Cum va intelegeti cu soacrele?

Pentru voi soacrele sunt la fel de importante ca si mamele voastre?
Le respectati?
Le ascultati si faceti ca voi?
Va influenteaza casnicia?
Va iubesc?

Eu nu ma inteleg prea bine cu soacra mea si sunt trista pentru ca mama este departe, sunt relativ noua in Bucuresti si uneori simt nevoia unui sfat..
Am facut tot ce era de facut pentru a avea o relatie buna dar nu a mers...

matia spune:

Eu as putea spune ca ma inteleg bine cu soacra, dar in general evit contactul cu ea pt ca inevitabil dau si de cumnata-mea pe care biomagnetic o resping din start.
Cind am o problema de suflet nu ma duc nici la mama nici la soacra-mea.
Ma rog, ma ginesc si ma sfatuiesc cu sotul, daca-i "competent" in problema.
Daca-i vorba de gatit caut mai intii in cartea de bucate si daca nu gasesc sau am dubii o sun pe mama.Cind dau la ele peste ceva bun iau reteta imediat.Si gata.
Am invatat in ultima vreme ca nu te poti baza decit pe tine insati si sa stii ca nu-i chiar asa de rau.
Dar chiar si sotul meu se simte mai bine la ai mei decit la maica-sa din cauza amintita.

zulu spune:

Buna Ioana!
As vrea sa-ti pot spune ceva ca sa te simti mai bine.. dar cred ca nu sunt in stare. Cred ca numai tu stii ce e mai bine, tu cunosti cel mai bine datele problemei si chiar daca ne explici niciodata nu va fii suficient. Mai bine sa-ti raspund la intrebari.
'Pentru voi soacrele sunt la fel de importante ca si mamele voastre?' Nu stiu... cred ca da.. eu nu am avut o relatie f. apropiata nici cu mama.. ea era mama nu prietena mea.
'Le respectati?' da o respect, de fapt ea este foarte buna cu mine si ma iubeste mult, dar parca se chinuie prea tare sa-mi faca pe plac si pe mine ma enerveaza rau chestia asta.
'Le ascultati si faceti ca voi?' da
'Va influenteaza casnicia?' nu
'Va iubesc?' da
Pana la urma realizez ca am o soacra buna si ca sunt norocoasa!

Mult noroc si buna intelegere si Sarbatori Fericite!
zulu

coryna spune:

Avind in vedere cei 100 km care ne despart pot sa va spun ca ma impac bine cu soacra-mea. Bineinteles ca o respect, nu neaparat ca e soacra mea, ci pentru ca e un om cinstit, care a muncit si munceste din greu si care nu merita mojicii. Nu a intervenit in casnicia noastra nici atunci cind eu eram mai putin matura si eram usor influentabila. Nu prea ascult de nimeni, deci nici de soacra, consider ca m-am facut mare si ca trebuie sa-mi iau raspunderea pentru faptele si vorbele mele chiar daca uneori gresesc (mai des decit as vrea eu sa recunosc). Nu-mi place sa fac un lucru pentru ca mi-a spus mama sau soacra ca asa e bine, nu sufar sa mi se spuna ce sa fac si ce nu, dar nici soacra mea nu a incercat vreodata sa-mi spuna cum se face ceva decit doar daca am intrebat-o eu , eventual legat de mincare sau de obiceiuri. Nu cred ca ma iubeste, dar e linistita ca sotul meu e casatorit cu mine si nu ii plinge de mila, cred ca ma accepta ca atare (oricum eu n-am fost niciodata o fire "lipicioasa", ci mai degraba una rece, distanta, infumurata si deloc dragastoasa).

ioana spune:

Ha-ha...Mi-a placut raspunsul Corinei...parca m-ar fi descris pe mine...Cu mici diferente: 150 km distanta; nici ea nu e o fire care sa se bage in sufletul omului, nici eu, asa ca treaba merge. Daca am fi stat in acelesi oras? Hmmm...cred ca s-ar fi schimbat oarecum problema, ea este autoritara (sotul meu o asculta fara sa clipeasca), iar eu nu stiu ce e aceea autoritate, nu inteleg de ce mi-ar putea impune cineva sa fac un lucru anume, nici vorba sa fiu autoritara la randul meu. Deci, concluzia: situatia ne avantajeaza pe amandoua.

