil ca nu-mi dau eu seama, eram intr-o perioasa de depresie , mi-era dor de familie, da, sigur era vina mea.Se comporta din ce in ce mai rau si de fiecare data cand ii ceream socoteala imi facea bagajul si ma ducea la aeroport, spunandu-mi ca ma iubeste din toata inima, dar daca nu-l inteleg mai bine sa plec.Si il intelegeam, sau mai bine zis ma prefaceam, plangeam pe ascuns dar de fata cu el eram de zahar.Il iubeam , nu puteam sa-l pierd, ajunsesem in Anglia, tara visurilor mele, nu puteam sa-i dau cu piciorul sansei.Prin octombrie a inceput sa-mi zica ca nevasta-sa e din ce in ce mai geloasa si nefericita din cauza mea si asta afecteaza copilul, asa ca ar fi mai bine sa ma mut in alta camera pt o perioada.Si m-am mutat, si am plans singura atea nopti si am suferit singura atatea zile.In aceiasi perioada am depus actele pt o viza de business, si am obtinut pt un an dreptul de a lucra ca selfemployed in domeniul curateniei.As putea spune ca asta a fost SINGURA mea raza de soare de cand am venit in Anglia.Iar intr-o buna zi Mark a venit acasa, mi-a spus ca nevasta-sa e in pragul unei crize de depresie din cauza geloziei pt mine (iar asta afecteaza bine-nteles baiatul)asa ca ar fi mai bine sa plec la Londra, unde aveam o cunostiinta, si sa stau acolo pana se termina divortul.Aceasta femeie m-a urat si ma uraste de moarte si acum,niciodata nu m-a numit Gabi, ci doar ''prostituata romanca'' sau ''curva lui Mark'', dar niciodata nu i-am purtat pica, chiar am plans de mila ei stiind si simtind pe propria-mi piele ce viata a avut alaturi de Mark.
Am stabilit ca Mark sa ma duca cu masina la Londra intr-o sambata,si sa vina sa ma vada peste 2 saptamani.Era deci sambata dimineata, ultimele ore pe care trebuia sa le petrecem impreuna, iar sotia lui il suna si ii spune sa se duca la ea in cateva ore sa stea cu baiatul ca e bolnav.Trebuia sa ma duc la Londra cu trenul deci.BIne-nteles ca nu am comentat, era copilul bolnav, nu l-as fi lasat eu sa vina cu mine in loc sa stea cu baiatul lui.Dar totusi mai aveam cateva ore impreuna asa ca ii spun ''mi-e foame, hai sa iesim sa mancam'', la care el se uita la mine, ia telefonul, isi suna cel mai bun prieten si-i da intalnire in 10 minute la un restaurant, sa manance.Imi spune apoi ca nu poate sa ma ia si pe mine, ca are de discutat ''afaceri'' , dar ca se va intoarce inainte de plecarea mea la Londra.Am izbucnit, el a iesit din casa, am iesit dupa el plangand ,implorandu-l sa nu ma mai umileasca asa.Erau o multime de vecini in fata casei,iar el, incercand sa faca din nou pe victima a inceput sa tipe:''esti nebuna, ce e cu tine, copilul meu e bolnav iar tu esti atat de egoista incat vrei sa ma tii numai langa tine, ce ai impotriva copilui meu, Dumnezeule, e o fiinta de doar 3 anisori''.Privirile tuturor s-au intors cu ura catre mine, si cu compasiune catre el, iar eu nici acum nu am inteles :ce treaba avea faza cu baiatul bolnav cu faptul ca el iesea la masa cu prietenul lui si nu cu mine??????
