Cum v-ati cunoscut partenerul de viata?

claucia spune:

Buna ziua fetele,
Noi ne-am cunoscut...nu intr-un bar (acum 4 ani) ci in fata barului. Eram cu o prietena in fata pub-unlui pe o rama iesita in afara cu paltoane cu tot razand si gandindu-ne ca nu mai este atat de interesant sa stai inauntru cat este sa stai afara. Si nu ne uitam la nimeni; aveam o regula - putin ciudata- daca eram numai noi doua fete, nu vorbeam cu nimeni pentru ca nu stii peste ce nebuni dai. Si cum se apropia cineva sa vorbeasca cu noi cum ne departam. Si stand acolo am vaut doi baieti care nu ne bagau in seama dar erau ocupati sa vada (razand si ei) de ce geamul cel mare al pub-ului este gata sa cada [clubul este Planters]. Nu mai stiu cum am intrat in vorba dar tin minte ca unul dintre baieti era foarte foarte dragut si unul mai putin dragut. Prietena mea a intrat in vorba cu cel foarte dragut care era cu ochii pe mine dar mai tarziu am aflat iar eu a ramas sa discut cu cel mai putin dragut. Prietena mea nu a mai continuat o relatie cu baiatul foarte dragut (Cristi) iar eu am ramas sa suport aproape 1 an si jumatate o relatie otravitoare care numai bine sau dorita sau atragatoare nu m-a facut sa ma simt. Si nici nu aveam vreo mare atractie pe vreun plan. Dar asta a fost. DUpa ce ne-am "despartit" m-am intalnit cu baiatul cel dragut (cu care ramasesem prietena intre timp) si avem de 2 ani o superba relatie de dragoste, el este sufletul meu pereche si marea mea iubire. Iar in primavara viitore va poftesc sa ma felicitati ca ne casatorim. Un bebe ne dorim de nu mai putem. Abia asteptam sa punem lucrurile toate la punct ca sa ne pornim. Totul este perfect, pe toate planurile, cu traiul o ducem bine, suntem amandoi angajati cu succes si ne iubim. Micile ciondaneli nu au facut decat in doi ani sa ne apropie si sa ne iubim cu ardoarea de la inceput dar mai mult pentru ca ne cunoastem atat de intim. Asa ca la mine a functionat 'ce e pentru tine e pus deoparte' - sau asa ceva, nu prea imi amintesc exact.
Va pup mult si citesc infometata tot!
Claudia

ankalaura spune:

O sa radeti: PE INTERNET! Povestindu-i ce tare indragostita eram de altul!
Tot discutand m-a cerut de nevasta (dupa vreo cateva zile), eu am crezut ca glumeste...

Anca si papusica Eliza (26.august.03)

crissandrada spune:

Noi ne-am intalnit acum 5 ani intr-un fast-food. Eu tocmai terminasem liceul si ma angajasem. El a intrat in vorba cu noi(eram cu o prietena) si ma "ranit" profund spunand ca "am luat alocatia si am iesit la un suc". Atunci foarte revoltata i-am aratat legitimatia de servici. Dupa asta mi-a cerut numarul de telefon si a ramas ca ma va suna.Nici nu ma gandeam ca o sa sune. Dar intradevar a sunat ne-am intalnit.De abia dupa o luna in care ne-am intalnit foarte des m-a luat de mana ,m-a sarutat. Dupa un an ne-am mutat impreuna ,dupa inca un an ne-am casatorit si dupa inca un an am facut un bebe care are luna viitoare 2 ani.