alexa00 spune:

salutari.
Relatia mea cu soacrea?
Pai de cand m-am casatorit cu al ei fiu(1 an si 1 luna)
)nu am mai vazut-o!Nu a venit nici la nunta.Ideea principala :nu a fost de acord cu nunta.
Personal nu am nimic cu ea.Consider ca a avut un comportament deplasat:orice ar fi facut noi tot ne casatoream, asa ca ar fi trebuit sa accepte.In week-end vine pt prima data la noi in casa.
De abia astept sa vad cum reactioneaza can ii vom spune ca va fi bunica!
Asa ca tine-ti-mi pumnii!

Numai bine,
Alexa

ariel_7000 spune:

Eu imi iubesc foarte mult soacra, socrul si cumnatul. Nu o sa pot sa o iubesc niciodata ca pe mama, care m-a nscut, ma hranit, m-a ingrijit, dar o voi iubi intr-un mod special pt ca si ea a facut toate acestea pt fiul ei, sotul meu, care este un om deosebit. I-am dat vestea ca va fi bunica si a 'explodat' de fericire...dareste trista ca nu poate sa fie langa noi, sa ne ajute, pt ca noi stam in Bucuresti si ea tocmai la Botosani...sper sa pot sa o vad de Craciun, daca nu....abia la Paste.
cam atat.papa

ariel

Garofitza spune:

Vrei raspuns sincer? Cate pagini mi-ar trebui sa scriu, nu stiu. Si poate ca voi fii prea (brutal) sincera. Distanta cca. 13.000km, o respect, dar trei luni pe an imi ajung. Ascult ce-mi spune si de cele mai multe ori inghit (sau imi musc limba). Nu zic nimic, daca ar fii sa-i dau o replica pentru tot ceea ce spune ne-am lua la . Asa ca urmez sfatului fiului ei(adica sotu'), taci si rabda ca pleca in curand. Ceea ce consider ca nu-i bine, as vrea sa-i spun mai multe, sa nu mai tin in mine, dar orice spun (daca spun) plange (manipuleaza) sufletele noastre. Nu m-am certat in atatia ani de casnicie niciodata cu ea. Nu accepta nici un sfat/vorba/experienta de-a mea. Mi s-a repetat de nenumarate ori"is mai in virsta si am intotdeauna dreptate". Orice subiect de discutie se termina in favoarea ei. As vrea numai atata sa-i spun, cand ea era de varsta mea (37 in curind 38 ani), tot asa de tacuta si plecatoare de cap era? Va spun eu, ca nu era. Orice este un subiect de discutie la ea, de la faptul ca berea care o bem din frigider este prea rece, ca avem prea multe cuburi de ghiata in paharul de cola, pana la coafuara si de cate ori speli parul pe saptamana. O ajutam cum putem,(bani,zboruri platite, lucruri) dar nu stie ce vrea si nici nu este multumita niciodata, daca vine in vizita dupa o saptamana se plictiseste si pompeaza rudotele, si alte calmante ( le i-a din totdeauna), daca este in Ro, plange ca vrea sa-si vada nepotu. Nu stiu, cred ca fiecare are viata lui si nu trebuie sa ne uitam parintii, dar in fiecare familie se formeaza alta familie si trebuie sa ne gindim in primul rand (eu cel putin) la casnicie mai intii. Daca eu si sotul suntem fericiti, atunci totul este bine si cei din jurul nostru vor fii fericiti.

Sanatate, ca-i mai buna ca toate.