Eh, am ajuns la Londra, m-am hotarat sa-l uit, mi-am gasit de munca si mi-am gasit si prieteni, 2 baieti din acelasi oras romanesc ca si mine.Viata capata sens, dar dorul de el ma omora.Iar din partea lui au inceput iar telefoanele, si emailurile, spunandu-mi ca ma vrea inapoi, ca nu-l intereseaza ce zice nevasta-sa, ca se omoara daca nu ma intorc.Si proasta de mine s-a intors intr-o seara, l-am gasit aratand groaznic de neingrijit si de nefericit...si de beat in acelasi timp.Cu limba impleticita m-a cerut de nevasta, a inceput sa planga si l-am iertat pe loc, si pt. o noapte am fost cea mai fericita femeie din lume.Am afltat ulterior ca atata timp cat am fost plecata nici nu s-a ridicat din pat , a fost ''bolnav'' de dragoste.DECI MA IUBEA.Nimic altceva nu mai conta pt mine.Bine-nteles ca a doua zi cand i-a trecut betia nici nu-si mai amintea de cererea in casatorie dar ce mai conta, atata timp cat eram din nou cu el nimic nu mai conta.A urmat o perioada mai linistita, mi-am gasit de munca ca femeie de serviciu, parea umilitor pt o fata ''scolita'' ca mine dar macar castigam cate un ban.Daca la inceput ii ceream sa renunte la bautura, sa ma scoata in oras, sa petreaca serile cu mine, am ajuns mai apoi sa ii cer numai sa ma iubeasca, sa ma stranga in brate seara la culcare si sa faca dragoste de mine.Dumnezeule, ce jos am ajuns, recitesc si nu-mi vine sa cred ca asta e povestea mea.Am incercat de cateva ori sa ma duc la Londra in vizita la prietenii mei, dar de fiecare data cand ajungeam acolo primeam un sms care spunea clar :''eu nu pot fi cu o femeie care ''se duce cu alti barbati'', daca nu te intorci acasa in 2 ore iti gasesti bagajele la usa si apoi du-te unde vrei''.In zadar incercam sa-i explic ca baietii din Londra erau singurii romani pe care ii stiam, ca numai alturi de ei ma simt cu adevarat acasa, ca sunt prietena buna cu nevasta unuia dintre ei, nu, el avea voie sa faca ce vroia cu viata lui , ''pt ca este o fire independenta'', eu nu aveam voie decat sa.....plang(si asta pe ascuns, ca sa nu-l enervez).Intr-un final chiar si baietii romani au refuzat sa mai vorbeasca cu mine, nu mai suportau sa vada cum o romanca de-a lor se umileste in halul asta pt un ''amarat de englez''.I-am pierdut ca prieteni......ii inteleg....dar la urma urmei il aveam inca pe Mark.El a fost Dumnezeul meu, o vorba dulce de-a lui ma facea fericita pt intreaga zi, o vorba urata ma facea sa plang si sa-mi doresc sa mor.
Desi sotia lui stia acum de mine tot trebuia sa ma ascund cand venea ea in vizita, si venea destul de des, petreceam mai mult timp prin baie sau inchisa in camera , asteptand ca ea sa plece.Nu mai suportam dar nu aveam de ales pt ca amandoi erau proprietarii casei in care locuia Mark.Dupa o alta tentativa de-a mea de plecare(de fapt m-am ascuns la un prieten de-a lui cateva zile pt ca chiar nu mai aveam unde ma duce)Mark s-a hotarat sa vanda casa, sa imparta banii cu nevasta-sa ca sa nu mai fie mereu motiv de cearta cu ea pe subiectul:'' de ce sta curva aia in casa mea??''apoi Mark a cumparat rapid un apartament, si au inceput implorarile :''Te rog intoarce-te inapoi, acum acest apartament este si al tau, doar al tau si al meu, nevasta-mea nu mai poate intra in casa fara voia ta , nu mai trebuie sa te ascunzi,o sa fim ca o familia adevarata, amenajam apartamentul cum vrei tu, bla bla bla, Doamne ce vorba dulce avea si cum m-a aburit.Si iar m-am intors.Bine-nteles ca el si prietenii lui au ales mobila pt apartament, culoarea gresiei din baie, culoarea covoarelor, niciodata nu mi-a cerut parerea, ca doar