Suntem fericiti impreuna si faptul ca am stat impreuna inainte de casatorie a contribuit la aceasta fericire. Ne-a ajutat sa ne cunoastem foarte bine si sa ne obisnuim unul cu altul.

tora97 spune:

Reiterez, putin modificat:
Jumatatea mea mi a aparut in viata atunci cind devenisem celibatara convinsa, si refuzam din start orice pretendent (idem si la el) Doar ca el imi vazuse poza cu vreo 3,4 luni inainte si ii ramasese inima lipita de rochia rosie din poza
Ne am cunoscut printr o prietena… anul asta, datorita unui Pc-ul Teodorei se stricase si am fost intrebata daca vreau un altul, nu nou… dar functionabil (chiar bun spun eu)
Au trecut vreo 2,3 luni de la aceasta propunere, timp in care nu m am dus sa iau calculatorul, a trebuit sa vina Pastele, sa ma piseze Thea ca sint neserioasa pentru a ma hotari sa contactez stapinul calculatorului… era un inceput de mai 2004
Pot spune ca m am indragostit de el la prima vedere (nu credeam in asemenea gen de indragosteli!!!!) dar vazind o trotineta in casa respectivului am dedus ca exista si un copil si bineinteles si o mamica.. Eh, asta e! mi am zis… ghinion de nesansa!!! Mi am luat gindul Si asta pina intr o zi, in care aceeasi prietena, vorbind despre parinti ce si cresc puii singuri, mi l pomeneste pe omul cu pricina…
Dar a mai trecut inca o luna pina sa mi iau inima n dinti si sa l sun, cica sa i povestesc despre cum a reactionat Thea si il invitam la o cafea, pentru a mi exprima recunostinta, ori nimicuri dintr astea!!! Era un 25 mai…A ramas in coada de peste, el fiind in principiu de acord, insa (asa mi s a parut in acel moment) avea retineri… Si iar am batut in retragere „N o fi casatorit, dar o avea o relatie, nu ma bag!”
Si iar a mai trecut ceva timp… tot o luna Este adevarat ca ma gindeam la el, ce mai imi placuse, dar… imi faceam planuri de reabordare cumva a problemei, cautam cu ardoare un pretext, si il gasisem, cam pueril insa suna oarecum valabil: urma sa plec in concediu si vezi Doamne sa ne intilnim la promisa inainte de plecarea mea
Fetelor, unele poate imi mai cunosc felul de a fi, sint o persoana directa, indrazneata chiar, nu ma dau dupa cires, spun de a dreptul ceea ce am de spun, ori doresc…Eh, in cazul de fata amutisem complet si ma framintam de parca aveam 16 ani (ai generatiei noastre, nu 16 ani ai generatiei atomice, de acum) si tot nu indrazneam sa l sun
OK, pina intr o zi, cind ma intilnesc cu pretena pe chat ul de aici, de la desprecopii.com, iar fata imi da ordin sa il sun pe om ca tot intreaba de mine… Imi iau inima n dinti si il sun… Era un 29 iunie
Doaaaammnnneeee da mi tremura voceaaaa si imi batea inima ca la un pui speriat.. ma bilbiiam, mi se rupeau gindurile, tot tacimul de emotii
Hotarim in final intilneala.. mai tirziu am realizat ca ne am intilnit intr o zi de sarbatoare, Sfintii Petru si Pavel Eh, acu era de filmat… ca subsemnata plutea si nu si pute dezlipi ochii de la el si apoi mai era ceva: o dorinta cumplita de a l atinge, de a l stringe in brate Ne am despartit in seara cu pricina dupa vreo jumatate de ora de stat in masina de vorba, timp in care amindoi ne doream acelasi lucru insa nu aveam curajul sa facem primul pas!
La a doua intilnire, (3 iulie) am avut curajul sa l iau de mina si CULMEA sa i dau un dupa care am coborit fuga fuguta din masina!!!! Dar a fost cel mai minunat pupic primit/furat vreodata!
Si am plecat in concediu, vorbeam zilnic la telefon ne am revazut dupa 2 saptamani (13 iulie) cind s a produs inevitabilul (), cind m a cerut de sotie, cind a recunoscut el mai tirziu, s a indragostit iremediabil (), cind mi a propus sa facem un bebe (lucram la acest proiect) Ne am mai vazut cam la 2,3 zile si din august ne am mutat impreuna, toti 4: noi si cele 2
Ne iubim de parca s ar sfirsi lumea…. De parca ar trebui sa recuperam o viata in care am stat unul fara celalalt


http://community.webshots.com/user/tora97

"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez
"Sunt doua feluri de a-ti trai viata...
Unul - de a crede ca nu exista miracole
Altul - de a crede ca totul este un miracol" Albert Einstein

slakje spune:

Foarte frumoasa poveste, ma bucur enorm ca a rasarit soarele asa frumos pe strada voastra!
Multa iubire va doresc si multe bucurii...la multa fericire impreuna!

A.

quote:

---

Originally posted by tora97


Reiterez, putin modificat:
Jumatatea mea mi a aparut in viata atunci cind devenisem celibatara convinsa, si refuzam din start orice pretendent (idem si la el) Doar ca el imi vazuse poza cu vreo 3,4 luni inainte si ii ramasese inima lipita de rochia rosie din poza
Ne am cunoscut printr o prietena… anul asta, datorita unui Pc-ul Teodorei se stricase si am fost intrebata daca vreau un altul, nu nou… dar functionabil (chiar bun spun eu)
Au trecut vreo 2,3 luni de la aceasta propunere, timp in care nu m am dus sa iau calculatorul, a trebuit sa vina Pastele, sa ma piseze Thea ca sint neserioasa pentru a ma hotari sa contactez stapinul calculatorului… era un inceput de mai 2004
Pot spune ca m am indragostit de el la prima vedere (nu credeam in asemenea gen de indragosteli!!!!) dar vazind o trotineta in casa respectivului am dedus ca exista si un copil si bineinteles si o mamica.. Eh, asta e! mi am zis… ghinion de nesansa!!! Mi am luat gindul Si asta pina intr o zi, in care aceeasi prietena, vorbind despre parinti ce si cresc puii singuri, mi l pomeneste pe omul cu pricina…
Dar a mai trecut inca o luna pina sa mi iau inima n dinti si sa l sun, cica sa i povestesc despre cum a reactionat Thea si il invitam la o cafea, pentru a mi exprima recunostinta, ori nimicuri dintr astea!!! Era un 25 mai…A ramas in coada de peste, el fiind in principiu de acord, insa (asa mi s a parut in acel moment) avea retineri… Si iar am batut in retragere „N o fi casatorit, dar o avea o relatie, nu ma bag!”
Si iar a mai trecut ceva timp… tot o luna Este adevarat ca ma gindeam la el, ce mai imi placuse, dar… imi faceam planuri de reabordare cumva a problemei, cautam cu ardoare un pretext, si il gasisem, cam pueril insa suna oarecum valabil: urma sa plec in concediu si vezi Doamne sa ne intilnim la promisa inainte de plecarea mea
Fetelor, unele poate imi mai cunosc felul de a fi, sint o persoana directa, indrazneata chiar, nu ma dau dupa cires, spun de a dreptul ceea ce am de spun, ori doresc…Eh, in cazul de fata amutisem complet si ma framintam de parca aveam 16 ani (ai generatiei noastre, nu 16 ani ai generatiei atomice, de acum) si tot nu indrazneam sa l sun
OK, pina intr o zi, cind ma intilnesc cu pretena pe chat ul de aici, de la desprecopii.com, iar fata imi da ordin sa il sun pe om ca tot intreaba de mine… Imi iau inima n dinti si il sun… Era un 29 iunie
Doaaaammnnneeee da mi tremura voceaaaa si imi batea inima ca la un pui speriat.. ma bilbiiam, mi se rupeau gindurile, tot tacimul de emotii
Hotarim in final intilneala.. mai tirziu am realizat ca ne am intilnit intr o zi de sarbatoare, Sfintii Petru si Pavel Eh, acu era de filmat… ca subsemnata plutea si nu si pute dezlipi ochii de la el si apoi mai era ceva: o dorinta cumplita de a l atinge, de a l stringe in brate Ne am despartit in seara cu pricina dupa vreo jumatate de ora de stat in masina de vorba, timp in care amindoi ne doream acelasi lucru insa nu aveam curajul sa facem primul pas!
La a doua intilnire, (3 iulie) am avut curajul sa l iau de mina si CULMEA sa i dau un dupa care am coborit fuga fuguta din masina!!!! Dar a fost cel mai minunat pupic primit/furat vreodata!
Si am plecat in concediu, vorbeam zilnic la telefon ne am revazut dupa 2 saptamani (13 iulie) cind s a produs inevitabilul (, cind m a cerut de sotie, cind a recunoscut el mai tirziu, s a indragostit iremediabil (), cind mi a propus sa facem un bebe (lucram la acest proiect) Ne am mai vazut cam la 2,3 zile si din august ne am mutat impreuna, toti 4: noi si cele 2
Ne iubim de parca s ar sfirsi lumea…. De parca ar trebui sa recuperam o viata in care am stat unul fara celalalt