DanaRosu spune:

Cred ca eu sint cazul cel mai la extrema din cele prezentate aici, pentru ca eu nici macar nu imi respect soacra. Eu sint de principiul ca nu esti mama doar pentru ca nasti un copil... Iar soacra mea toata viata a dus-o numai intr-o cuconada si o petrecere, copiii raminind mai tot timpul de capul lor... Iar acum cind e la pensie si nu mai invirte banii pe care ii avea pe vremuri, s-a pocait si asteapta s-o intretina copiii, de fapt copilul al mare, sotul meu... Pe sotul meu il admir nespus ca nu s-a complacut in situatie si ca si-a facut singur un drum in viata (sora lui are 26 de ani, nu lucreaza nicaieri, nu e casatorita si are doi copii iar fratele are 25 de ani, nu a lucrat pina acum niciodata si nici nu a facut macar armata). La un an de la casatoria noastra (bineinteles ca nu au venit la nunta, desi au spus ca vor veni) am avut o discutie foarte dura cu soacra mea. Pina atunci fusesem foarte corecta si dispusa oricind sa-i ajut la toate cele. Dar am aflat ca de fapt soacra mea ma minca foarte tare de dos pe la toate colturile si la oricine dispus sa o asculte. Si de atunci i-am spus sotului meu ca este liber sa-i ajute dar sa nu conteze pe mine. Tot de atunci nu am mai calcat pe la ei iar ea a fost o singura data, dupa nasterea Aniei... Chiar si atunci, nici macar nu s-a uitat la cea mica, dar a fost foarte atenta la aranjamentul facut in apartamentul primit de la parintii mei, exclamind "Mai dar bine v-ati mai instalat voi aici..." iar la plecare nu a ratat ocazia sa ma jigneasca: "Am vrut sa-ti cumpar ceva, cum se obisnuieste la nastere, dar n-am stiut ce sa-ti iau. Am vrut sa-ti iau macar o pereche de ciorapi si-am cautat marimea 6 dar nu se mai fabrica". E drept ca sint eu inalta si grasa... dar chiar asa trebuia sa vorbeasca?
Na ca pina la urma m-am plins de toate cele....

Dana

Otilia spune:

Soacra mea are... 94 de ani
Nu sta cu noi, este intr-un centru specializat, caci... a cam lasat-o memoria, vazul, auzul, picioarele... toate... Are nevoie de asistenta in fiecare zi, in fiecare clipa... Aproape ca a plecat...
Iar, mai nou, suntem despartiti si de 500 km...

E o femeie buna si simpla care si-a parasit familia din cauza... sotului meu! Caci a devenit MAMA singura fiind, in timpul razboiului, traind o poveste de dragoste cu un ofiter din "rezistenta" franceza care dupa aceea a disparut (poate ca a murit, poate doar s-au "pierdut"...) dar la vremea aceea nu a fost inteleasa de nimeni. O respect si o iubesc, caci fara ea nu as fi putut nici eu fi acum asa de fericita cu fiul ei si cu

.


@+...
O&A

danat spune:

Uoffffff!!!! Nu imi pot stapini un oftat prelung atunci cind citesk cele scrise de voi (care nu imi sunt deloc straine...demult in trekut...nu vreau sa imi mai amintesk!!!).
In orice caz, nu pot sa nu ma felicit caci vaz ca sunt printre putzinele, daca nu chiar singura de pina acum, care zice de bine de soakra ei . Shi chiar nu mint! Am o soakra sa-mi traiaska! Si sa o tzina Dumnezeu asha cum este shi acum! Ne ajuta cu ce poate shi ea, ne face minkarika (atunci cind vrem, nu ne baga pe git ce vrea shi cind vrea...) ar veni sa ne faca shi curat daca am cere asta, sau sa ii calce camashile baietzelului ei iubit (dar mindria mea prosteaska de nevasta romanka nu ma lasa s-o supun chiar la asemenea corvoade ). Este la lokul ei, nu se baga in casnicia noastra decat cu cite un telefon de buna ziua, e buna la suflet shi cred ca este cu adevarat fericita ca ii sunt nora (are shi de ce....) Deh, modestia.... Asa ca, va doresk shi voua fetelor soakra ca a mea!!!

P.S. Singurul motiv pentru care se supara este atunci cind nu vrem sa minkam tot ce ne gateshte ea!!! Hihi

danat