vorba aia, vin din ''grota'' in care locuiam in Romania si ce stiu eu despre amenajarea unui apartament.M-am simtit ca un nimic, un nimeni.Dar ceea ce ma face sa urlu din toti raunchii este fapul ca chiar si acum, cand sotia lui vine in vizita in apartamentul MEU si al lui Mark, eu trebuie SA MA ASCUND( ca na, se supara sotia, se imbolnaveste, ii face rau baiatului).Si in timp ce stau cuminte in pat fara sa fac un zgomot, o aud cum muta tablourile si ornamentele dupa cum ii place ei, cum se simte ''ca la ea acasa'' si isi face de treaba prin bucatarie..........Doamne, in casa MEA, eu trebuie sa ma ascund.....cata umilinta, cata umilinta.De curand Mark si-a dus nevasta in Spania, pe mine bine-nteles ca nu m-a luat ca stiti povestea....se supara nevasta...afecteaza copilul...etc.Eu sunt cea care ii spala , gateste si calca, eu sunt cea care ii suporta nervii iar drept rasplata el a dus-o pe ea in Spania.Cand am incercat sa cer o explicatie mi-a spus :''Sa nu indraznesti sa compari cei 8 ani de casnicie cu ea cu cele 5 minute ale relatiei noaste.Daca nu-ti convine poti sa-ti faci bagajul si sa pleci''.Dar unde sa ma duc cand banii pe care ii castig abia mi-ar plati chiria unei camere?Si unde sa ma duc de una singura, cand nu cunosc pe nimeni in acest orasel putin mai mare decat un satuc romanesc.Si a plecat cu ea, si cat timp a fost plecat nu m-am oprit din plans, nu din gelozie, stiu ca nu o mai vrea, ci din umilinta si atat de multa durere.Si cand s-a-ntors i-am sarit din nou in brate.
S-au inrautatit lucrurile si mai tare, a inceput sa-mi numere chiar si imbucaturie daca mancam ceva cumparat de el, sa-mi spuna de cateva ori pe zi pretul fiecarui obiect mobilier din casa, ca sa ma faca sa inteleg cat de recunoscatoare ar trebui sa fiu ca traiesc in lux datorita lui.Uneori ma lasa sa fumez in bucatarie, alteori imi spunea sa ias afara din casa lui cand fumez, uneori aveam voie sa dechid geamul, alteori trebuia sa ma ''coc'' pt ca el vrea caldura in casa lui...atat de multe chichite , nu v-ar veni sa credeti.Am ajuns ca o menajera, buna numai sa strang dupa el si sa fac cafele prietenilor lui, dar ce m-a tinut in viata a fost faputl ca uneori, noaptea, ma strangea in brate cu atata foc si imi spunea cat de mult ma iubeste, ca stie ca are probleme dar nu vrea sa ma piarda.Iar ziua cosmarul continua.Eram in pragul unei depresii nervoase,am luat un pumn de pastile, nu-mi doream decat sa adorm si sa nu ma mai trezesc niciodata.Dar nici macar sa ma sinucid nu am reusit.Am dormit 2 zile fara intrerupere, mi-a fost rau alte 2 zile dar am supravietuit.Si stiti ceva???El nici nu a remarcat ca s-a intamplat ceva cu mine, ca 2 zile nu m-am miscat din pat.
Si totusi....minune...Mark mi-a spus intr-o buna zi ca isi da in sfarsit seama ca tot ce atinge distruge, ca e putin bolnav mintal, asa ca si-a facut programare intr-o clinica pt boli mentale din Franta, pt 2 saptamani.I-am multumit lui D-zeu, speram ca se va intoarce un alt om si vom avea in sfarsit o relatie adevarata.M-a sunat din Franta, mi-a spus cum merge tratamentul, totul era ok.Am plans si m-am rugat sa se vindece in fiecare noapte din cele 2 saptamani.S-a intors bine dispus, eram fericita, plina de energie.II iau hainele sa le bag in masina de spalat si intr-unul din buzunare gasesc un cupon pt bagaje, de la biletul de avion, pt cele 2 saptamani in......SPANIA.Nici macar nu fusese la clinica de boli mentale, tot timpul s-a distrat in vacanta in Spania(poate va intrebati cum de tot timpul pleaca in Spania.Asta se intampla pt ca are o casa de vacanta acolo iar compania la care lucreaza trebuie sa se descurce fara el, el fiind directorul si proprietarul ei).Nu mai am cuvinte sa va spun ce am simtit, credeti-ma, nu am cuvinte.