http://community.webshots.com/user/tora97

"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez
"Sunt doua feluri de a-ti trai viata...
Unul - de a crede ca nu exista miracole
Altul - de a crede ca totul este un miracol" Albert Einstein

---

lulu77 spune:

Io mi-am cunoscut sotul la serviciu...... el ma observase de cand venisem in firma ,io dupa ffff mult timp mi-am dat seama de prezenta lui ,si culmea chiar ma enerva ,ma stresa persoana lui. era un tip fff insistent , ma tot invita in oras ,io nu si nu ,ba ca iesim marti ,venea ziua de marti ,nu ,ca iesim vineri ,si tot asa vreo 2-3 luni. pana la urma zic 'trebe' sa ies cu tipul ,sa scap de el ,fac "numa' fite " la intalneala si sigur ii trece tipului. zic si facut ,hotaram sa iesim la o cafea dupa orele de program ,si zbang ,Domnul ma duce intr-un super luxos restaurant ,mancarica buna ,un vin rosu ,si IO ......am uitat ca trebe sa "am fite ,ca sa enervez omu'", si culmea ,m-am simtit extraordinar de bine ,de nu mai vroiam sa se termine seara respectiva.am avut atat de multe fite ,incat din seara respectiva ne-am vazut zii de zii timp de 5 zile dupa care ne-am mutat impreuna ,dupa 2 luni m-a cerut de nevasta, acum avem 3 ani si 5 luni impreuna ,si lucram ffff mult ptr un .

aissa spune:

Noi ne-am cunoscut in 1989 cand eu eram in clasa a 9-a. El a facut armata impreuna cu fostul meu prieten.Amandoi din Bucuresti, s-au intalnit in Timisoara la unitate si au descoperit ca stau si in cartiere foarte apropiate. Cand au terminat armata, foastul meu prieten l-a adus pe la noi prin cartier. Sotul meu (acum) era dupa o deceptie (prietena lui din liceu se maritase cu o luna innainte de a termina el stagiul) si era tare suparat. Incet ne-am apropiat. In 20 mai 1989 mi-a "cerut prietenia" cum se spunea atunci foarte frumos. A scris un fel de ravas, in care compusese o poveste despre Regina Cristina si Zeita frumusetii Laura (ambele sunt numele mele), rasucise hartia sul, o legase cu un staniol auriu si in interiorul sulullui format a pus un trandafir. De atunci suntem impreuna, desi nu prea ni se dadeau sanse pentru ca ii spuneau prietenii "ca ma creste pentru altul". In 1995 ne-am casatorit, suntem foarte fericiti si ne consideram norocosi. De 2 ani ne-am luat un apartament si stam singurei. tot ce ne lipseste ca sa fim impliniti este un sufletel care nu vrea sa vina direct, asa ca lucram si la asta, depunand saptamana trecuta dosarul pentru adoptie. Speram sa fim cat mai curand 3 si atunci putem spune ca avem totul.