Acum vreo 2 saptamani, intr-o dimineata, m-a sunat de la birou sa ma anunte ca nu ma mai iubeste,si ca ar fi timpul sa-mi caut o camera cu chirie undeva.Nu mai inteleg nimic, in urma cu o luna imi trimitea mesaje din Spania spunandu-mi ca eu sunt cel mai bun lucru care i s-a intamplat vreodata, ca sunt ''what the dreams are made of'', iar 2 saptamani mai tarziu...bang.....nu ma mai iubeste.Abia acum am inceput sa disper.Realizez ca il iubesc cu disperare, asa magar, egoist, lenes si de nimic cum e el, si sincer va spun, nu pot sa-mi inchipui viata fara el.La urma urmei m-am obisnuit aici, in casa asta, m-am obisnuit cu prietenii si copii lui, nu pot sa o iau din nou de la capat, de la zero, si de data asta singura singurica.Mi-e frica si ma doare atat de tare dragostea pt el.Obisnuiesc sa intru noaptea pe furis in camera in care doarme si sa-l privesc.Mi se umplu ochii de lacrimi de fiecare data.Ador totul la el, vocea lui, mirosul pielii lui, burtica lui paroasa si uriasa.Simt ca nu pot, nu pot fara el.Inca mai sper ca ma iubeste, asta ma tine in viata, speranta ca voi mai fi cu el, fiecare zi alaturi de el inseamna suferinta dar pt mine, sa fiu fara el inseamna moarte.Mi-a dor chiar si de felul egoist al lui de a face ''dragoste'':fara sa ma sarute, fara sa-mi vorbeasca si imediat ce termina se intoarce cu spatele si adoarme.Datorita lui mi-am modificat si visele de viitor.Pt ca el nu-si mai doreste alti copii am inceput sa-mi bag in cap ideea ca ,copii sunt o piedica, si ca nu are rost sa vreau sa am proprii mei copii daca ii am pe ai lui in fiecare weekend.
Astazi am intrat in camera lui si l-am implorat plangand sa nu ma paraseasca, i-am promis ca o sa ii accept orice doar sa nu ma alunge de langa el.Mi-a spus ca nu mai vrea, ca il impiedic sa-si traiasca viata (!!!!!!!!!!!!)(cum D-zeu il impiedic ca tot ce a vrut el a facut de cand m-a cunoscut).................
Am scris prea mult desi am incercat sa ma rezum.Daca ar fi sa scriu detaliat cate mi s-au intamplat cu el mi-ar trebui mult prea multe pagini.Poate pare ireal ce am scris dar va asigur ca totul e real,si inca asta nu e tot.Stiu ca ceva rau se intampla cu mine.Cand sunt in pat sau pe fotoliu nu ma pot opri din leganat(ma ''legan'' inainte si inapoi asa cum fac copii handicapati pe care ii vedeam cersind pe strazile Romaniei)iar din cauza stresului mi-a iesit pe fata o eczema care aproape m-a desfigurat.Am plans intr-un an cat altii intr-o viata si ma tot intreb:''cand se va termina acest cosmar''?Stiu ca am doar 22 de ani,TOTI imi spun ca sunt frumoasa, stiu ca am toata viata inainte dar NU VREAU SA TRAIESC FARA EL.Va rog ajutati-ma, credeti ca ma mai iubeste, credeti ca ar trebui sa mai lupt pt el, ce sa fac, unde sa ma duc, sa ma intorc in Romania, CE SA FAC?
va rog ajutati-ma!
Cu respect, Gabi

roxanica-mamica spune:

FUUUUUUUUGI cat te tin picioarele !!! Iti distrugi viata si nu merita !!! Oare chiar il iubesti sau nu ai incotro si trebuie sa ramai acolo pt ca nu ai unde sa te duci ??? Parerea mea este ca nu te iubeste - se foloseste de tine . si ma tem ca va fi prea tarziu cand vei realiza si tu lucrul asta , daca nu cumva este deja prea tarziu ! Ce mai astepti ? Sa-ti deau un sut in fund si sa iti gasesti valiza in mijlocul drumului ??? Mai bine pleaca tu , scutura-te un pic si porneste la drum cu capul sus , fara sa privesti inapoi , ca nu merita !!! .... parerea mea .

ps - cum ai avut rabdare sa scrii atat , ca eu una de-abia am putut citi tot ?!

Roxana & Marc

www.babiesonline.com/babies/b/bichelu

Ella spune:

cum mai poti suporta???
woww..nu am cuvinte...
Īmi pare rau,dar tu esti singura care te poti ajuta,fii tare si tai-oooooo..fugi cīt vezi cu ochii.

Ella

Theodora spune:

Draga Gabi,
In primul rind bine ai venit in marea familie a Sigur vei gasi raspunsuri la multe intrebari si multi prieteni care se pare ca-ti lipsesc atit de mult!

I-ti spun sincer ca de obicei,numai din lipsa de timp,nu citesc mesaje asa de mari si nu ma bag sa dau sfaturi...
Dar cind am inceput sa citesc mesajul tau,am simtit atit de multa disperare si durere si nu m-am putut opri sa nu citesc totul!
Aproape sufar alaturi de tine! Nu-mi vine sa cred ca traiesti asa ceva! Gabi,te rog,trezeste-te! Mark mu e nici pe departe printul visat,chiar tu singura o recunosti! Nu te umili mai mult decit deja ai facut-o! Dezlipeste-te! Fugi! Si nu intoarce capul!
Stiu ca vei spune ca e usor pentru mine sa dau sfaturi,dar tu le-ai cerut! Si am trait si eu cindva ceva asemanator,cu diferenta ca acel EL era frumos si arata ca un print din poveste...mi-au trebuit 8 ani sa fug,sa ma dezlipesc,sa spun NU,SA NU MAI INTORC DE FIECARE DATA CELALALT OBRAZ CA SA MA LOVEASCA!!!
Am inceput sa lovesc si eu si ce bine era!

Muta-te,schimba-ti nr de tel,adresa de email...evaporeaza-te!
Nu am retinut virsta ta,probabil ca nu esti foarte mare...dupa 30 de ani femeile vad altfel lucrurile...va veni o zi cind vei citi acet mesaj si vei ride...nu-ti vei mai aduce aminte cine e fata din poveste pentru ca tu vei fi o fata reusita si fericita nu una umilita si batjocorita!
Eu i-ti doresc multa liniste sufleteasca si sper sa iei hotarirea cea mai inteleapta,asa cum o vezi tu!
Good night!

Theodora, Alexandros, Yannis
Ai pensule,ai culori,deseneaza raiul si intra in el!
CRISTOS A INVIAT! HRISTOS ANESTI!
http://community.webshots.com/user/theodorapap

desprecopii spune:

draga Gabi - la 22 de ani - e greu sa intelegi uneori adevarul - mai ales cind este dureros. Daca vrei un sfat - FUGI si trage linie. Peste citiva ani iti va fi jena sa-ti citesti propria suferinta.

bine ai venit la

---

Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.

Veve spune:

Mai fata draga si trista,tu nu-l iubesti pe el!Cum ai putea iubi asa o creatura???Tu iubesti ideea de a fi iubita si-ai avut ghinionul sa dai peste un idiot care te-a facut sa-l crezi!Esti atat de tanara si inocenta!Ai toata viata inainte sa iubesti 10 barbati,nu unul,si barbati care sa te merite nu specimene egoiste si imature de genul lui.Cel mai bun lucru pe care-l poti face si pe care ti l-ar spune toata lumea:FUGI!Ia-ti bagajelele si cumpara-ti un bilet cat se poate de departe de el!Asta-i salvarea ta!N-are rost sa-ti spun eu ca el nu se va schimba si viata ta va fi un continuu cosmar,pt.ca-s comvinsa c-o stii si tu ,chiar daca nu vrei s-o recunosti!intoarcete-n Romania,acolo unde ti-s rudele si prietenii,pt.c-o sa ai nevoie de ei sa te vindeci de otrava lui.Si rupe orice punte de lagatur-ai pute-a avea cu el;schimba-ti e-mail,nr.de telefon,tot!Pt. ca daca te ating cuvintele lui inselatoare si mincinoase iti va fi greu sa te impotrivesti!O sa te doara ingrozitor multa vreme,si-o sa ai chef sa mori si sa nu mai stii de nimic,dar crede-ma c-o sa te vindeci si-n final o sa razi de cat de naiva ai putut fi!Nimeni nu te poate ajuta!Doar sprijini,daca accepti sprijinul, si incuraja.Solutia calvarului in care te-ai bagat esti tu si vointa pe care-o ai sa iesi.
Iti doresc putere multa si minte si mai multa sa poti iesi din situatia asta!Ai grija de tine,fata draga!Nimeni si nimic nu merita macar o lacrima,nicidecum sufletul tau zdrobit!