marci spune:

Eu mi-am cunoscut iubitul la o "buseala",masina mea o Dacie amarata cu o masina de toata frumusetea, si noua pe deasupra. Cum domnul pe care l-am busit insista sa-i cumpar bara la masina, care costa de daua ori cat Tanta mea, m-am hotarat sa sun pe cineva care imi poate da informatii cu privire la declararea accidentului. Si...stupoare! M-am trezit ca tb. sa ma prezint cu masina la politie, care nu mergea decat tractata si sa platesc o amenda pt. nerespectarea distantei in deplasare.
Stiti vorba aia "buna ziua ti-am dat, belea mi-am capatat". Daca tot a fost asa amabil tipul pe care l-am sunat, m-am gandit eu ca n-ar strica sa-l rog sa ma ajute sa tractez masina la politie. Cand l-am rugat sa ma ajute cu tractarea masinii, am omis sa-i dau un amanunt si anume ca in momentul in care am facut accidentul nu aveam decat 10 000 (ati citit bine) in buzunar si 3l de benzina in rezervor. Asa ca m-am trezit cu taxiul! Sa lesin nu alta! L-am luat de-o parte si i-am povestit ca nu am cu ce sa-l platesc pe insul cu taxiul, dar s-a oferit el (parca avea de ales). Cand am ajuns la politie, domnul de acolo m-a anuntat cu zambetul pe buze ca tb sa-mi dea amenda.Si uite asa s-a trezit baiatul ca tb. sa faca pomana pana la capat si sa mai plateasca si amenda. Am uitat sa va spun ca era prima data in viata mea cand l-am intalnit.
La 4 luni dupa minunea cu accidentul era deja mutat la mine si de atunci suntem nedespartiti si traim o minunata poveste de dragoste care sper sa nu se sfarseasca.

carmita_baby spune:

Desi de obicei nu prea scriu pe aici, acesta este un subiect de la care nu ma pot abtine a raspune
Eu si logodnicul meu ne-am cunoscut pe internet, o alta relatie virtuala fericita anul trecut, dupa 10 zile era deja in Romania, l-am iubit din prima clipa in care l-am vazut, de fapt eram deja indragostita inainte de a-l cunoaste in viata reala (idem din partea lui)
Am petrecut o saptamana de vis impreuna, timp in care eu ii tot spuneam ca este prea frumos sa fie adevarat si ca ma astept sa se schimbe(in rau desigur). Dar el nu s-a schimbat, chiar astazi dupa 1 si 5 luni de cand suntem impreuna este acelasi : ma respecta, intelege si iubeste enorm (idem din partea mea) Dupa 6 luni ne-am mutat impreuna,iar anul viitor planuim nunta. Le doresc tuturor fericirea de care avem noi parte.
Pupici si numai bine tuturor

pd spune:

L-am cunoscut pe sotul acum 13 ani la subsolul blocului in care locuiam cu ai mei. Mai exact intr-una din boxele de la subsol amenajasem impreuna cu gasca un loc unde se putea dansa, asculta muzica, sta de vorba, etc.El nu facea parte din grupul nostru dar venise cu un fost coleg de liceu de-al lui, care locuia cu mine in bloc. Intr-o seara a avut o durere de cap si a cerut o aspirina pe care i-am adus-o si eu si de acolo i s-a tras.
Dupa un an ne-am mutat impreuna si abia in decembrie 2003 am facut cununia civila.
Acum avem o piticutza frumoasa si cuminte de 2 luni si jumatate si peste 2 saptamani facem nunta si botezul.

Paloma si Cristina-Maria(14 iunie 2004)