Irina & vevericii Agnes si Laur

lorelei_19 spune:

Gabitza, Gabishor, e greu, stiu, stiu singura cat e de greu, dar intareste-te! Asta pana n-o sa fie prea tarziu! Priveste-te pe tine, fie-ti mila de tine si pleaca!!!!
Du-te la prietenii tai din Londra, spune-le adevarul si te vor ajuta cu siguranta. Si stii??? Crede-ma, chiar si intr-o locuinta mica si amarata vei fi mult mai fericita decat va fi el vreodata int-run palat. E un om terminat si n-are nici o sansa. Nu te distruge si pe tine, lasa-l pe el si gandeste-te la tine! Candva vei putea sa-ti refaci viata, sa ai o familie si copilashii tai. Si te vei gandi cu un zambet amar la perioada asta. Dar ai puterea si dispari de-acolo!!! Esti tanara, esti inteligenta, doar monstrul asta ti-a distrus increderea in tine!
Am sa ma rog la Dumnezeu pentru tine, fa si tu acelashi lucru! Nu esti singura, sa stii! Uite, ne gandim toate la tine! Si mai incearca eventual sa iei legatura cu fetele din Anglia, sigur te vor ajuta cu un sfat ceva.
Multa putere, multa intelepciune si Dumnezeu sa te scape din incercarea asta, Gabito!

Ana

Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

cici spune:

Faptul ca constientizezi tot ce ti se intampla si ca ai scris despre asta ,arata ca ai facut deja un pas spre libertate.
Poate pentru tine el este ratiunea de a trai dar mi se pare ca nu face decat sa te ingroape incetul cu incetul.
Am o prietena care tocmai a incheiat o asemenea relatie (SLAVA DOMNULUI).Cred ca am imbatranit eu cu cativa ani tot incercand sa o trezesc la realitate.Din pacate s-a trezit abia cand a bagat-o el in spital, la un pas de moarte.Stiu deci, ca de fapt nu conteaza ce te sfatuim noi,chiar si tu ai spus-o:inima ta spune altceva.
Nu -ti spun decat ce ii spuneam mereu si mereu prietenei mele:
-taie raul de la radacina,nu-ti prelungi suferinta
-invata sa te opresti la timp si nu-ti bate singura cuie la sicriu

In alta ordine de idei,vrei sa stii daca te mai iubeste?
Cred ca sunt o multime de fete pe aici(care scriu si vb perfect enleza)si care ar complota cu tine,adica, sa-i intindeti o cursa (prin mail, telefon)care te-ar ajuta sa vezi si mai clar lucrurile ,desi mai clare de atat nu cred ca ar putea fi!

Si apropo! Nu uita sa ne scrii si cand vei avea copilasul tau!


cici

Dana_ spune:

Draga Gabi,
asa cum ti-au spus fetele...pleaca de langa el! Eu una asa as face.Ce rost are sa stai langa un om care nu te merita?, parerea mea este ca nu te iubeste. Un barbat care te-ar iubi nu s-ar comporta in asa fel. Esti tanara (si eu am 22 ani)si ai vreme sa-ti gasesti un om de treaba.
Numai bine!


Dana&bb Andy(1 an si 2 luni)

simonaM spune:

SUBSCRIU la tot ce ti-au spus fetele.chiar daca esti femeie!fi puternica si nu te lasa calcata in picioare.....esti tanara .....fruntea sus,si priveste spre viitorul tau ,care intr-o zi poate te asteapta cu bratele deschise...nu unul care sa isi bata joc de viata ta.fi tare!nu te uita inapoi(trece repede)...uita-te inainte!(ca viata iti este inainte.eu iti doresc numai bine!don't worry....be happy.mona78

angel_jp spune:

Sunt deacord cu ce au scris si fetele...fugi caci esti tanara,nu mai sta cu el ,te distrugi pe tine,fugi!